|
|
Programul Liturgic
|
- Marți: 10 ianuarie
⁞ 18:00 – Sfântul Maslu
- Sâmbătă: 14 ianuarie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 15 ianuarie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. Coloseni 1, 12-18; Ev. Luca 17, 12-19; glas 6, voscr. 9
→ Duminica a 29-a după Rusalii (a celor 10 leproși)
→ Sfântul Cuvios Pavel Tebeul
→ Sfântul Cuvios Ioan Colibașul
|
|
|
|
|
|
|
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Sărbătorind Botezul Domnului, ne aducem aminte şi că Dumnezeu S-a descoperit oamenilor ca Treime, şi că Iisus S-a arătat oamenilor ca Hristos. Unde S-a arătat Hristos? Unde Şi-a început lucrarea? S-a dus, oare, într-un mare oraş şi S-a arătat acolo în slava Sa? Ori S-a urcat pe un munte înalt, ca o mulţime numeroasă de oameni adunată în jur să-L privească de jos, ca pe o ciudăţenie? Nu! Hristos S-a dus în pustie, la apa Iordanului, unde Ioan boteza poporul. Ioan propovăduia pocăinţa şi îi chema pe păcătoşi ca, în semn de pocăinţă, să se boteze în Iordan.
Şi iată, tot ca un păcătos vine şi Hristos şi cere să fie botezat. El, Care nu are păcat. S-a temut Ioan. „Tu trebuie să mă botezi pe mine”, „Lasă asta acum – îi răspunde Iisus – căci aşa ni se cuvine să împlinim toată dreptatea”.
Adam a păcătuit prin mândrie, a vrut să se înalţe, să fie ca Dumnezeu. Iar Hristos a venit să plinească dreptatea lui Dumnezeu, să îndrepte prin smerenie păcatul mândriei lui Adam. Adam a voit să se înalţe în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se smereşte în faţa omului.
Hristos S-a coborât în apă şi a primit botezul de la robul Său. Tremurând, Ioan a pus mâna pe Stăpânul şi Dumnezeul său şi Hristos Şi-a plecat smerit capul în faţa lui.Această smerenie a lui Hristos a deschis cerul.
S-au desfăcut atunci cerurile şi s-a auzit glasul lui Dumnezeu-Tatăl:
„Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit. Acesta este Fiul Meu, Care S-a smerit pe Sine ca să împlinească voirea Mea, este Fiul Meu cel adevărat, care Se micşorează ca pe om să-l înalţe”.
Iar Duhul Sfânt S-a pogorât din cer peste Iisus, întărind cuvintele Tatălui. Astfel, prin smerenie, Hristos a deschis cerul şi a descoperit oamenilor taina Treimii dumnezeieşti.
|
|
|
|
|
|
|
|
"Este mai mic decât toate semințele, iar dacă crește, este mai mare decât toate buruienele” (Matei 13, 32)
Hristos zice că ceea ce se întâmplă cu grăuntele de muștar, se întîmplă și cu propovăduirea Evangheliei. Ucenicii Lui erau cei mai slabi dintre toți, cei mai mici dintre toți, dar, totuși, lucrând în ei o putere mare, Evanghelia s-a propovăduit în toată lumea.
La pilda grăuntelui de muștar, Domnul adaugă încă și pe cea a aluatului, pe care l-a luat femeia și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce a dospit. Adica, precum aluatul dospește o cantitate mare de faina, așa Apostolii, zice El, vor întoarce toată lumea.
Și vezi întelepciunea Lui! El alege pilde de la fire spre a arăta că, precum acelea se fac, adică creșterea grăuntelui de muștar și dospirea întregii frământături, tot așa va fi și cu propovăduirea Evangheliei la toată lumea. Nici unul dintre Apostoli nu putea să-I stea împotrivă și să-I zică: „Ce vom putea noi, doisprezece, aruncându-ne într-o așa mare mulțime?”. Hristos le spune că tocmai prin aceea puterea lor va străluci mai mult, că ei, amestecându-se cu o mulțime așa de mare, nu se vor nimici. Precum aluatul dospește frământătura atunci când se apropie de făină, și nu numai că se apropie, ci se și amestecă cu ea, așa și voi, atunci veți birui pe vrăjmașii voștri, când vă veți amesteca și vă veți topi cu dânșii [adică: îi veți ierta și îi veți iubi].
Și precum aluatul, deși se ascunde în făina, nu piere acolo, ci în curând face totul asemenea lui, în același chip va fi și cu propovăduirea Evangheliei. „Așadar nu vă temeți – voiește să zică Hristos -, căci Eu, deși v-am spus mai înainte că veți trece prin multe necazuri, totuși veți birui și veți străluci”.
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
