“Păzitorii au fugit si, ducându-se în cetate, au spus cele întâmplate cu îndrăciții. Și iată toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor”. Porcarii și locuitorii cetății au fost cuprinși de spaimă. „S-au înfricoșat” (Luca 8, 35).

Vedeau toți ce nu mai văzuseră si nu mai auziseră niciodată: Nebunul care pătimise atâta amar de ani, stă la picioarele lui Hristos, liniștit și întreg la minte.

Paznicii si apostolii le-au povestit oamenilor cum vindecase Hristos pe cei doi îndrăciți, și cum o legiune de demoni tremurase de frică în fața Lui, cerșindu-I îngroziți să-i trimită în porci dacă nu-i lasă să mai rămână în oameni, și cum după aceea duhurile rele smulseseră ca un vârtej turma de porci și o azvârliseră în adâncurile mării.

Au auzit, au priceput și i-au și văzut pe cei doi, care abia cu puțin înainte fuseseră ca și morți, înviați și curățiți. Teferi acum, ei privesc fața Domnului care le stă cu liniște înainte, de parcă nu tocmai ar fi săvârșit o minune, minune mai uimitoare decât dacă ar fi smuls cu totul muntele Gherghesei și l-ar fi prăbușit în mare. Din toate acestea târgoveții Gherghesei nu țin minte decât un lucru: că li s-a prăpădit turma de porci si n-o s-o mai vadă înapoi niciodată, în loc să cadă în genunchi și să mulțumească Domnului că a salvat două suflete, ei jelesc pierderea porcilor! In loc să-L roage să le fie oaspete, Il roagă să plece cât mai repede, în loc să laude pe Dumnezeu, plâng pentru porci.

Să nu ne grăbim să osândim dragostea acestor ghergheseni pentru porcii lor, mai înainte să privim societatea zilelor noastre și să vedem câți iubitori de porci numără cetatea noastră, cărora asemeni acelora, le pasă mai mult de porci decât de viața semenilor lor.

Gândiți-vă cât de puțini sunt astăzi, chiar si între cei care-și fac cruce și au pe buze numele lui Hristos, cei care ar pregeta să ucidă doi oameni dacă s-ar alege de pe urma lor cu două mii de porci. Sau vedeți dacă sunt mulți între dumneavoastră care ar sacrifica două mii de porci ca să scape viața a doi nebuni. Să se rușineze cei ce osândesc pe ghergheseni mai înainte de a se osândi pe sine . Dacă s-ar scula gherghesenii din mormânt astăzi și ar prinde să numere, mare mulțime de cei ce gândesc asemenea lor ar afla în „creștina” Europă!

Ei măcar L-au rugat cu frumosul pe Hristos să plece de la ei, pe când popoarele Europei de-a dreptul Il alungă. Si de ce Il alungă? Ca să rămână ele singure cu porcii și cu stăpânii lor, dracii. La ce bun să aduci la supunere niște morminte?…

A coborât în tăcere colina, a intrat în corabie și a plecat de la dânșii. Ce blândețe, ce răbdare, ce înălțime dumnezeiască!

Ce victorie deșartă pentru Cezarul care a scris Senatului: „Am venit, am văzut, am învins! Hristos a venit, a văzut, a învins și a tăcut.

Păstrând tăcere a înveșnicit biruința Sa. Să învețe păgânii, dacă vor, din pilda smeritului Domn Iisus Hristos, care niciodată nu dă buzna cu sila.