Vă felicit, iubiților întru Hristos fiii mei, cu ocazia marii sărbători a Botezului Domnului!

Domnul s-a botezat pentru ca să pună început botezului nostru. În timpul dumnezeiescului Botez, Duhul Sfânt s-a pogorât în chip văzut asupra lui Hristos, Domnul Nostru, Care a venit pe pământ pentru a-L putea trimite mai apoi, pe Acest Sfânt Duh neamului omenesc.

Trimiterea Harului Sfântului Duh, precum învață Domnul Însuși (Ioan 16, 7), apostolii Lui și Sfinții Părinți ai Bisericii, a fost scopul venirii Lui în lume, al pătimirii și morții Lui pe Cruce.

O, dacă am cunoaște deplin ce bine mare și mântuitor este pentru noi Harul Sfântului Duh, atunci am râvni acest bine din tot sufletul, ca pe cea mai scumpă comoară, care, după învățătura Sfântului Antonie cel Mare, este acel mărgăritar de mult preț (Matei 13, 46) sau acea comoară ascunsă în țarină (Matei 13, 44) pe care, după cuvintele lui Hristos, trebuie să o căutăm mai înainte de toate (Matei 6, 33).

Cu părere de rău, cea mai mare parte, chiar a creștinilor ortodocși, nu știu nimic despre acest Har...

Nu avem ce vorbi despre păgâni, care nu au nimic creștinesc. Adevărul, ca și Dumnezeu însuși în ființa Lui, la fel și însușirea Lui și Harul dumnezeiesc - sunt de nepătruns. Sunt de nepătruns chiar și manifestările acestui Har.

Iată de ce dumnezeiescul psalmist a spus: „În mare căile Tale și cărările Tale în ape multe și urmele Tale nu se vor cunoaște”.... Este clar că nu numai harul Sfântului Duh ca lucrare a lui Dumnezeu - căile și cărările, dar și urmele acestei lucrări dumnezeiești, adică manifestările Harului, sunt de neajuns pentru mintea noastră.

Totuși, Domnul ne-a lăsat posibilitatea să simțim și să trăim aceste manifestări ale Harului Sfântului Duh. Așa au cunoscut acest Har Sfinții Apostoli, când ei, după făgăduința lui Hristos, au fost botezați cu Duhul Sfânt și Harul s-a pogorât peste ei în chip de limbi de foc.

Ei l-au simțit ca luminarea și înțelepțirea minții lor, până la pătrunderea adâncurilor înțelepciunii Dumnezeiești. Apostolii au simțit acest Har, ca pe o putere de nebiruit în lupta împotriva răului, pentru împlinirea neabătută a tuturor poruncilor mântuitoare și pentru săvârșirea semnelor și minunilor nespuse.

Ei au cunoscut acest Har ca pe o fericire a Raiului, ca pe o bucurie dumnezeiască, pe care, după cuvintele lui Hristos, nimeni nu putea să le ia și nici un necaz nu putea să le alunge.

După apostoli, aceste manifestări minunate ale Harului au fost accesibile și tuturor credincioșilor din momentul botezului lor. Așa El a început să fie cunoscut și de toți oamenii sfinți.

Totuși, acest Har, ca fericire a Raiului, ca pacea lui Hristos și ca dragostea lui Hristos, pentru rugăciunile mari și îndrăznețe ale Sfântului Serafim de Sarov, a fost simțit odată și de Motovilov, un om simplu și păcătos. Este semnificativ că, înainte ca Motovilov să simtă manifestările Harului, a văzut fața Sfântului Serafim luminată de lumina dumnezeiască.

Această lumină necreată este prima și nelipsita manifestare a Harului, pe care Domnul ne-o dă în dar la Botez. Iată de ce înainte ca apostolii Petru, Iacov și Ioan să cunoască pe muntele Taborului împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere (Marcu 9,1 ), ei au simțit în inimi fericirea Raiului.

Domnul S-a schimbat la față și îmbrăcăminte: „Și pe când se ruga El - se spune în Evanghelie - chipul feței Sale s-a făcut altul și îmbrăcămintea Lui albă strălucind (Luca 9, 29).

Cu această lumină dumnezeiască s-a luminat și fața întâiului mucenic Ștefan. Și ațintindu-și ochii asupra lui, toți cei ce ședeau în sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger (Fapte 6,15).

Sfântul Antonie cel Mare era recunoscut după acea lumină dumnezeiască de care era inundată fața lui. Aceeași strălucire harică se răspândea de pe fețele Sfântului Nicolae și Sfântului Serafim de Sarov, mai ales când ultimul s-a împărtășit cu sfintele lui Hristos Taine.

Această lumină harică era caracteristică tuturor sfinților, cu toate că ea nu era văzută de oameni. Ea era întotdeauna văzută de diavoli și razele acestei lumini dumnezeiești îi ardeau, fapt pentru care se temeau atât de mult de sfinți. Uneori, această lumină a bineplăcuților lui Dumnezeu era observată și de oamenii simpli, pentru mângâierea și întărirea lor în credința si viată creștină.

Spre acest Har, spre manifestările lui, spre descoperirea lui trebuie să năzuim din toată inima, iubiții mei, ca spre primul scop al întregii noastre vieți. Dacă nu vom avea această râvnă, ne vom face vinovați de necinstirea Sângelui pe care L-a vărsat Domnul pe Cruce, ca să ne dea Harul Sfântului Duh la Botez, pentru ca să-l descoperim în noi și să-i înmulțim manifestările.

Atunci vom fi asemenea slugii viclene și leneșe, care, în loc să înmulțească talantul dat de la Dumnezeu, l-a îngropat în pământ (vezi Matei 2 5,1 8 ). Atunci vom fi asemenea fecioarelor nebune, ale căror candele au fost fără ulei și de aceea și fără foc, iar ele, ca urmare a lipsei râvnei pentru a plăcea lui Dumnezeu, au rămas în afara cămării mântuitoare (vezi M atei 25, 1 - 13).

Să nu ne fie nouă una ca asta! Să ținem minte întotdeauna cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog, care a spus că cine nu are ca scop al vieții descoperirea Harului Botezului acela nu va moșteni Împărăția Cerească a lui Hristos.

La fel, niciodată să nu uităm cuvintele Sfântului Serafim de Sarov, care a spus că scopul întregii vieți creștine trebuie să fie dobândirea Harului Sfântului Duh, adică descoperirea lui în noi prin manifestările sale minunate.

Cum trebuie să descoperim, să înmulțim și să încălzim Harul Sfântului Duh primit de noi la Botez? Noi trebuie să facem acest lucru prin împlinirea neabătută a poruncilor dumnezeiești. În aceasta stă toată lucrarea mântuirii noastre și calea vieții mântuitoare.

Da, este grea și foarte îngustă această cale. De aceea Domnul a și spus: „Strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află” (Matei 7, 14). Ce jalnic este că foarte mulți dintre creștinii ortodocși nu vor să meargă pe această cale îngustă a păzirii poruncilor mântuitoare, ci preferă să meargă pe calea cea largă a satisfacerii neînfrânate a poftelor proprii și a voii proprii.

Atunci Domnul ne trage aproape cu forța spre mântuire și în locul Crucii împlinirii poruncilor Lui, ne trimite Crucea unor dureri și necazuri. În aceste cazuri ni se cere o răbdare fără cârtire a acestor necazuri, iar noi trebuie să căutăm nu să lepădăm greutatea aceastei Cruci, ci să împlinim cu măsură cuvintele lui Hristos: „Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre (Luca 21, 19).

Dacă vom merge pe această cale mântuitoare având răbdarea creștină, atunci Domnul ne va pune mai sus decât marii nevoitori ai cucerniciei.

Odată, sfinții Antonie și Teodosie cel Mare au proorocit că la vremurile din urmă va slăbi râvna pentru nevoințele vieții creștine, iar asemenea sfinți părinți, care au strălucit în vremurile trecute prin nevoințele și darurile lor harice, nu vor mai fi. Evlavia va slăbi, iar călugării vor trăi în lume, nedeosebindu-se cu nimic de mireni.

Dar printre acești creștini ai vremurilor din urmă, după cum au prezis Sfinții Părinți ai Bisericii, vor fi și unii care se vor ascunde bine sub smerenie și se vor mântui prin dureri și necazuri. Ei vor fi în ochii lui Dumnezeu mai sus decât marii nevoitori de demult.

Așadar, iubiților întru Hristos fiii mei, să păzim neabătut toate poruncile dumnezeiești. Dacă ne vom face vinovați înaintea lui Dumnezeu prin călcarea și necinstirea sfintelor porunci, să ducem răbdători și smeriți Crucea durerilor sufletești trimise nouă de la Dumnezeu.

Atunci Harul Sfântului Duh primit la Botez va străluci în noi prin lumina sa dumnezeiască și prin alte manifestări minunate. Atunci se vor împlini în noi cuvintele minunatei cântări bisericești, pe care am auzit-o astăzi la Sfânta Liturghie: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat”; și Harul botezului ne va fi îmbrăcăminte întru Hristos.

Această îmbrăcăminte întru Hristos sau, ceea ce este același lucru, lumina harică dumnezeiască, ne va acoperi de toate uneltirile diavolești, de necazuri și dureri. Ea ne va acoperi de toate năvălirile demonice, când sufletele noastre, după moarte, vor trece vămile văzduhului.

Această îmbrăcăminte, acest Har, primit la Botez, descoperit prin împlinirea poruncilor și prin răbdarea necazurilor, ne va acoperi la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

Ca haină de nuntă, acest har ne va duce în cămara cerească a Mântuitorului nostru și va fi mijloc și izvor de bucurie veșnică în împărăția cerească a Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.

(ținut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 6/19 ianuarie 1947)

, Făcătorul de minuni din Sofia")