“Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8,

Iubiti credinciosi, Mare este taina si puterea Sfintei Cruci! De la facerea omului si pana la

intruparea Domnului nostru Iisus Hristos, nu a fost cunoscut semnul Sfintei Cruci, nu se stia ca prin ea se

va mantui tot neamul omenesc. Ba, din contra, crucea era socotita ca un semn de ocara. Cu toate

acestea, crucea si atunci facea minuni. Ea si atunci lucra in lume, dar nu direct, ci prin inchipuire, prin

simboluri. Simbolurile cele mai obisnuite ale Sfintei Cruci din Vechiul Testament sunt: pomul cunostintei

binelui si raului, din mijlocul raiului, toiagul lui Moise, care prin intruchiparea crucii a despartit in doua

apele Marii Rosii; lemnul care a indulcit apele cele amare ale marii din pustiul Arabiei; sarpele cel de

arama, care a fost inaltat pe stalp inalt in mijlocul poporului, toiagul lui Aaron care odraslise etc. Semnul

Sfintei Cruci a mai fost inchipuit de Isaac, care a binecuvantat pe fiul sau Iacov cu miinile incrucisate, si

de Moise, care a stat cu mainile intinse la rugaciune, in forma crucii, pana ce evreii au biruit pe amaleciti

(Iesire). Dar taina crucii este ascunsa de la inceput in toata zidirea, caci toate sunt facute in chipul crucii,

toate se misca in forma crucii. Și pentru ce toate acestea? Pentru ca taina mantuirii lumii pe cruce, prin

patima, prin suferinta, a fost de la inceput randuita de Dumnezeu si ascunsa in fiecare faptura. Ce este

altceva o pasare care zboara, daca nu o cruce care infrunta vanturile si biruieste inaltimile vazduhului?

Ce este un fir de iarba sau o floare cu petalele desfacute, daca nu o cruce impodobita in mii de culori? Ce

este un copac cu crengi si frunze, daca nu un turn inalt cu multe si nenumarate cruci? Ce este cerul

instelat, daca nu un covor minunat cusut cu cruci de stele de mana nevazutului Dumnezeu, stele care se

misca si raspandesc raze de lumina numai in forma crucii? Dar cel mai puternic simbol al crucii este

insusi omul. Deci, pana la intruparea Domnului, crucea lucra in lume numai prin umbre si inchipuiri, iar la

inaltarea Domnului pe Cruce ea s-a sfintit, a primit puteri dumnezeiesti, s-a umplut de daruri, a devenit

scara catre cer si steag de biruinta al Crestinatatii. Din clipa cand crucea ca o mama L-a purtat pe Hristos

pe bratele ei si L-a aratat ingerilor si oamenilor, din clipa aceea crucea inseamna “lungimea, latimea si

inaltimea dragostei lui Dumnezeu” fata de noi, oamenii (Sfantul Grigorie de Nyssa). Iar dupa alti

talcuitori, crucea se poate intelege si altfel. Bratul vertical al crucii inseamna puterea Dumnezeirii, care

vesnic ramane neschimbata si stapaneste toate cele de sus si cele de jos, iar bratul orizontal al crucii

inseamna toata lumea cea zidita, care atarna de purtarea de grija a lui Dumnezeu. Și acolo unde seintalnesc bratele crucii, acolo se intalneste Dumnezeu cu omul, acolo se imprieteneste cerul cu

pamantul, acolo este altarul inimii omenesti, acolo se inalta Biserica dragostei crestine, acolo arde vesnic

focul dumnezeiestii iubiri. Dupa patima cea de bunavoie, umbrele au disparut, tainele s-au descoperit,

blestemul s-a schimbat in binecuvantare, moartea in izvor de apa noua, mormantul s-a transformat in

biserica crestina, iar toiagul lui Moise s-a inlocuit cu toiagul Crucii lui Hristos. Iata roadele dragostei lui

Hristos. Iata ispravile crucii de doua mii de ani! Și primul care ne-a iubit atat de mult a fost Cel care ne-a

zidit, a fost Cel care a dus intai crucea pentru noi, adica Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. Dar pentru

mantuirea noastra nu a fost numai atat, ca Hristos sa stea pe cruce si noi pe scaune, El sus si noi jos, El sa

sufere pentru noi si noi sa ne desfatam sub crucea Lui, El sa bea otet sl fiere iar noi sa ne imbatam de

vin, El sa rabde spini si sulita pentru noi, iar noi sa primim cununi de biruinta, El sa privegheze, iar noi sa

Page 2

dormim, El sa-si dea viata pentru noi, iar noi sa luam viata si cinstea semenilor nostri. Daca Hristos

zideste, iar noi daramam, in zadar mai traim. Daca Hristos aduna, iar noi risipim, spre osanda ne-am

nascut. Daca Hristos sufera, iar noi ne veselim, fara folos traim, caci nu ne mantuim. Ce trebuie dar sa

facem ca sa ne mantuim? Sa facem ce a facut si Iisus Hristos. Adica sa ducem crucea vietii noastre

asemenea Lui, asa cum ne vorbeste Evanghelia de astazi. Auziti ce zice Domnul:

“Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si Sa-Mi urmezeMie” (Marcu 8, 34).

Nu zice ca tot omul sa-si ia crucea, ci numai “cel ce voieste sa vina dupa Mine”. Vedeti cat de mare

este vointa si libertatea omului? Nici Insusi Hristos nu i-o rapeste. Apoi: “sa se lepede de sine”. Cum?

Adica sa se lepede de poftele sale, de placerile trupului sau, de lacomie, de zgarcenie sau de haine

scumpe, de voile sale, de trufia vietii acestea si de tot pacatul. Și dupa aceea ce sa mai faca? “Sa-si iacrucea sa”. Nu spune sa ia crucea lui Hristos, ci fiecare pe a sa cruce si s-o poarte. Caci Hristos singur Isi

poarta crucea Lui. Adica cei casatoriti sa-si duca crucea vietii de familie, vaduvele – crucea vaduviei,

fecioarele – crucea fecioriei, calugarii – crucea pustniciei, bolnavii – crucea suferintei. Iar dupa ridicarea

crucii, ce trebuie sa mai faca crestinul?

“Sa-Mi urmeze Mie”

– zice Domnul.

Unde? Pe Tabor, unde este atata bucurie si lumina? Nu! Sau la malul Tiberiadei, sa se indestuleze

de peste? Nu! Sau in pustie, sa se sature din painile cele inmultite? Nu! Dar unde sa-I urmeze lui

Hristos? Acolo unde a mers si El, adica acolo, pe Golgota, sau in vazul lumii si al ingerilor. Și ce sa facaacolo? Sa se odihneasca de cale? Nu! Sa faca ce a facut si Domnul. Sa se rastigneasca impreuna cu El si

alaturi de El, acolo, afara de tabara, ca sa si invieze o data cu El. Adica sa sufere ocarile oamenilor, sa

sufere necazurile vietii, sa biruiasca ispitele trupului, sa primeasca palme si spini pe frunte de la rude, de

la prieteni si chiar de la copiii sai, apoi sa moara rugandu-se pentru ei. Acesta este drumul, aceasta este

calea mantuirii si acesta este paharul lui Hristos. Dar poate cineva ma va intreba: Cand peste tot cresc

atatea flori, cand pamantul este plin de atatea roade, de soare si izvoare, de lumina si atatea desfatari,

pentru ce ma silesti sa port in spate o cruce atat de grea, sa sufar spini si cuie in toata viata mea? Oare

eu nu am acelasi drept la viata, la fericire pe pamant ca si ceilalti oameni? Omule, nu-ti fac tiestrambatate! Acestea nu sunt cuvintele mele, ci ale lui Iisus Hristos. Și nici El nu te sileste pe tine sasuferi impreuna cu El si sa te rastignesti alaturi de El. Caci Il auzi ce zice: numai

“cela ce voieste sa vina dupa Mine”.

El nu-l sileste pe om, ci numai il cheama. Nu-l trage de mana, dar o viata intreaga il asteapta sa

vina la pocainta. Daca voiesti viata, vino. Daca iubesti moartea si lumea, ramai pe loc. Daca crezi ca nu

vei muri si ca vei fi fericit fara Hristos, mergi pe calea cea lata a pierzarii, iar daca “iubesti-viata si dorestisa vezi zile bune” (Ps. 33), sileste-te sa mergi pe calea cea ingusta a pocaintei. Altul poate iarasi va

intreba: Dar pentru ce atata chin suferinta, cuie, spini si cruce pentru Hristos in toata viata

aceasta? Pentru mantuirea sufletelor noastre, caci auzi ce zice mai departe Sfanta Evanghelie:

“Cine va vrea sa-si mantuiasca sufletul sau – prin desfatari – pierde-l-va el; iar cine isi va pierde

sufletul sau – prin necazuri – pentru Mine si pentru Evanghelie, acela se va mantui pe el. Caci ce va folosi

Page 3

omului de ar dobandi lumea si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru

sufletul sau?“ (Marcu 8, 35-37).

Deci toata osteneala crestinului pe pamant este spre a-si mantui sufletul sau si a dobandi viata

vesnica. Sufletul este scanteia lui Dumnezeu in trupul omului, este comoara ascunsa in tarina acesteivieti. Și cine reuseste sa afle aceasta comoara, acela a aflat totul. Cine reuseste sa afle pe Hristos in

sufletul sau, prin credinta si fapte bune, acela a dobandit sufletul sau si se face mostenitor al vietii de

veci. Sufletul se primeste de la Dumnezeu prin zamislire. Se curata de pacatul stramosesc prin baia

botezului, se pastreaza curat prin pocainta si fapte bune. Fericit cel ce stie cum sa-si mantuiasca sufletul

sau. Fericit cel ce-si duce cu rabdare crucea vietii sale. Fericit cel ce voieste si se sileste sa mearga pe

calea cea stramta, care duce la Hristos!

Iubiti credinciosi,

Am auzit ca Domnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit celor ce voim sa-L urmam ca fiecare sa-sipoarte crucea sa. Și care sunt cele mai obisnuite cruci pe care le poarta oamenii? Crucea casniciei,