SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale proorocului 3, și ale Mucenicului 3.

Stihirile Proorocului, glas 8.

Podobie: Doamne, de ai și stătut...

Doamne pe Proorocul Tău pun rugător și mijlocitor către Tine. Cu ale căruia rugăciuni și mijlociri, Îndurate, dezleagă greșelile sufletului meu celui deznădăjduit, ca un Îndurat ce ai bunătate din ființă și din fire.

Cuvintele limbii tale celei de Dumnezeu mișcate, văzându-le că au ieșit adevărate, pe tine te fericesc acum Proorocule, lăudându-te întru adevăr; că tu cu glas subțire, ai străbătut lumea ca un fulger, spunând mai înainte venirea Domnului cea mântuitoare.

Cu viața ta cea asemenea îngerilor te-ai arătat înger pe pământ; și numire de înger întocmai ai câștigat, frumusețea sufletului alcătuindu-o, împreună cu frumusețea trupului, Maleahi preafericite.

Alte Stihiri ale Mucenicului, glas același.

Podobie: O preaslăvită minune...

Văzând negura înșelăciunii înălțându-se, te-ai depărtat cu fugirea, purtătorule de chinuri Gordie, așteptând pe Dumnezeu; și în multe osteneli deprinzându-te, și cu postiri obișnuindu-te, simțind puterea Lui ca un luptător de sine-ți chemat, ai năvălit asupra potrivnicului.

Foarte cu îndrăzneală ai ajuns la mulțimea vrăjmașilor prealăudate Gordie, întru nimic socotind priveliștea celor fărădelege. Și stând în mijloc propovăduitor de bunăvoie cu glas mare ai propovăduit pe Hristos Ziditor și Domn dimpreună cu Tatăl fără început, și cu Sfântul Duh de o cinste, și întocmai veșnic.

Tăindu-ți-se capul cu sabia, arătat te-ai mutat din viață în viață, de la cea muritoare, la cea nemuritoare, și din cea stricăcioasă, către cea nestricăcioasă, neașteptând moarte firească, ci de bunăvoie alegând a muri. O cât sunt de minunate nevoințele tale, purtătorule de chinuri Gordie, prin care ai mărit Mucenice pe Hristos, Cel unul Milostiv.

Slavă..., Și acum... a înainte prăznuirii, glas 4, a lui Ioan Monahul.

O preaslăvită minune, Cel ce cu Duh Sfânt botează și cu foc, la Iordan vine să Se boteze de la Ioan, Dumnezeu fiind nu gol, nici om simplu, ci în două firi, unul același Fiul cel Unul-Născut. Cerând adică Botez ca un om de la cel muritor, iar ca un Dumnezeu ridicând păcatul lumii, și dând tuturor mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 6.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Iată luminarea credincioșilor, iată curățirea noastră, va să intre în curgerile râului, ca să spele întinăciunea răutății oamenilor, și să ne înnoiască pe noi cei sfărâmați.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Dacă Te-a văzut pe Tine venind Mergătorul înainte Doamne și cerând ca să Te botezi de la dânsul, cu frică a strigat: Dumnezeule făcătorul meu, cum Te voi boteza pe Tine Cel nespurcat?

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Să ne adunăm credincioșii duhovnicește, la râurile Iordanului, ca să vedem arătat minune mare, că Ziditorul tuturor S-a arătat văzut, și să Se boteze a venit.

Slavă..., Și acum... glas 5.

La râul Iordanului, Hristos, Dumnezeul nostru vine la Botez, vrând să ne curățească pe noi de fărădelegile noastre, cu arătarea Sa, ca un singur Bun și de oameni Iubitor.

Troparul proorocului, glas 2:

Pomenirea proorocului Tău, Maleahi, Doamne prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., al Mucenicului, glas 4:

Mucenicul Tău, Doamne, Gordie întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Și acum..., al înainte prăznuirii, glas 4:

Gătește-te Zabuloane, și bine te împodobește Neftalime; Iordane râule stai, primește săltând pe Stăpânul, Cel ce vine să se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoașa. Nu vă ascundeți ca mai înainte în rai. Că Cel ce v-a văzut pe voi goi, S-a arătat, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi. Hristos s-a arătat, toată făptura vrând să o înnoiască.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Tripeznețul,

al cărui stih cel de pe margine este acesta la greci: Cel de a patra...

Cântarea a 3-a, glas 2:

Irmos:

Pe piatra credinței întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmașilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este Sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept, afară de Tine Doamne.

În deșert a fost gândul lui Irod celui ce fărădelege a ucis pe pruncii, care vreau să dobândească iertare, că Hristos Mântuitorul nostru, viață nepierzătoare tuturor dăruiește, botezându-Se.

Cumplită sfătuirea lui Irod, vârsta cea tânără a pruncilor, mai înainte a omorât-o, Betleemul umplându-l de sângiuri. Iar acum vine Hristos ca să facă Bisericii fii mulți prin Botez.

Alt Țripezneț.

Cântarea a 5-a, glas 6:

Irmos:

La Tine mânec, Cel ce prin milostivire Te-ai micșorat pe Tine, neschimbat pentru cel căzut, și cu mână de rob ai voit a Te boteza, Cuvinte al lui Dumnezeu, pace dă-mi mie Iubitorule de oameni.

Curățindu-ne cugetele, și mai înainte spălându-ne cu împărtășirea tainei înfricoșatei rânduieli, toți credincioșii să întâmpinăm pe Hristos, Cel ce vine în repejunile Iordanului să ne curățească pe noi.

Vedeți prieteni glasul Cuvântului, sfeșnicul Soarelui, pe prietenul Mirelui, cel ce strigă noroadelor, pocăiți-vă; și sârguiți a vă curăți, spre întâmpinarea Ziditorului.

Cântarea a 8-a:

Irmosul:

Cuvântul muncitorului pentru că biruia, de șapte ori cuptorul a fost ars oarecând, întru care Tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudați-L, și Îl preaînălțați întru toți vecii.

Vărsând izvoare de lacrimi credincioșii din ochi, să ne curățim toată spurcăciunea sufletului, și lumina cea întreită în lumină să vedem, venind Hristos să Se boteze; Căruia i-a mărturisit Tatăl din Cer, și venirea Duhului Sfânt a strălucit în chip de porumb.

Toată lacrima Hristos ștergând de la toată fața, merge bolile sufletelor cele cu multă durere, fără de durere în apă să le potolească, și pe oamenii cei învechiți să-i înnoiască cu a doua naștere, pe cei ce cu cântări Îl măresc pe El în veci.

Sfințească-se sufletele cu baia Botezului cea de Dumnezeu dată, și cu focul Duhului, Cel ce curățește patimile, și arde toată materia spurcatei răutăți, și dă Dar a striga întru umilință: Pe Tine Te preaînălțăm Hristoase în veci.

Alt Canon,

Irmos: Chipul răutății...

Scuturând somnul răutății de la ochii sufletești, să scoatem credincioșilor vicleșugurile din inimile noastre, și cu lacrimi fierbinți să ne spălăm mințile, ca văzători să ne arătăm Celui ce S-a arătat, mărind pe Hristos în veci.

Cuvânt spurcat din gânduri viclene să nu scoatem, dumnezeiesc cuvânt gândind cântări să aducem Cuvântului, Celui ce S-a arătat cu trup pentru noi, și a luminat pe cei din întuneric. Pe Care toată făptura bine-L cuvintează, slăvindu-L în veci.

Adâncul înțelepciunii, taina cea ascunsă, acum se arată oamenilor, noianul judecăților lui Dumnezeu. Acum Dumnezeu cu trup se descoperă credincioșilor pe pământ arătându-Se, spre înnoirea neamului omenesc. Pe Care toată făptura bine-L cuvintează, slăvindu-L în veci.

Te lepezi Ioane a face degrabă plecându-te Mie; deci lasă acum, că așa este cu cuviință nouă a plini cu adevărat toată dreptatea, slugii a zis Stăpânul; pe Care toată făptura bine-L cuvintează slăvindu-L în veci.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Chipul răutății cumplitului Irod, toți batjocorindu-l, la Iordan veniți să mergem credincioși, ca să vedem pe Mântuitorul botezându-Se cu trupul de Mergătorul înainte în repejuni. Pe Care toată făptura bine Îl cuvintează, mărindu-L în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cu suflete curate, și cu buze nespurcate, veniți să mărim pe cea nespurcată și Preacurată Maica lui Emmanuel, printr-acestea aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintru dânsa. Milostivește-te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

Neînțelegător și spre Hristos nemulțumitor, nimeni să nu fie, îndelungă-răbdarea așteptării Lui și a bunătății, defăimându-o să nu o hulească. Ci cu frică și cu bucurie să-i slujim Lui, cântând: Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

Grăiește noroadelor celor neplecate Mergătorul înainte, cine v-a arătat vouă ca să fugiți de mânia ce va să fie? Pui de năpârci. Deci roade de pocăință vrednice arătați, strigând: Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule, și ne mântuiește pe noi.

O îndrăznirea oarbei necunoștințe; că pe Hristos, Căruia cei de alt neam, ca unui Mântuitor s-au închinat, cu daruri cinstindu-L, cei de acasă caută nebunește să-L ucidă. Milostivește-Te spre sufletele noastre Hristoase Dumnezeule și ne mântuiește pe noi.

Alt Canon,

Irmos: Ceea ce ești mai cinstită...

Căderea lui Adam cea cu totul pierzătoare, acum îndreptându-o, S-a arătat Adam cel nou, slobozire nașterii celei de a doua dând aievea prin Botez.

Legea și Proorocii plinind și dreptatea săvârșind Mântuitorul tuturor, acum sub mâna robului Se supune, din robia vrăjmașului scoțând pe om.

Lumină mare a strălucit neamurilor, celor întunecați le-a luminat dumnezeiasca rază; și celor ce ședeau de demult în umbra morții, Soarele cel strălucit Hristos le-a răsărit.

Înconjurat-au oștile îngerești, pe Mântuitorul, când S-a botezat în Iordan, și cu cutremur acea taină mare au lăudat, a smereniei Lui celei negrăite.

Irmosul:

Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Și cealaltă slujbă a Pavecerniței celei mici după rânduială și Otpustul.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte prăznuirii și al Proorocului. Slavă..., al Mucenicului. Și acum... al înainte prăznuirii.

După întâia Catismă SEDEALNA, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Cel ce este necuprins după Dumnezeire, și cuprins cu materia trupului, va să vină a se boteza în curgerile Iordanului. Pe Acesta cu curăția gândului să-L primim, că tuturor va să facă înnoire; către Care să strigăm cu frică, slavă Hristoase arătării Tale.

Slavă..., Și acum... asemenea:

Arătându-Te Tu în Iordan Mântuitorule ca să Te botezi în ape cu trupul, oștile îngerești s-au spăimântat văzând pe Stăpânul făpturii stând înaintea slugii. De sus Te-a propovăduit pe Tine, Tatăl cel fără început; pentru aceasta cu veselie strigăm Ție, slavă Hristoase arătării Tale.

După a doua Catismă SEDEALNA, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună.

Pe Cuvântul cel întocmai cinstit cu Tatăl și cu Duhul, Care S-a întrupat pentru milostivire și S-a botezat; cetele îngerești văzându-L s-au cutremurat, și râul Iordanului cucerindu-se și temându-se s-a întors înapoi, ridicându-ne la înălțimea mântuirii, pe noi cei stricați cu patimile.

Slavă..., Și acum... asemenea.

Cuvântul cel împreună fără început cu Tatăl și cu Duhul, Cel ce S-a închipuit pentru milostivire acum în chip străin, vine să Se boteze pentru noi. Să-L întâmpinăm pe El cu gând curat, bine ești cuvântat, strigând, Hristoase Mântuitorule, Făcătorule de bine Cel ce vii să ne sfințești pe noi.

Psalmul 50

CANOANELE

Trei: al înainte prăznuirii, cu Irmosul pe 6, al Proorocului pe 4 și al Mucenicului pe 4:

CANONUL înainte prăznuirii.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde Împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Cel ce adâncurile cu porunca Ta le-ai făcut Iubitorule de oameni, și pământul pe ape l-ai spânzurat Doamne, smerindu-Te vii să Te botezi în curgerile apelor, spălându-mă pe mine de întinăciunea patimilor.

De bunăvoie ai sărăcit, pe mine cel sărăcit de voie, prin adăogirile răutăților, îmbogățindu-mă Hristoase, și la apele Iordanului mergi Botez cerând, Cel ce ești fără de păcat.

Lumea cea învechită cu greșelile înnoindu-o, Iubitorule de oameni, străină naștere de a doua vii să faci oamenilor, prin apă și prin Duh. Pentru aceasta slăvim arătarea Ta.

David cu Dumnezeiescul Duh mai înainte strigând a zis: Ce-ți este mare că ai fugit acum? Și ție Iordane că te-ai întors, pe Hristos văzând gol stând întru tine?

Alt CANON al Proorocului,

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Cel tăiat a tăiat pe cea netăiată...

Dimpreună cu ceata cea de sus bucurându-te, și cu aceea împreună dănțuind și veselindu-te; și după vrednicie fiind plin de lumină dumnezeiască, de Dumnezeu insuflate, rugându-te păzește pe cei ce cu credință prăznuiesc cinstită pomenirea ta, cântând Domnului.

Fiind împodobit cu frumusețea sufletului cea în chip de înger, asemenea și cu podoaba trupului, de Dumnezeu grăitorule; luminat ai primit Lumina cea de sus, a dumnezeieștii străluciri, și cu bucurie strigai: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a preamărit.

Cu bună socotință săvârșindu-ți viața, și fiind împodobit cu frumusețea obiceiurilor, și cu obișnuiri bune, Preafericite, fiind înfrumusețat; te-ai arătat Prooroc cu bună credință adevărului, strigând: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a preamărit.

A Născătoarei:

Preacurată Maica lui Dumnezeu, Atotțiitorului, ceea ce ești din neam împărătesc, Stăpână care numai tu singură ai odrăslit pe Dumnezeu Împăratul tuturor, născându-L mai presus de fire cu trup, mântuiește-mă de primejdii, ca să cânt Fiului tău: Că cu slavă S-a proslăvit.

Alt CANON al Mucenicului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 3:

Irmos: Să cântăm Domnului...

Cunoscându-te că ești mărturie adevărului, Gordie preafericite, dăruiește-mi Har luminător din Cer, cu rugăciunile tale.

Să cântăm Domnului, Celui ce a întărit pe Mucenicul împotriva vrăjmașilor, și l-a împodobit cu cunună de biruință.

Slavă...

Cu puterea și cu întrarmarea Împăratului tuturor întrarmându-te, ai surpat nebunia tiranilor preaslăvite Gordie.

Și acum... a Născătoarei:

Arătatu-te-ai lăcaș apei celei izvorâtoare de nemurire, care izvorăște tuturor oamenilor viață, Mireasă a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Pe ai tăi cântăreți Născătoare de Dumnezeu; ceea ce ești izvor viu și îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întărește-i, și întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicește-i.

Veselește-te pustie însetată, firea omenească toată, iată Apa vieții Se arată adăpându-te pe tine cu Darul de prisosit, Hristos înnoirea tuturor.

Ca să mă cauți pe mine cel rătăcit cu mintea, mergi la ape Hristoase întru care intrând cufunzi greșelile mele, și mă scoți pe mine dintru adâncul a toată răutatea, ca un Milostiv.

Soarele nevrând să Te vadă pe Tine gol Cuvinte, își ascunde razele, că pe mine cel golit prin înșelăciunea șarpelui, cu Botezul tău vii să mă îmbraci în haină de mântuire.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea...

Te bucuri acum văzând că au ieșit proorociile tale la săvârșire, fericite Maleahi; cuprinsule de Dumnezeu.

Soarele dreptății Cel înțelegător, Care are vindecare în aripi, ne-a răsărit acum, precum ai proorocit de Dumnezeu insuflate.

A Născătoarei:

Toată nădejdea mea spre tine o pun Preacurată, tot sufletul și cugetul către tine îmi întind, bucurându-mă.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Socotind nestatornicia celor trecătoare, Mucenice prealăudate, și aducându-ți aminte de starea celor statornice, fără temere ai intrat întru nevoința muceniciei.

Lepădat-ai deșertăciunea cea vremelnică, și ți-ai pus gândul la cele ce rămân pururea, Preafericite. Și fugind de la oameni, te-ai făcut împreună locuitor cu îngerii, ca un cugetător de cele dumnezeiești.

Slavă...

Cugetările cele pământești le-ai părăsit, aflând viețuire cerească Mucenice, că nesuferind a vedea trufia înșelăciunii, te-ai depărtat în pustiu.

Și acum... a Născătoarei:

Nu este fără prihană nimenea ca tine Stăpână, și nu este nimenea curat afară de tine Preacurată; că ai încăput în pântece pe Ziditorul tuturor, pe unul cel mult Milostiv.

Irmosul:

Nu este Sfânt ca Domnul și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, și nu este drept, afară de Tine, Doamne.

CONDACUL înainte prăznuirii, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

ICOS

Nu te silesc pe tine Botezătorule ca să treci hotarele. Nu-ți zic ție: Spune-mi cele ce grăiești celor fărădelege, și vezi pe păcătoși, numai Mă botează tăcând, și așteptând cele din Botez; că vei să aibi pentru aceasta învrednicire care nu a fost îngerilor. Că decât Proorocii mai mare te voi face. Că dintru aceia niciunul arătat pe Mine nu M-a văzut, ci întru închipuiri și în umbre și visuri; iar tu înaintea Mea stând M-ai văzut. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

CONDACUL Proorocului, glas 4.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu Darul proorociei îmbogățindu-te Proorocule Maleahi, venirea lui Hristos mai înainte arătat ai vestit-o, și mântuirea lumii; cu a Căruia strălucire lumea s-a luminat.

CONDACUL Mucenicului, glas 8.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Ale tale sudori prealăudate tot pământul au adăpat și cu cinstitele sângiuri Gordie toată lumea ai veselit. Cu rugăciunile tale de Dumnezeu înțelepțite, mântuiește pe toți cei ce-ți cântă ție cu credință și te fericesc, și-ți strigă cântare vrednică, prealăudate, ca un mult pătimitor.

SEDEALNA proorocului, glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Îmbogățindu-te cu Darul proorociei, te-ai învățat prin Duhul cu cuviință dumnezeiască cunoștința celor ce vor să fie Maleahi, de Dumnezeu insuflate; și tuturor ai spus mai înainte venirea lui Hristos, și chemarea limbilor cea dumnezeiască, Fericite. Pentru aceasta prăznuim cinstită pomenirea ta, și cu dragoste te lăudăm, și cu credință te fericim prealăudate, strigând către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă... a Mucenicului:

Înfocat fiind de dragostea lui Iisus, prin sfat de sine-ți Mucenice înțelepte, cu osârdie la moarte pe sine-ți te-ai dat, și în mijlocul priveliștii de sine-ți chemat ai stătut, strigând tiranilor: Iată eu de față sunt. Pentru aceasta și înșelăciunea arătat mustrându-o, de sabie capul tău a fost tăiat, Fericite, și către viața cea fără de sfârșit te-ai mutat prealăudate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum a înainte prăznuirii, glas 8.

Podobie: Fluierele cele păstorești...

Ceata proorocească se bucură acum, care a propovăduit Botezul lui Hristos, cel ce izvorăște viață. Strigă Isaia, scoateți apă curățitoare. Scrie dumnezeiescul Părinte, cum fuge marea de la fața lui Dumnezeu celui ce bine a voit, cu milostivire, a mântui neamul omenesc.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Dumnezeiescul sfat cel neurmat, al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, Proorocul Avacum înțelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cu spaimă se cuprinde Cerul, și oștile îngerești văzându-Te pe Tine, Hristoase, în chip de rob mergând la sluga Ta, și cerând Botez.

Ioane săltează, că vine Domnul cel ce mântuiește pe toți să Se plece sub mâna ta cu smerenie; ca pe mine cel smerit să mă înalțe cu dumnezeiescul Botez.

Plecând cerurile Te-ai pogorât în Fecioară, Iubitorule de oameni; și lui Ioan Ți-ai plecat creștetul cerând Botez, slavă milostivirii Tale celei multe.

Dezlegând legăturile cele nemăsurate ale păcatelor mele Cuvinte, la apele Iordanului sârguiești a veni și a Te boteza Stăpâne; slavă milostivirii Tale celei multe.

Alt canon,

Irmos: Auzit-am Doamne taina...

Făcându-te Prooroc bunătății celei dumnezeiești, Fericite, tuturor limbilor ai propovăduit mântuirea, care s-a făcut.

Învățându-te prin Duhul cea negrăită taină a întrupării Cuvântului, cea mai presus de fire, ai propovăduit-o mai înainte Maleahi fericite.

A Născătoarei:

La tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele, și chiverniseala vieții Maică Fecioară cea plină de daruri.

Alt Canon,

Irmos: Din munte umbrit...

Ascultând Preafericite, graiurile lui Hristos, cu bucurie ai părăsit ostășia cea stricăcioasă, și te-ai făcut ostaș Împăratului Ceresc, purtătorule de cunună Mucenice Gordie.

Zdrobitu-s-au Mucenice munții tiranilor, și s-au topit măgurile idolilor, lovindu-se de chinuirea ta cea tare, și de îndrăzneală, purtătorule de cunună.

Slavă...

Toată mânia tiranului cea neoprită, ai pornit-o asupra ta, cugetătorule de Dumnezeu înțelepte, spăimântându-se Preafericite de înălțimea sufletului și a gândului tău.

Și acum... a Născătoarei:

Mireasă a lui Dumnezeu Marie, Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-mă de cumplite greșeli și de primejdii; și cu rugăciunile tale mă povățuiește către limanul liniștei și al mântuirii.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, și ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine pace dăruindu-le.

Departe de Dumnezeu omenirea fiind, Cuvântul lui Dumnezeu milostivindu-Se spre dânsa Om S-a arătat. Și cu Botezul cel de Dumnezeu lucrat la sine a adus-o cu dumnezeiască cuviință, și la vrednicia chipului celui dintâi a ridicat-o.

Pe noi cei ce eram morți pentru călcările de poruncă, vii Dătătorule de viață cu totul Îndurate, să ne înviezi în curgerile Iordanului. Pentru aceasta slăvim acum cu credință arătarea Ta, și mila cea nemăsurată.

Minunează-se tot sufletul gândind la a Ta înfricoșată rânduială Cuvinte; cum vrând să înnoiești pe toți, vii să intri în curgerile râului gol, Cel ce Te îmbraci cu lumina.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce din noaptea ne...

Ziua cea înfricoșată a venirii lui Hristos, ai vestit-o mai înainte Maleahi, cugetătorule de Dumnezeu luminându-te de Dumnezeiescul Duh.

Dumnezeu cel ce curățește întinăciunea sufletelor, și o spală cu Darul, ca cei ce spală pe iarbă verde, asemenea te-a slăvit pe tine cugetătorule de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Cu nașterea ta cea purtătoare de viață, Preasfântă Fecioară, ai stricat stăpânirea morții și ai izvorât viață veselitoare, Fecioară.

Alt Canon,

Irmos același.

Alergând către priveliște ca un leu vitejește, și fără temere, Fericite, ai socotit pe acei nebuni, ca pe niște pietre fără suflet.

Învățându-te Mucenice Gordie învățăturile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate, toate le-ai aflat îndemnătoare spre mântuire.

Slavă...

Cu cercarea pricepând tiranul împotrivirea ta cea statornică, cugetătorule de Dumnezeu, a plesnit ca niște valuri de tăria ta.

Și acum... a Născătoarei:

Cel ce S-a întrupat mai presus de fire din pântecele tău Preacurată Fecioară, a luminat lumea cu strălucirea cunoștinței de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cugetătorilor de Dumnezeu săvârșind acest praznic dumnezeiesc și cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniți să plesnim cu mâinile slăvind pe Hristos, Cel ce S-a născut dintru dânsa.

Cei ce ședeți întru întuneric dedemult, văzând lumina venind, de bucurie vă umpleți. Iată S-a arătat Domnul îmbrăcat cu repejunile Iordanului.

Cum Te va vedea venind Mergătorul înainte pe Tine, Mântuitorule, și cerând dumnezeiescul Botez? Cum Te vor sprijini apele Iordanului pe Tine, Cel ce ești izvorul iertării?

Să stropească norii veselindu-se, bucurie înțelegătoare; iată a venit Domnul să Se boteze, risipind norii inimilor noastre.

Alt Canon,

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Luminându-se cugetul tău cel înțelept, de însăși strălucirea cea dumnezeiască, și depărtându-se de lucrurile cele pământești, s-a învrednicit cunoștinței celor viitoare, că ai proorocit chemarea limbilor și încetarea legii.

Cu adevărat a venit Domnul pe Care noi cu bucurie Îl căutăm în lăcașul care însuși cu înțelepciune și-a zidit din Fecioară binecuvântată, precum a zis Maleahi măritul, fiind luminat de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Cel fără început, Unul-Născut al Tatălui, același Unul-Născut, S-a născut din Fecioară întrupându-Se negrăit. Și pe ceea ce L-a născut a păzit-o Fecioară, Dumnezeu fiind adevărat, măcar de a și luat fire omenească.

Alt Canon,

Irmos: Precum ai mântuit...

Se jertfește Gordie jertfă și se aduce Ție, Dar primit Stăpâne, stropit cu sânge, râvnind patimii Tale celei de bunăvoie.

Tiranul cel trufaș la minte îți făgăduia oarecare mărire stricăcioasă Gordie ție, care erai plin de mărire nestricăcioasă, și aveai comoară viața cea nemuritoare.

Slavă...

Având nădejdile tale întinse drept către Dumnezeu, ai defăimat nestatornicia vieții, și tăindu-te cu sabia, te-ai mutat către lățimea cea desfătată.

Și acum... a Născătoarei:

Fiindu-mi gândul omorât de întreitele valuri ale patimilor, înviază-l ca ceea ce ai născut pe Hristos viața cea veșnică, Care dăruiește tuturor tămăduiri.

Irmosul:

Precum ai mântuit pe Proorocul dintru adâncul cel mai dedesubt Hristoase Dumnezeule, și pe mine mă scapă de păcatele mele, ca un Iubitor de oameni, și îndreptează viața mea rogu-mă.

CONDACUL Proorocului, glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi...

Fiind tu mare Proorocule Maleahi plin de înțelepciunea cea preaînțeleaptă și dumnezeiască, ca un Prooroc ai arătat pe Cel ce este din veac înțelepciunea lui Dumnezeu, că este să Se amestece cu toți cei de jos. Pentru aceea te cinstim săvârșind cu credință dumnezeiască pomenirea ta.

Alt Condac al Mucenicului glas 2.

Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Toți să lăudăm pe încununatul Gordie, cel nebiruit ostaș în chinuri, și în munci neînfrânt; care ne-a strălucit cu adevărat de la răsărit, ca o stea mare; dumnezeiască podoaba mucenicilor lui Hristos.

ICOS

Pe Cuvântul cel dimpreună cu Tatăl fără început, pe înțelepciunea cea adevărată, pe izvorul cuvântării, pe adâncimea cunoștinței, pe maimarele nevoințelor mucenicilor, pe mărturia adevărului, pe Stăpânul a toată suflarea, Îl chem să-mi dea mie putere de laudă, ca să pot lăuda cum se cade după vrednicie, vitejiile Mucenicului, care a strălucit de la răsărit, și a înfruntat nebunia tiranilor, dumnezeiască podoaba mucenicilor lui Hristos.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treia, Sfântul Prooroc Maleahi.

Stih: Maleahi cel ce se laudă cu a îngerului numire,

Se laudă însă mai vârtos cu a îngerilor împreună ședere.

Zburat-a sufletul în ziua a treia.

Din mădularele lui Maleahi.

Acesta după întoarcerea jidovilor din robie, s-a născut într-un sat ce se cheamă Sofes, din seminția lui Levi, care încă tânăr fiind, a avut viața bună și sfântă, și s-a numit Maleahi, ce se tâlcuiește înger, pentru două pricini. Una, căci era la față frumos și vesel. Și alta, căci câte proorocea el, îndată se și adeverea prin mijlocirea îngerului, care i le spunea. Iar glasul îngerului auzeau numai cei nevrednici, iar cei vrednici, îl vedeau precum era. Și a proorocit pe vremea lui Esdra. Apucând cu patru sute de ani mai înainte de nașterea lui Hristos, și murind l-a îngropat cu părinții lui la satul acela. Și a fost precum se zice în tinerețele sale frumos la față, cu obrazul rotund, cu părul creț și puținel pleșuv, cu capul lungăreț.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Gordie.

Stih: Și cine pe înarmatul Gordie îl va trece cu vederea,

Pe cel împotriva înfricoșatei arme a sabiei bărbat preatare.

Acest sfânt Mucenic Gordie, a fost din Cezareea Capadociei, în zilele împăratului Licinie, și a fost comit cu rânduiala, peste o sută de ostași împărătești. Și neputând răbda să vadă îndrăznirea păgânilor, și hula asupra lui Hristos, a fugit departe, și a petrecut în munți cu fiarele. După aceea aprinzându-se cu dragostea care avea întru Hristos și luând îndrăznire împotriva înșelăciunii, a alergat ca un leu din pustie, la cetate, căutând să sfărâme pe vicleanul începător al acelei înșelăciuni. Și intrând în mijlocul adunării poporului, cu îndrăzneală a propovăduit pe Hristos. Și prin arătarea sa întorcând pe tot poporul cu fața spre sine, atâta cât s-a speriat stăpânitorul din scaun care ședea cu boierii săi. Și pentru aceea pornindu-se stăpânitorul acela cu turbată mânie asupra Sfântului, i-a tăiat capul; și așa a luat sfârșit Sfântul Mucenic Gordie; pe acesta cu cuvinte de laudă l-a cinstit marele Vasilie.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Petru purtătorul de semne, care l-a pus în Sfânta Biserica a Sfântului Zaharia, în Atroa.

Stih: Alt Petru întâi ales Petru s-a arătat fiind,

Semne nenumărate precum și acela făcând.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici, Maica, cu doi fii, care de foc s-au săvârșit.

Stih: Maica arzându-se, și copiii către pară

Ciripind ca niște pui de pasăre aleargă iar.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește, pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci îngrozirea focului bărbătește călcându-o, se bucurau cântând: Prealăudate Domnul părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Pe mine cel sfărâmat cu greșelile și care zăceam întru întunericul neascultării; Doamne milostivindu-Te, m-ai miluit pentru bunătate, și în apele Iordanului Doamne vii să Te botezi.

Ce vedere înfricoșată este aceasta? Strigat-au cetele îngerești: Cel ce a făcut izvoarele și râurile cu porunca, în repejunile Iordanului merge să Se îmbrace, căci cu acestea a înnoit pe Adam.

Înălțime nespusă, și adânc nemăsurat este Stăpâne rânduiala Ta, care covârșește toată ajungerea minții; cum cu apă, și cu Preasfântul Duh pe oameni curățești.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Tu ai proorocit venirea cea cinstită a Stăpânului tuturor, Proorocule Maleahi fericite strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Primește Îndurate pe pururea pomenitul Prooroc Maleahi, care se roagă pentru cei ce Te laudă cu credință, și strigă: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

A Născătoarei:

Îmbrăcându-te întru mine Îndurate; din cinstita Fecioară tot cu totul Te-ai unit cu mine după Ipostasul Tău fără amestecare, Cuvinte al lui Dumnezeu. Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai răcorit pe Tineri...

Câștigând lauda muceniciei Gordie, și purtând cunună, dănțuiești împreună cu îngerii, strigând către Hristos: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Ca unul ce ai avut îndrăzneala bunei credințe, în priveliște înfruntai pe păgâni cântând cu glas mare: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Roagă-te acum să se mântuiască de greșeli, cei ce laudă cu credință pomenirea ta, strigând către Hristos: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Și acum... a Născătoarei:

Spinii păcatului cei otrăvitori zdrobește-i cu vărsarea tămăduirilor tale, Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată Preacurată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără sămânță.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Glasul Tatălui din înălțime, pe Tine Fiul cel de o Ființă Te-a mărturisit, Care ai intrat în ape, și binecuvântarea Ta acestora ai trimis binecuvântatule Hristoase, și Duhul Sfânt pe Tine tuturor Te-a propovăduit Dumnezeu întrupat.

Dănțuiește făptură văzând sfântă arătarea lui Dumnezeu, îngeri cântați, mare veselește-te, iezere și izvoare săltați și râuri în taină lăudați cu cântări, că stă de față Hristos cu binecuvântare luminându-vă pe voi.

Să cântăm Domnului întru laudă Celui ce S-a arătat în ape, și sfărâmarea noastră cu acestea a înnoit-o, și a sfărâmat capetele nevăzuților vrăjmași, și să strigăm: lăudați-L toate lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

O minunea minunilor! Cum Dumnezeul nostru, Cel ce este mai presus de toată făptura, S-a zidit și S-a făcut din Maica lui Dumnezeu. Și ne înnoiește de bunăvoie, și iarăși ne zidește pe noi prin apă și prin Duh, zidire preaminunată, însuși Făcătorul de bine.

Alt Canon,

Irmos: Biruitori tiranului...

Înstrăinându-te de toată nălucirea cea materialnică, arătătorule de cele sfinte, te-ai arătat oglindă neîntinată Razei celei dumnezeiești, cântând: Binecuvântați toate făpturile pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Măririi celei negrăite tu te-ai făcut văzător, și ai fost propovăduitor tainelor celor cerești, Fericite, cântând neîncetat: Binecuvântați toate făpturile pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Cunoscându-te pe tine Maică vieții, și Născătoare de Dumnezeu, toți te fericim Maică Fecioară, cu credință ortodoxă. Binecuvântând dimpreună nașterea ta Preacurată, și preaînălțându-te Curată întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii cei grăitori de...

Darul care îți urma ție nevăzut, luminându-te Mucenice Gordie, te-a umplut de bună vitejie, care strigai: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

De călătorie grabnică apucându-te purtătorule de chinuri, ai ajuns la sfârșitul cel dorit al împărăției, strigând: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

În veacuri nesfârșite petrece slava mucenicilor Tăi și fericirea cea nemuritoare. Bine Te cuvântăm toate făpturile pe Tine, Doamne, și Te preaînălțăm întru toți vecii.

Și acum... a Născătoarei:

Zămislind întrupat pe Cuvântul cel mai înainte neîntrupat, ai stricat blestemul cel de demult al Evei, Fecioară, născând lumii binecuvântarea.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântați lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Tot neamul pământesc, să sălteze cu Duhul fiind luminat, și să prăznuiască fierea minților celor fără de trup, cinstind sfințita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Iată Mielușelul cel ce ridică greșelile omenirii a venit, și este de față. Și cerând de la slugă Botez, în chip de rob stă înainte, căutând să ne mântuiască pe noi cei robiți de amăgitorul, și care am pierdut frumusețea cea dintâi.

Arătatus-a adevărat Dumnezeu întrupat pentru bunătate, și merge să Se îmbrace în apele Iordanului, Cel ce îmbracă Cerul cu nori adevărat. Toți acum cu bucurie mai înainte prăznuim cinstita Lui arătare.

Săltează cu bucurie, și mai înainte te gătește o Iordane! Ca să iei apa ceea ce curge spre viața de veci. Râuri dănțuiți văzând acum pe Izvorul desfătării, intrând în repejunile Iordanului și izvorul răutății uscând.

Strălucit-a ziua cea de mântuire nouă celor ce dormim totdeauna în noaptea patimilor, pentru că a venit Hristos Domnul de față, Cel ce este Soarele dreptății cel înțelegător, ca să-și plece capul Său la rob, și cu trupul să Se boteze de bunăvoie.

Spăimântează-se Heruvimii, și toată firea cerească, ceea ce ești cu totul fără prihană, de cinstită nașterea cea mai presus de cuprindere, a Celui ce S-a asemănat nouă, pentru milostivirea cea negrăită și S-a botezat cu trupul, a Căruia dumnezeiasca arătare, toți o prăznuim bucurându-ne.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Sosit-a praznicul cel de Dumnezeu luminat și cinstit al Proorocului Maleahi, luminând cu străluciri proorocești pe cei ce cu credință s-au adunat de cântă: Izvorând tuturor tămăduiri de suflete, și luminând curat pe cei cugetători de Dumnezeu.

Păzește Multmilostive, Biserica Ta, cu dreapta Ta cea tare și stăpânitoare de viață, pentru rugăciunile slugii Tale, celui ce ne-a spus nouă mai înainte întruparea Ta, prin care a răsărit mântuire și scăpare credincioșilor.

A Născătoarei:

Viață ajunsă la vreme culeg, nefăcându-mi-se stricăciune de lemnul cunoștinței, că tu Preacurată, ai odrăslit Lemnul vieții, pe Hristos, Cel ce a arătat tuturor intrările vieții. Drept aceea Preacurată, te vestim credincioșii Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea pururea Fecioarei...

Roagă-te Stăpânului să fie Milostiv celor ce cu credință te cinstesc, și săvârșesc luminată și cinstită prăznuirea ta Gordie, podoaba mucenicilor.

Îndestulându-te acum, de desfătarea cea netrecătoare, și de privirea Dumnezeirii și de lumina cea neînserată, în lăcașurile cele veșnice, culegi acum rodurile chinurilor tale Gordie.

Slavă...

Această zi a văzut patima ta, care nu a întunecat-o vremea, nu a întunecat-o uitarea, ci pururea răsare ca soarele, celor ce te laudă cu credință Mucenice Gordie.

Și acum... a Născătoarei:

Ca cei ce ne-am mântuit de blestemul cel mai dinainte Fecioară, prin nașterea ta cea dumnezeiască, toți după vrednicie te lăudăm, cântând cu mulțumire: Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră.

Irmosul:

Nașterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte prin foc și prin rug, spre mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neîncetat o mărim.

LUMINÂNDA Sfântului Gordie.

Podobie: Femei ascultați...

Această zi s-a arătat a praznicului lui Gordie, cugetătorului de Dumnezeu, și preamăritul Mucenic, pe care acum luminat să-l săvârșim, căci s-a nevoit pentru Hristos. Deci toți iubitorii de Mucenici să ne îndemnăm cu osârdie, spre bună rodirea bunătăților.

Slavă..., Și acum... a înainte prăznuirii.

Podobie: Cu Duhul în Biserica...

Betleemul părăsind, minunea cea prea-nouă, la Iordan să alergăm din suflet fierbinte, și acolo să vedem înfricoșată taină; căci cu dumnezeiască cuviință a stătut de față, gol fiind Hristosul meu, îmbrăcându-mă în haina cereștii Împărății.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 6.

Podobie: Îngereștile puteri...

Cel ce are scaun Cerul, Stăpânul a venit pe pământ întrupându-Se din Fecioară; și la Iordan stând de față, curățirea tuturor cere de la Ioan, moștenirile a tot pământul. Acestuia să-i cântăm: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru mărire Ție.

Venit-a Hristos la curgerile Iordanului, Botez cerând Cel ce curățește păcatele. Tot pământul să sălteze. Cerurile să se veselească. Bucură-te Biserica cea din păgâni, Împăratului mireasă făcându-te, și cu credință strigă: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Munții dulceață de veselie să picure, cu mâinile în taină acum plesniți neamuri. Pustiul să înflorească. Iordane sprijinește, vino Botezătorule de slujește tainei Mântuitorului bucurându-te. Noroade să cântăm: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Lumina ceea ce din lumină a strălucit mai înainte de ani, celor ce ședeau în noapte S-a arătat, și întunericul păcatului curățind a luminat. Dănțuiește Adame, veselește-te Evo! Hristos Mântuitorul a venit, Davide strigă: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., glasul și Podobie aceiași.

Steaua din Iacov a răsărit lumii, și păcatul oamenilor cel ca văpaia luând, îl îngroapă în apele Iordanului, strălucind cu raza Dumnezeirii, și luminarea cunoștinței de Dumnezeu dând neamurilor. Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Și acum... asemenea:

Plinitor legii după trup fiind Hristos, a venit la Iordan, începătura mântuirii să o săvârșească ca un Îndurat, și Botezătorului își pleacă creștetul, celui ce strigă cu credință: Noroade să strigăm: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2:

Podobie: Casa Eufratului...

De la Betleem, să ne mutăm la Iordan, că acolo. Celor din întuneric, iată începe lumina a străluci.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Pământul Zabulonului, cei ce sunteți de acea parte de Iordan, auziți, Se apropie Hristos, Mântuirea, lumina și izbăvirea.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele, și s-au spăimântat.

Gătește-ți și tu Iordane curgerea că Cel ce botează cu foc, Se apropie, să înnoiască zidirea cea sfărâmată.

Slavă..., Și acum... asemenea:

Arătatus-a Raza slavei Tatălui, în curgerile Iordanului cu Botezul curățind, întinăciunea sufletelor noastre.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.