SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Omorându-ți trupul cu postirea Pelaghia, sufletul l-ai înviat și l-ai împodobit, și te-ai făcut lăcaș Duhului, și te-ai unit în taină cu Mirele și Ziditorul tău; pe care roagă-L, să ne scutească de stricăciune și de primejdii, pe noi care cu credință săvârșim pomenirea ta cea pururea cinstită.

Frumusețea trupului ai îndreptat-o la vrednicia cea dintâi, lăudată Pelaghia. Nu cu flori și cu vopsele, ci cu frumusețile bunătăților te-ai împodobit și te-ai făcut după asemănarea Ziditorului; roagă-te neîncetat pentru toți cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea pururea cinstită.

Alabastrul lacrimilor vărsându-l totdeauna, ai umplut cerurile de bun miros, și s-a adus lui Hristos ca niște miruri de mult preț, revărsându-se spre mirosul cel tainic al iubirii Lui. Drept aceea roagă-te pentru toți cei ce săvârșim cu credință pomenirea ta cea pururea cinstită.

Slavă...,

Glasul al 4-lea, a lui Ioan Monahul:

Unde s-a înmulțit păcatul, mai presus a prisosit Harul precum învață Apostolul; căci cu rugăciuni și cu lacrimi, ai uscat Pelaghia noianul greșelilor celor multe și la urmă ai adus pocăință bineplăcută Domnului. Pentru aceea acum te rogi către Acela pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu ploile Sfântului Duh răcorește cugetul meu Preacurată, ceea ce ai născut picătura, pe Hristos Dumnezeul nostru, care cu îndurările Sale, șterge fărădelegile oamenilor. Usucă izvorul patimilor mele, și mă învrednicește raiului desfătării, cu rugăciunile tale cele pururea vii.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Dacă Te-a văzut Doamne Fecioara și Maica Ta spânzurând pe Cruce, se tânguia și plângând grăia: Ce răsplătire Ți-a dat Ție, cei ce s-au îndestulat de multele Tale daruri Stăpâne? Ci mă rog: Nu mă lăsa singură în lume, ci grăbește de Te scoală, înviind dimpreună cu Tine pe strămoși.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 8-lea, a lui Meletie Vlast Ieromonahul.

După ce te-ai lepădat de desfătările trupului, te-ai arătat vas curat, Celui ce pentru milostivire S-a pogorât la oameni, Cuvântului Celui Iubitor de oameni. Pentru aceea ca un preabun te-a învrednicit a locui în viața cea neîmbătrânitoare. Acum toate cele cerești se bucură împreună cu tine, care mai înainte ai viețuit necinstit, văzându-te comoară nespurcată a Celui ce te-a mutat de pe pământ la ceruri, și păzind pe toți credincioșii întru pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei

Către Acoperământul tău alerg sfântă Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pentru că știu că voi afla prin tine mântuire; că poți Curată toate câte voiești.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Ce este această priveliște, care o văd ochii mei, o Stăpâne! Cel ce ții toată făptura numai cu voia, pe lemn Te-ai răstignit de bunăvoie, și mori ca un om, Cel ce dai tuturor viață; Născătoarea de Dumnezeu plângând grăia, când a văzut înălțat pe Cruce pe Dumnezeu și omul, Cela ce nespus a strălucit dintr-însa.

Tropar, glasul al 8-Iea.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Pelaghia, duhul tău.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE, amândouă din Octoih, și al sfintei, pe patru.

CANONUL Sfintei

Facere a lui Gheorghe.

Cântarea a 1-a, glasul al 4-lea:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Punându-și dumnezeiasca pomenire ca un ospăț înaintea tuturor Pelaghia, îndeamnă toată lumea, cu taină, să se îndulcească toți de bucatele nevoințelor ei.

Dorirea cea mai presus de toată pofta sălășluindu-se în sufletul tău cinstită, ți-a înfocat mintea, și aprinzând văpaia Duhului, te-a strălucit, și a uscat noroiul patimilor.

Slavă...,

Scăpând cinstită de viforul mării păcatului, ai ajuns în limanul cel lin al lui Hristos, Pelaghia; pentru aceea prin pocăința ta, ai moștenit pământul celor blânzi.

Și acum..., a Născătoarei:

Liniștea oamenilor celor înviforați în viață, neclintită întărire, liman tare și ocârmuire, tu ești Preacurată, totdeauna îndreptându-ne către tine și mântuindu-ne.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de tine Biserica.

Zburat-ai la ceruri, porumbiță a lui Hristos, înălțându-te cu aripile înfrânării și cu multe osteneli.

De noroiul cel împuțit al patimilor, spălându-te cinstită cu apa lui Hristos, mir te-ai arătat Lui Pelaghia.

Slavă...,

Armă de moarte cu adevărat s-a făcut vrăjmașului, dragostea ta cea fierbinte către Dumnezeu, și dorirea ta, preafericită.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca o rouă de dimineață, picând mila ta Curată, stinge cuptorul patimilor din cei ce pururea te laudă pe tine.

Irmosul:

Veselească-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu ești puterea mea Doamne și scăparea și întărirea.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu roua pocăinței stingând văpaia patimilor, viața ai închinat-o lui Dumnezeu Mântuitorului tău; și pentru Dânsul fugind din lume ai sihăstrit în pustie, și ai ajuns la viața îngerească. Pentru aceea aflând și sfârșitul cu mărire și cinste de la Dumnezeu, te-ai făcut cunoscută până la marginile lumii, Pelaghia prealăudată; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Căzând în supărări de multe feluri, de la vrăjmașii cei nevăzuți și văzuți, cuprins sunt de valurile greșelilor mele, celor fără de număr; ci ca la o ajutătoare fierbinte și acoperământ, alerg la limanul bunătății tale Preacurată. Roagă cu dinadinsul Preasfântă pe Cel întrupat din tine fără sămânță, pentru toți robii tăi, care te laudă neîncetat Născătoare de Dumnezeu Preacurată; iertare de greșeli să dăruiască, celor ce se închină cu credință preasfintei nașterii tale.

A Crucii, a Născătoarei.

Trăgându-te Cuvinte spre Cruce, de oamenii cei fărădelege, Maica Ta la cele dinlăuntru tulburându-se se tânguia, și lăcrimând zicea: Vai mie ceea ce Te-am născut Fiule, cum pătimești fără dreptate, preabunule Cuvinte? Cum voind suferi pălmuirile obrazului, și cum rabzi scuipările și moartea cea fără dreptate? Cum Te văd pironit pe Cruce cu piroane? Ci știu că pătimești voind, Cela ce din fire ești Iubitor de oameni!

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne!

Ca o tămâie preacinstită arzându-te în jăratecul înfrânării Pelaghia, te-ai făcut bun miros lui Hristos Dumnezeului nostru, curgând mirosul mirului Lui.

Frumusețea trupului tău, ce a fost mai înainte tina păcatului, Pelaghia cu totul ai prefăcut-o în frumusețe neîntinată, precum Mirele tău Hristos a poftit.

Slavă...,

Darul Duhului sălășluindu-se în sufletul tău Pelaghia, ca o scânteie a Cuvântului, a aprins înalta văpaie a credinței, și a topit păcatul.

Și acum..., a Născătoarei:

Toiag ai odrăslit Născătoare de Dumnezeu, din care a răsărit floarea cea înțelegătoare a dumnezeieștii bune-miresme, care a umplut toată lumea, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este scump mir nedeșertat.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Adăpându-te cu apele cele de taină ale Duhului, ai înflorit întru credință prin ostenelile sihăstriei, bună-rodirea faptelor bune.

Tu Doamne ești Lumină celor ce zac întru întuneric, Tu ai strălucit în inima Cuvioasei, raza cunoștinței de Dumnezeu.

Slavă...,

Ostenelile tale, cinstită Pelaghia, semănându-se cu lacrimi de veselie, ai adunat în ceruri multă bucurie.

Și acum..., a Născătoarei:

Minunat s-a arătat Darul tău cu adevărat Preacurată, lucrând puteri preamărite și semne peste tot pământul.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă...

Arătându-se raza cea neînsemnată a lui Hristos Dumnezeu, în sufletul Pelaghiei, s-a gonit de acolo stăpânitorul întunericului și s-a sălășluit darul Duhului și credința Lui.

Ceea ce dedemult era prinsă în cursa șarpelui, s-a făcut acestuia cursă, oprind puterea lui și călcându-i viclenia, cu puterea lui Dumnezeu.

Slavă...,

Iubind pe mirele Hristos Dumnezeu, fiind împodobită cu bunătățile, și înfrumusețată cu ostenelile sihăstrești, te-ai învrednicit cămării Lui celei de mire Pelaghia.

Și acum..., a Născătoarei:

Dorit-au dumnezeiește toți Proorocii odinioară, să vadă mărirea ta cea negrăită, Născătoare de Dumnezeu; dar în zilele cele de pe urmă te-ai arătat nouă, celor ce dorim de tine Fecioară fără prihană.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Căutând cele de sus...

Trupul tău cu posturi topindu-ți, cu rugăciuni neadormite pe Ziditorul ai rugat, ca să iei iertare desăvârșită pentru faptele tale; și ai și luat cu adevărat Cuvioasă, alergând pe calea pocăinței.

ICOS.

Câți în viață cu păcate v-ați spurcat, ca și eu ticălosul, să râvnim pocăinței și tânguirii celei cu lacrimi a Cuvioasei Maicii noastre Pelaghia; ca să luăm degrabă de la Dumnezeu iertare, precum fericita încă vie fiind și-a spălat tina păcatului, și a luat de la Dumnezeu iertare desăvârșit, alergând pe calea pocăinței.

SINAXAR

În această lună în ziua a opta pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia.

Stih: De rușine spălându-te și zgomotul lăsând,

Către limanul ceresc vii Pelaghia alergând;

În a opta zi de marea vieții Pelaghia scăpând.

Această sfântă a fost în zilele împăratului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei și umbla pe la jocuri și prin zboruri și făcând multe curvii a strâns avere mare din acea rea agonisire. Apoi luând învățătură de la oarecare om sfânt anume Non Episcopul, pocăindu-se cu căldură și botezându-se își lepădă toată averea, ca și cum ar fi fost niște gunoaie și îmbrăcându-se cu haine de păr, schimbându-se în chip bărbătesc și tăinuindu-se, se duse în muntele Măslinilor. Aici se închise într-o chilie, și-și petrecu viața ce i-a mai rămas cu plăcere dumnezeiască și a răposat cu pace.

Tot în această zi, Sfânta Pelaghia fecioara.

Stih: De mare prăpastia rușinii în prăpăstii ai fugit,

Și cu ascuțită minte Pelaghio, pe vrăjmașul prăpăstuind.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; și aflând Domnul țării aceleia, că este creștină, trimise ostași să o prindă. Deci ei mergând acolo îi înconjurară casa, vrând să o răpească; iar sfânta prinzând de veste îi rugă să o îngăduiască puțin și ei o ascultară; deci, ea stând către răsărit, la locul unde-și făcea rugăciunea, ridicându-și mâinile în sus, și înălțându-și ochii la Cer, se rugă multă vreme lui Dumnezeu, ca să nu o lase să cadă în mâinile ostașilor, ci să se suie către dânsul curată și sfințită jertfă fără prihană; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine în prăpastie și și-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfântul Ioan Hrisostom cu laude a cinstit-o pentru curăția fecioriei ei și pentru multa ei nevoință.

Tot în această zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânată.

Stih: De întinăciunea desfrânării spălându-se,

Taisia luminată de Dumnezeu se apropie.

Aceasta de mică a fost prăvălie drăcească, din pricina maicii sale. Deci, fiind vânătă de Pafnutis Sidoneanul și luând deplin adeverință că este pocăință, își împărți toată averea la săraci, până la patru sute de litre de aur. Și încuindu-se într-o chilie și plângând și suspinând din toată inima, zicea: cel ce m-ai zidit miluiește-mă. Întru aceasta a petrecut trei ani. Apoi ieșind de acolo din porunca Părintelui, peste cincisprezece zile s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta bunei-credințe, mai vârtos decât văpaia focului fiind aprinși au strigat: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

Noian de isprăvi dumnezeiești te-ai arătat cu adevărat, în care ai înecat toată puterea vrăjmașului. Pentru aceea cântai: Binecuvântat ești în Biserica măririi Tale, Doamne.

În cuptorul înfrânării ți-ai lămurit trupul și sufletul ca un dumnezeiesc aur curat, și ai arătat mai luminată frumusețea cea dintâi, cinstită Pelaghia, cu sihăstria ta desăvârșită.

Slavă...,

Prin baia cea dumnezeiască dezbrăcându-te de omul cel vechi și stricat de patimi, te-ai îmbrăcat în omul cel nou, ce este după chipul lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce șade pe Scaunul Părintesc, Cuvântul lui Dumnezeu, minunat S-a sălășluit întru tine Născătoare de Dumnezeu, și a zidit din nou frământătura noastră, înălțându-o întru Sine ca un Milostiv.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil...

Strălucesc ca soarele razele cele luminoase ale minunilor tale, arată toată lumina vieții tale, și arată la toată lumea raza dumnezeieștii tale credințe, care a strălucit întru tine cinstită Pelaghia.

Cu legătură nedezlegată legându-te prin credință cu Hristos, te-ai lipit de Dânsul și ai rămas nedespărțită de unirea dragostei Lui, alcătuindu-te prin gând cu credința Lui, cinstită Pelaghia.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Primind prin Duhul cunoștință adevărată în inima ta, îndată ai părăsit toată deșertăciunea vieții. Pentru aceea ai spăimântat pe oameni, cu repede schimbarea ta cinstită, și cerurile le-ai umplut de veselie.

Și acum..., a Născătoarei:

Măririle tale Fecioară Curată le laudă oștile cele de gând, le propovăduiesc luminat toți patriarhii și Proorocii, dimpreună cu Apostolii și cu cetele mucenicilor, și cu toată mulțimea cuvioșilor; cu care dimpreună și noi ne închinăm ție.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna-credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată de...

Poftit-ai cu adevărat, să vezi frumusețea doritului tău Hristos; pentru care te-ai răstignit lumii, și veștejind floarea cea frumoasă a trupului Cuvioasă, te-ai lepădat cu totul de cele trecătoare.

Toată frumusețea trupului lepădându-o Pelaghia, prin pocăință și osteneli, te-ai suit la lăcașurile cele cerești; unde te îndulcești de frumusețea Celui iubit al tău.

Slavă...,

Acum privești de sus către toți cei ce te cinstesc cu dragoste, Cuvioasă, și către cei ce-ți săvârșesc pomenirea cea de peste an. Roagă pe Făcătorul și Ziditorul tău, să ne împărtășim și noi măririi Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Laud nașterea ta Fecioară și măresc Darul tău; că tu ești cu adevărat luminarea și mângâierea sufletului meu; grabnică ajutătoare, mântuire și sprijineală.

Irmosul:

Hristos Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru această veselindu-ne, te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

LUMINÂNDA.

Podobie: Cu ucenicii...

Pildă sihaștrilor s-a arătat viața ta, și iscusită îndreptare, celor ce cumplit au căzut, pururea pomenită Pelaghia; că fugind de noaptea patimilor, te-ai apropiat de Hristos Soarele măririi, strălucind în adunarea sihaștrilor; cu care împreună prăznuim preastrălucită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.