Ce înseamnă „și femeia să se teamă de bărbat”

Pr. Ioan-Florin Florescu

citit la strană pe 28 aprilie 2026

Nu înseamnă nimic aceste cuvinte, scoase din context. Și ar trebui ca cei ce citesc Apostolul la nunți să înceteze să le mai behăie îndelung la sfârșitul citirii, ca și cum ar fi esența pericopei din Efeseni.

Traducerea Bibliei are adesea nevoie de contexte, explicații și parafraze, pentru că e foarte greu să traduci literal chiar și cele mai simple cuvinte, dar care în limba greacă erau micro-universuri conceptuale. Există într-adevăr și versete care n-au nevoie de context: „Să nu furi”, „Să nu ucizi”, „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” etc. Sunt însă și mai multe, majoritatea, care au nevoie de contextul lor pentru a fi înțelese: „Dacă ochiul tău cel drept te smintește, scoate-l și aruncă-l de la tine…”, sau „Când postești, unge capul tău și fața ta o spală”. Nu se face nimeni chior citind învățăturile astea și nici nu-și cumpără loțiune de păr în post. Azi, pentru că în trecut unii chiar o făceau.

Deci, ca să nu ne mai chiorâm cu versete din Biblie, de cele mai multe ori nici măcar nu ajunge un context literal (în cazul de față capitolul 5 din Efeseni în întregime), ci în egală măsură e nevoie adesea de unul istoric, cultural, social etc.

Efeseni 5 se adresează unei comunități mixte iudeo-grecești, incipient creștină, care risca să transfere în interiorul ei o cultură sexuală urbană specifică lumii greco-romane și celebrată adesea religios. Atenție, nu e vorba pur și simplu de o depravare sexuală (prostituție, adulter etc.), ci de o cultură sexuală asociată riturilor de fertilitate, inițiere, festivalurilor religioase etc.

Acestei culturi manifestate cultic și adesea rezervată inițiaților în fascinantele ceremonii de misterii (v.12 „cele ce se fac întru ascuns de ei”), Pavel îi opune un „cult” nou, pe care nu întâmplător îl numește cu același cuvânt, mystérion: „Taina aceasta (mystérion) mare este în Hristos și în Biserică” (v.33). În „misteriile” lui Pavel, celebrarea sexualității se face în cadrul relațiilor monogame (căsătoria), prin iubire (v.2 „și umblați întru iubire”), supunere și ascultare reciproce (v.21 „supuneți-vă unul altuia”), sacrificiul de sine (v.33 „ca pe sine însuși”), sfințenia trupului (vv.26-27), toate după modelul iubirii lui Hristos pentru Biserica sa.

Cu alte cuvinte, Pavel le vorbește efesenilor exact pe limba lor: dacă vreți misterii, atunci aveți cel mai mare mystérion chiar în modelul iubirii în Biserică.

Ei bine, și abia în acest context în care le arată efesenilor noul mystérion pe care trebuie să-l slujească, Pavel încheie cu celebrele cuvinte: „Astfel și voi (bărbații), fiecare așa să-și iubească femeia ca pe sine însuși, iar femeia să se teamă de bărbat”. Adică, (dacă vreți să venerați darurile sexualității), voi, bărbaților, iubiți-vă femeile ca pe voi înșivă, iar voi, femeilor, cinstiți-vă bărbații (nu zeițele fertilității). Căci asta înseamnă în acest context „teama”: cinstirea cu venerație religioasă. Bărbatul care-și pune sufletul pentru iubire, ca Hristos, merită venerația femeii sale. Ea însăși este venerată prin sacrificiul lui, se înțelege.

În greaca biblică phobéō nu înseamnă numai „a te teme”, „ a fi înfricoșat”, ci are în contexte religioase și sensul „a trata cu venerație religioasă, respect, cinstire, a te pleca, a asculta etc.”. De exemplu, e același verb din Leviticul 19,3, tradus prin a cinsti: „Să cinstească (phobeisthō) fiecare pe tatăl său și pe mama sa”. Nu se îngrozește nimeni de părinții săi, și totuși le purtăm teama toată viața oricât de blânzi ar fi, sau cu atât mai mult. Așa e și cu „teama” de Dumnezeu. Nu vrea să spună o teamă de pedepse, ci ascultare, cinstire, urmare, luare-aminte, rușinare de păcate, teama de a nu fi nesimțit, necuviincios, teama de a nu-l înșela, dezamăgi etc. Teama aceasta poate lua și forma „cutremurării” religioase, ca în expresia „înfricoșătoarele lui Hristos Taine”: Cel care de atâtea ori ne întâmpină din Evanghelii cu cuvintele „nu vă temeți” și „pace vouă”, nu vrea să ne înfricoșeze, dar ar vrea ca jertfa Sa să ne cutremure.

Revenind la nunți, și la traducerea versetului, fără teamă putem citi acolo „și femeia să-și cinstească bărbatul”. Ca să înțeleagă toată lumea că nu e vorba de o „frică” în spiritul căreia am ajuns să avem și o lege a femicidului.

Distribuiți

Like Loading...

7 thoughts on “Ce înseamnă „și femeia să se teamă de bărbat””

“Traducerea Bibliei are adesea nevoie de contexte, explicații și parafraze, pentru că e foarte greu să traduci literal chiar și cele mai simple cuvinte, dar care în limba greacă erau micro-universuri conceptuale”. Experienta mea de crestina, pe care la batrânete nu o mai iau prea în serios, va da în cele mai multe ori când va citesc, dreptate. Mai ales când subliniati faptul ca citirea Scripturii are nevoie de lumini de care omul de rând e lipsit. Rectific: de care avem toti nevoie pentru ca citirea Bibliei sa nu ne îndeparteze, sminteasca, etc. Luminile acestea fac parte din misiunea Bisericii, daca nu ma însel. Problema mea vine de la adjectivul “literal”. Nu inteleg in ca masura traducerea literala este o “obligatie”. A fiecarei Biserici ortodoxe?
Legea femicidului chiar nu cred că are vreo legătură cu interpretarea literala a versetului în discuție! Suntem departe, ca societate, de textul Noului Testament! Chiar și de posibile interpretări greșite ale acestuia!

Legea femicidului este un mod prostesc de a trata fenomenul violenței împotriva femeii, fenomen ce are cauze complexe pentru care legislatorul nu s-a grăbit să dea legi care să le trateze! Dimpotrivă, operează multă lejeritate, chiar publicitate!

Si atunci de ce nu acceptăm ca traducerea e caducă, de ce nu schimbați paradigma? De ce trebuie să presupunem, că de fapt nu e așa cum pare, ca textul e tradus prost, nu știu ce … ce împiedică pe mai marii bisericii să facă o schimbare? Sau nu vor? Sunteți încă guvernați de spiritul secolului 19? Cu alte cuvinte, ce vă împiedică să schimbați ce e de schimbat? Mentalități, texte, traduceri, interpretări?
Binevenită intervenția, părinte Florin. Și pe mine mă irită behăiala evocată, cînd se întîmplă să fiu martor la vreo nuntă…
Hristos a inviat! Eu totusi nu inteleg de ce spune sfantul Pavel in versetul 21 “Supune-ti-va unul altuia,intru frica lui Hristos.” Pentru ca in versetul urmator sa spuna “Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului…”…

Iar acest tip de teama de care vorbiti dumneavoastra nu ar trebui sa il aiba si barbatii fata de femeile lor?

De obicei intrebarea asta a mea e socotita necuviincioasa….

E o întrebare bună și vă mulțumesc pentru ea (nu există întrebări necuviincioase când vrem să înțelegem Scriptura). Am vrut să scriu și despre asta, și despre altele asemănătoare, dar lungeam textul.

Răspunsul pe scurt acum este acesta:

Pavel nu scrie pentru secolul 20, ci se adresează culturii sociale din timpul său, pe care nu-și propune să o revoluționeze (nici nu avea cum), ci să o încreștineze. Sau măcar să-i arate un model creștin. Nu Pavel pune femeia „să se supună bărbaților”, ea trebuia să facă asta oricum în societatea lui Pavel, așa cum sclavii nu puteau fi eliberați de cuvântul lui Pavel. Dar el „încreștinează” această supunere și o ridică la modelul supunerii Bisericii lui Hristos cel jertfitor și iubitor. În acest fel de supunere nu e nimic tiranic sau înjositor, iar bărbatului i se cere, în schimbul acestei supuneri, curăție, sfințenie, iubire necondiționată și spirit de sacrificiu. Nu este asta mai mult decât orice alt cuvânt? Nu începe aici „revoluția” de care vorbeam? Citiți tot contextul, cum am spus.

Pe de altă parte, nu este extraordinar că tocmai pentru acele timpuri, Pavel le spune iudeilor că, în Hristos, „nu mai este nici rob, nici liber, nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus”. Știți cum suna o rugăciune iudaică din secolul acela? Așa: „Binecuvântat fii, Rege al universului, că nu m-ai făcut păgân, sclav sau femeie”.

Oare cum ar putea ajunge această explicație atât de clară si comprehensivă la ochii si urechile tuturor credincioșilor, pentru ca asta ar trebui să se întâmple, spre lămurirea lor…..