În zilele noastre există multe ediții ale operelor Sfântului Grigorie Palama, precum și multe studii dedicate vieții și învățăturilor sale. Aceasta reprezintă binecuvântarea cu totul specială a lui Dumnezeu față de epoca în care trăim.

Cu toate că Sfântul Grigorie a trăit în secolul al XIV-lea, el are încă multe de spus vremurilor noastre, întrucât, așa cum știm, aceleași curente filosofice, teologice și chiar sociale care prevalau pe vremea sa, predomină și acum. Secolul al XIV-lea are trăsături comune cu secolul al XX-lea. De aceea, discuțiile ce au avut loc între Sfântul Grigorie Palama și filosofii acelor vremi sunt de un mare interes și acum. Sfântul Grigorie are foarte multe lucruri pe care omul contemporan le poate învăța de la el. Suntem în măsură să stabilim marea importanță a învățăturilor Sfântului Grigorie Palama pentru triumful adevăratei credințe, pentru monahism și, mai ales, pentru Sfântul Munte.

1. În apărarea Ortodoxiei

Se poate observa destul de ușor marea semnificație a învățăturilor sale pentru Ortodoxie în ceea ce privește problema atât de importantă a epistemiologiei.

Atunci când spunem epistemiologie înțelegem că este vorba de cunoașterea lui Dumnezeu și, pentru mai multă exactitate, înțelegem calea pe care o urmăm pentru a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu.

Situația Ortodoxiei era destul de precară în vremea Sfântului Grigorie Palama; ea era pe cale să devină lumească și să se transforme fie în panteism, fie în agnosticism. Adepții panteismului cred și afirmă că Dumnezeu, în esența Sa, poate fi găsit pretutindeni în natură, și, deci, atunci când admirăm natura noi putem avea cunoașterea lui Dumnezeu. Agnosticul crede și afirmă că este absolut imposibil ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu doar prin simplul fapt că El este Dumnezeu, iar omul este o ființă limitată și, în felul acesta, omul este complet incapabil de a ajunge la o adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu.

Aflat, astfel, în fața acestei mari primejdii, Sfântul Grigorie Palama a formulat învățăturile fundamentale ale Bisericii cu privire la marea taină a distincției indivizibile dintre esența și energiile divine.

Trebuie să subliniem că acestea nu reprezintă doar învățăturile Sfântului Grigorie Palama, ci ale Bisericii Ortodoxe înseși, și, de aceea, această teologie nu poate fi denumită Palamism. Mulți Părinți au făcut referiri cu privire la deosebirea dintre esență și energii. O aflăm în Biblie, la primii Părinți Apostolici, la Părinții Capadocieni și, mai ales, la Sfântul Vasile cel Mare și la acel mare teolog, sintetizator al învățăturii de credință ortodoxe, Sfântul Ioan Damaschin.

Sfântul Grigorie Palama, având cunoștințe teologice impresionante, a dus mai departe aceste învățături deja existente și a ilustrat dimensiunile și consecințele lor practice. Este foarte important faptul că această deosebire a început să fie luată în considerație odată cu discuțiile referitoare la Sfântul Duh. Filozoful calabrit, Varlaam, susținea faptul că noi nu putem cunoaște ce este Sfântul Duh, mai ales purcederea Sa și trimiterea Sa de către Fiul. în fața primejdiei agnosticismului, Sfântul Grigorie Palama a afirmat că purcederea reală a Sfântului Duh de la Tatăl reprezintă un lucru diferit față de trimiterea Sa de către Fiul. Astfel, deși nu cunoaștem esența Sfântului Duh, noi cunoaștem energiile Sale.

Întreaga viață duhovnicească este rezultatul și rodul energiilor Sfântului Duh. De aceea, Sfântul a afirmat că noi nu putem participa la esența divinității, dar noi putem cunoaște și ne putem împărtăși de energiile Sale.

Așa cum afirmă marele teolog al învățăturii de credință drept măritoare, Sfântul Ioan Damaschin, noi putem observa cele trei feluri de uniri ale divinității: unirea în esență a Persoanelor Sfintei Treimi; unirea în substanță, în Persoana lui Hristos între naturile divină și umană; și unirea prin energii, între Dumnezeu și om.

În acest mod, Sfântul Grigorie păstrează adevărata învățătură a Bisericii.

Dacă pe vremea Sfântului Atanasie cel Mare, oamenii se îndoiau de divinitatea lui Hristos, pe vremea Sfântului Grigorie ei aveau îndoieli în ceea ce privește energiile divine. Ei afirmau că energiile divine sunt create.

De aceea în imnul de slavoslovie al Sfântului, noi cântăm: “Luminător al Ortodoxiei, sprijinitor și învățător al Bisericii, frumusețe duhovnicească a călugărilor, apărător neîntrecut al teologilor…”.

2. În slujba monahismului

Învățăturile Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscop al Tesalonicului, au o mare importanță și pentru monahism. în imnul de slavoslovie la care ne-am referit mai sus, cântăm: “frumusețe duhovnicească a monahilor”. Pe vremea sa, filosofii, conduși de Varlaam, se îndoiau de importanța monahismului tradițional, ca și de modul de viață al monahilor, mai ales față de cel al așa numiților isihaști. Aceasta s-a datorat diferenței de păreri de ordin teologic. Varlaam afirma că partea cea mai nobilă a omului, cu ajutorul căreia el poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu, este rațiunea, și numai rațiunea este unicul instrument prin intermediul căruia se poate accede la cunoașterea lui Dumnezeu. Așa încât el a ajuns la concluzia că filosofii Greciei antice, care făceau apel îndeosebi la rațiune, au ajuns la o mai mare cunoaștere de Dumnezeu decât Profeții, care dădeau atenție lucrurilor exterioare, revelațiilor și viziunilor. El punea un deosebit accent pe valoarea filosofilor opusă celei a Profeților, pe valoarea gândirii umane opusă vederii Luminii necreate pe care au experiat-o cei trei Apostoli pe Muntele Tabor. Aceasta, desigur, a avut implicații deosebite asupra monahismului ortodox și tradițional. Dacă învățăturile lui Varlaam ar fi fost corecte și ar fi prevalat în cadrul Bisericii, s-ar fi acordat prioritate rațiunii și filosofiei, monahismul tradițional nu ar mai fi fost luat în considerație și am fi ajuns la agnosticism.

Dar Sfântul Grigorie ne-a arătat în învățăturile sale că Profeții și Apostolii se situau deasupra filosofilor, că mijlocul pentru a obține cunoașterea lui Dumnezeu nu este rațiunea, ci inima în sensul ei pe deplin biblic: și anume că Dumnezeu nu se descoperă rațiunii umane, ci se revelează inimii sale și că adevărata cale de cunoaștere a lui Dumnezeu este cea isihastă, care este descrisă în Sfintele Scripturi și a fost experiată de către toți sfinții. Deci el a arătat foarte limpede că modul de viață monahal, adică metoda rugăciunii, pe care aceștia o urmau, conduce la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu.

Este caracteristic faptul că una dintre primele scrieri ale Sfântului Grigorie, care reprezintă, de asemenea, opera sa fundamentală și poartă titlul “Despre sfinții isihaști”- se referă la cele trei subiecte fundamentale asupra cărora se medita pe atunci. Unul este marele subiect al educației, care se confruntă cu problema superiorității presupuse a filosofilor față de Profeți și a filosofiei față de adevăratul drum spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Al doilea este tema rugăciunii minții și se ocupă cu tot ceea ce se leagă de aceasta, în vreme ce al treilea îl reprezintă subiectul Luminii necreate. Tema crucială a teoriei expusă de Sfântul Grigorie este aceea că Lumina pe care o văd sfinții este necreată. Adică, nu este o problemă a energiilor create, ci este vorba de energiile necreate ale lui Dumnezeu.

Izvorul acestei scrieri îl reprezintă monahismul ortodox tradițional fiind intitulată “Despre sfinții isihaști”. Astfel, putem observa marea importanță a scrierilor Sfântului Grigorie pentru monahismul ortodox.

3. Spre slava Athosului

În același timp, învățăturile Sfântului Grigorie au o mare importanță pentru Sfântul Munte, deoarece el însuși a fost aghiorit. El a trăit în Sfântul Munte, i-a simțit pulsul și apoi i-a ilustrat viața în opera sa. Prin scrierile sale el a demonstrat că Sfântul Munte este un loc plin de viață adevărată și, mai presus de orice, că el însuși este un mod de viață. Sfântul Munte exprimă Tradiția Ortodoxă, este o expresie a vieții trăită în Biserica Ortodoxă.

Așa cum vom vedea în cele ce urmează, Sfântul Grigorie s-a dus în Sfântul Munte în calitate de student și frate laic și nu ca profesor.

El s-a dus acolo pentru studierea Tradiției Ortodoxe. Zi și noapte s-a rugat la Dumnezeu, strigând “luminează-mi întunericul”. S-a supus ascultării față de duhovnici și călugări îndumnezeiți.

El a căpătat nenumărate experiențe ale vieții duhovnicești și a atins un mare grad de sfințenie. A păstrat tăcerea vreme de mai mulți ani și, atunci când i s-a cerut să vorbească, el a vorbit și și-a exprimat propria experiență. De aceea, învățăturile sale sunt o expresie a vieții Sfântului Munte, dar, într-un sens mai larg, ele reprezintă o expresie a vieții Bisericii, deoarece Sfântul Munte nu este o entitate absolută sau autonomă. Sfântul Munte exprimă viața Bisericii Ortodoxe. Astfel, putem observa marea sa importanță.

Am afirmat la început că opera Sfântului Grigorie Palama este paralelă cu a noastră. Acest lucru este foarte important și vrem să punem un deosebit accent pe această latură.

Mai întâi, observăm o căutare accentuată a lui Dumnezeu pe zi ce trece. Mulți oameni caută să afle și să posede adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Unii, deoarece nu merg pe adevărata cale care conduce la cunoașterea lui Dumnezeu, se descurajează și ajung să-L nege pe Dumnezeu. Alții, în loc să-L descopere pe adevăratul Dumnezeu, descoperă diferiți idoli, cărora Ii se închină. Ca atare, idolatria este prezentă chiar și în vremurile noastre.

Apoi, se observă existența, chiar printre creștinii ortodocși, a două mari curente. Oamenii se împart în două mari categorii.

Prima categorie îi cuprinde pe cei ce pot fi numiți pe bună dreptate adepții lui Varlaam, care acordă prioritate rațiunii ei cred că în acest fel vor rezolva multe probleme, inclusiv prima și cea mai importantă, adică cunoașterea lui Dumnezeu.

A doua categorie îi cuprinde pe aceia care, precum Sfântul Grigorie Palama, situează inima în centrul vieții lor duhovnicești – inima în înțelesul deplin acordat ei de către Tradiția Biblică – Patristică.

Ei urmează metoda care a fost experiată de către toți Sfinții Bisericii noastre. Ei s-au învrednicit de a atinge adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu și, desigur, adevărata comuniune cu Dumnezeu.

Astfel, astăzi, există două mari curente, două moduri de viață.

Și, deoarece Biserica îl recunoaște pe Sfântul Grigorie Palama drept un mare teolog, iar învățăturile Sale aparțin Bisericii, noi suntem chemați să urmăm această cale.

Tot ceea ce urmează va reprezenta viața și învățăturile Sfântului, adevăratul mod de viață, precum și teologia Sfântului Grigorie, care, în realitate, reprezintă teologia Bisericii. Atunci când vom urma învățăturile Sfântului Grigorie, vom putea rezolva multe probleme esențiale cu care suntem permanent confruntați.