Zilele care au trecut au fost binecuvántate, pentru

c Dumnezeu,,Care cerceteaz inimile i r runchii"

(Ps. 7, 10), vede i cunoa te dorurile noastre, planurile

noastre i luptele noastre. Astfel, fie ca tot ceea ce sávár-

im s reprezinte un element ziditor i duhovnicesc pen-

tru noul an!

Am sträbätut toate cele dou sprezece zile atát de fru-

mos, cu träirca tainelor lui Hristos, cu dorirea i inconju-

rarea altarului. Am träit la fel ca Psalmistul, care, des i era

impårat, înconjura tot anul cortul lui Dumnezeu, aducând

jerta de laud i a strig tului de bucurie (f. Ps. 25, 6-7).

Bucuria era rodul i r spunsul lui Dumnezeu la jertfele de

pace, la jertfele pentru påcate i de bucurie pe care le adu-

cd acesta, ca s arate plin tatea cu care inima lui înconjura

erttelnicul. Tot a a am fácut i noi în toate aceste zile.

A a am fåcut i astäzi, când se incheie praznicele Nas

eri Domnului i al Arätärii Sfintei Treimi. Stanta Treime

S-a aratat i, ori de câte ori ne-am pleca noi capetele, ar h

foarte pu in înaintea acestui nare eveniment. Parca astazi

Omiliemilie rostit in Sfànta Mänástire Ormylia, 6 ianuarie 1979.

Page 2

ARHIMANDRIT EMILIANOS SIMONOPETRITUL

lordanul cel ncinsutlet it s-a intors inapoi, animalele au

ascuns i au incercat tainiC sa patrundà taina care se oà-

vár ea. P'ån i puterile cere ti tremurau cànd -au t

pe loan plecându- i mâåna peste capul Ziditorului intreeii

vieti. S-au înfrico at, zice, puterile cerurilor'. Inaintea ini.

milor noastre se petrec intampläri mari i întrico åtoare.

Chiar i atunci când inimile ne sunt preocupate cu pro-

blemele si visurile noastre personale, Domnul prime te s

vina i s revin ca glas i ca prezen.

Glasul Domnului peste ape', zice un tropar. Dom-

nula venit peste ape multe.,Glasul Domnului pesteape"

se aude la lordan, sus in ceruri, dincolo de t rie, oriunde

exist ap. Domnul,S-a ar tat ca s sfhinteasc apele"

Oriunde sunt ape, acolo vine Hristos ca s lesfin easc.

Dar oare Domnul nu vine i în apele propriilor noastre

Pacate, ca så tune i, odatà cu acest cutremur, s ne faca

Si pe noi så ne întrico m, i, a a cum s-a întors lordanul

inapoi, tot a a s se întoarc înapoi i gre elile noastre, pa

catele, får delegile, gåndurile rele i patimile noastre: lar

apele în care vine Domnul ca s umble nu sunt oare gan

durile noastre frumoase i duhovnicesti? Nu vine tocma

ca s le sin easc? Oare apele cele multe nu sunt luptele

noastre, privegherile noastre, nu sunt oare toate acele avân-

tári i înål äri ale sufetului nostru c tre Domnul? Nu sun

0are acele inconjuräri ale altarului pe care le facem Ziu

i noaptea? Domnul vine ca s le sfinteasc i pe acest

unt

ziua

Page 3

1A TEOFANIE

Tot ce gàse te înlauntrul nostru, tot ce ne inund ca apa,

Fl stinteste. il face al S u, il umple cu propria Sa prezen.

Una dintre prorociile Teotaniei spune:,Vesele te-te,

Dustie însetat." (ls. 35, 1). Pustie însetat, vino s te

vesele ti. pentru cà vei primi atäta ap, încât vei ajunge

izvor. vei fi inundatä.,Pustie insetat " este påmântul us-

cat. cu totul sec, p mântul din care lipse te cu desåvår ire

umezeala i puterea, din care lipse te Dumnezeu. Aceast

pustie însetat, care poate fi umplut de Domnul, este

propria n0astr existen, propriul nostru suflet, propriile

noastre cuvinte s race i visele noastre, luptele noastre de

nimic, realiz rile noastre mincinoase, care nu sunt altceva

decàt manifestàri foarte mårunte ale prezen ei lui Dum-

nezeu. De aceea imnograful, adresându-se lui Hristos, li

spune: Locuie te Tu Insu i în sufletele noastre, lubitoru-

le de oameni!", inträ Tu in sufletele noastre uscate i seci,

pentru c tr iesc f r Tine! Fä-Te Tu apa care le va ad pa,

ca sà nu mai înseteze niciodat!

Dar Dumnezeu nu face asta atunci când Ii închidem

toate gaurile" i nu mai poate s p trund la noi, când

no tri, gura noastr, nasul i urechile noastre sunt

Schise spre o mie de lucruri i numai pe El singur l

ita, i poate c isi aduc aminte de El numai în cate-

Clipe, la canon sau la slujbä. Îns, Dumnezeul meu,

-ocuie te Tu Însu i" inläuntrul nostru! Oricàt Te-am li-

noi, oricât Te-am impiedica, oricàt Te-am sili prin

indepårt rile noastre de Tine -

prin gàndurile noastre,

lCaracterul nostru, prin închiderea ochilor no tr

Page 4

ARHIMANDRIT EMI IANOS SINMONOPETRITUL

fortànd

duhovnice ti i sutlete ti -, lu accept sä intri, foe:

,u ile" cele închise, desfiin ând distan a!

Dumnezeu face asta. O vad i eu, o sim iti si voi

pofDomnul imbrânce te »por ile" voin ei noastre, ale.

telor noastre, ca s se deschida, i El så poat intra. Face

asta Dumnezeu. Så facem i no1 ce putem. Cerurile s.a

deschis. S încerc m i noi, a a incât cerurile så se deschi.

d inaintea noastr, iar apa cea cereasc s ne inunde, apa

sältätoare spre via ve nic " (ln. 4, 14). Pentru c lor

danul loc al prezentei lui Dumnezeu, loc plin de ingeri

i de toate cele care se întorc înapoi i- i acoper ochii

înaintea vederii lui Hristos - este i m n stirea noastr.

S tr im cu sim ämântul a ceea ce se petrece zi de zi in

jurul nostru, a ceea ce este locul in care vie uim.

Vä indoi i cumva c locul nostru este mai stånt decat

locul pe care a c lcat Moise când L-a auzit pe Dumnezeu

zicându-i:,Scoate- i înc l rile!"? Vä îndoi i c m nasu

rea este mult mai mult decât muntele Ararat, pe carce

oprit arca lui Noe, ca expresie a milei lui Dumneic

indoi i c este mai sfânt decât muntele Sinal, Pe

Dumnezeu a dat Legea, sau decât Sionul, unde se afta

Templul provizoriu, i decât Taborul, unde Domnul ia

ar tat slava, i decât to i acei mun i i locuri sfintein

boS-a aratat El odinioar? De când S-a întrupa i S-a

nten

Care

zat i ne-a descoperit pe Sfânta Treime, locu

A a cum cineva care intr in biserica î i scoa

intn

încäli

Sale este ceva mai mult decât toate acelea.

hnfenie

rile, pentru c are toat certitudinea a ceeaacolo, tot a a i noi s umbl m tinându-ne

ceea ce se

intampli

-ne încäl ärile in

Dom

in

mäini, liberi i preg ti i s purt m înc l rinului, ca s alergåm acolo unde ne cheama

indci. d

Page 5

LA TEOFANIE

multe ori. i aceste ape - påcatele i dorin ele noastre-

fac atàta zgomot, încàt acoper glasul lui Dumnezeu. Sa

umbläm f r înc l äri, a a cum a umblat Moise înaintea

rugului, ca s nu tacem gål gie i s acoperim glasul lui

Dumnezeu, nici toate acele glasuri de pe ape ale proro-

cilor, care au vestit mai dinainte Ar tarea Sfintei Treimi!

Sä tinem deschi i i ochii voin ei noastre, ai con tiintei

noastre, ai inimii noastre, nu ca s le vad pe cele ome-

ne ti i p mânte ti, ci ca s le în eleag pe cele minunate

pe care ni le d ruie te Dumnezeu.

Astazi loan se atinge de cre tetul Stäpånului", zice

troparul, i i pune degetul pe cre tetul lui Hristos, i toate

se infrico eaz, pentru cä era påc tos i s-a sfinit. Sim i i

cat de mult sfintenie, cinste i slav ne d nou Domnul

atunci când mâna noastr nu numai c se apleac peste

capul Lui -

a a cum a f cut loan -, ci când El Se pleac

intru totul peste fiecare m dular al organismului nostru

trupesc i duhovnicesc? i oare ce parte din noi nu atin-

ge cre tetul Domnului, inima Lui, pieptul Lui, picioarele

Lui i toate câte au lucrat la slava omului, la mântuirea

neamului nostru p c tos? Cànd Domnul ne-a descoperit

lucruri atât de minunate, cum mai este cu putin sa ma

ntampin m într-un mod s rac, mincinos, påc tos, uscat,

noul an pe care ni L-a început Dumnezeu:

Sa im întotdeauna uimi i înaintea Domnului, a a

m au fost puterile ceresti si lordanul! A a cum loan S-a

nfrico at i s-a dat înapoi împreun cu lordanul, ca i

n ar h fost târât de el, când Domnul i-a spus s -l punacum

Page 6

ARHIMANDRITEMILIANOS SIMONOPETRI'TU

mâna pe cre tet, când ochii i s-au deschis de fricá.

i noi s st m înfrico a i înaintea Domnului, simtind

suntem cu totul nevrednici i ncindestula i, legati num

de grijile vie ii. Cu toate acestea, a a cum accla i-a p

mâna pe cre tetul lui Hristos, tot a a så ne punem i ni

inima i ochii no tri pe cre tetul lui Hristos.

$i dup cum, adeseori, ne atingem moa tele shintilor

de ochi, de frunte, de gur sau ne ungem cu untdelemul

veseliei, care ne d ruie te harismele Sfântului Duh, pe