Hotărât să impună cu forța unirea Bisericilor, pe care o semnase la Sinodul de la Lyon (1274), pentru ca papa să acorde sprijinul său politic Imperiului Bizantin pe care tocmai îl reîntregise în urma ocupației latine, Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282), sfătuit de Patriarhul Ioan Vekkos (1275-1282), s-a ridicat împotriva monahilor pe care până atunci îi protejase. A înăbușit cu asprime orice împotrivire la unire și a trimis soldați în Muntele Athos, centru de rezistență împotriva acestor uneltiri și fortăreață a Ortodoxiei, pentru a-i supune, cu prețul unor masacre sângeroase, pe monahii care nu voiau să recunoască această unire ipocrită.

În acea vreme trăia un bătrân care se nevoia în apropierea Mănăstirii Zografu și care avea ca rânduială să facă de câteva ori pe zi Acatistul Maicii Domnului dinaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În ziua aceea, Maica Domnului a răspuns rugăciunilor pe care i le aducea ca de obicei, vestindu-i că oamenii împăratului se apropiau de Mănăstirea Zografu. Ea i-a cerut să meargă să înștiințeze monahii, așa încât cei mai slabi să poată pleca la timp, iar cei care erau pregătiți sufletește să fie gata de mucenicie.

La această veste, majoritatea monahilor au fugit în munți, însă douăzeci și șase dintre ei s-au retras în turnul mănăstirii, primind de la Dumnezeu înștiințarea că venise clipa să dobândească cununa muceniciei.

Lingușirile și sofismele latinilor și ale aliaților lor greci prin care aceștia încercau să-i convingă să se învoiască la unirea cea ipocrită au fost zadarnice, căci sfinții mărturiseau cu hotărâre că Hristos era singurul cap al Bisericii.

Au murit în turnul căruia soldații i-au dat foc, aducând slavă lui Dumnezeu. Numele lor sunt: Egumentul Toma, monahii Varsanufie, Chiril, Mihail, Simon, Ilarion, Iacob, Iov, Ciprian, Sava, Iacov, Martinian, Cosma, Serghie, Mina, Ioasaf, Ioanichie, Pavel, Antonie, Eftimie, Dometian, Partenie și patru mireni.