Închinătorii cei adevărați se vor închina Tatălui în Duh și Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui (Ioan 4, 23).

Iubiți frați! Am auzit acum în Evanghelie că adevărații slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh și Adevăr; că Dumnezeu caută, adică dorește să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu dorește să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînțeles, că El primește numai asemenea închinători și slujitori, că numai asemenea închinători și slujitori îi plac. Învățătura aceasta ne-a vestit-o însuși Fiul lui Dumnezeu. Să credem învățăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfînta învățătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunțime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul și cu Adevărul.

Adevărul este Domnul nostru Iisus Hristos, precum a dat El mărturie despre Sine: Eu sunt calea și adevărul și viața (Ioan 14, 6). Adevărul este Cuvîntul lui Dumnezeu: Cuvîntul Tău este adevărul (Ioan 17, 17). Acest Cuvînt era mai înainte de veci în Dumnezeu, a fost rostit de Dumnezeu și către Dumnezeu; acest Cuvînt este Dumnezeu: acest Cuvînt este Făcătorul tuturor, văzutelor și nevăzutelor (Ioan l, l, 3; Col. l, 16). Acest Cuvînt trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi, și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr (Ioan l, 14). Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, ci Cuvîntul lui Dumnezeu, Fiul Cel unul-născut, Care este în sînul Tatălui, Acela a mărturisit (Ioan l, 18). Fiul lui Dumnezeu, Cuvîntul lui Dumnezeu, L-a mărturisit înaintea oamenilor, L-a arătat pe deplin oamenilor pe Dumnezeu: Fiul lui Dumnezeu le-a arătat oamenilor adevărul la care ei singuri nu puteau ajunge, mărturisind și întărind în chip de netăgăduit adevărul prin prea îmbelșugata dare a harului dumnezeiesc. Din plinătatea Lui noi toți am luat, și har peste har: că Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut (Ioan l, 16-17). Asta înseamnă: Iisus Hristos nu a adus vreo înțelegere mai mult sau mai puțin amănunțită și limpede a harului și adevărului, ci însuși harul, însuși adevărul au fost date oamenilor, sădite în oameni ființial. Am fost făcuți părtași dumnezeieștii firi (II Petru l, 4).

Adevărul are Duhul său propriu. Acest Duh este numit Duhul Adevărului (Ioan 15, 26 și 16, 13). El este Duhul, Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26). El este Duhul Sfînt al lui Dumnezeu (Ioan 14, 26). El este Duhul Fiului (Galateni 4, 6), întrucît alcătuiește împreună cu Tatăl și cu Fiul o singură și nedespărțită Ființă dumnezeiască. Primirea Adevărului este totodată și primire a Sfîntului Duh: fiindcă Adevărul Cel atotsfînt vestește despre Sine că El va trimite pe Sfîntul Duh de la Tatăl ucenicilor Săi. Este firesc ca Sfîntul Duh al Adevărului să adăsteze acolo unde lucrează Sfîntul Adevăr și să pecetluiască lucrările lui. Deopotrivă, unde lucrează Sfîntul Duh se află arătarea preaîmbelșugată a Adevărului, precum și Domnul le-a grăit ucenicilor Săi: Iar cînd va veni Acela, Duhul adevărului, vă va povățui pe voi la tot adevărul (Ioan 16, 13). Înfățișînd minunata legătură dintre Cuvîntul dumnezeiesc și Duhul Cel dumnezeiesc, Domnul a zis despre Duhul: Acela pe Mine Mă va slăvi, că dintr-al Meu va lua și va vesti vouă. Toate cîte are Tatăl, ale Mele sunt (Ioan 16, 14-15). Duhul vestește și arată oamenilor pe Fiul Cel de o ființă cu El – Duhul, Care este atras de oameni prin credința acestora în Fiul Cel de o ființă cu Duhul. Pe adevăratul creștin, Sfîntul Duh îl zidește duhovnicește și îl schimbă la față întru sălaș al lui Dumnezeu (Efeseni 2, 22); El zugrăvește și sălășluiește pe Hristos în omul cel lăuntric (Efeseni 3, 16-17). El aduce oamenilor înfierea de către Dumnezeu, făcîndu-i asemănători cu Hristos, sălășluind în ei însușirile lui Hristos (Ioan 14, 6). Oamenii înfiați de Dumnezeu se roagă Lui ca unui Tată, fiindcă Duhul Sfînt mărturisește, în chip cu totul învederat și simțit, duhului omului înnoit de El (Romani 8, 16) despre unirea acestui om cu Dumnezeu, despre înfierea lui de către Dumnezeu. Întrucît sunteți fii, spune Apostolul, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, care strigă: Avva Părinte! (Galateni 4, 6). Acest fel de închinători sunt recunoscuți drept adevărați închinători ai lui Dumnezeu! Pe închinătorii de acest fel, care se închină lui Dumnezeu în Duh și Adevăr, îi caută și îi primește Dumnezeu. În afara adevăratului creștinism nu este nici cunoștință de Dumnezeu, nici slujire lui Dumnezeu.

Nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin Mine (Ioan 14, 6), a grăit Domnul. Pentru cel care nu crede în Domnul Iisus Hristos nu este Dumnezeu: Tot cel ce tăgăduiește pe Fiul, nici pe Tatăl nu-L are (I Ioan 2, 23), cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viață, ci mînia lui Dumnezeu va rămîne peste el (Ioan 3, 36). Nu este cu putință să ne apropiem de Dumnezeu, nu este cu putință să intrăm în vreo împărtășire cu Dumnezeu altfel decît prin mijlocirea Domnului nostru Iisus Hristos, singurul mijlocitor, singurul mijloc de împărtășire între Dumnezeu și oameni! Nu este adevărată cunoaștere a Domnului Iisus Hristos fără mijlocirea Sfîntului Duh! Nimeni nu poate numi pe Domnul Iisus, a zis Apostolul, fără numai întru Duhul Sfînt (I Cor. 12, 3). De n-are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui (Romani 8, 9). În afara creștinismului nu e virtute vrednică de Cer! „Binele”, a zis Preacuviosul Marcu Ascetul, „nu poate fi nici crezut, nici lucrat, fără numai în Hristos Iisus și în Sfîntul Duh” Nevrednice sunt de Dumnezeu faptele bune cele după firea omenească, ce vin din firea noastră căzută, în care binele este amestecat cu răul, în care binele în cea mai mare parte de abia se bagă de seamă din pricina mulțimii răului. Firea căzută este în stare cu precădere de rău, precum a dat mărturie Dumnezeu însuși: Se pleacă cugetul omului cu osîrdie spre cele rele din tinerețile lui (Fac. 8, 21). Voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri (Luca 11, 13). Atîta preț are în fața Evangheliei și a lui Dumnezeu bunătatea firească a omului și faptele ce izvorăsc din ea! În deșert proslăvește firea căzută faptele sale bune mari și răsunătoare! Această laudă de sine este mărturie a unei orbiri înfricoșătoare! Această laudă de sine este dare în vileag fără voie a însușirilor răsunătoarelor fapte bune omenești, insuflate și hrănite de slava deșartă. Răul miros al trufiei, pe care îl răspîndesc aceste morminte văruite, este urît de Domnul: Lui îi este pe plac tămîia smereniei.

Din această pricină, Domnul a poruncit lepădarea de firea căzută omenirii căzute și oarbe, care nu își dă seama de amara sa cădere, ci, dimpotrivă, vede în ea un triumf măreț, care caută să sporească acest triumf. Pentru mîntuire este neapărat trebuincioasă lepădarea de păcat! Însă, păcatul ni s-a împropriat pînă într-atît că ne-a intrat în fire, în însuși sufletul nostru. Pentru lepădarea de păcat s-a făcut neapărat trebuincioasă lepădarea de firea căzută, lepădarea de suflet (Matei 10, 39), lepădarea nu numai de faptele rele cele văzute, ci și de faptele bune, multcinstite și proslăvite de către lume, ale omului celui vechi; este neapărată nevoie să ne schimbăm felul de a gîndi cu mintea lui Hristos, iar lucrarea după imboldul simțurilor și după îndreptarul cugetării trupești s-o înlocuim cu plinirea plină de osîrdie a poruncilor lui Hristos. De veți rămîne în cuvîntul Meu, a zis Domnul, cu adevărat ucenici ai Mei sunteți; și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va slobozi pe voi (Ioan 8, 31-32). Minunate și adînci cuvinte! Învățătura pe care o desprindem din ele în chip nemijlocit este că păcatul îl ține pe om în robia sa numai și numai prin mijlocirea vederilor rătăcite și mincinoase. Este deopotrivă de limpede faptul că pierzătoarea rătăcire a acestor vederi stă tocmai în recunoașterea drept bine a ceea ce nu este de fapt bine și în nerecunoașterea drept rău a ceea ce este de fapt rău ucigător.

Cel ce este de la Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascultă (Ioan 8, 47), a grăit Domnul. Fraților! Să ne smerim înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Să arătăm – așa cum n-au făcut-o iudeii împietriți, care au lepădat pe Domnul și, totodată, învățătura Lui – supunere față de Domnul, plecîndu-ne atotsfintei și mîntuitoarei Lui învățături! Să lepădăm felul de a gîndi pe care ni-l aduc firea căzută și lumea vrăjmașă lui Dumnezeu! Să ne însușim felul de a gîndi cu care ne îmbie Domnul în Sfînta Sa Evanghelie! Să urmăm Adevărului, și vom moșteni Adevărul. Adevărul slobozește mintea omenească din lanțurile nevăzute ale rătăcirii, în care l-a ferecat păcatul. Și nu numai atît: atotputernicul Adevăr, aducînd libertate duhovnicească minții, o scoate – după ce a înnoit-o și înviat-o cu viață de Sus – pe calea poruncilor lui Hristos, și calea nedreptății se depărtează de la ea (Ps. 118, 29). Sufletul înviat de Adevăr cîntă împreună cu Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Pe calea poruncilor Tale am alergat, cînd ai desfătat inima mea. Lege pune mie, Doamne, în calea îndreptărilor Tale, și o voi căuta pe dînsa totdeauna, înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta, și o voi păzi pe ea cu toată inima mea (Ps. 118, 32-34). Un asemenea suflet se face negreșit părtaș al Sfîntului Duh, Care nu poate să nu adaste acolo unde adastă și stăpînește Adevărul dumnezeiesc, Care în sfatul Său cel de taină cu Atotsfîntul Adevăr vestește despre Sine astfel: Părtaș sunt Eu tuturor celor ce se tem de Tine (Ps. 118, 63).

Atîta vreme cît rămîne în firea sa căzută, omul rămîne cufundat în bezna celei mai adînci neștiințe: el nu știe cum trebuie să se roage și nu știe pentru ce trebuie să se roage (Romani 8, 26), nu e în stare să slujească lui Dumnezeu. Numai credința în Hristos aduce cunoașterea adevărului; credința, vădită prin plinirea poruncilor lui Hristos, atrage în inima credinciosului harul Sfîntului Duh, precum a zis Prorocul cel de Dumnezeu insuflat: Gura mea am deschis și am tras Duh, că de poruncile Tale am dorit (Ps. 118, 131). Numai adevăratul creștin, creștinul cu credința și cu faptele, poate fi adevărat închinător al lui Dumnezeu, care se închină și slujește lui Dumnezeu, ca unui Tată, în Duh și Adevăr. Amin.

(din „Predici la Triod și Penticostar”, de Sf. Ignatie Brianceaninov)

RĂSPÎNDEȘTE:

Apreciază Încarc...