Cuviosul Ghenadie Egumenul a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi. Pentru sfințenia vieții lui, s-a învrednicit să audă glas venind de la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În timpul unui atac al piraților asupra mănăstirii, evlaviosul egumen a auzit o voce venind din icoana Maicii Domnului, cea numită Paramythía, care i-a spus: „Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați pe ziduri ca să-i alungați pe pirați”. Uimit, cuviosul văzu sfânta icoană din care se auzea vocea transformându-se: chipul Maicii Domnului se făcu viu, la fel și chipul pruncului Hristos, pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îl ținea în brațe. Hristos întinse mâna Sa dreaptă să acopere buzele Maicii Sale și întorcându-și fața către ea, îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune aceasta [monahilor], ci să fie pedepsiți ei după cuviință”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, îndepărtând cu dragoste mâna Fiului său, îi repetă egumenului cuvintele pe care i le spusese și mai înainte, anume să nu deschidă, adică, astăzi porțile mănăstirii din pricina piraților.

Înfricoșat de minunea dumnezeiască, smeritul călugăr a întrunit întreaga obște și a povestit tuturor cele întâmplate.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Paramythía.

Auzind povestea, monahii au observat, uimiți, schimbarea privirii și atitudinii Maicii Domnului și lui Hristos în icoană. Luând curaj, au urcat pe ziduri, au alungat pirații și s-au salvat. De atunci icoana s-a numit Paramythía, iar poziția chipurilor, așa cum le văzuse sfântul egumen, a rămas aceeași. Chipul Maicii Domnului „exprimă iubire, privirea Ei inspiră îngăduință, bunătate și milă. Pe buzele sale se odihnește un surâs cuvios, de bunăvoință și mângâiere”[1].

Această icoană a Maicii Domnului este o pictură murală din secolul al 14-lea. Înainte, ea se afla în exonartex, în fața paraclisului Sfântului Nicolae, iar ulterior a fost mutată în fața altarului, în partea dreaptă, adică în proskynitar, în paraclisul Maicii Domnului Paramythía, care se găsește deasupra nartexului, în partea stângă. Monahii se îngrijesc ca icoana să aibă o candelă nestinsă, slujind Sfânta Liturghie aici în fiecare vineri, și cântând în fiecare zi paraclisul. Mai demult exista obiceiul ca în acest paraclis să se facă tunderile în monahism[2].

Pomenirea cuviosului Ghenadie se face pe 20 ianuarie și pe 17 noiembrie. O slujbă completă a Sfântului Ghenadie Egumenul a scris monahul Ghenadie Mikraghiannanítul[3].

[1] Anōtéra episkíasis epí tou Áthō, op. cit., p. 20.

[2] „Proskynētário I. M. M. Vatopaidíou”, op. cit., p. 59-60. Mantzarídī G., op. cit., p. 118.

[3] Akolouthía tīs Yperaghías Despoínīs īmōn Theotókou kai Aeiparthénou Marías tīs eponomazoménīs Paramythías, tavtī proetéthīsan Paraklītikós Kanōn pros tīn Paramythían Theotókon 24 Oíkoi, ītoi Hairetismoí kai Panīgyrikós Lógos. Epoiīthī en Aghíō Órei ypó Gherasímou Monahoú Mikraghiannanítīs Ymnográfou tīs Megálīs tou Hristoú Ekklīsías, Ródos 1995. Mpoúsia M. H., Akolouthía tīs Yperaghías Theotókou tīs epikalouménīs Paramythías psalloménī en tī I.M. Vatopaidíou, Athīnai 1994. Paraklītikós Kanōn Panaghías Paramythías, Ághion Óros 2002.

Sinaxar Moise Aghioritul

Sursa: