Dacă însă acest război este blestemat, există și un alt război care este binecuvântat. Război binecuvântat? Dar ce sunt acestea ce le spui? – s-ar nedumeri cineva. Da, iubiții mei, există și un război binecuvântat. Este un război, la care creștinul este chemat să ia parte nu doar de voie, din proprie voință, ci și cu tot sufletul, cu toată inima lui. Este un război împotriva răului și, de aceea, este binecuvântat. Și care este acest război? Este războiul împotriva celui mai mare vrăjmaș al nostru, împotriva diavolului.

Avem război deci. Dușmanul în acest război este diavolul. Și arme? Cu ce arme poate cineva să lupte împotriva diavolului? Pentru că împotriva acestuia, desigur că nu poți lupta cu tunuri și care armate și avioane sau chiar cu bombe atomice. De alte arme e nevoie aici. Despre armele împotriva diavolului ne vorbește Evanghelia astăzi. Să vedem deci, care arme împotriva celui rău ne recomandă pericopa evanghelică pe care am ascultat-o.

Un tată înghenunchiat înaintea Domnului, Îl roagă să-i vindece fiul, care pătimește de atacul unui duh viclean. Demonul îl aruncă pe copil când în foc, când în apă. Ucenicii lui Hristos, în ciuda bunei lor intenții, nu au putut să-l izbăvească de tiranie. Dar Hristos cu un cuvânt al Său izgonește demonul și salvează copilul imediat. Și după ce a plecat lumea, ucenicii se apropie în particular de Învățătorul și Îl întreabă: „De ce noi n-am izbutit să-l scoatem?”. Și Hristos răspunde: „Din pricina necredinței voastre. Adevărat vă zic vouă: dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice acestui munte: pleacă de aici și du-te dincolo, și va pleca și se va duce, și nimic nu va fi cu neputință pentru voi. Iar neamul acesta (al demonilor) nu iese decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 19-21). În aceste cuvinte Îl auzim pe Domnul arătându-ne trei arme împotriva celui rău: prima armă credința, a doua rugăciunea, iar a treia postul.

Prima armă este credința. Care credință? Credința fierbinte și neclintită. Zice Hristos ucenicilor Săi: N-ați putut să scoateți demonul din pricina necredinței voastre. Dar dacă ați fi avut credință fierbinte și puternică, cum fierbinte și puternic este muștarul, ați fi mutat chiar și munți. Prin credință cel rău este biruit. Să credem deci în Dumnezeu, care este Atotputernicul, căci diavolul înaintea Lui se teme și tremură. Să credem în cuvântul Evangheliei, care confirmă că dacă ne împotrivim diavolului, acela va fugi biruit: „Stați împotriva diavolului și va fugi de la voi” (Iacov 4, 7). Să credem în puterea lui Hristos, care și munții îi alungă și-i strămută.

A doua armă este rugăciunea. „Iar neamul acesta nu iese decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 21). Mare este puterea rugăciunii și minunate urmările ei în ceasul ispitei. Însuși Hristos, când trecea prin clipe de profundă agonie în grădina Ghetsimani, a înfruntat ispita cu rugăciunea: „Și fiind în agonie se ruga mai stăruitor”, zice evanghelistul (Luca 22, 44). În felul acesta a arătat că atunci când și noi ne aflăm în ciclonul ispitei, așa să înfruntăm atacul diavolului, prin rugăciune. Dar și înainte de ciclon, în ceas de liniște și înainte de a ne găsi ispita, Hristos ne-a recomandat: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită” (Luca 22, 40). De aceea să ne rugăm și anticipat – preventiv. De altfel și în rugăciunea domnească, cunoscutul „Tatăl nostru”, ne învață să zicem: „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean” (Matei 6, 13).

Iar a treia armă, pe care o recomandă Hristos, este postul. Însuși Domnul a postit în pustie și a biruit cele trei ispite ale diavolului. Proorocii au postit, apostolii au postit, mucenicii au postit, cuvioșii și pustnicii înainte de toate au postit. Postul subțiază simțurile, ajută în rugăciune, smerește trupul și cugetul trupesc, întărește duhul, face pe om disponibil sau osârduitor în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, atrage Harul lui Dumnezeu, alungă atacurile demonice, face minuni. Desigur că nu înțelegem postul doar de bucate; înțelegem postul și de patimi. Așadar, să nu disprețuim și această armă atât de decisivă.

Creștinul însă are și alte arme împotriva celui viclean. După jertfa lui Hristos, prin care satana a fost biruit, pe lângă cele trei arme pe care le-am amintit, Biserica învață că Domnul ne-a dăruit și o altă armă împotriva celui viclean. Și aceasta este cinstita Lui Cruce. De aceea, într-o frumoasă cântare, noi ortodocșii cântăm: „ Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă; că se îngrozește și se cutremură nesuferind a căuta spre puterea ei, că morții i-a sculat și moartea o a surpat. Pentru aceasta ne închinăm Îngropării Tale și Învierii”. Zice: Ne-ai dat, Doamne, armă împotriva diavolului Cinstita Ta Cruce; și, într-adevăr, diavolul se îngrozește și tremură, nesuferind să vadă puterea ei. Pentru că Crucea înviază pe cei morți și zdrobește moartea. De aceea și noi, Doamne, ne închinăm Îngropării și Învierii Tale. Așadar, să ne însemnăm cu semnul crucii zicând: „Iisus Hristos biruiește”.

În sfărșit, să-l întrebăm și pe unul din cei care au luptat cu diavolul și l-au biruit. Să-l întrebăm, de pildă, pe Sfântul Antonie, să ne spună: Ce armă a folosit? Sfântul Antonie răspunde: „Am văzut” – zice – „cursele diavolului întinse pe pământ și am zis înfricoșat: Cine poate să le învingă pe acestea? Și atunci am auzit un glas: Cel care are smerenie”. Cel smerit se află sub umbrela ocrotitoare a harului dumnezeiesc și respinge orice atac demonic.

Iubiții mei creștini,

Să nu trăim în neștiință. Să nu trăim în nepăsare, nebănuind ce se întâmplă în lume. În jurul nostru și în noi are loc o luptă, o luptă duhovnicească. „Războiul nevăzut”, cum zice Sfântul Nicodim Aghioritul în renumita sa carte cu același nume, pe care v-o recomand să o citiți. Iar Apostolul Pavel lămurește: „ lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12). Gloanțele ca ploaia. Cad capete! Dușmanii cei nevăzuți întreprind atacuri în fiecare ceas și în fiecare clipă. Suflete nemuritoare sunt în pericol. De aceea și noi să fim priveghelnici. Nu la somn, ci la arme, la armele cele duhovnicești! În această luptă Hristos nu ne-a lăsat fără arme. Duh este vrăjmașul, duhovnicești sunt și armele împotriva lui. Am enumărat cinci arme, care constituie o desăvârșită panoplie duhovnicească: credința, rugăciunea, postul, smerenia și Cinstita Cruce. Dacă vom folosi aceste arme, atunci vrăjmașul va fi biruit și se va împlini cu fiecare din noi acel cuvânt triumfător a lui Hristos: „Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Amin.

(traducere: Frăția Ortodoxă Misionară “Sfinții Trei Noi Ierarhi”,sursa: „Kyriaki”, Atena, 1998, p. 136)

Sursa: Cartea „KIRIAKODROMION AUGUSTINIAN”