– Credința vie. Eugen Ionescu spune foarte frumos că, atunci când s-a dus în Sfântul Munte, tânăr fiind, a

vrut să se spovedească. Și a dat peste un duhovnic căruia i s-a spovedit:

„Ce puteam să-i spun? Păcatele unui tânăr secularizat din Paris. Păcatele tinereții”.

Și zice:

„După ce m-am spovedit, duhovnicul mi-a spus:«Fiule, nu mă interesează păcatele pe care le-ai spus, […]

că ai făcut… Crezi în Dumnezeu? Tu crezi în Dumnezeu?»

«Da, Părinte, cred, chiar sunt botezat creștin ortodox».

Și-i zice Părintele:

«Nu așa, fiule! Spune-mi: crezi că Hristos este Ziditorul și Purtătorul nostru de grijă, Proniatorul viețiinoastre?».

Adică Părintele – traduce cumva Eugen Ionescu – a vrut să-mi spună:

«Nu te-am întrebat dacă tu crezi că Cineva a făcut lumea asta, ca un Ziditor, că este Cineva dincolo de

lume, ci: tu crezi că acest Cineva are o legătură personală cu tine?»”.

Și zice el că a rămas puțin descumpănit:

„Nimeni nu-mi pusese atât de tranșant problema asta!”.

Și, după puțină șovăială, i-a spus:

„Părinte, eu cred, dar ajută-mă să înțeleg mai bine!”

Și Părintele a zis:

„Fiule, dacă crezi cu adevărat, toate de la sine se așază în rânduială. Nu am ce să-ți mai explic eu”.

Despre credința aceasta este vorba! Noi toți zicem că da, credem că e un Dumnezeu… Dar ai o legătură

personală cu El? Crezi tu că [Hristos] este Ziditorul și Purtătorul tău de grijă personal – Ziditorul lumii, darși purtătorul tău de grijă? Despre credința aceasta este vorba, credința vie, care presupune o angajare

personală. Credința este încredere, o încredințare a propriei vieți, o dăruire de sine, o dăruire a propriei

vieți în mâinile lui Dumnezeu, ca o sămânță a unei noi vieți. Dragostea Sfinților este desăvârșirea acestei

credințe.

Lucrurile sunt atât de simple… Ca într-o prietenie. Dacă pe un prieten nu-l mai vezi, nu-l mai vezi deloc,din indolență, nu pentru că sunt motive obiective, poți să zici că ai o prietenie?… Dacă nu-i mai dai dincând în când un telefon, dacă nu te mai întâlnești cu el, poți să zici că ai o prietenie? Ce legătură vie,personală ai, dacă nu știi de el, dacă nu afli de el, dacă nu te interesează să știi ce-a mai pățit, ce i s-a mai

Page 2

întâmplat? Așa și aici, parcă prea mult ne concentrăm cumva pe „faptele credinței”, și pierdem din

vedere legătura asta cu Cel în Numele Căruia facem faptele credinței.

Soloviov spune că antihrist va oferi toate condițiile viețuirii în credință. Și Bisericii îi va oferi toate

condițiile să-și desfășoare activitatea. În numele cui?… Asta e întrebarea. În numele cui? Numai ca să fieel adorat. Te lasă să te duci la Biserică, te lasă să faci Liturghia, îți oferă cele mai bune condiții să-ți

desfășori toată activitatea – cu condiția să-l adori pe el, nu pe Hristos. Și omul, dacă vrea să se mintă, se