Sfântul Varsanufie cel Mare și Ioan Prorocul au trăit în timpul secolului al VI-lea, în timpul domnieiîmpăratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o viață ascetică în mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida)

din Palestina, lângă orașul Gaza. Din chilia lui, el a povățuit obștea mănăstirii prin intermediul cuviosului

Serid, egumenul acesteia, singura persoană care îi deschidea ușa chiliei.

Sfântul Ioan, discipol al Sfântului Varsanufie, a locuit începând cu anii 524-525 într-o chilie în afaramănăstirii Avvei Seridus, chilie alăturată celei a Sfântului varsanufie,timp de 18 ani până la moartea sa.Sfântul Ioan l-a imitat pe învățătorul său în virtute, viață ascetică și folosirea tăcerii. Datorită darului

înaintevederii cu care era învrednicit, sfântul era numit „profetul”.

Cei doi sfinți părinți petreceau închiși în chiliile lor și comunicau cu oamenii prin scrisorile pe care ledictau cuviosului Serid cu răspunsurile la întrebările ce le erau trimise de către frații din obște dar și de

către mireni care locuiau în apropierea sfântului locaș. Cei doi se susțineau reciproc, se prețuiau adânc și

deseori îi sfatuiau pe cei ce li se adresau „Du-te și întreabă-l pe celălalt bătrân”.

Există manuscrise cu date despre viață, faptele și darurile cu care erau înzestrați Sfinții Varsanufie șiIoan, care au fost traduse pe vremea Sfântului Paisie Velicicovschi (praznuit la 15 noiembrie) în limbileromână și slavonă. Manuscrisele au fost traduse în limba rusă și publicate în secolul al XIX-lea de părinții

Mănăstirii Theotokos - Optina. O sută din „scrisorile” acestea de răspuns la problemele monahilor din

comunitatea sa se găsesc în volumul 11 din „Filocalia românească”, în traducerea Parintelui DumitruStaniloae.

Învățăturile Sfinților Varsanufie și Ioan arată deslușit perfecțiunea lor duhovnicească și dragostea pentru

oameni, dar conțin prea puține elemente despre viața lor.

Dupa ce a petrecut timp îndelungat în izolare, pânș la moartea Sfântului Ioan Profetul și după aceasta,Sfântul Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povățuindu-i pe calea mântuirii, după cum mărturisește Avva

Dorotei (prăznuit la 5 iunie). Sfântul Varsanufie răspundea celor ce întrebau, prin Sfântul Ioan, uneori

cerându-i lui să dea răspunsuri. Alteori îl ajuta Avva Seridus (prăznuit la 13 August), care-și nota

răspunsurile sfântului.

În răspunsurile celor doi sfinți, care erau îndrumători de viață spirituală nu numai pentru contemporani,ci și pentru generațiile următoare, se vede foarte clar înduhovnicirea lor crescândă, „din putere în

putere”.

Nu știm când a ajuns Sfântul Varsanufie la mănăstirea Avvei Serid (Seridus) și nici nu știm nimic despre

casa și familia Sfântului Ioan Profetul. Ascultând povețele Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile

perfecțiunii, asemănându-i-se întru totul mentorului său. Din smerenie, Ioan îi îndruma spre Avva

Varsanufie pe cei care veneau să ceară cuvinte de folos de la el.

Sfântul Ioan a prevăzut și a proorocit o mulțime de lucruri, până și data morții sale, la o săptămână de la

moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tânărul egumen al acestei mănăstiri, l-a implorat pe Ioan să rămână

cu el încă două săptămâni ca să-l învețe cum să conducă mănăstirea. Sfântul Ioan i-a îndeplinitrugămintea și s-a stins din viață două săptămâni mai târziu.

Page 2

Sfântul Varsanufie cel Mare a trăit mai mult decât discipolul și prietenul său, dar a îmbrățișat tăcerea

refuzând să mai dea răspunsuri oamenilor.

Despre cuviosul Părintele nostru Varsanufie se spune că era unul din acei puțini pentru care ținea

Dumnezeu lumea în timpul său, fiind supranumit „Marele Bătrân”. A trecut la Domnul pe la anul 540, închip minunat.

Acești doi sfinți au lăsat moștenire cartea mântuitoare de suflete numită „Îndreptar de viață spirituală:

răspunsuri la întrebările discipolilor” de către Sfinții Monahi Varsanufie și Ioan, care a fost foarte

cunoscută printre sfinții, asceții și scriitorii generațiilor următoare, după cum arată scrierile SfântuluiTeodor Studitul (11 noiembrie și 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060), sau Sfântului

Simeon Noul Teolog (prăznuit pe 12 Martie). Părintele Teoclit Dionisiatul, părinte contemporan din

Sfântul Munte Athos spune despre aceasta că este: „Una dintre cărțile cele mai dulci și mai pline de

Duhul Sfânt ale Părinților preasfintei Biserici a Răsăritului, dar în același timp dintre cele mai puțincunoscute poporului drept- credincios”.

Sunt prăznuiti pe 6 februarie. Cuvinte ale sf Varsanufie:

Întărește-ți inima ca pe-o piatră tare. Iar piatră numesc tăria sufletului, ca să poți auzi cele ce- ți voispune.

Ia deci seama la tine însuți (...) te pregătește spre mulțumire în toate, auzind pe Apostolul care zice:

„întru toate mulțumiți” (I Tesaloniceni 5, 18), „fie în necazuri, fie în nevoi, fie în strâmtorări” (II Corinteni

6, 4), fie în neputințe și osteneli trupești.

Mulțumește lui Dumnezeu în toate cele ce vin asupra ta. Căci nădăjduiesc că și tu vei „intra în odihna

Lui” (Evrei 1, 4). „Pentru că prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu” (Faptele

Apostolilor 14, 22). Nu te îndoi deci în sufletul tău și să nu slăbească inima ta în ceva. Și adu-ți aminte de

cuvântul Apostolului „chiar de se strică omul nostru cel din afară, cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi”(II Corinteni 4,16).

Dacă deci nu suferi pătimirile, nu poți ajunge la cruce. Iar de rabzi mai întâi pătimirile, vei intra la limanul

odihnei Lui. Și te vei liniști apoi întru toată negrija, având sufletul întărit și lipit de Domnul pentrutotdeauna, străjuit în credință, bucurându-se întru nădejde, veselindu-se în dragoste, păzit în sfânta și

cea de o ființă Treime. Și atunci se va împlini cu tine ceea ce s-a spus: „Să se veselească cerurile și să se

bucure pământul” (Psalmul 95, 11).

Un frate a întrebat pe starețul, zicând:

„Pe cine se cuvine a întreba despre gânduri, și oare se cuvine tot pentru aceleași (gânduri) a întreba și pe

altul?”.

Și a răspuns starețul:

Page 3

„Se cuvine a întreba pe cel spre care ai credință și despre care ai aflat cum că poate purta gândurile, și

așa se cuvine a crede lui ca lui Dumnezeu. Iar a întreba pe altul de același gând este necredință și ispitire.

Căci dacă crezi că Dumnezeu a grăit întru sfântul Lui, ce trebuință mai este a ispiti pe Dumnezeu deacelași și a întreba pe altul?”. (Sfântul Varsanufie)

Este semn bun că ai necazuri; oare nu știi că, atunci când cineva cere părinților să se roage

pentru el sau stăruie către Dumnezeu să-i dea ajutor, necazurile și ispitele i se înmulțesc,

spre a fi pus la încercare?

Voia ta te împiedică să capeți umilința; căci, dacă omul nu își taie voia sa, nu poate dobândi durerea

inimii. Și nu-ți îngăduie să-ți tai voia ta necredința; iar necredința se naște din faptul că dorim slava

omenească.

Dacă voiești cu adevărat să-ți plângi păcatele tale, ia aminte la tine și mori pentru fiecare om.

Taie aceste trei lucruri: voia proprie, îndreptățirea de sine și lăcomia pântecelui. Și cu adevărat îți va veni

umilința, iar Dumnezeu te va apăra de tot răul.

Întrebat-a fratele:

„Spune-mi, Părinte, atunci când mă îngreunez de gânduri și rog pe bătrâni a se ruga pentru mine și

ascult cele zise de dânșii, îndată se odihnește sufletul meu. Cum să înțeleg aceasta?”.

Răspuns-a starețul:

„Atunci când se înviforește corabia de valuri, de are cârmaci, acesta, prin înțelepciunea cea dată lui de la

Dumnezeu, mântuiește corabia, și cel din corabie [călătorul] se veselește, mântuindu-se corabia. Încă și

pe bolnav, nu îl veselește atât pomenirea doctorului, cât mai vârtos iscusirea lui. Și oare pe cel ce se

primejduiește pe cale de tâlharii cei ce vin asupra lui, nu-l întărește glasul paznicilor, și mai vârtos

venirea lor? Deci dacă acestea sunt așa, câtă veselie și întărire poate da răspunsul Părinților celui ce

ascultă! Aceasta mai vârtos atunci când este amestecată cu întinsă rugăciune către Dumnezeu, Care a

zis: Rugați-vă unii pentru alții, ca să vă vindecați (Iacov 5, 16). Iar atunci când își fac ca a loruși [însușesc]

patima mădularelor [fiilor] lor, vor striga către Iisus, către Stăpânul lor, zicând cu preadulci lacrimi:

Învățătorule, mântuiește-ne, că pierim! (Luca 8, 24).

Deci dacă mult poate rugăciunea dreptului care se face, precum este scris (cf. Iacov 5, 16), să nu ne

lenevim a ruga pe drepți ca să se roage pentru noi; măcar că noi suntem nevrednici, Bunul Stăpân

primește fața robilor Săi (cf. și Filipeni 2, 6-8), precum, iată, de multe ori a și făcut, și ne miluiește pe noi.

Că zice: Voia celor ce se tem de El o va face (Psalmul 144, 19) și celelalte. De multe ori, frate, cândtâlharii aud glasul celor mai tari, fug, tot așa și tâlharii cei gândiți, când aud răspunsurile și glasurile celormai tari întru puterea Duhului – a celor ce au

Page 4

auzit de la Stăpânul și înainte-stătătorul lor Iisus îndrăzniți, că Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33), și iarăși,

dau vouă putere ca să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă

va vătăma pe voi (Luca 10,19) –, fug cu cutremur, rușinându-se. Deci să rugăm pe sfinți ca să se roage

pentru noi, și așa ne facem pe înșine ai lor [familiari], că mare folos este dintru aceasta”. (SfântulVarsanufie)