|
|
Programul Liturgic
|
- Marți: 7 februarie
⁞ 18:00 – Sfântul Maslu
- Vineri: 10 februarie
⁞ 07:00 – Ceasurile și Sfânta Liturghie
→ Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie
- Sâmbătă: 11 februarie
⁞ 18:00 – Vecernia și Litia
- Duminică: 12 februarie
⁞ 08:00 – Utrenia și Sfânta Liturghie
→ Ap. I Corinteni 6, 12-20; Ev. Luca 15, 11-32; glas 2, voscr. 2
→ Duminica a 34-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului risipitor)
→ Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei
→ Sfântul Mucenic Hristea
|
|
|
|
|
Părintele Gheorghe Calciu
|
|
|
|
|
|
Umilința este primul lucru pe care trebuie să-l facem. Ne umilim în fața lui Dumnezeu pentru că știm că săvârșim fapte rele în fiecare zi: cu lucrul, cu cuvântul și cu gândul. Aproape în fiecare minut. Și nu exagerez când spun că în fiecare minut facem o fapta rea. Gândim ceva rău, chiar dacă nu facem fapta, totuși gândim. Iar gândul, spune Sfântul Apostol Iacov, odrăslește fapta cea rea care, odată săvârșită, introduce păcatul în noi.
În același timp, de multe ori suntem ispitiți ca și fariseul să facem câteva fapte pentru ochii lumii și nu pentru Dumnezeu. Cel care face fapta pentru ochii lumii va avea o atitudine vizibilă, ca și fariseii. Când posteau se îmbrăcau în sac, își puneau cenușa în cap, aveau fața tristă și nebărbierită, ca să se arate tuturor că postesc. Și spune Mântuitorul: pentru lume postesc! Își vor lua rasplată în lumea aceasta! În Cer nu mai au nici o plată! Dacă faceau o faptă bună, ieșeau la răscrucea drumurilor, puneau să sune din trâmbițe și veneau săracii ca să primească bani sau mâncare.
Adeseori și noi suntem tentați să facem lucrul acesta. De altfel toată literatura, îndeosebi cea de azi, vorbește despre lume ca un teatru. Toți ne comportăm ca niște actori pe scenă. Una este viața noastră intimă și alta este viața cu care ne expunem în fața lumii. Acesta este fariseismul. Așa de general este fariseismul nostru, încât numai când intrăm în biserică ne dăm seama cine suntem, cât de păcatoși suntem.
Dacă te-ai pătruns de rugăciune, de cuvintele Mântuitorului, când intri în biserică te simți deodată copleșit de propriul tău păcat, îți dai seama că toate faptele tale le-ai facut pentru lume și nu pentru Dumnezeu. De aceea măcar la biserică să nu venim pentru lume. Dacă veniți în biserică, faceți aceasta pentru Dumnezeu! Nu stați ca fariseii! Nu vă comparați cu cel pe care-l socotiți păcătos. Poate că cel păcătos face mai bine decât tine, căci se pocăiește. Ci asemenea vameșului bateți-vă cu pumnul în piept și strigați: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacătosul!” (Luca 18,13).
|
|
|
|
Recomand o stare de prezență continuă
Părintele Arsenie Papacioc
|
Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieții, de problemele cărărilor vieții, ale unuia și ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absență, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziția de trăire, de înălțare, de steag, toată creația suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creația lui Dumnezeu este o unitate. Dacă ne despărțim de marea unitate, suntem pe poziție de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziție de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Și starea de rugăciune înseamnă o stare de prezență.
|
Nu există nicio pierdere (oricare ar fi) mai mare ca pierderea timpului.
Astăzi, da, astăzi, nu mâine, fă ceva din făgăduințele tale.
|
|
|
Grup Whatsapp: cereți detalii la biserică
|
|
|
|
|
|
|
