“In ajunul acestei zile (Sambata lasatului sec de carne), Biserica ne invita la o pomeniregenerala a celor ce “au adormit intru nadejdea invierii si vietii vesnice“. Aceasta este, intr-

adevar, ziua cea mare de rugaciune a Bisericii pentru cei morti.

Pentru a intelege sensul legaturii dintre Postul Pastelui si rugaciunea pentru cei

adormiti, trebuie sa ne amintim ca crestinismul este religia iubirii. Hristos le-a lasat

apostolilor nu o doctrina a mantuirii individuale, ci o noua porunca – “sa se iubeasca unul

pe altul“, adaugand: “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti aveadragoste unul catre altul“.

Iubirea este deci fundamentul, adevarata viata a Bisericii, care este, in cuvinteleSfantului Ignatie al Antiohiei, “unitate de credinta si iubire“. Pacatul este intotdeauna lipsa

dragostei si deci separarea, izolarea, razboiul tuturor impotriva tuturor. Noua viata daruita

prin Hristos si transmisa noua de catre Biserica este, mai intai de toate, o viata a impacarii,a “adunarii in unitate a celor care sunt imprastiati“, restaurarea iubirii distruse prin pacat.

Dar cum putem incepe intoarcerea noastra catre Dumnezeu, impacarea noastra cu

Dumnezeu, daca inauntrul nostru noi nu ne intoarcem la porunca cea mare a iubirii?

Rugaciunea pentru cei morti este expresia fundamentala a Bisericii ca iubire. Ne rugam

lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi ii pomenim si facem aceasta tocmai pentru

ca ii iubim. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim cu ei in Hristos, Care este dragoste, infrange

moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este

diferenta intre cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta Viata este lumina omului. Iubindu-

l pe Hristos, ii iubim pe cei ce sunt in El; iubind pe cei ce sunt in El, il iubim pe Hristos:

aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savarsesc rugaciuni pentru cei

adormiti.

Ceea ce ii tine vii pe cei adormiti este dragostea noastra adevarata pentru Hristos,pentru ca aceasta, Dragostea, ii tine “in Hristos“; si cat de mult gresesc acei crestini apusenicare ori reduc rugaciunea pentru cei morti la o doctrina juridica a “meritelor” si a

“compensatiilor” ori pur si simplu o resping, considerand-o nefolositoare.

Marea priveghere a Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna – n.tr.) pentru cei

adormiti serveste ca model pentru toate pomenirile celor plecati dintre noi si se repeta a

doua, a treia si a patra Sambata din Postul Pastelui.

(din: pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)