00:01 - Toți Sfinții naționali români, care s-au sfințit pe pământul românesc, în Dobrogea, în Ardeal, în Muntenia, în Oltenia, în Moldova, în Nordul Moldovei, în Bucovina, toți aceștia au fost de mare folos pe vremea lor, în îmbărbătarea poporului, în credință, în timpul războaielor și nu numai. Au luptat cu credință să păzească sfânta noastră țară și Biserica națională și tot poporul român. Ei au reușit acestea nu numai cu cuvântul, ci și cu viața și cu trăirea lor. Ați văzut ce făcea Ștefan cel Mare? Nu făcea nimic până nu-l întreba pe Daniil Sihastrul, pe duhovnicul lui. Pentru că, atunci era multă credință și multă apropiere între conducătorii țării și între Sfinții Români, sihaștri și stareți și teologi ai țării. Puteți să verificați acestea. Toți voievozii noștri cei mai vestiți, care au intrat în istoria națională, au făcut la fel: avem pe Mircea cel Mare, cel Bătrân, care se odihnește la Mănăstirea Cozia și a făcut mănăstire la anul 1388. Lângă dânsul este un mormânt pe care scrie: „Aici odihnește Monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul”. El a unit cele trei Țări Române. Și mama lui a fost călugăriță.