SFÂNTUL ILIE

"Am plecat plin de o bucurie lăuntrică nemaiîntâlnită. Zburam şi mai multe nu. Inima îmi tresălta şi repetam întruna cele pe care le spusese Părintele: "Doamne, Iisuse Hristoase�". Auzisem şi în alte rânduri de la părinţi duhovniceşti că trebuie să spunem această rugăciune, însă buzele mele nu prea se îndemnau să o spună. Aveam sentimentul că este un ordin care-mi este impus din exterior, aşa că nu reuşisem niciodată să spun această rugăciune. Acum însă, fără să mă dumiresc cum, în inima mea se aprinsese un foc dumnezeiesc şi, cu dragoste şi recunoştinţă, strigam lăuntric către Dumnezeu tot ceea ce îmi văzuse ochii şi ce-mi auziseră urechile, alături de acest Bătrân călugăr."