În centrul învățăturii creștine se află iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iar milostenia este una dintre cele mai concrete forme de manifestare a acestei iubiri. În limba greacă „eleos” înseamnă compasiune, îndurare, milă. Milostenia s-a păstrat ca o expresie a ajutorului oferit celor în nevoie, dar și ca o atitudine interioară a sufletului. Pentru creștin, milostenia nu este doar un act ocazional, ci o stare permanentă de dăruire, un drum spre mântuire și comuniune cu Dumnezeu. Biserica noastră prăznuiește, pe 6 iulie, un sfânt român, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, un om care s-a remarcat în viața sa tocmai prin această virtute: milostenia. Cât de plăcuți sunt îna­intea Domnului cei milostivi! Cât de plăcuți sunt și înaintea oamenilor cei care și-au făcut din milostenie un program al vieții, aidoma Sfântului Cuvios Dometie.

S-a născut în 13 octombrie 1924, în comuna Bălănești, județul Buzău, din părinți dreptcredincioși, primind la botez numele Stelian. Încă din pruncie a arătat multă dragoste față de slujirea lui Dumnezeu și față de oamenii aflați în suferință. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Buzău, pe care l-a absolvit ca șef de promoție în anul 1945. În același an s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1949. Atât lucrarea de licență, cât și cea de doctorat, la care a lucrat în perioada 1972-1975, au fost realizate sub coordonarea Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. A fost hirotonit diacon la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din Episcopia Aradului, la 6 august 1949, iar marele dar al preoției l-a primit în 7 august 1949, la Catedrala Episcopală din Arad, fiind hirotonit pe seama Mănăstirii Prislop de către Episcopul Andrei Magieru. Tot în anul 1949, la 14 septembrie, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, a primit tunderea în monahism din mâinile Sfântului Cuvios Arsenie de la Prislop, avându-l ca naș pe Sfântul Cuvios Serafim de la Sâmbăta de Sus (cf. Părinții de ieri, sfinții de azi: proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din secolul al XX-lea: 4 februarie 2025, București, Ed. BASILICA, p. 76).

În anul 1950, Părintele Dometie a fost numit stareț al Mănăstirii Prislop, în urma arestării Părintelui Arsenie. A îndeplinit această ascultare doi ani, când a fost transferat ca stareț la Mănăstirea Afteia-Cioara, ctitoria Sfântului Sofronie Mărturisitorul. De praznicul Adormirii Maicii Domnului a fost înștiințat că este urmărit de autoritățile comuniste și va fi arestat după Sfânta Liturghie. A început slujba mai devreme, apoi a fugit în pădure unde s-a rugat stăruitor Domnului pentru a nu fi prins. Cei care îl căutau, deși aveau câini, au trecut pe lângă el fără să-l găsească. Sfântul Dometie s-a dus apoi la Mănăstirea Ciolanu, județul Buzău, fiind rânduit director de studii și profesor la școlile monahale ale mănăstirilor Ciolanu, Rătești și Barbu, făcând această ascultare până în 1957, când a fost chemat ca slujitor la Catedrala Episcopală din Buzău (cf. Părinții de ieri, sfinții de azi, pp. 77-78).

După patru ani, a cerut binecuvântarea Mitropolitului Nicolae Bălan pentru a înființa o mănăstire în Ardeal, însă ierarhul i-a spus să reactiveze una dintre mănăstirile existente. Și așa Cuviosul s-a hotărât să meargă împreună cu ucenițele sale la Mănăstirea Râmeț. Acolo a devenit duhovnic, fiind foarte iubit de credincioși. Era cunoscut pentru darul împăciuirii, motiv pentru care mulți îl chemau să îi ajute în momentele grele. După truda de zi cu zi, seara își odihnea trupul istovit într-o chilie sărăcăcioasă. Nu punea preț pe lucrurile materiale, ci le împărțea tuturor celor care aveau nevoie, făcând astfel multă milostenie. Decât să vadă pe cineva lipsit, mai degrabă prefera să rămână el desculț sau fără cămașă ori palton. Bineplăcând lui Dumnezeu, și-a sfârșit viața aceasta pământească la 6 iulie 1975, arătând un ultim gest de jertfelnicie și milostenie. În urma unor inundații, a mers împreună cu mai multe monahii să aducă alimente pentru mănăstire. Sfântul Dometie le-a împărțit sacii cu mâncare, iar el a luat povara cea mai grea, povățuindu-le pe cale pe ucenițele sale. Din cauza efortului sporit, fiind mult istovit, s-a așezat pe iarbă, și așa Cuviosul Dometie și-a dat sufletul curat în mâinile Domnului (cf. Părinții de ieri, sfinții de azi, p. 79).

Învățăm de la acest mare și iubit sfânt al neamului nostru românesc faptul că iubirea creștină nu este abstractă, ci se manifestă prin fapte concrete, prin rugăciune smerită și prin sfatul cel bun. Pentru că pe lângă faptele milei trupești există și milostenia sufletească ce include: sfătuirea celor rătăciți, mângâierea celor întristați, iertarea celor ce ne greșesc, rugăciunea pentru aproapele nostru. Astfel, milostenia nu este doar un gest material, ci și o atitudine spirituală de dăruire și iertare.

Milostenia aduce o mare bucurie sufletească, dar și răsplată veș­nică. Nu este întâmplător că marii sfinți au fost milostivi. În acest sens, este necesar să conștientizăm importanța milosteniei ca drum sau cale spre Împărăția cerurilor. Mântuitorul Iisus Hristos ne spune foarte clar că la Judecata de Apoi criteriul mântuirii va fi tocmai milostenia: „Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit, gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav am fost și M-ați cercetat, în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei 25, 35-36).

Milostenia este o virtute fundamentală a vieții creștine, fiind o reflectare a iubirii lui Dumnezeu față de oameni. Ea înseamnă mai mult decât un simplu ajutor material: este un mod de a trăi în comuniune, în iubire și în smerenie. Într-o lume marcată de suferință, nedreptate și egoism, creștinul este chemat să fie lumină și mângâiere, prin faptele milosteniei. A fi milostiv nu înseamnă doar a da ceva, ci a te dărui pe tine însuți. Iar răsplata nu se va lăsa așteptată: „Fericiți cei milostivi, căci ei se vor milui” (Matei 5, 7).

Citește mai multe despre: Sfântul Dometie de la Râmeț

vezi toate ›Alte articole din An omagial

În lucrarea sa de părinte duhovnicesc, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim a cunoscut multe familii, pe care le-a îndrumat cu înțelepciune și discernământ pe drumul mântuirii. Însăși viețuirea

20 Sep, 2026

O familie fericită și împlinită este cea în care certurile nu își găsesc locul. Buna înțelegere, pacea, armonia, iubirea și bunătatea sunt elementele esențiale care asigură mediul sănătos în care o

08 Sep, 2026

În temnița de la Mislea erau închise tinerele fete. Acolo era o tânără studentă numită Aspazia. Ea primea liniștită toată suferința. Și înfrunta toate bătăile și suferințele cu mult curaj, urmându-L pe

30 Aug, 2026

Între 14 și 17 august 2026, Mănăstirea Văratec a trăit unele dintre cele mai însemnate zile ale istoriei sale recente. Hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pomenirea Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec,

30 Aug, 2026

TOP 6 An omagial

20 Sep, 2026