|
|
Programul Liturgic
|
- Marți: 20 decembrie
⁞ 18:00 – Sfântul Maslu
- Sâmbătă: 24 decembrie
⁞ 08:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
⁞ 18:00 – Pavecernița Mare și Litia
- Duminică: 25 decembrie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Galateni 4, 4-7; Ev. Matei 2, 1-12
→ Nașterea Domnului (Crăciunul)
|
|
|
|
|
Părintele Arhimandrit Zaharia Zaharou
|
|
|
|
|
|
Sfânta Liturghie este o lucrare sfântă fără sfârșit și plină de măreție în care facem pomenirea unui eveniment universal şi veşnic. În Sfânta Liturghie, ca de altfel în orice rugăciune, intrăm în comuniune cu Duhul lui Dumnezeu, Care le susţine şi le împlineşte pe toate. Duhul Sfânt este Cel Ce a adus la fiinţă întreaga zidire, Cel Ce sfinţeşte şi desăvârşeşte făpturile umane.
Hristos le-a cuprins pe toate cele însufleţite şi neînsufleţite în rugăciunea Sa din noaptea Cinei celei de Taină. Această rugăciune de mijlocire, pe care Domnul a pecetluit-o prin jertfa Sa de pe Cruce, are puterea să mântuiască întregul univers. Tot ceea ce a săvârşit Domnul, a săvârşit pentru mântuirea lumii. Liturghia este jertfa care îmbrăţişează şi mântuieşte întreaga lume. Iar omul, dacă participă în mod regulat la Sfânta Liturghie şi se face părtaş duhului ei, îşi lărgeşte fiinţa şi devine asemenea lui Hristos, îmbrăţişând întreaga lume în persoana, în ipostasul Său.
Atunci când ne adunăm laolaltă pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, nu facem decât să împlinim porunca lui Hristos: ceasta să faceţi spre pomenirea Mea (Luca22,19; 1 Corinteni 11,25). Şi ori de câte ori împlinim cuvântul Domnului, poruncile Lui, pătrundem în taina Crucii şi a Învierii Sale. Cea mai mare şi mai de seamă poruncă pe care a dat-o Tatăl Ceresc a fost ca Fiul Său Cel Unul-Născut să Se întrupeze şi să Se jertfească pentru mântuirea lumii.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
