Părintele Sofronie Saharov – Cunosc un om..., IPS Hieroteos Vlahos,,Dogma Sfintei Treimi are legătură cu viața noastră, de vreme ce omul este zidit după chipul

și spre asemănarea lui Dumnezeu. Care este legătura noastră cu Dumnezeu? Persoana ipostas.

Tatăl trăiește în Fiul și întru Duhul Sfânt, Fiul trăiește întru Tatăl și întru Duhul Sfânt, iar Duhul

Sfânt trăiește întru Tatăl și întru Fiul. Această unime nu anulează atributele ipostatice speciale

ale persoanelor.”

,,Și noi am fost zidiți ca persoane pentru a avea comuniune cu Dumnezeu treimic.

Înăuntrul nostru există principiul personal. După păcat am devenit indivizi, entități egoiste, dar

acum, uniți de Hristos, Cel ce lucrează și activează în noi principiul ipostatic, devenim iarăși

persoane adevărate. Dumnezeu trăiește în noi și noi în El. Noi Îl iubim pe Dumnezeu și pe toți

oamenii. Expresia persoanei lui Dumnezeu este dragostea Sa care a coborât până la iad, iar

expresia persoanei noastre este dragostea noastră, care iarăși coboară până la iad prin

micșorarea de sine și prin lepădarea de sine.”

,,Și noi, creștinii, devenim personae atunci când ne unim între noi în Hristos și trăim unul

față de ceilalți în mod personal prin dragoste. Astfel, trăim în mod treimic.”

,,Creștinul ortodox este cel care are slăvire dreaptă, adică crede drept, slăvește și se roagă

drept, leagă credința de rugăciune și de cult.

Fiind creștini ortodocși, credem și slăvim pe Dumnezeu treimic și Îl iubim pe Dumnezeu

Cel din Treime. Aceasta este diferența noastră față de alte credințe care au doar un dumnezeu

uniipostatic.

Dragostea noastră către Dumnezeu și către fratele nostru este mărturisirea credinței, prin

urmare atunci când Îl iubim pe Dumnezeu Îl și mărturisim.”

,,De obicei celelalte religii, celelalte sisteme, compun și înțelesul lui Dumnezeu din

trăirile omului. În Biserica Ortodoxă îl înțelegem pe om din trăirea și prezența lui Dumnezeu.

De vreme ce omul este creat după chipul și spre asemănarea lui Dumnezeu, prin urmare

cunoașterea dreaptă a lui Dumnezeu este o condiție a cunoașterii omului și a rezolvării

problemelor sale.”

,,Fiecare se mântuiește într-un fel propriu. Predica în biserică este generală, fiecare însă

ia ceea ce îi folosește și continuă cu asceza, cu ascultarea, adică cu împlinirea poruncilor lui

Hristos.”

,,Îi vom iubi pe ceilalți atunci când ne rugăm pentru ei. Pentru a înțelege ceea ce îl

preocupă pe celălalt trebuie să ne rugăm din inimă pentru el.Atunci vedem nevoile pe care le

are și ne îngrijim de rezolvarea lor.”

Page 2

2,,Dacă inima nu simte nimic, nu trebuie să vorbească.”

,,Când cineva vorbește monahilor, singura temă stabilă este tema ascultării. Ascultarea

este fundamentul vieții monahale. Când cineva face ascultare, atunci inima lui devine mult mai

sensibilă și cuprinde problemele ce îi preocupă și pe ceilalți și îi ajută. Făcând ascultare de

părintele, oricine primește viața – experiență a aceluia. Ascultarea are multe aspecte, multe

laturi. Există ascultare de tradiția Bisericii, există ascultare de un episcop, ascultare de duhovnic

și apoi ascultare de toți atunci când se poate supune voinței celuilalt în experiențe care nu

contravin poruncilor lui Dumnezeu.”

,,Unii consideră că monahii nu fac nimic. Așa pare, deoarece monahii fac ceea ce nu fac

ceilalți, dar monahii au o taină, adică adâncul vieții lor, care este nevăzut, este Dumnezeu. Ei

se unesc cu Dumnezeu, Care este centrul lumii, și astfel se fac și ei în Hristos stăpâni ai lumii

acesteia. Monahul este creștinul desăvârșit.”ARHIM. SOFRONIE SAHAROV:

RUGĂCIUNEA DE DIMINEAȚĂÎmpărate Sfânt, cela ce ești mai nainte de toți vecii, Fiul Tatălui și Cuvântul lui cel împreună

fără de început și împreună vecinic, Iisuse Hristoase, Făcătoriul Ceriului și al pământului,

Ziditoriul meu, carele prin atotziditoare porunca ta ai scos toate dintru neființă, și pre mine întru

această viiață m’ai adus, cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul nașterii

ceii de Sus în Sfântul Duh, și a pune pecetea Darului acestuia pre mădulările trupului meu în

Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul

Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea. Că nici lumină am, nici bucurie, nici

înțelepciune, nici viață, nici putere afară de tine; dară nici vrednic sânt, pentru mulțimea

păcatelor mele, să caut către tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul tău, că „tot ceea ce veți

cere în rugăciune, crezând, veți priimi” și „tot ce veți cere întru Numele meu voiu face vouă,”

îndrăznind chem către tine: Binecuvântează, Doamne, ziua aceasta, carea mi-o ai dat, pentru

cea negrăită bunătatea ta; și mă învrednicește, în puterea binecuvântării tale, ca toată fapta și

cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârșesc, însuți pentru tine, spre slava ta, în frica ta,

dupre voia ta, în duhul întregii cugetări și al curăției, al smeritei cugetări, al răbdării, al