Sfântul Nicolae Planas s-a născut în anul 1851, în Insula Naxos (sud-estul Greciei) din părinți creștini, pe numele lor Ioan și Augustina. Încă din copilărie, micul Nicolae a prins drag de biserica ce se afla pe moșia părinților săi. Venea în acest loc adeseori, pe ascuns, pentru a fredona singur cântările auzite în timpul slujbei și a-și bucura sufletul cu ele. Unul dintre cei care au așezat o piatră la temelia credinței sale a fost chiar bunicul său, pe nume Gheorghe Melissourgos. Acesta era preotul respectivei biserici de pe moșie și de la el Nicolae a învățat primele litere, începând apoi, pas cu pas, să citească "Psaltirea". În altar, nepotul era atent la toată rânduiala Liturghiei și îl însoțea pe bunicul său oriunde mergea pentru a sluji cuvântul Evangheliei.

Avându-i pe părinții săi ca prime exemple în această viață, pruncul Nicolae a moștenit de la aceștia simplitatea și curățenia sufletească.

Sfântul Nicolae Planas - hirotonit preot

După trecerea la cele veșnice a tatălui său, pe când Nicolae avea doar 19 ani, a fost nevoit să se mute împreună cu mama și sora sa la Atena. Punând mereu pe primul loc dragostea către cele sfinte, la vârsta de 28 de ani se căsătorește cu tânăra Eleni Provelegiou, alături de care va avea un copil: Ioan.

În 1879, este hirotonit diacon la Biserica "Schimbarea la Față" din Atena, iar cinci ani mai târziu, în anul 1884, a fost numit preot în "Biserica Prorocului Elisei".

Slujirea neîncetată a Sfintei Liturghii timp de 50 de ani

După plecarea neașteptată a soției sale la cele veșnice, Sfântul Nicolae Naxiotul a liturghisit zilnic, timp de 50 de ani, de la opt dimineața, până la două sau trei după-amiaza, adâncindu-se în profunzimea rugăciunii, purtând de grijă și micuțului său în același timp. Frânt de oboseală, mergea pe la casele celor apropiați, odihnindu-se puțin așezat într-un fotoliu. Seara, la ora nouă, ajungea la biserică, unde începea privegherea.

Mânca în fiecare zi doar seara, iar în toate posturile hrana sa nu conținea untdelemn. La praznicele marilor sărbători obișnuia să cânte paraclisele închinate lor până la Odovanie (încheierea sărbătoririi unui praznic împărătesc, la un anumit număr de zile după sărbătoarea respectivă).

Deși ar fi putut deveni vulnerabil trupește din cauza vieții ascetice intense pe care o trăia, totuși, Sfântul Nicolae Planas nu s-a îmbolnăvit niciodată, deoarece viața aceasta aspră pe care alesese să o trăiască o ducea din dragoste față de Dumnezeu și de oameni. Ceea ce i-a adus bucurie pe parcursul întregii sale vieți. A fost privilegiul de a-L putea slăvi pe Dumnezeu ziua și noaptea, să săvârșească Liturghii, Privegheri, Vecernii, Paraclise, Sfânta Agheazmă, Sfinte Masluri, Parastase.

Diferitele bisericuțe unde obișnuia Sfântul Părinte să săvârșească Sfânta Liturghie deveneau locuri de mângâiere și scăpare pentru mulți dintre cei ce căutau liniște și răspunsuri la întrebările vieții. Devotamentul său față de cei care îl căutau se vedea și din faptul că ani întregi purta cu sine pomelnicele primite în fiecare zi de la credincioși. Din nemăsurata sa iubire față de cei trecuți la cele veșnice, păstra pomelnicele vechi, îngălbenite de trecerea timpului, la care adăuga mereu altele, citindu-le pe toate cu o mare grijă părintească, la fiecare Liturghie. Astfel, prin râvna sa neobosită, mulți din cei pomeniți vor fi dobândit un loc în Împărăția Cerurilor.

În bisericuța în care slujea în mod obișnuit, veneau credincioși din toate colțurile Atenei, Părintele Nicolae ajungând cumva, fără să-și propună, preotul întregii capitale grecești.

A slujit pentru o perioadă în parohia închinată Sfântului Pantelimon, din care a fost alungat din cauza uneltirilor preotului pe care îl invitase să slujească împreună cu el și de epitropii bisericii. După această întâmplare, Părintele Nicolae a slujit în cadrul "Bisericii Sfântul Ioan" vreme de 50 de ani.

Privegherile la care slujea Sfântul Nicolae Planas erau de neuitat. Când intra în biserică, se bucura de o primire deosebită: toți cei aflați de față îi sărutau rasa, mâinile, iar alții capul deoarece era mic de statură.

Personalitatea Sfântului Nicolae Planas

Unii oameni devin sfinți datorită dragostei nesfârșite care izvorăște din sufletul lor veșnic răbdător, veșnic iertător, veșnic dispus să îi pună pe ceilalți pe primul loc. Așa putem descrie pe scurt viața Sfântului Părinte Nicolae Planas, înveșmântată în harul Dumnezeiesc.

Smerenia și modestia i-au conturat caracterul: prin tot ce spunea sau făcea era evident faptul că el nu era conștient de nivelul sfințeniei sale. Lacrimile pentru păcatele sale nu lipseau din ochii lui, deși încerca să trăiască cat mai ascuns și singur, departe de ispite. Toate neajunsurile din partea oamenilor le primea cu îndelungă răbdare, tăcere și rugăciune, de aceea Dumnezeu a săvârșit de multe ori minuni cu nevoitorul său plin de simplitate. Timp de jumătate de veac Părintele Nicolae și-a dus traiul în liniște, discret, avându-i în inima sa pe toți, făcând din centrul Atenei o adevărată sihăstrie, umplând-o cu mireasma rugăciunii, precum sihaștrii de odinioară umpleau pustia. Fiind un adevărat înger în trup, Dumnezeu a revărsat asupra sa darul facerii de minuni. Nu doar o dată, Părintele a fost văzut slujind deasupra pământului, ridicându-se de la sol asemenea Sfintei Maria Egipteanca. Atunci când cineva îl întreba dacă nu este obosit de la citirea tuturor pomelnicelor în număr foarte mare, Sfântul Părinte Nicolae răspundea: "Cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi". Și puținele lui cuvinte pe care le spunea erau mereu rostite cu rost: "Ce crezi, fiică, că eu nu știu să vorbesc? Știu, dar mă gândesc la consecințe și astfel tac".

Obișnuia să ajute familii nevoiașe, văduve, orfani, mai ales pe văduvele tinere pe care sărăcia le împingea la stricăciune, pe tineri să-și plătească studiile. Șoferii de taxi îl duceau fără să îi ceară bani, știind că acela care îl ducea pe Sfântul Părinte se bucura de mult câștig în ziua respectivă. Oriunde cunoștea familii nevoiașe, se ducea, fără să-l vadă cineva și le ajuta cu tot ceea ce aveau nevoie. Dădea celorlalți tot ce avea. A căsătorit multe fete sărace, a sprijinit studenți, plătind cursurile și cărțile celor nevoiași, toate făcute în desăvârșită discreție.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Nicolae Planas

În anul 1932, Sfântul Nicolae Planas a plecat la cele veșnice, fiind înmormântat creștinește, cu toate cele de cuviință. După o perioadă, la vremea rânduită de Tatăl Ceresc, trupul său a fost aflat nestricat, răspândind bună mireasmă, săvârșind o mulțime de minuni celor ce i se roagă Sfântului Părinte cu credință.

Sfântul Părinte Nicolae Planas în viziunea celor care l-au cunoscut

Când în sufletul unui om își dau întâlnire credința în Dumnezeu, smerenia și iubirea de semeni, acolo își face lăcaș Duhul Sfânt, care aduce cu Sine un noian de daruri. Oriunde își va îndrepta pașii, acel om va fi un martor al virtuților cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

"Fără răutate și pașnic, neștiind a spune cuiva «nu», se oferea tuturor celor ce aveau nevoie de el. De multe ori, cădea victimă celor vicleni. Cum era și firesc, acest om sfânt era cu neputință să aibă vrăjmași. Chiar dacă unii l-ar fi ocărât și l-ar fi furat la arătare, el, cu surâsul bunătății pe buze, îi ierta și îi binecuvânta." Acesta este portretul pe care părintele Lambropulos, un apropiat și cunoscut al Sfântului Nicolae Planas, îl făcea prietenului său.

Pictorul Fotie Kontoglu, care i-a fost ucenic, îl descria astfel: "Cunosc un preot în Atena. E cel mai smerit dintre preoți și cel mai simplu dintre oameni. Pentru orice slujbă, dacă-i dai o drahmă sau cincizeci de bani (o sumă derizorie) îi ia. Dacă nu-i dai nimic, nu cere. Pentru trei drahme face priveghere de toată noaptea cu Liturghie, Pavecerniță, Vecernie, Utrenie și Ceasuri, toate acestea durând nouă ore. Orice pomelnic cu numele morților odată luat îl ține pentru totdeauna. La fiecare proscomidie pomenește 2.000 - 3.000 de nume. Nu se plictisește niciodată".

Deși nu rostea cuvinte meșteșugite în cuvântările sale și nu avea o voce care să trezească admirația, părintele Nicolae predica mai ales prin exemplul vieții sale.

De aceea credincioșii din parohia sa spuneau: "Ne place mult părintele. Este simplu, virtuos și amabil. Este vrednic de prima fericire a Mântuitorului".

Iubind atât de mult biserica, Părintele Planas petrecea de dimineață până seara în sfântul lăcaș. Văzând aceasta, un negustor l-a întrebat: "Dar de ce stați atât de mult în biserică?" Răspunsul a venit prompt: "Tu, când îți deschizi magazinul, nu stai toată ziua în el? Același lucru este pentru mine Biserica", a rostit încet bătrânul.

La Proscomidie, Părintele Nicolae, avea trecute printre mulțimea de nume de pe pomelnice și patriarhi și mitropoliți.

Pentru că el păstra toate pomelnicele pe care credincioșii i le dădeau, Proscomidia dura aproape două ore. Încercând să-i mai acorde un răgaz, ucenicii îi luau pomelnicele vechi pe ascuns și le rupeau. Unii, văzându-l cu pomelnicele în două bocceluțe, îl întrebau: "Ce ai acolo, părinte?", "Sunt actele și contractele mele" răspundea serios Sfântul Nicolae Planas.

Minunile Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți

Sfântul Nicolae Planas - minuni săvârșite pentru ajutarea familiilor

Rugăciunea era mângâierea Părintelui Nicolae, iar luminarea harului pe care o primea prin ea îl ajuta să descopere în sufletele celor ce-l căutau patimile și păcatele cele mai ascunse, de care nici cei veniți la spovedanie nu-și dădeau seama. O creștină evlavioasă, bârfită de una dintre rudele sale a hotărât să răcească relația cu ea și mergând la spovedanie i-a spus Părintelui că vrea doar să o salute, dar să nu mai aibă legătură cu acea femeie bârfitoare. "Credeam că duhovnicul o să mă aprobe în ceea ce-i mărturisisem. Dar nu a fost așa. Papa Nicolae mi-a spus: «Nu, fiică! Nu. Până aici… E nevoie să mergi acasă la ea, să stai la masă, să dormi o noapte în casa ei, deoarece înăuntrul tău trăiește patima!». Cuvintele lui au căzut ca un trăznet asupra mea. Aș fi vrut să beau medicamentul cel mai amar, cel mai urât mirositor, decât să fac ceea ce mi se spusese. Cu picioare tremurânde m-am îndreptat spre casa rudei mele. Lupta sufletească pe care o trăiam nu se poate imagina. După-amiază, am dormit în cameră cu ruda mea. Îndată ce am adormit am văzut alături un diavol care-mi spuse: «Aici ai venit proasto să dormi? Piei de aici!». M-am deșteptat înfricoșată și uimită de clarviziunea Părintelui. De atunci, am reînnoit relațiile și acum am rămas, cu ajutorul lui Dumnezeu, legate una de alta", mărturisea femeia.

O tânără trăia de nouă ani în desfrâu cu un bărbat care nu vroia să o ia de soție. Sfântul, înțelegându-i frământarea – o, și cât de tare suferă fetele aflate în această situație - a spus că vrea să îl cunoască pe acest om. Cum au ajuns în fața Părintelui Nicolae, bărbatul a spus: "Vreau să mă căsătoresc!". Lanțurile diavolului care îl ținuseră legat atâția ani s-au sfărâmat la vederea robului lui Dumnezeu. Cât de mare a fost bucuria fetei, și cât de mare este bucuria tuturor fetelor și femeilor care, după ce ani de zile încearcă să îi convingă pe cei cu care trăiesc în păcat să se căsătorească, își văd așteptarea împlinită…"

O femeie avea de mulți ani neînțelegeri cu bărbatul ei. După ce a reușit să facă rost de niște mânecuțe de la o pereche de veșminte cu care slujise Sfântul, le-a pus în casa ei într-o cutiuță pe care o ținea pe un iconostas. După ce s-a rugat Sfântului, liniștea binecuvântată a venit și în familia ei.

O fată suferea de o boala psihică și pentru că vreme de două luni nu dormise, ajunsese la epuizare. În cele din urmă, după ce a fost acoperită cu un palton al Sfântului, palton care după moartea Sfântului rămăsese la rudele sale, fata a căzut într-un somn adânc. S-a însănătoșit și deși atunci când era bolnavă doctorii îi spuseseră că nu poate avea copii sănătoși și îi interziseseră să se căsătorească, cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru rugăciunile Sfântului s-a măritat și a avut copii foarte sănătoși."

Odată, când fiul Părintelui era bolnav, având temperatură mare - provocată de faptul că era foarte necăjit din cauza problemelor materiale - a luat o vestă veche a Sfântului și s-a rugat, ca și cum și-ar fi văzut tatăl în fața ochilor: "Tată, dacă mă iubești, ori roagă-te să mă fac bine, ori ia-mă la tine…" O astfel de rugăciune ni s-ar putea părea ciudată. Cum sa te rogi tatălui tău? Totuși, fiul știa că Părintele său ajunsese la măsura sfințeniei. Știa de mulțimea vindecărilor sale. Și a primit răspuns la rugăciune după credința sa: când medicul a venit a doua zi, a văzut că bolnavul se însănătoșise, deși din punct de vedere medical tămăduirea nu putea fi explicată.

Într-un război, un electrician a fost trimis să aranjeze niște cabluri aflate în spatele liniilor inamicului. Deodată, în fața sa au apărut șaptesprezece soldați din tabăra dușmană, care, spre surprinderea sa, au ridicat mâinile în sus și s-au predat. Electricianul a fost cuprins de mirare și mirați au fost și superiorii săi, când l-au văzut aducând prizonierii. Electricianul și-a adus aminte că în gulerul de la veston avea cusută o bucățică dintr-un vechi epitrahil al Părintelui Nicolae, Părinte Sfânt pe care totdeauna îl chema în rugăciunile sale. Sfântul și-a arătat ajutorul într-un mod neașteptat și l-a izbăvit din primejdia în care se afla.

Darul înainte-vederii

Într-o seară de iarnă, când Sfântul era copil, pe când stăteau în jurul sobei, i-a zis tatălui său: "Tată, în clipa aceasta s-a scufundat corabia noastră, Evanghelistria, lângă Constantinopol". Ioan, tatăl său, cuprins de frică, a întrebat-o pe soția sa: "Femeie, ce spune copilul nostru?". Într-adevăr, corabia naufragiase în acea clipă după cum s-a aflat ulterior.

Întâlnirea cu Sfântul Pantelimon

Parohia în care slujea Sfântul Nicolae Planas, închinată Sfântului Pantelimon, era foarte săracă. Avea doar 13 familii. Cu toate acestea, Părintele Nicolae era fericit. Oamenii îl iubeau. Simplitatea și bunătatea sufletului său, evlavia și neiubirea de arginți, pe care le arăta păstoriților săi, îi atrăgea pe oameni la biserică pe nesimțite. A fost alungat însă de aici, de la biserica sa, prin uneltirile făcute de preotul pe care îl invitase să slujească împreună cu el și de epitropii bisericii. S-a necăjit mult, dar pe când mergea plângând spre casă i s-a arătat un tânăr, care l-a întrebat de ce e trist. Părintele i-a spus cauza și pentru că nu-l cunoștea pe cel din fața lui, i-a cerut să-i spună cum îl cheamă. Acesta i-a zis: "Eu sunt Pantelimon și locuiesc în Lumea Nouă. Nu te mâhni, eu voi fi mereu cu tine". Sfântul Pantelimon, ocrotitorul cartierului Lumea Nouă, s-a făcut nevăzut după aceste cuvinte.

Ucenica Sfântului Nicolae Planas

Nu există nici noroc, nici soartă, nici întâmplare. Toate cele bune le rânduiește Dumnezeu spre mântuirea noastră, binele nu vine de la sine. Să avem nădejde în mijlocirea sfinților, să ne rugăm lor cu frângere de inimă, și nu vor pregeta să ne ajute. Să fim prieteni cu sfinții, să fim următori sfinților, să trăim ca și cum am fi ucenici ai sfinților, și mare răsplată vom avea. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că, după moarte, drepții se cunosc între ei. Vă voi spune ce i s-a întâmplat Victoriei, ucenica apropiată a Sfântului Nicolae Planas. Ea ducea o viață de nevoință deosebită: în Postul Mare, în zilele de luni, miercuri și vineri nu mânca nimic, iar marțea și joia mânca o bucățică de pâine. Numai sâmbăta și duminica dezlega la untdelemn. La adormirea Victoriei, câteva surori stăteau la căpătâiul ei și îi citeau la Psaltire. Când s-a terminat citirea, una dintre surori a avut o vedenie: a văzut deasupra sicriului răposatei un norișor alb, din care a răsunat o voce puternică, plină de bucurie: "Soro, l-am aflat pe părintele Nicolae!" Ucenica s-a întâlnit cu povățuitorul său.

Mai multe minuni și fapte ale Sfântului pot fi regăsite în cartea "Sfântul Nicolae Planas - ocrotitorul celor căsătoriți" scrisă de monahia Marta și apărută la editura Evanghelismos.

Surse: Ziarul Lumina, Cuvantul-Ortodox, Parohia-Sf-Ioan-Iacob-Hozevitul.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți

În data de 23 iulie 1992, la 60 de ani distanță de la trecerea sa în veșnicie, Sfântul Nicolae Planas, a fost trecut în rândul sfinților de către Biserica Greciei. Racla cu moaștele Sfântului Nicolae Planas a fost așezată în "Biserica Sfântului Ioan Kinigos" din Atena în care a slujit o parte din timpul vieții.

Moaștele Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți - sursă poză doxologia

În România, o părticică din sfintele moaște ale Sfântul Nicolae Planas se găsește în București, în zona Universității București la "Biserica Rusă – Sfântul Nicolae".

Etimologia / semnificația numelui Nicolae - Nicoleta

NICOLAE - provine din numele Νικόλαος Nikolaos, format din cuvintele "nicao" care înseamnă "a învinge", "a birui", și "laos", care înseamnă "popor". În plus, termenul "laos" din greacă are la origine rădăcina las, însemnând "piatră" ori "rocă". Așadar numele Nicolae înseamnă "învingătorul poporului", "cel care învinge pentru popor" și îl ocrotește.

În Grecia, acest prenume este adesea întâlnit în zonele maritime, ca urmare a faptului că Sfântul Nicolae este acolo, în mod tradițional, ocrotitorul marinarilor și pescarilor.

Datorită renumelui Sfântului Nicolae, acest nume a devenit foarte folosit în lumea creștină. A fost foarte comun în Anglia încă din secolul al XII-lea, deși a devenit mai puțin popular după Reforma Protestantă. Numele a fost purtat de cinci suverani pontifi și de doi tari ai Rusiei.

Sărbătoarea poartă numele popular de Sânnicoară, fiind o posibilă derivație din "Sanctus Nicolaus".

Onomastica numelui Nicolae în România

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor ce au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi, căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Derivate ale numelui Nicolae

"Nicolae" în diferite variante din lume: "Nickolas", "Nikolas", "Colin", "Nick", "Nic", "Nicky", "Nik" (engleză), "Nikola" (bască, bulgară, croată, cehă, macedoniană, sârbă, slovenă), "Nikolai", "Nikolay" (bulgară, rusă), "Koyla" (rusă), "Nikica" (croată, sârbă).

Numele "Nicoleta" în diferite limbi ale lumii: "Nikola" (cehă, germană, poloneză, slovacă), "Nikol" (bulgară, cehă), "Nika" (croată, slovenă), "Nicola" (cehă, engleză, germană), "Nicol" (cehă), "Nicole" (engleză, olandeză, germană).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Nicolae?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 6 decembrie când este pomenit Sfântul Nicolae, episcopul Mirei Lichiei.

Icoana Sfântului

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

Biserica Sfântul Nicolae Planas Atena

Sfântul Nicolae Planas despre Sfânta Împărtășanie

Sfântul Nicolae Planas era foarte răbdător și indulgent cu cei ce veneau la el să se spovedească. Dar, în același timp, râvna lui față de cele sfinte era ceva peste care nu se putea trece nicicum.

Într-un an, fiind luni, din prima săptămână a Postului Mare, la biserica unde slujea Sfântul a venit o femeie pentru a cere binecuvântarea de a se împărtăși în sâmbăta ce urma. Părintele a întrebat-o: "Fiică, ai mâncat carne în Săptămâna Brânzei?" Ea a răspuns cu îndrăzneală: "Am mâncat și astăzi, Părinte!". Părintele Nicolae rămase trăznit la cuvintele femeii. Văzând uimirea de pe fața preotului, femeia a continuat cu nonșalanță: "Dar ce Părinte, ar fi trebuit să aruncăm mâncarea?". Atunci bătrânul îi spuse: "Fiică, ai pus într-o parte a cântarului mâncarea și în cealaltă sufletul tău. A cântărit mai mult mâncarea? Du-te de postește tot postul și te vei împărtăși la Paști…"

Odată, ducându-se să împărtășească un lepros, acestuia i-a căzut din gură Sfânta Împărtășanie. Fără să stea pe gânduri, Sfântul s-a aplecat și a luat cu gura sa Împărtășania care căzuse. Atât de multă evlavie față de Sfintele Taine, atât de multă dragoste de Hristos avea Sfântul Părinte. La fel de bine, ar fi putut să le ardă, dar nu a făcut-o. Și nu s-a îmbolnăvit de lepră, așa cum s-ar aștepta cei care hulesc împărtășirea creștinilor din aceeași linguriță.

Bunătatea pe care o răspândea în jurul său, zâmbetul său permanent, fără vicleșug, sărăcia sa evidentă și asumată, calmul dulce din vorba sa, dragostea fără margini și înțelepciunea sa, toate aceste însușiri i-au impresionat pe toți cei care au avut privilegiul de a-l întâlni pe acest Sfânt Părinte, văzând în prezența lui împlinite toate făgăduințele lui Dumnezeu. Prin felul său de-a fi, Sfântul Părinte Nicolae părea a fi întruchiparea celebrei afirmații a lui Solomon: "Drepții vor lua împărăția podoabei și diadema frumuseții din mâna Domnului".

Rugăciune către Sfântul Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți

Săltați acum popoare bătând din palme cu tărie și primiți pe Sfântul cel vestit între Sfinți, pe Nicolae Naxiotul, pe primitorul cel călduros al tuturor celor ce i se roagă și pârgă cea dumnezeiască a tuturor preoților; pe cel care în vremurile din urmă a bineplăcut lui Dumnezeu.

Părinte de trei ori fericite, slujitor neobosit al Tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit la rugăciune și liturghisitor plin de râvnă al Jertfei celei fără de sânge, stâlp al răbdării și al sărmanilor Părinte, pildă de smerenie și pentru lume rugător fierbinte, nu înceta Nicolae Sfinte, milostiv a-L face pe cerescul Părinte, pentru sufletele noastre cele prihănite.

Pe cel minunat între preoți și neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumătate de veac, Jertfa cea fără de sânge o a înălțat, pe Nicolae cel nou, toți să-l lăudăm. Pe vlăstarul cel nou al Naxului și liturghisitorul cel sfințit al atenienilor, pe Nicolae Planas, Părintele nostru și bineplăcutul lui Dumnezeu, cu laude și cântări acum să-l întâmpinăm.

Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu îngerii, toată obștea drept credincioșilor cu dragoste să-l lăudăm. Pe râvnitorul cel nou, pe tăinuitorul Domnului, pe cel ales între preoți, pe liturghisitorul cel neobosit, pe mijlocitorul păcătoșilor, pe Sfântul cel de curând arătat, cu dragoste lăudându-l să-l cinstim.

Cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergătorul Domnului, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu Cuvioșii și cu toți Sfinții, roagă-te lui Dumnezeu, Părinte Nicolae, pentru sufletele noastre. Amin.