“Frați creștini,

In cinstea sfinților Trei Ierarhi s-a mai vorbit și de-a lungul lunii acesteia: la 1 ianuarie sfântul Vasile, la 25sfântul Grigorie și la 27 sfântul Ioan Gură de Aur. S-a vorbit și aseară și astăzi, însă ei sunt inepuizabili.

Așa de bogați…, în viața lor așa de multe fapte au făcut și așa de frumos au scris, așa de mult au scris,

încât oricând se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Opera lor este întinsă, volume întregi. E o

colecție numită Migne, în grecește și latinește, volume întregi din operele lor. Și acești bărbați au trăit

puțin în comparație cu mulți alții, sfântul Vasile cel Mare a trăit numai cincizeci de ani, sfântul Grigorie

mai mult, optzeci de ani și sfântul Ioan Gură de Aur șaizeci și ceva de ani. Insă în acești ani au lucrat și s-

au consumat pe ei, așa cum o lumânare de ceară curată arde luminos și nestingherit până când se

topește, până la ultima picătură de ceară. Așa au lucrat, așa și-au mistuit viața acești mari sfinți ai

Bisericii. Ii prăznuim și separat, îi prăznuim și împreună. Ii prăznuim separat pentru că au niște deosebiri

între ei, fără îndoială, sunt trei mari personalități. Dar îi sărbătorim și împreună, pentru că au și niște

calități care îi unesc. Vi s-a mai spus, ceea ce-i unește pe ei, pe acești trei sfinți luminători ai Bisericii, sautrâmbițele Duhului Sfânt, este în primul rând cultura lor extraordinară. Pentru că au învățat și știința

veche, păgână, de până la ei și au adâncit foarte mult sfintele Scripturi care sunt izvor nesecat de

înțelepciune și de idei. Deci această cultură, pe care toți au avut-o, Vasile, Grigorie și Ioan, îi unește pe

toți. Mai ales că trăiesc în același veac, veacul IV: cei doi se nasc, sfântul Vasile și sfântul Grigorie, în 329;

sfântul Ioan mai târziu, 347 și la 407 moare, se stinge undeva în Cucuz.

Deci trăiesc în aceeași epocă și în aceleași probleme de atunci: era lumea păgână care trecea către

creștinism încet, încet și, în același timp, [erau] foarte multe erezii, îndeosebi erezia lui Arie care atulburat foarte mult Biserica lui Hristos [și] care câștigase convingând și pe împărații vremii de atunci.

Mai ales pe Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare. Și pe Valens, care a fost contemporan cu aceștia; cu

sfântul Vasile cel Mare a avut [Valens] niște scânteieri, niște dialoguri, încât și-a dat seama că atunci abia

se întâlnea cu niște episcopi care cu adevărat știau să-și apere credința lor, doctrina în care cred șipentru care mor.

In această epocă trăiesc toți [trei], adăpați din vechea cultură și din cea nouă, creștină. Insă fiind așa deculți, erau totuși niște oameni extraordinar de smeriți, umili. Știau că totul le vine de la Dumnezeu și nu-și însușeau nimic din meritele lor. In același timp, erau niște oameni foarte generoși, iubitori de străini,iubitori de bolnavi, iubitori de săraci, și unii și alții, și sfântul Ioan, în capitala imperiului și sfântulGrigorie – a fost și el patriarh la Constatinopol – și sfântul Vasile cel Mare în Cezareea Capadochiei,

patria lui. Foarte milostivi, au îndemnat și cu cuvântul, rupând pungile bogaților și revărsându-lesăracilor, unificând, cât au putut ei să facă într-un timp destul de scurt, rupând aceste diferențe între

bogați și săraci, cum nu ne putem închipui noi astăzi. Erau mari latifundiari care aveau moșii prin alte

continente și robi cu miile și erau în același timp săraci și necăjiți care abia își câștigau pâinea de toate

zilele. Au lucrat cu foarte multă energie, cu foarte multă putere, ca să deschidă inimile bogaților, să

dăruiască acestor mulțimi sărace și flămânde. Deci foarte generoși și iubitori de oameni, foarte omenoși,

acești sfinți Trei Ierarhi.

Page 2

Și încă o calitate care a uimit lumea păgână: sfințenia vieții lor. Prin post, prin rugăciune, prin renunțarea

la sine au devenit cu adevărat vase ale Duhului Sfânt, temple ale Duhului Sfânt cum spune sfântulapostol Pavel, niște oameni cu adevărat sfinți, plini de mireasma Duhului Sfânt, în toată ființa lor. De

aceea au rodit așa de mult în viața lor și a rămas nemuritor tot ce au făcut ei, și faptele și scrisul lor.

Acestea ar fi, în general, calitățile care îi apropie, însă… totuși erau deosebiți. Sfântul Vasile avea o