SFÂNTUL ILIE

Părintele Constantin Sârbu a fost orfan, crescut de o bunică simplă, neştiutoare de carte, care lucra cu ziua pentru a-l ţine pe el la şcoală, dar plină de credinţă în Dumnezeu. Ea îi zicea: „Tu să te faci preot, ca să mă pomeneşti şi pe mine!”. El, copil sărman, cuminte, modest, obişnuit să nu dorească nimic, să renunţe la orice! Învăţat de mic să se roage lui Dumnezeu, să creadă în El şi să viseze la ziua în care va fi slujitorul Lui la Sfântul Altar – vis şi rugă ce i s-au împlinit. Toate zilele Părintelui au fost numai strădanie de a-i învăţa pe oameni, de la lucrurile înalte până la cele mici. Cine are o busolă şi se orientează bine după ea, ştie totdeauna cu siguranţă încotro se duce.