SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pe Teona și pe Teopempt înțelepții să-i lăudăm; că învățăturilor lui Hristos plecându-se, și toată închinăciunea cea necuvioasă arătat stricând, cea sfântă și cinstită cu îndrăzneală a mărturisit, pe unul Domnul și Dumnezeu înaintea feței tiranilor, cu bună nădejde cinstind și încununându-se de sus.

Viața cea râvnitoare de cele de jos, și pofta desfătării, și strălucirea cea înflorită, lăsându-o ca trecătoare măriților, de Hristos v-ați lipit, cu podoaba Lui cea frumoasă aprinzându-vă, și v-ați adus ca niște dulci mirositori trandafiri și cu cununa nestricatei împărății, prin dumnezeiască cuviință v-ați încununat.

Cei ce ați urât lumea, mai presus de lume v-ați arătat și în Biserica celor întâi născuți v-ați împreunat, și împreună cu îngerii cântați, cântare nestricăcioasă, înaintea lui Dumnezeu stând împreună, și înșelăciunea idolilor cea fărădelege stricând, nebunia muncitorilor, mucenicește ați defăimat.

Alte Stihiri ale Cuvioasei, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

De mărirea părinților dorind cu adevărat, mărirea cea nestricăcioasă o ai iubit. Pentru aceasta depărtându-te de desfătări, trupul tău la toate durerile ți-ai dat, și acum ai luat răsplătirile durerilor, împreună cu Hristos împărățind.

Cela ce pe Iov l-a lăsat celui ce l-a cerut, și tu vrând să te lămurești ca niște aur, ți-ai lăsat trupul tău să pătimească de silnicia celui rău. Pentru aceasta rușinând tu pe ispititorul prin răbdarea neputințelor, cu cununa biruinței te-ai încununat.

Frumoasă podoaba Mirelui Hristos poftind, și a te face Mireasă lui tu voind, cu toate felurile bunătăților prin durerile sihăstriei, pe tine te-ai împodobit. Pentru aceasta acum cu Dânsul, împărățești întru cămara Lui.

Slavă..., Și acum..., glas 6.

Gătește-te Iordane râule, că iată vine Hristos Dumnezeu să se boteze de la Ioan ca să sfărâme cu Dumnezeirea capetele balaurilor cele nevăzute în apele tale. Bucură-te pustiul Iordanului. Munților săltați cu veselie, că vine veșnica Viață să cheme pe Adam, glasul Strigătorului strigă, o Ioane Mergătorule înainte: Gătiți căile Domnului, și cărările Lui drepte să le faceți.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glas 6.

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Pământule și cele pământești săltați și vă bucurați! Izvorul desfătării în râu Se botează, uscând curgerea răutății, și izvorăște dumnezeiască iertare.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Dătător de lumină fiind Iisus, netrebuindu-i să Se boteze cu trupul, intră în râurile Iordanului vrând să lumineze pe cei ce erau întru întuneric, prin credință cu osârdie să-L întâmpinăm pe El.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Purtând chip de rob, mergi să Te botezi Hristoase de la rob, în râurile Iordanului, mântuindu-ne din robia păcatului celui dedemult și sfințindu-ne și luminându-ne pe noi.

Slavă..., Și acum..., glas 6.

Să se veselească pustiul Iordanului, și să înflorească ca crinul; că glasul celui ce strigă s-a auzit într-însul: Gătiți calea Domnului. Că Cel ce a pus munții cu măsură și văile cu cumpăna, Cel ce toate le umple ca un Dumnezeu, Se botează de la slugă. Început-a a sărăci Cel ce dăruiește daruri bogate. Auzit-a Eva: Întru scârbe vei naște fii. Iar acum a auzit Fecioara: Bucură-te cea plină de Dar, Domnul este cu tine, Cel ce are mare milă.

Troparul mucenicilor, glas 4.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Troparul Cuvioasei, glas 8.

Întru tine Maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Singlitichia, duhul tău.

Și acum..., a înainte prăznuirii, glas 4.

Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălțându-se Ilie; și s-a despărțit apele într-o parte și într-alta, și i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieții cea trecătoare o trecem, Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

LA PAVECERNIȚĂ

Cântăm Canonul, Irmosul de două ori, iar Troparele pe 6, și pe urmă, iarăși Irmosul într-amândouă stranele.

Cântarea 1-a, glas 6:

Irmos:

Pe Cela ce a acoperit cu valul mării oarecând, pe gonaciul tiran, râurile Iordanului Îl țin și Îl acoperă, a mea curățire acum curățind omenește, că cu slavă S-a preamărit.

Stih: Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Doamne Dumnezeul meu, laudă de luminare și cântare de prăznuire înainte voi cânta Ție, Celui ce cu dumnezeiești arătări în taină m-ai înnoit pe mine și la dumnezeiască luminare m-ai ridicat.

Sus pe Tine fiind mai înainte de veci, și jos de curând arătat, cele mai presus de lume și cele de pe pământ văzându-te Mântuitorule s-au spăimântat, și au lăudat cea mai presus de cuvânt a Ta micșorare.

Ca să umpli de slava Ta toate, pe Tine însuți Te-ai micșorat până și la chip de slugă, și acum sub palma slugii îți pleci capul ca o slugă, mie înnoire și curățire dăruindu-mi.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Pe Tine Cela ce ai întemeiat pe ape tot pământul fără de ținere, făptura văzându-Te cu trupul ascuns în ape, de multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este Sfânt fără numai Tu, Doamne.

Chipurile dumnezeieștii tale arătări mai înainte prin prooroci le-ai arătat, iar acum cele ascunse prin lucruri cunoscute le-ai făcut, arătând oamenilor tainele astăzi, dându-le înnoirea nașterii de-a doua.

Tins-a Iordanul apele ca niște spate cu cutremur, a primi pe Ziditorul, Cel ce S-a botezat trupește, și pe toți i-a sfințit, strigând: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni.

Mare ajutor spre mântuire a dat Hristos, Botezul, celor ce cunosc dumnezeiască strălucirea Lui, celor ce cântă cu veselie: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Venirea Ta cea către Botez, mai înainte văzându-o Avacum, spăimântându-se a strigat: La mare, caii tăi ai adus Mântuitorule, ape multe tulburând.

Arătându-Te cu trupul, s-a sfințit pământul, apele s-au binecuvântat, Cerul s-a luminat, iar neamul omenesc de amară tirania vrăjmașului s-a izbăvit.

După dumnezeiescul cuvânt acum Mergătorul înainte din pustie merge la Iordan, zicând: Pocăiți-vă, apropiatu-s-a Împărăția Cerurilor, chemând pe toți la dumnezeiasca slavă.

Cela ce a întors dedemult marea în uscat, și izvoare din piatră a izvorât, curățire de greșeli acum face, în râul Iordanului cu focul Duhului.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Lumina cea neînserată a dumnezeieștii arătării Tale Hristoase, celei ce s-a făcut spre noi pentru milostivire, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat: Cei luminați, veniți de vă spălați cu apă dumnezeiască și cu Duhul adevărului, și sufletul și trupul vă curățiți.

Înnoiești pe pământeni, nou Adam făcându-te Ziditorule! Cu foc și cu Duh, și cu apă, străină a doua naștere săvârșind și înnoire minunată, fără sfărâmare și fără topituri, cu Botezul cel de Dumnezeu lucrat înnoindu-i.

Prin Duh înnoiești sufletele, și prin apă sfințești trupul cel alcătuit, a doua oară zidind pe omul cel viețuitor, că celui de două feluri, deodată rodind leacuri de folos, cu înțeleaptă purtare de grijă îi aduci, ca un Doctor al trupurilor și al sufletelor.

Din cea Curată ieșind Cela ce Te-ai născut din Tatăl mai înainte de veci; la cel din cea stearpă ai venit, cerând ca un om Botez. Dar din apă cu taină prin Duhul ai făcut Mântuitorule, Biserica mult-roditoare, ceea ce era fără de fii mai înainte.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cuprins a fost de frică, dar nu s-a oprit dumnezeiescul Botezător. Că măcar că s-a și sfiit a se apropia iarba de foc, dar auzind: Lasă acum, a alergat, plinind porunca ca o slugă. Și dumnezeiescul glas a auzit de sus, mărturisind pe Fiul cel mai înainte de veci.

Scrisu-Te-ai, dar nu Te-ai supus rob, poruncilor Cezarului plecându-Te. Că măcar de Te-ai și plecat de bunăvoie, mângâiere nouă celor din robie dându-ne, și ai dat dajdie de drahmă; dar pe noi cei vânduți dedemult legii păcatului ne-ai izbăvit acum, și moștenirii fiești ne-ai învrednicit.

Împărățești dar nu lumește, Cel ce din fire ești Împărat; că măcar că și din seminția lui David după trup născându-Te, scaunul împărăției lui Mântuitorule ai luat, dar veșnică stăpânie ai, împărățind cu Tatăl mai înainte de veci pururea, și în veci cu Duhul.

Stăpânitorul lumii s-a numit și împărat, și celor din ape dedemult; dar se sugrumă cu a Ta curățire, și se surpă în mare ca și legheonul oarecând; iar facerea mâinilor Tale cea robită dedemult, Mântuitorule, prin puternică mâna Ta izbăvirii o ai învrednicit.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Negrăită minune! Cela ce a izbăvit în cuptor pe cuvioșii Tineri din văpaie, își pleacă creștetul și cere Botez de la slugă, curățind pe cei ce strigă: Mântuitorule Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Tăiatu-s-a râul Iordanului oarecând cu cojocul, mai înainte închipuind Botezul Tău, prin care se rupe haina patimilor, și îmbrăcămintea nestricăciunii singură se face celor ce strigă: Mântuitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Fericit este râul că întru sine primind pe Făcătorul botezându-Se, s-a arătat izvor de apă de viață purtătoare, spre mântuirea noastră, celor ce cântăm: Mântuitorule Dumnezeule bine ești cuvântat.

Dumnezeiasca omorâre cu însemnare închipuind, cufundarea în apă de trei ori, întru Botez ne îngropăm împreună cu Hristos, sculării celei de a treia zi împărtășindu-ne, și strigând lui Hristos: Bine ești cuvântat.

Un Dar al Tatălui și al Fiului și al Duhului se săvârșește, pe cei ce poftesc cu credință Darul dumnezeiescului Botez, care au luat puterea moștenirii fiești, ca să strige: Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Spăimântează-te înfricoșându-te Cerule, și să se clătească temeliile pământului; că iată cu apă Se acoperă, Cela ce a ars cu ape dedemult jertfa celui drept cu preaslăvire. Pe Carele tineri bine-l cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Vine Hristos, să dea mântuire tuturor credincioșilor prin Botez, că întru acesta pe Adam curățește, pe cel căzut înalță, pe tiranul cel ce l-a surpat îl rușinează, cerurile deschide, pe Dumnezeiescul Duh îl pogoară, și împărtășirea nestricăciunii dăruiește.

Încetat-a înșelăciunea vrăjmașului, că glasul strigătorului în pustie strigă: Gătiți calea Domnului, și toate cărările Lui drepte le faceți poruncește, că valea cea smerită, adică firea omenească se înalță; și muntele și dealul vrăjmașilor se smerește.

O preaslăvite daruri! O dumnezeiescul Har, și nespusa dragoste! Că iată cu apă mă curățește, cu foc mă luminează, și cu Dumnezeiescul Duh mă săvârșește, Făcătorul și Stăpânul acum în Iordan, îmbrăcându-Se în firea mea fără de păcat.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Nu tânguiți în zadar, oamenii cei sugrumați cu lanțurile deznădăjduirii, și vinovați răutăților, ci întru umilința sufletului, să venim la Cela ce curățește pe toți, ca la unul Cel curat, și Carele dă iertare prin Botez.

Întru străină nașterea Ta cea din Fecioară, întâi mai presus de fire, minunat Te-ai făcut Cuvinte al lui Dumnezeu, iar acum mărești această taină mare făcându-o preaslăvită cu cinstită împărtășire, scăldătoare de mulți fii prin Dumnezeiescul Duh.

Pământul s-a sfințit cu sfântă nașterea Ta, Cuvinte, spunând cerurile cu stelele slava Ta. Iar acum s-a binecuvântat firea apelor botezându-Te Tu cu trupul, și neamul celor pământești s-a suit iarăși la bun neamul cel dintâi.

Să se bucure tot pământul, Cerul să se veselească, lumea să plesnească cu mâinile, apele să sălteze, izvoarele și iezerele, adâncurile, mările împreună să se bucure, că vine Hristos să curățească pe Adam, și să-l mântuiască cu dumnezeiescul Botez.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte prăznuirii o dată și al Mucenicilor. Slavă..., al Cuvioasei. Și acum..., iar al înainte prăznuirii.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 1.

Podobie: Ceata îngerească să se...

Veselește-te râule Iordane, că întru tine Făcătorul tuturor vine de bună voie să ia Botez de la rob, ca un Milostiv. Bucură-te, dănțuiește Adame și strămoașă Eva! Că a venit mântuirea tuturor Dumnezeu cel Preabun.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Izvorul dulceții fiind Stăpânul, merge la curgerile râului să Se boteze, vrând să mă adape pe mine cu apele curățirii, pe Carele văzându-L Ioan a strigat: Cum îmi voi tinde mâna mea pe creștetul Tău, de Carele se cutremură toate.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Pe Cel necuprins Carele a sărăcit cu trupul, și vine la Botez ca să lucreze într-însul a noastră înnoire, toți să-L lăudăm ca pe Dumnezeu cel Multmilostiv, și umilința Lui să o slăvim, strigând cu inimă mulțumitoare, mărire Hristoase arătării Tale.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Cela ce ai îmbrăcat goliciunea lui Adam în haina măririi Milostive, vrei să Te golești cu trupul în râul Iordanului, o minune preaslăvită! Cum Te va sprijini apa Stăpâne Doamne? Pe Tine, Cel ce acoperi cu, ape cele mai pe deasupra, precum scrie. Lăudăm Iisuse Făcătorule de bine, toți arătarea Ta.

Psalm 50.

CANOANE trei.

Al înainte prăznuirii cu Irmosul pe 6, și al Mucenicilor pe 4, și al Cuvioasei pe 4.

CANONUL înainte prăznuirii.

Cântarea 1-a, glas 1:

Irmos:

Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată o a trecut ca pe uscat, pe vrăjmașul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Celui ce a făcut minuni cu braț înalt, că S-a preaslăvit.

Hristos vine la Botez. Hristos la Iordan merge. Hristos îngroapă cu ape acum păcatele noastre ca un Bun; cu veselie să-i cântăm Lui că S-a preaslăvit.

Să stropească veselindu-se norii veselie veșnică, Hristos Iisus merge, cu apele Iordanului să înece râurile păcatelor, dăruind tuturor luminare.

Iată lumina se arată, iată curățirea se ivește, iată Mântuitorul stă de față, ca să strălucească celor din întuneric dumnezeieștile raze. Pe Acesta cu gânduri curate bucurându-ne să-L primim.

Alt CANON, al mucenicilor.

Cântarea 1-a, glas 5:

Irmos: Să cântăm lui Dumnezeu...

Veniți credincioșilor să prăznuim împreună pomenirea cea prealăudată a mucenicilor, cu cântări duhovnicești, preaslăvind pe Hristos.

Mucenicii lui Hristos, și apărătorii cei tari ai credinței, întrarmându-se cu tărie împotriva necredinței, au biruit pe vrăjmașul.

Gonaciul cel necredincios, și străin de credința lui Hristos, iuțindu-se cu mânie păgânul împotriva mucenicilor, s-a biruit de credință.

A Născătoarei:

Turma care ai câștigat-o Născătoare de Dumnezeu, păzește-o pe ea de toată nevoia, rugând pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru.

Alt CANON, al Cuvioasei.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos: Veniți noroadelor sa cântăm...

Dorind să încununez cu cântări pomenirea ta, ție îndrăznesc eu cel necântăreț, și cu totul necurat; ci dă-mi mie cuvântul înțelepciunii și al curăției, prin rugăciunile tale.

Ridicându-ți tot gândul către dumnezeiasca înălțime, și către noianul bunătăților; și cunoscând ce lucru sunt desfătările cele de sus, te-ai depărtat de toate rudeniile tale.

Slavă...

Înălțându-ți gândul către Dumnezeu Cel Preaînalt, trupul tău care era lipit către cele pământești, prin postiri, și prin ostenelile l-ai ușurat, poftind strălucirea cea mare.

Și acum..., a Născătoarei:

Rămânând ceea ce a fost, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, ne-a dăruit nouă celor din țărână, ceea ce am fost mai înainte, izbăvindu-ne din păcate.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu întru înțelepciune și bogăția lui, să se laude muritorul, ci întru credința Domnului, cu inimă curată strigând lui Hristos Dumnezeu, și cântând pururea: Pe piatra poruncilor Tale întărește-mă Stăpâne.

Cela ce șade mai înainte de veci împreună cu Tatăl și cu Duhul, acum mai pe urmă întrupându-Se din Fecioară precum știe, Hristos merge la Botez, nemurire prin dumnezeiasca baie, tuturor dăruind.

Cu ape vrând să îngroape păcatele noastre, în râurile Iordanului pentru milostivirea milei, Hristos Dumnezeu merge. Și iarăși va să ne zidească prin Botez pe noi cei stricați.

Goliciunea cea de rușine a strămoșului Adam acoperindu-o, Te golești de bunăvoie, și cu curgerile Iordanului pe Tine însuți Te acoperi, Cel ce cu apă acoperi cele mai pe deasupra, Hristoase unule mult Milostive.

Alt Canon,

Irmos: Întăritu-s-a inima mea...

Să lăudăm pe dumnezeieștii Mucenici, pe apărătorii ortodoxiei și ai credinței, pe Teopemt și pe Teona, cei pururea lăudați.

Mucenicii lui Hristos arătându-se îndreptare, chip și pildă, s-au făcut povățuitori sfinților spre lupte.

Râvnind mucenicii vieții acestora, celei îmbunătățite, toți cu un gând stând de față înaintea scaunului tirănesc strigau: Creștini suntem toți.

A Născătoarei:

Născutu-Te-ai negrăit din Fecioară, arătatu-Te-ai precum bine ai voit, Iubitorule de oameni, și lumea o ai înnoit Doamne.

Alt Canon,

Irmos: Întărește-ne pe noi întru Tine...

Nicicum nu ți-ai ferit trupul care se strujea neoprit de multe răni, afară din ostenelile sihăstriei, cu care se izgonea supărătorul.

Alesu-ți-ai Cuvioasă calea cea strâmtă, pricinuitoarea vieții celei nestricate și dumnezeiești, defăimând calea cea largă, de care nimic nu este mai rău cu adevărat, la cel ce are minte.

Slavă...

Floarea cea rumenă a feței tale o ai lepădat cu topirea și cu ostenelile înfrânării, și aprinderea ochilor tăi ți-ai stins, cu mulțimea lacrimilor.

Și acum..., A Născătoarei:

Întrupându-se Cuvântul din tine Preacurată, și vrând să spele trupul omenesc de întinăciune, prin pilda curățirii neîntinatului trup, Se primește în ape.

Irmosul:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

CONDAC, al înainte-prăznuirii, glas 2:

Podobie: Căutând cele de sus...

Hristoase curățind mulțimea greșelilor tuturor cu îndurare, prin mila cea nemăsurată, mergi în apele Iordanului să Te botezi ca un om, cu haina slavei celei dintâi îmbrăcându-mă pe mine cel golit cumplit.

Sedealna Cuvioasei, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Osteneala postnicilor tu covârșindu-o, în ceruri te desfătezi, întru mai luminat lăcaș, și de mai bună rază te-ai umplut. Pentru că bărbătește pe calea cea cu anevoie ai umblat, biruind acestea de aicea, și îngerilor te-ai asemănat; și acum slavei acelora ești împărtășită.

Slavă..., Sedealna mucenicilor glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Teopemt arătându-se Ierarh celor de jos, s-a arătat prin chinuri Ierarh și în cele de sus, și împotrivirea tiranilor nerăbdând s-a rănit. Și bucurându-se a strigat: Cinstesc pe Unul, Cel ce a îngropat în curgerile Iordanului, greșelile oamenilor.

Și acum..., asemenea:

Ploaia cea mare merge, să Se boteze la râurile Iordanului cu trupul voind. Către carele dumnezeiescul Mergătorul înainte, spăimântându-se a grăit: Cum Te voi boteza pe Tine, Cela ce nicicum întinăciune nu ai? Cum îmi voi tinde dreapta pe capul Tău, de Carele se cutremură toate.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-a dedemult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase, și cu frică a strigat: Dumnezeule de la amiază-zi vei veni, și Cel Sfânt din munte umbros cu desime, ca să mântuiești pe unșii Tăi: Slavă puterii Tale, Doamne.

Luați apa vieții, că iată acum a venit Izvorul păcii cu adevărat, ca să usuce apele necredinței cele tulburate, și să izvorască luminare celor ce cântă lui: Slavă puterii Tale, Doamne.

Veselește-te pustie, toată firea omenească ceea ce erai mai înainte însetată. Acum S-a arătat izvorul desfătării, stricând seceta păcatului cu apele Iordanului. Căruia cu credință cântăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Glasul celui ce strigă după proorocie a răsunat în cugetele cele pustiite zicând: Gătiți căi drepte lui Hristos, Celui ce vine, ca prin Botez să ne curățească pe noi cei învechiți, dezlegând osândirea cea dintâi.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am auzul...

Toată lumea au adăpat-o cu cuvinte dumnezeiești, marii mucenici ai lui Hristos, și a încetat înșelăciunea.

Avuția ce nu se poate răpi au aflat cu adevărat mucenicii, defăimând avuția, mărirea și strălucirea celor pământești.

Împlătoșându-se mucenicii cu arma lui Hristos, cu aceea au surpat toată cruzimea tiranului.

A Născătoarei:

Maică fără prihană, binecuvântată Curată Fecioară, păzește de toată primejdia pe cei ce te laudă.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Fiind tu aleasă la frumusețile trupului, te-ai făcut la mulți pricină vederii tale, fără dobândire a lor. Pentru aceea însăți tu stricându-ți frumusețea feței, te-ai făcut părtașă frumuseții celei dumnezeiești.

Ca Iov ai răbdat pătimirea trupului! Nu ai primit cuvânt de cererea sfârșitului, ci supunându-te vremii și firii, te-ai mutat către lăcașul cel dumnezeiesc.

Slavă...

Osebitu-te-ai singură de rudenii și de părinți și de bogăție, alegând pe singur Hristos, bogăția cea nefurată și necheltuită, cu Carele împreună te-ai făcut părtașă slavei celei de sus.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea ta cea fără stricăciune de om, pe Adam a mântuit din stricăciune că și zămislirea s-a făcut mai presus de om, pentru aceea izbăvește-mă Fecioară de stricăciunea răutăților.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Lumina Ta cea neapusă, strălucește-o Hristoase, în inimile celor ce cu credință te laudă pe Tine, pacea Ta cea mai presus de minte dându-o nouă. Pentru aceea din noaptea neștiinței, către ziua luminii Tale alergând, Te slăvim Iubitorule de oameni.

Împăratul păcii Hristoase, Tu fiind, peretele cel din mijloc al vrajbei l-ai stricat, întru asemănarea trupului arătându-Te pe pământ. Pentru aceasta venirea Ta văzând, Ioan s-a spăimântat cu frică poruncindu-i ca să-și pună mâna pe Tine.

Capetele balaurilor ca să le sfărâme cu ape Hristos sârguindu-Se acum a mers, și a strigat către Botezătorul cel ce se cutremura: Tindeți mâna ta și te atinge de creștetul Meu, și frica o leapădă săvârșind ceea ce ți-am poruncit.

Arătat-a Proorocul oarecând Darul Botezului, prin Dumnezeiescul Duh, lovind apele Iordanului cu cojocul. Care s-au despărțit, făcându-se nouă cale la dumnezeiasca nașterea cea de-a doua, arătându-Se într-însele Hristos.

Alt Canon,

Irmos: Mânecă duhul meu...

Înțelepții Mucenici cei întrarmați ai credinței, biruind vitejește chinurile vrăjmașilor celor fărădelege au primit cununi.

Nici momelile, nici amăgirea, nici mărirea celor pământești, n-au putut să oprească călătoria credinței voastre mucenicilor, pentru aceea vă și veseliți.

Stând înaintea Scaunului Slavei Domnului, împreună cu îngerii rugați-vă neîncetat să dea iertare de greșeli celor ce vă laudă pe voi cu credință,

A Născătoarei:

Preasfântă Fecioară cea plină de Daruri, care ai născut în timp pe Cuvântul mai presus de minte, roagă-L pe Dânsul să mântuiască sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos: Dătătorule de lumină...

Făcutu-te-ai înțeleaptă lăcaș Cuvântului, Celui ce locuiește în suflete curate; că tu preaslăvită ai luminat frumusețea sufletului tău, cu multe osteneli sihăstrești.

Trupul tău cel rumen din darul cel firesc, l-ai omorât prin multe osteneli, luminând mai mult cu lumina bunătăților chipul sufletului tău, carele strălucește luminat.

Slavă...

Materia trupului, arzându-o tu, cu dragostea sufletului tău cea către Hristos, acum te bucuri adevărat fără de materie împreună cu îngerii cei fără materie privind pe Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce S-a născut din pântecele tău Preacurată, cu adevărat fără de sămânță, Hristos capul credincioșilor, a zdrobit acum pe capul balaurilor ce erau încuibați în râuri.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi, și în chitul răutăților am căzut. Ci mă ridică din stricăciune Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, și întru credință dăruiește-mi nepătimire, ca cu glas de laudă și cu duh de mântuire să jertfesc Ție.

Milostivirea îndurărilor Hristos arătând, în chip de rob, Cel neschimbat a mers la rob cerând Botez, scoțând din robie omenirea. De a Căruia venire spăimântându-se s-a înfricoșat, și de temere s-a tras înapoi.

Cum Te vor sprijini curgerile râului, pe Tine focul cel nesuferit, Carele mergi acum? Cum vor vedea goliciunea Ta cereștii îngeri? Cum își va tinde Ioan mâna spre Tine, Cuvântul lui Dumnezeu cel prea fără început? Carele din pământ l-ai zidit pe dânsul.

Marea fugind s-a despărțit, arătând norodului celui nou dumnezeiasca trecere, care a lucrat-o în apă, cu trupul viind, Cel ce a izvorât ape din piatră în chip minunat. Pe Acesta ca pe un Dumnezeu să-L slăvim, Carele sfărâmarea noastră a doua oară o a zidit.

Alt Canon,

Irmos: Iona din pântecele iadului...

Încetat-au mucenicii înșelăciunea idolilor, chinuindu-se în priveliște, și toată necredința au pierdut-o de pe pământ cu patimile lor.

Vrăjmașul și gonaciul credinței, a pus slugile sale cu săbiile scoase, să vă omoare amar pe voi mucenicilor ca pe niște miei.

Cum ați văzut pe tirani întrarmați cu săbii, voi ceata sfinților ați strigat fără frică: Ostași ai lui Hristos suntem, o judecătorule.

A Născătoarei:

Nu înceta a te ruga Dumnezeului nostru, pe Carele l-ai născut netâlcuit Născătoare de Dumnezeu, să mântuiască de primejdii pe cei ce te laudă pe tine Preacurată pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul greșelilor...

Luminându-te cu raza Duhului toată desfătarea poftelor trupești, o ai lepădat. Căci te-ai rănit de dragostea bunătăților.

Astăzi ți-a strălucit pomenirea mai luminat decât luceafărul, luminând întunericul sufletelor; ceea ce ești podoaba postnicilor și a sihaștrilor.

Slavă...

Cinstea curăției ai păzit-o, poftind cămara de mire cea nestricăcioasă, că te-ai înfierbântat de dragostea lui Hristos Mirelui tău celui străin.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să ne umplem de slavă a venit Domnul slavei la omul cel fără slavă. Căci ca un om spălându-se Fiul tău Preacurată, a slăvit pe oameni.

Irmosul:

Întru adâncul greșelilor finind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

CONDACUL înainte prăznuirii, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

ICOS

Adâncul cel nemărginit al înțelepciunii, și izvorul cel pururea curgător al darurilor fiind tu Cuvinte, dai lumii iertare, căci fiind adânc izvorăști viață și în repejunile Iordanului Te grăbești acum cerând Botez, Cela ce de sus singur ești fără de întinăciune, curățești păcatele oamenilor ca un Milostiv, întru care dezlegarea celui căzut ai lucrat Hristoase cu întruparea, căci ai venit să mântuiești, pe Adam cel întâi zidit.

SINAXAR

În această lună, în ziua a cincea, Sfântul sfințitul Mucenic Teopemt episcopul, și Teona Mucenicul.

Stih: Cum se săvârșește Teopemt însuși, să spună,

Nevoindu-mă mă săvârșesc, tăindu-mi-se capul de sabie.

Mucenicul Teona în groapa cea mai dedesubt fiind,

Zicerea Psaltirii pusu-m-a pe mine era strigând.

Teopemt în a cincea zi prin sabie fiind tăiat,

Viața aceasta o a lăsat.

Acest sfânt Mucenic Teopempt a fost episcop în zilele lui Dioclețian împăratul, în anii două sute nouăzeci, și ridicând Dioclețian prigoană asupra creștinilor, întâi acesta atunci a mărturisit pe Hristos. Și dacă l-a prins și l-a dus la împăratul, și văzând înșelăciunea lui, s-a mâniat Dioclețian și a băgat pe Sfântul într-un cuptor cu foc, și a ieșit dintr-însul sănătos. După aceea i-a scos un ochi, apoi l-a adăpat cu otrava, și dintru toate acestea ieșind sănătos, a adus la credința lui Hristos și pe fermecătorul acela anume Teona, care îi dăduse otrava, și pătimind și altele multe munci afară dintr-acestea, i-a tăiat capul, și așa cu cununa muceniciei s-a încununat. Iar pe Sfântul Teona, care fusese fermecător și crezuse, l-a aruncat într-o groapă cu capul în jos, și l-a împresurat cu pământ, și așa și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Siglitichia.

Stih: Siglitichia robia vieții lăsând,

În ceruri cu robii lui Dumnezeu cei chemați este petrecând.

Această sfântă a fost de neam mare, și a avut bogăție multă împreună cu temere de Dumnezeu, și mulți se nevoiau să o ia pe dânsa soție pentru frumsețea ei și înflorirea statului, iar ea nu avea gând să se mărite, ci mai mult își înălța dragostea sa către Dumnezeu. Pentru aceea a ieșit cu totul din grijile lumii afară, și a luat toată nevoința spre adăogirea bunătăților, omorându-și trupul cu post, și a doborât jos pe vicleanul luptător diavol. Și în trup fiind, mintea către Dumnezeu își ridica. Iar aproape de sfârșitul vieții sale, vicleanul diavol a ispitit-o, și mult împotrivă i-a stătut, ca și lui Iov, cu bube grele trupul ei stricându-l, atâta cât tot trupul ei i s-a mâncat de bube și de viermi. Și ajungând până la optzeci de ani, și neîncetând, nici părăsind ostenelile sale și neslăbind întru bunătăți, așa cu luptă bărbătească, a răposat cu pace, și și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, și a luat cunună de biruință cu sfinții.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Grigorie cel din Acrita.

Stih: Grigorie cu bunătățile foarte fiind strălucit,

Cu strălucire mutându-se și de mare slavă este îmbogățit.

Acest sfânt Grigorie a fost din vestitul ostrov al Critului, fiu de părinți evlavioși numiți Teofan si Iuliani. Deci, după ce a petrecut îndestulată vreme la învățături, i s-a poruncit în urmă de părinții săi ca să pască oile. Deci, odinioară aprinzându-se de dumnezeiască râvnă și dragoste, a ieșit din patria sa și s-a dus la Seleucia; unde petrecând puțină vreme, viețuia fericitul, numai cu prea puțină pâine și cu apă. Și după ce a ajuns la douăzeci și șase de ani ai vârstei sale, atuncea luptătorul de icoane Leon Armeanul, lepădându-și viața, dreapta credință iarăși s-a înfățoșat. Deci atuncea acest Cuvios s-a dus la Ierusalim, iubind ca să se închine la tot locul sfânt, însă câte rele a pătimit acolo de la agareni și evrei, în vreme de doisprezece ani întregi, cu neputință este să le scrie cineva, vrând să păzească scurtarea. Și de la Ierusalim ieșind s-a dus la Roma, și acolo luând îngerească schima Monahilor, își domolea trupul său cu înfrânarea. Iar după ce a murit împăratul Stavrachie, și s-a făcut împărat Mihail Curopolatul și Rangavea, iar Patriarh Constantinopolului s-a făcut Sfântul Nichifor; atunci a fost trimis la Roma, către preasfințitul Papă, Mihail Sinadon mărturisitorul; care aflând acolo pe Cuviosul acesta Grigorie, l-a luat cu sine când se întorcea la Constantinopol, și ducându-l la mănăstirea ce se află în locul Acrita, l-a numărat și pe el cu monahii cei aflători acolo. Deci acolo Cuviosul aflându-se, viețuia desculț și cu o singură cămașă, culcându-se pe o rogojină, și mâncând și bând la două sau trei zile prea puțină pâine și apă. Apoi închizându-se pe sine într-o groapă prea-adâncă, acolo a plâns mulți ani tulburarea ce s-a făcut la Biserica lui Hristos, pentru lepădarea sfintelor icoane. Iar mai pe urmă ieșind din groapă, s-a închis într-o chilie prea strâmtă, îmbrăcat fiind cu o cămașă de piele. Și umplând de apă un vas mare ce se află în grădină, își lepăda noaptea cămașa și intra în vas. Acolo aflându-se, citea toată Psaltirea, și după ce o sfârșea, atunci ieșea afară. Și așa a făcut în toate zilele vieții sale. Deci cu asemenea lupte bine nevoindu-se fericitul, și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Fostirie.

Stih: Fostirie luceafăr s-a văzut cu adevărat,

Prin lumina vieții si a minunilor arătat.

Acest dintru sfinți Părintele nostru Fostirie, strălucind de la răsărit ca un soare s-a dus la părțile apusului, și suindu-se pe un munte înalt și liniștit, fără de materie, se ruga lui Dumnezeu celui fără de materie, strâmtorându-se pe sine, cu posturi, cu privegheri, cu culcări pe pământ și cu toată altă aspră petrecere. Deci prin acestea s-a făcut cu adevărat luceafăr, potrivit cu numele său, strălucind lumea. Căci pentru că păzea trupul său neîntinat și sufletul curat și cea după chip nespurcată pe cât era cu putință; pentru aceasta s-a făcut lăcaș Duhului Sfânt. Și era îmbogățit fericitul cu Darul minunilor și vindeca toată boala cea de mulți sau puțini ani, a celor ce se apropiau de el cu credință. Încă nu numai acestea, ci și pâine primea din Cer fericitul, precum și proorocul Ilie. Însă Ilie o primea prin aducerea corbului, iar marele acesta Fostirie primea pâinea prin dumnezeiescul înger, deși nu-l vedea pe el pentru oarecare dumnezeiască iconomie. Căci pe toată ziua aducând pâine îngerul, o punea la un loc osebit fără să se arate el Sfântului. Și dacă ar fi venit la el, doi și trei, sau și mai mulți frați străini, după numărul fraților, atâtea și pâini se aflau la locul obișnuit. Cine vreodată a văzut asemenea minune străină? Sau a auzit asemenea lucru preamărit? Căci rareori, și la prearari sfinți s-a întâmplat aceasta. Însă nu s-a învrednicit fericitul de asemenea minune până la sfârșitul vieții sale; precum s-a părut de cuviință dumnezeieștii pronii. Căci când era singuratic, liniștindu-se și îndeletnicindu-se numai întru singur Dumnezeu, atuncea îi aducea lui pâine îngerul. Iar după ce a așezat mânăstire cu Darul lui Dumnezeu, și a adunat mulți monahi, atuncea nu mai primea mai mult pâine de la Dumnezeu; ci din lucrarea mâinilor sale, câștiga, nu numai cele de nevoie spre viețuirea sa, ci și la mulți alții da cele de trebuință, și aceasta s-a făcut nu că Dumnezeu a slăbit. Departe acea hulă! Căci cum ar fi slăbit să dea la unul cele spre trebuință. Acela, care a hrănit în pustie atâtea mii a nemulțumitorilor evrei? Și nici s-a făcut aceasta, că Dumnezeu s-ar fi întors despre rugăciunea robului său. Să nu fie! Fiindcă Cuviosul nu s-a rugat vreodată, ca să-i dea Dumnezeu bucate trimise. Căci auzea glasul Domnului, zicând: Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui și acestea toate se vor adăuga vouă (Matei cap.6 vers 33). Ci aceasta se făcea, fiindcă mai înainte adică Cuviosul cu totul lua aminte la Dumnezeu, și nimic nu se grijea nici pentru însăși cea de nevoie a sa hrană. Și pe lângă acestea nu avea nici un ascultător ca să se îngrijească pentru pâinea sa. Pentru aceasta de nevoie îi era ajutorul lui Dumnezeu spre aceasta. Iar după aceasta socotind să povățuiască și pe alții la petrecerea și nevoința cea după Dumnezeu, pentru aceasta lucra cu mâinile și da pildă și fraților ca să facă și ei asemenea; și dar mai mult nu avea trebuință de hrana de sus. Căci și Dumnezeu pe aceasta o voiește mai mult decât pe toate, adică să nu fim cu totul nelucrători si să mâncăm în dar pâinea noastră. Ci să lucrăm și din însuși lucrul și osteneala noastră, să dăm și altora cele spre trebuință. Pentru aceasta dar, mai înainte adică Sfântul acesta primea hrana prin înger, iar în urmă s-a lipsit de aceasta. Și nu numai atâta, ci i s-a poruncit de Dumnezeu, să nu ia de la nimeni cele spre trebuință; ci din lucrul mâinilor sale, să scoată toate cele de nevoie viețuirii sale. Ca să învețe pe ucenicii săi, nu numai cu cuvântul, ci și cu lucrul și să le arate lor, să se osârduiască în lucrarea mâinilor și în sfânta rugăciune. Acest fericit pentru că în acea vreme s-a ațâțat eres la Biserica lui Dumnezeu și mulți părinți s-au adunat ca să facă sobor pentru el, atuncea zic și Fostirie acesta fiind chemat la sobor, s-a dus și el de față și făcând izbândă, și-a făcut minunat numele său. Căci mulți eretici, de el îndemnați, s-au întors din eresurile lor la dreapta credință; iar cei mai mulți ascultând învățăturile lui, s-au făcut monahi și în scurt a zice, multe minuni prin acest sfânt s-au făcut, nu numai când viețuia, ci și după mutarea sa din viață, care s-a întâmplat către seară în a cincea zi a lunii lui Ianuarie.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Saie, care aruncat fiind în mare s-a săvârșit.

Stih: Saie zice venit-am în adâncurile mării,

Fugind de prăpăstuitoarele adâncuri ale înșelăciunii.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoid, care de muncitori fiind călcat s-a săvârșit.

Stih: Cu picioarele trupul lui Teoid călcându-se,

Sufletul în linul Cerului este strângându-se.

Tot în această zi, Cuvioasa Domnina, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Dăruiește-ți ție moștenirea cea de sus,

Domnino pătimirea trupului cea de jos.

Tot în această zi, Preacuvioasa Tatiana, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Tatiana topindu-se prin postire dedemult,

Cu îngerii prietenii postirii acum este petrecând.

Întru aceasta zi, Sfântul noul Mucenic Romano cel din Carpenisia în Vizantia care mărturisind, la anii o mie șapte sute nouăzeci și patru, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Cu adevărat Romano vitejește s-a nevoit.

Căci virtute nebiruită de la Dumnezeu a primit.

Pentru ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinți pentru buna credință, trecut-au ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită, și cu un glas lăudând cântare, cântau: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Hristos mântuirea S-a arătat, luminare dăruind. Să se bucure Cerul, și norii să picure cu adevărat dreptate, celor ce strigă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Lâna care mai înainte a văzut-o Ghedeon, și paharul fiind plin de apă de se vărsa, luminat a arătat Botezul Tău, Hristoase, Carele botezându-Te îl dai celor ce cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Apele cele sărate ce erau neroditoare, vindecându-le Elisei, mai înainte a închipuit bună rodirea cinstitei scăldături, care vrea să fie cu taină celor ce cântă: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel ce ardea...

Sfârșit mucenicesc împreună ați primit, omorându-vă cu sabia, cu femeile și cu copiii, lui Hristos strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Se bucurau sfinții, văzându-se pe sine-și că se săvârșesc prin sabie, și cu credință strigau: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Trufia păgânilor a pierit de pe pământ, și dumnezeii lor au căzut la pământ, cu mărturisirea mucenicilor, care au luat cununi.

A Născătoarei:

Păzește-ți turma Preacurată Fecioară de toată primejdia, ca una ce ești singură folositoare neamului nostru, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu prealăudată.

Alt Canon,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Rău socotind potrivnicul, gândea să slăbească tăria sufletului tău cu boli, dar te-a aflat ca un Iov răbdător și înțelept, și rănindu-se de înțeleaptă răbdarea ostenelilor tale, s-a biruit.

Întru tine înțeleaptă, sufletul fiind plin de preabune și dumnezeiești poveri, a scăpat acum de întreitele valuri ale vieții, către limanul cel liniștit, unde s-a gătit dedemult odihna patimilor tale celor multe.

Slavă...

Fiind ca o lumină în lăcaș de viețuire obștească, ai îndreptat pe obște a nu-și schimba niciodată locul, căci răbdarea este pricinuitoare de mare răsplătire; și cu adevărat nu te-ai lenevit, a fi folositoare sihaștrilor, cu cuvinte și cu fapte.

Și acum..., a Născătoarei:

Firea apelor mă spală de păcate cu voirea nașterii tale celei mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, căci curățirea lui Dumnezeu, Făcătorului de lumină, spală pe cei întinați cu multe greșeli, Fecioară.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Cuptorul cel înfocat și rourat, a arătat chipul minunii celei mai presus de fire. Pentru că focul nu a ars pe Tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naștere a lui Hristos, cea fără de sămânță din Fecioară. Pentru aceea lăudând, să cântăm: Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Laudă cu mare glas Stăpânului să-i înălțăm; că a venit și S-a arătat, intrat-a în ape și S-a golit Cel ce îmbracă Cerul cu nori, și S-a botezat, curățindu-ne pe noi cei ce cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Veniți să mergem cu gândul la Iordan, vedenie mare într-însul să vedem; că Iisus, luminarea vine, și se pleacă sub mâna slugii, celui ce cu cutremur cântă: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cărbunele pe Care mai înainte l-a văzut Isaia, în apele Iordanului aprinzându-Se, a ars toată materia păcatelor, și a dat celor sfărâmați a doua zidire. Pentru aceasta lăudând să cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Pe împăratul slavei...

Pe unul Cel Milostiv, Împărat al slavei, mărturisind înțelepții mucenici, au luat darurile biruinței, cu bună îndrăzneală, strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Tare au stătut împotrivă mucenicii lui Hristos către tiran, nevoindu-se vitejește, biruind înșelăciunea idolilor, și cu bună îndrăzneală strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Ca niște diamante vitejii ostași, biruind îngrozirile tiranului și chinurile, cu bucurie strigau: Preoți cântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Pe unul Cel Milostiv, Cuvântul cel mai înainte de veci, Carele S-a născut din Fecioară, în vremile cele de pe urmă, și a mântuit neamul omenesc: Preoți cântați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...

Tu fericită pofteai să ajungi cu adevărat către pământul celor blânzi, unde locuiesc în veci cetele îngerilor și ale cuvioșilor, ale sihaștrilor, și ale fecioarelor, lăudând cu cântări pe Hristos în veci.

Cu frumsețea cea din fire fiind aleasă, înțelepțește te-ai nevoit, pentru patimile sufletului, ca să biruiască chipul frumuseții patimile cele sufletești. Drept aceea stingând frumusețea trupului, ți-ai aprins prin sihăstrie sufletul tău.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Având către Dumnezeu gând priveghetor din osârdia sufletului, ai adormit desăvârșit măiestriile înșelătorului, cel meșteșugăreț de rele, și acum preaslăvită fiind adormită, viețuiești în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Vrând Fiul tău Preacurată să nască pe oameni din nou, merge, grăbind ca un om către Iordan, pentru dragostea cea desăvârșită, să Se boteze fără de întinăciune, ca să cufunde toată spurcăciunea răutății oamenilor.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești, și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și Îl preaîncălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta Cer și scaun de heruvimi și cămară purtătoare de lumină s-a arătat, a lui Hristos și Dumnezeu Atotțiitorului. Pe aceasta cu cucernicie, ca pe o Născătoare de Dumnezeu o mărim.

Taină străină văd și preaslăvită! Iisus merge de bună voie la apa Iordanului, strigând către Ioan: Prietene încredințează-mi dreapta ta Mie, Celui ce săvârșesc lucruri înfricoșate, spre câștigarea de noroade.

Pustiile Iordanului să înflorească, cei ce ședeți întru întuneric, Lumina cea mare ce S-a arătat vouă văzându-o, săltați; Hristos din Galileea venind, primește cu trupul să Se boteze de la slugă.

Veselește-te acum Iordane și dănțuiește, o Ioane săltează, lumea toată bucură-te! Iată S-a arătat Hristos, și S-a golit, și S-a botezat, îmbrăcând firea omenească în haina nestricăciunii.

A Născătoarei:

Zămislit-ai fără stricăciune pe Cel necuprins cu mintea, ceea ce ești cu totul fără prihană, și ai născut mai presus de fire și de cuvânt, pe Cela ce a așezat cu cuvântul toate înțelepțește cu voia. Pe Acesta ca pe un Dumnezeu roagă-L pururea, să ne mântuiască pe noi.

Alt Canon,

Irmos: Pe Maica cea mai presus...

Călcând cu credință pe toți închinătorii idolilor, mucenicii lui Hristos, au săvârșit dumnezeiasca călătorie cu bună credință, și credința au întărit-o.

Toate cele pământești defăimându-le cu credință mucenicii lui Hristos, și cu osârdie împreună pătimind, au luat de la Dumnezeu Dar de tămăduiri.

Purtătorii de chinuri, vitejește împlătoșându-se prin credință, cu Crucea Domnului au surpat taberele vrăjmașului, și au luat cununile biruinței.

A Născătoarei:

Ceea ce ai zămislit în pântece pe Cuvântul cel necuprins, și L-ai născut nouă fără sămânță, roagă-L neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Luminându-te pe sineți cu frumusețile fecioriei, slăvită, te-ai înfrumusețat cu cununile viețuirii sihăstrești. Pentru aceea te încununează pe tine cu cunună îndoită, Mirele tău cel străin, de a Cărui dragoste tu te-ai rănit.

Nu te-a rușinat preacinstită Singlitichia, nădejdea care ai avut-o în inima ta, pentru cele viitoare, că acum ai luat răsplătirile ostenelilor de la Mântuitorul, pentru că ai săvârșit tot felul de sihăstrie.

Slavă...

Putere și întărire, te-ai îmbrăcat cu Hristos cinstită și ai smerit până la pământ sprânceana celui ce a grăit nedreptate spre înălțime. Pentru aceea te-a împodobit pe tine cu cununa biruinței, Iisus, Dătătorul de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Prin tine Preacurată, a luat stare întărită căderea strămoșilor, neavând putere să meargă mai înainte, căci cu Botezul Fiului tău, toată răutatea s-a cufundat acum. Deci pe tine ceea ce ești pricinuitoare curățirii te cinstim.

Irmosul:

Fiul Părintelui celui fără de început Dumnezeu și Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate și să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea prealăudată o mărim.

LUMINÂNDA sfinților,

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Putere în munci s-a trimis ție de la Dumnezeu Teopempte Ierarhe, cu care pe Teona cel dimpreună pătimitor l-ai tras la credință, cu care acum pe tine te lăudăm.

Slavă..., Și acum..., a înainte prăznuirii:

Cela ce a strălucit din Fecioară în Betleem trupește, la Iordan acum Se sârguiește să spele spurcăciunea pământenilor, la lumină aducând prin dumnezeiescul Botez, pe cei ce erau întru întuneric.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 6.

Podobie: Îngereștile puteri...

Pentru ce te îndoiești Botezătorule de această rânduială, care o săvârșesc spre mântuirea tuturor? Cele dedemult lasă-le acum, și gândește de cele noi. Crede lui Dumnezeu celui ce S-a pogorât, și apropiindu-te slujește-mi Mie. Că Dumnezeu fiind am venit, pentru milostivire, să curățesc pe Adam din cădere.

Ca să ridici păcatele noastre pe umeri, venit-ai Iisuse la curgerile Iordanului, și eu m-am spăimântat de înfricoșată venirea Ta. Deci cum îmi poruncești mie să Te botez? Însuți ca să mă curățești ai venit, și cum acum ceri de la mine Botez, Cela ce ești curățirea tuturor.

Neajuns este cuvântul firii Mele, că în chip de slugă îmbrăcându-Mă, am venit la Iordan, nicicum de Mine nu te lepăda. Vino, nu te teme, apropie-te de Mine, dreapta ta pe creștetul Meu punând, strigă: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

O mai presus de gând și nemăsurată sărăcia Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, Te-am cunoscut, că pentru mine cel căzut, prin milostivirea Ta Te-ai îmbrăcat întru Adam și ai înnoit cele ce au fost de la Adam. Deci plecându-mă poruncii Tale cu credință, strig către Tine: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., glasul și Podobie aceeași.

Cu cutremur slujind Ioan, Stăpânului, se bucură cu sufletul și strigă cu veselie: Bucurați-vă împreună cu mine toate neamurile strămoșilor, că a venit așteptarea noastră, venit-a la Iordan Hristos, să curățească pe toți de păcatul lui Adam, ca un Milostiv.

Și acum..., asemenea.

Să cântăm noroade, Celui ce S-a născut din Fecioară, și în râul Iordanului S-a botezat, și către Dânsul să strigăm: Împărate a toată făptura, dăruiește nouă fără osândă, întru cunoștință curată, cu credință să ajungem și sfântă scularea Ta din morți, cea de a treia zi.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Iată Împăratul, iată așteptarea lui Israil a venit. Noroade bucurați-vă, că Lumina S-a arătat.

Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din munte mic.

Când celor de pe pământ ce erau întru întuneric, dumnezeiasca Lumină cu trupul S-a arătat, atunci și Darul, tuturor a răsărit.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Sfeșnicule al luminii, raza Soarelui, Mergătorule înaintea Cuvântului, prietene al Mirelui, Proorocule slujește.

Slavă..., Și acum..., glas 8.

Ioane Botezătorule, cela ce din pântece m-ai cunoscut pe Mine, Mielușelul, la râu fă-mi slujbă, cu îngerii slujește-mi, tinzându-te atinge-te cu palma de creștetul Meu cel preacurat. Și când vei vedea munții cutremurându-se și Iordanul întorcându-se, să strigi cu dânșii: Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară spre a noastră mântuire, Doamne slavă Ție.

Bine este a se mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., După Tatăl nostru..., Troparele sfinților și al înainte prăznuirii. După aceea Ecteniile și Otpustul.

SLUJBA CEASURILOR

SFINTEI ȘI DUMNEZEIEȘTII ARĂTĂRI.

Cade-se a ști: Că de se va întâmpla ajunul sfintei și dumnezeieștii arătări Sâmbătă sau Duminică, facem slujba ceasurilor Vineri, pe la ora 7 dimineața; ajunăm până la ceasul al 9-lea. Iar întru însuși ajunul se face post, ori în ce zi se va întâmpla, precum și înainte în ajunul nașterii lui Hristos.

CEASUL ÎNTÂI

Binecuvântând Preotul, zicem: Slavă ție Dumnezeul nostru..., Împărate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., După Vosglas, Doamne miluiește..., de 12 ori. Slavă..., Și acum..., Veniți să ne închinăm..., de 3 ori.

Și acești Psalmi:

Psalmul 5

Graiurile mele ascultă-le Doamne! Înțelege strigarea mea; ia aminte glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine mă voi ruga Doamne. Dimineața vei auzi glasul meu, dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea. Că Dumnezeu cel ce nu voiești fărădelege Tu ești. Nu va locui lângă Tine cel ce viclenește, nici vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toți cei ce lucrează fărădelege. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul sângiurilor și vicleanul, urăște Domnul. Iar eu întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta. Închina-mă-voi spre Sfântă Biserica Ta întru frica Ta. Doamne povățuiește-mă întru dreptatea Ta pentru vrăjmașii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea. Că nu este în gura lor adevăr. Inima lor este deșartă, groapă deschisă grumazul lor cu limbile sale vicleneau. Judecă-i pe ei Dumnezeule. Cadă din cugetele sale. După mulțimea păgânătăților lor, leapădă-i pe dânșii că Te-au amărât Doamne. Și să se veselească toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura, și Te vei sălășlui întru dânșii, și se vor lăuda întru Tine cei ce iubesc numele Tău. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept Doamne; căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi.

Psalmul 22

Domnul mă paște, și nimica nu-mi va lipsi. În locul pășunii acolo m-a sălășluit, la apa odihnei m-a hrănit, sufletul meu l-a întors. Povățuitul-a pe cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine ești. Toiagul Tău, și varga Ta acestea m-au mângâiat, Gătit-ai înaintea mea masă, împotriva celor ce mă necăjesc. Uns-ai cu untdelemn capul meu, și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele; și ca să locuiesc eu în casa Domnului, întru îndelungare de zile.

Psalmul 26

Domnul este luminarea mea, și mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa? Când se vor apropia asupra mea cei ce îmi fac rău, ca să mănânce cărnurile mele. Cei ce mă necăjesc, și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut. De s-ar rândui asupra mea tabără, nu se va înfricoșa inima mea. De s-ar scula asupra mea război, întru aceasta eu nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul; aceasta voi căuta; ca să locuiesc în casa Domnului, în toate zilele vieții mele. Ca să văd frumusețea Domnului, și să cercetez Biserica cea Sfântă a Lui. Că m-a ascuns în cortul Său în ziua răutăților mele. Acoperitu-ma întru ascunsul cortului Său. Pe piatră m-a înălțat; Și acum iată a înălțat capul meu peste vrăjmașii mei. Înconjurat-am, și am jertfit în cortul Lui, jertfă de laudă și de strigare. Glăsui-voi, și voi cânta Domnului. Auzi Doamne glasul meu cu carele am strigat. Miluiește-mă și mă ascultă. Ție a zis inima mea, pe Domnul voi căuta. Căutat-a pe Tine fața mea, fața Ta Doamne voi căuta. Să nu-ți întorci fața Ta de către mine, și să nu Te abați întru mânie de la robul Tău. Ajutorul meu fii, sa nu mă lepezi pe mine, și să nu mă lași Dumnezeule Mântuitorul meu, că tatăl meu și maica mea m-au părăsit pe mine; iară Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie Doamne în calea Ta, și mă îndreptează în cărare dreaptă, pentru vrăjmașii mei. Nu mă da pe mine în sufletele celor ce mă necăjesc; că s-au sculat asupra mea mărturii nedrepte, și au mințit strâmbătatea eiși. Cred că voi vedea bunătățile Domnului în pământul celor vii. Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te, și să se întărească inima ta, și așteaptă pe Domnul.

Slavă..., Și acum..., Aliluia..., de 3 ori, Doamne miluiește..., de 3 ori.

Slavă..., Tropar, glas 4.

Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălțându-se Ilie. Și s-au despărțit apele într-o parte și într-alta, și i s-a făcut lui calea uscată, ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat prin carele noi curgerea vieții cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

Și acum..., a Născătoarei:

Ce te vom chema, o ceea ce ești plină de Dar! Cer? Că ai răsărit pe Soarele dreptății. Rai? Că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară? Că ai rămas nestricată. Maică Curată? Că ai avut în sfintele tale brațe Fiu, pe Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Și Troparele acestea glas 8, facere a lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.

Astăzi firea apelor se sfințește și se desparte Iordanul, și își întoarce curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-Se. (De 2 ori, fără stih)

Apoi Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului, din munte mic.

Ca un om ai venit la râu Hristoase Împărate, și Botez ca o slugă a lua Te sârguiești Bunule din mâinile Mergătorului înainte, pentru păcatele noastre Iubitorule de oameni.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule; văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Iar aceasta. Apoi, Slavă...

Către glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, venit-ai Doamne, chip de rob luând, Botez cerând, Cela ce nu știi de păcat. Văzutu-Te-au apele și s-au temut, cutremuratu-s-a Mergătorul înainte și a strigat grăind: Cum va lumina sfeșnicul pe lumină? Cum își va pune mâna robul pe Stăpânul? Sfințește-mă pe mine și apele Mântuitorule, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.

Și acum..., iar aceasta.

Prochimenul, glas 4.

Și a tunat din Cer Domnul și Cel Înalt și-a dat glasul Său.

Stih: Iubite-voi Doamne virtutea mea, Domnul este întărirea mea.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 35, vers 1.

Acestea zice Domnul, să se veselească pustia cea însetată, să se bucure pustia, și să înflorească ca crinul și să încolțească, și toate să se veselească, și se vor bucura pustiile Iordanului. Și slava Libanului s-a dat ei, și cinstea Carmelului; și poporul meu va vedea slava Domnului și înălțarea lui Dumnezeu. Întăriți-vă mâini slabe și genunchi slăbănoage vă mângâiați, și ziceți celor slabi de inimă, întăriți-vă și nu vă temeți. Iată Dumnezeul nostru cu judecată va răsplăti. Acela va veni și ne va mântui pe noi. Atunci se vor deschide ochii orbilor și urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul, și limpede va fi limba gângavilor, că s-a vărsat apă în pustie și vale în pământ însetat. Și vor fi cele fără de apă bălți, și în pământul cel însetat izvoare de ape vor fi. Acolo va fi veselia pasărilor și lăcașul Sirenelor, și trestie și baltă. Acolo va fi cale curată și cale sfântă se va chema, și nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale spurcată. Cei risipiți vor merge pe dânsa și nu vor rătăci. Și nu va fi acolo leu, nici fiară cumplită nu se va sui pe dânsa, nici se va afla acolo. Ci vor merge pe dânsa cei izbăviți și aleși de Domnul, și se vor întoarce și vor veni în Sion cu veselie și cu bucurie, și veselie veșnică peste capul lor. Lauda și bucuria și veselia îi va ajunge pe dânșii, și va fugi durerea, scârba și suspinarea.

APOSTOLUL

Din Faptele Apostolilor citire:

Cap. 13, vers 25.

În zilele acelea, dacă și-a plinit Ioan călătoria, zicea: Cine mă socotiți a fi, nu sunt eu. Ci iată vine după mine Căruia nu sunt vrednic încălțămintea picioarelor a dezlega. Bărbați frați, fiii neamului lui Avraam, și care între voi se tem de Dumnezeu, vouă cuvântul mântuirii acesteia s-a trimis. Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim și boierii lor, pe Acesta necunoscându-L și glasurile proorocilor cele ce în toate Sâmbetele se citesc, judecând, au plinit. Și nici o vină de moarte aflând, au cerut de la Pilat să-L omoare pe El. Și dacă a săvârșit toate, cele ce erau pentru El scrise, pogorându-L de pe lemn L-au pus în mormânt. Iar Dumnezeu l-a sculat pe El din morți. Carele s-a arătat în zile multe celor ce s-au suit împreună cu Dânsul din Galileea în Ierusalim. Care sunt Lui mărturii către popor. Și noi vouă binevestim făgăduința cea făcută către părinți, că pe aceea Dumnezeu o a plinit nouă fiilor acelora înviind pe Iisus.

Evanghelia de la Matei:

Cap, 3, vers 1.

În vremea aceea, a venit Ioan Botezătorul, propovăduind în pustia Iudeii, și zicând: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Că acesta este cel ce s-a zis de Isaia Proorocul ce zice: Glasul celui ce strigă în pustie; gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Si acesta Ioan avea îmbrăcămintea lui de peri de cămilă, și brâu de curea împrejurul mijlocului lui; iar hrana lui era acride și miere sălbatică. Atunci ieșea la dânsul Ierusalimul și toată Iudeea și toată latura dimprejurul Iordanului; și se botezau în Iordan de la dânsul, mărturisindu-și păcatele sale. Iar văzând pe mulți din farisei și din saduchei, venind către Botezul lui, a zis lor: Pui de năpârci, cine va arătat vouă ca să fugiți de mânia ceea ce va să fie? Deci faceți roduri vrednice de pocăință. Și să nu vi se pară a grăi întru sine-vă: Părinte avem pe Avraam; că zic vouă, că poate Dumnezeu și din pietrele acestea să ridice fiii lui Avraam; Că iată și securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul carele nu face roadă bună, se taie și în foc se aruncă. Eu adică vă botez pe voi cu apă spre pocăință, iară Cela ce vine după mine mai tare decât mine este, Căruia nu sunt vrednic a-i ținea încălțămintele, acesta vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt și cu foc.

Apoi zice citețul:

Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească toată fărădelegea. Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor, și voi păzi poruncile Tale. Fața Ta arat-o peste robul Tău și mă învață îndreptările Tale. Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laude slava Ta, toată ziua mare cuviința Ta.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., și după Tatăl nostru...,

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Doamne miluiește..., de 40 de ori.

Și rugăciunea aceasta.

Cel ce în toată vremea și în tot ceasul, în Cer și pe pământ ești închinat și slăvit Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, Multmilostive și multmilosârde; Carele pe cei drepți iubești și pe cei păcătoși miluiești, carele pe toți chemi la mântuire pentru făgăduința bunătăților ce vor să fie. Însuți Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre le sfințește, trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește. Și ne mântuiește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii. Ocrotește-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate. Că bine ești cuvântat în vecii vecilor, Amin.

Doamne miluiește..., de 3 ori, Slavă..., Și acum...,

Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim. Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte.

Preotul: Dumnezeule milostivește-te spre noi...

Și rugăciunea:

Hristoase lumina cea adevărată, Care luminezi și sfințești pe tot omul ce vine în lume; să se însemneze peste noi lumina feții Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Și îndreptează pașii noștri spre lucrarea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, și ale tuturor sfinților Tăi, Amin.

CEASUL AL TREILEA

Veniți să ne închinăm..., de 3 ori.

Și acești 3 Psalmi:

Psalmul 28

Aduceți Domnului fiii lui Dumnezeu, aduceți Domnului pe fiii berbecilor. Aduceți Domnului slavă și cinste. Aduceți Domnului slavă numelui Lui. Închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul slavei a tunat. Domnul peste ape multe. Glasul Domnului întru tărie. Glasul Domnului întru mare cuviință. Glasul Domnului celui ce sfărâmă cedrii, și va zdrobi Domnul cedrii Libanului, și-i va zdrumica pe dânșii ca pe vițelul Libanului. Și cel iubit ca fiul inorogilor. Glasul Domnului celui ce taie para focului. Glasul Domnului celui ce clătește pustiul; și va clăti Domnul pustiul Cadisului. Glasul Domnului celui ce săvârșește cerbii. Și va descoperi dumbrăvile, și în Biserica Lui tot carele grăiește mărire. Domnul potopul va locui; și va ședea, Domnul, Împărat în veac. Domnul tărie poporului Său va da. Domnul va binecuvânta poporul Său cu pace.

Psalmul 41

În ce chip dorește cerbul spre izvoarele apelor, așa dorește sufletul meu spre Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu spre Dumnezeul cel tare, Cel viu. Când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu? Făcutu-s-au lacrimile mele mie pâine ziua și noaptea. Când mi se zicea mie în toate zilele, unde este Dumnezeul tău? Acestea mi-am adus aminte, și am vărsat spre mine sufletul meu, că voi trece în locul cortului celui minunat până la casa lui Dumnezeu. În glasul bucuriei si al mărturisirii sunetului ce prăznuiește. Pentru ce ești mâhnit suflete al meu? Și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mântuirea feții mele și Dumnezeul meu. Spre mine însu-mi sufletul meu s-a tulburat. Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului, din munte mic. Adânc pe adânc cheamă, întru glasul jgheaburilor Tale. Toate înălțările Tale, și valurile tale peste mine au trecut. Ziua va porunci Domnul mila Sa, și noaptea cântarea Lui de la mine. Rugăciunea Dumnezeului vieții mele. Zice-voi lui Dumnezeu: Sprijinitorul meu ești. Pentru ce m-ai uitat? Și pentru ce mâhnindu-mă umblu, când mă necăjește vrăjmașul? Când se sfărâmau oasele mele, mă ocărau vrăjmașii mei. Când ziceau ei mie în toate zilele: Unde este Dumnezeul tău? Pentru ce ești mâhnit suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.

Psalmul 50.

Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea, mea este pururea. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut; ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate, și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți. Spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua, de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale, și cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri Dumnezeule Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoii. Jertfa lui Dumnezeu, duh umilit. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine Doamne întru bunăvoirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atuncea bine vei voi jertfa dreptății, prinosul, și arderile de tot. Atuncea vor pune pe altarul Tău viței.

Slavă..., Și acum..., Aliluia..., de 3 ori.

Doamne miluiește..., de 3 ori, Slavă..., Tropar, glas 4.

Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălțându-se Ilie; și s-au despărțit apele într-o parte și într-alta, și i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieții cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

Și acum...

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai născut nouă rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână împreună cu Sfinții Apostoli, să miluiască sufletele noastre.

Apoi Troparele acestea, glas 8.

Mergătorului înainte și Botezătorului și Proorocului și celui mai cinstit decât toți proorocii, i-a tremurat acum mâna dreaptă, când Te-a văzut pe Tine, Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce ai curățit păcatele lumii; și cu grijă fiind cuprins, a strigat: Nu cutez să mă ating Cuvinte de creștetul Tău. Însuți mă sfințește, și mă luminează Îndurate, că Tu ești viața și lumina și pacea lumii. (De 2 ori fără Stih.)

Apoi Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului, din munte mic.

Glas, 4.

Treimea Dumnezeul nostru pe Sine nouă astăzi nedespărțită S-a arătat, pentru că Tatăl arătată mărturie Celui de o Ființă a strigat; și Duhul în chip de porumb S-a pogorât din Cer; Fiul și-a plecat preacuratul Său creștet Mergătorului înainte, și botezându-se a izbăvit omenirea din robie, ca un Iubitor de oameni.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule; văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Și iară aceasta,

Apoi, Slavă..., Glas 5.

Venind cu trupul la Iordan, Doamne, vrând să Te botezi în chip de om, de viață Dătătorule, ca pe noi cei rătăciți, de toată meșteșugirea și cursa balaurului mântuindu-ne, ca un Milostiv să ne luminezi, de Tatăl ai fost mărturisit, și Dumnezeiescul Duh în chip de porumb a venit peste Tine. Deci sălășluiește-L pe El în sufletele noastre Iubitorule de oameni.

Și acum..., iar aceasta.

Apoi Prochimenul, glas 4.

Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele, și s-au spăimântat.

Stih: Glasul Domnului peste ape...

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap. I, Vers. 16.

Acestea zice Domnul: Spălați-vă și vă curățiți, scoateți vicleșugurile din sufletele voastre înaintea ochilor Mei. Părăsiți-vă de răutățile voastre. Învățați-vă a face bine. Căutați judecata. Izbăviți pe cel năpăstuit; judecați săracului, faceți dreptate văduvei, și veniți să ne întrebăm, zice Domnul. Și de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi; iar de vor fi ca roșeala, ca lâna le voi albi, și de veți vrea și Mă veți asculta pe Mine, bunătățile pământului veți mânca; iară de nu veți vrea și de nu Mă veți asculta pe Mine sabia vă va mânca pe voi, că gura Domnului a grăit acestea.

APOSTOLUL

Din Faptele Apostolilor citire:

Cap. 19. Vers 1.

În zilele acelea fost-a când era Apollos în Corint, Pavel trecând prin părțile cele de sus, a venit în Efes; și aflând pe oarecari ucenici, a zis către ei: Luat-ați Duh Sfânt, după ce ați crezut? Iar ei au zis către dânsul: Încă nici de este Duh Sfânt am auzit. Și a zis către ei: Dar în ce v-ați botezat? Iar ei au zis: În Botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat Botezul pocăinței, zicând poporului să creadă întru Cela ce vine după dânsul, adică întru Hristos Iisus. Și auzind s-au botezat întru numele Domnului Iisus. Și punându-și Pavel mâinile peste ei, a venit Duhul Sfânt peste dânșii și grăiau, în limbi, și prooroceau. Și erau de toți bărbații ca la doisprezece. Și el intrând în sinagogă, cu îndrăzneală grăia în trei luni întrebându-se și adeverind cele de Împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia de la Marcu:

Cap. 1, Vers 1.

Începerea Evangheliei a lui Iisus Hristos Fiului lui Dumnezeu; precum s-a scris în prooroci: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui. Era Ioan botezând în pustie și propovăduind Botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. Și mergea la dânsul toată latura Iudeii și Ierusalimitenii și se botezau toți în râul Iordanului de la dânsul, mărturisindu-și păcatele sale. Și era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă și brâu de curea împrejurul mijlocului lui și mânca acride și miere sălbatică. Și învăța zicând: Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintelor Lui. Eu v-am botezat pe voi cu apă; iară Acela vă va boteza pe voi cu Duh Sfânt.

Apoi citețul:

Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul, din zi în zi. Să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre; Dumnezeul nostru, Dumnezeu cel ce mântuiește.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., după Tatăl nostru...,

CONDAC, glas 4.

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza! Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Doamne miluiește..., de 40 ori. Și rugăciunea: Cela ce în toată vremea... Doamne miluiește..., de 3 ori. Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită... Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte. Preotul: Pentru rugăciunile sfinților...

Și această rugăciune:

Stăpâne Dumnezeule Părinte Atotputernice, Doamne, Fiule, Unule-Născut Iisuse Hristoase si Duhule Sfinte. O Dumnezeire, o Putere, miluiește-mă pe mine păcătosul, și cu judecățile care știi, mântuiește-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că bine ești cuvântat în vecii vecilor, Amin.

CEASUL AL ȘASELEA

Veniți să ne închinăm..., de 3 ori.

Și acești Psalmi:

Psalmul 73

Pentru ce Dumnezeule ne-ai lepădat până în sfârșit? Iuțitu-s-a mânia Ta peste oile pășunii Tale. Adu-ți aminte de adunarea Ta care o ai câștigat din început. Mântuit-ai toiagul moștenirii Tale. Muntele Sionul acesta, întru carele ai locuit într-însul. Ridică-ți mâinile Tale peste mândriile lor întru sfârșit. Câte a viclenit vrăjmașul întru cel sfânt al Tău. Și s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul praznicului Tău. Pus-a semnele sale semne și n-au cunoscut; ca într-o ieșire mai presus; ca într-o dumbravă de lemne, cu topoare au tăiat ușile lui deodată, cu secure si cu bardă l-a surpat pe el. Ars-a cu foc sfințitorul Tău. În pământ au surpat lăcașul numelui Tău. Zis-a întru inima lor, rudeniile lor dimpreună: Veniți și să stingem toate praznicele lui Dumnezeu de pe pământ. Semnele lor nu am văzut. Nu este încă Prooroc și pe noi nu ne va mai cunoaște. Până când Dumnezeule va ocărî vrăjmașul, va întărâta cel potrivnic numele Tău până în sfârșit? Pentru ce întorci mâna Ta, și dreapta Ta din mijlocul sânului Tău până în sfârșit; iar Dumnezeu Împăratul nostru, mai-nainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului. Tu ai întărit întru puterea Ta marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor în apă. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor arabilor. Tu ai rupt izvoare și pâraie, Tu ai uscat râurile Itamului. A Ta este ziua și a Ta este noaptea, Tu ai săvârșit zorile și soarele. Tu ai făcut toate cele frumoase ale pământului, vara și primăvara Tu le-ai zidit pe ele. Adu-ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul, și poporul cel fără de minte a întărâtat numele Tău. Să nu dai fiarelor sufletul ce se mărturisește Ție; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit. Caută spre așezământul Tău, că s-a umplut cei întunecați ai pământului de casele fărădelegilor. Să nu se întoarcă smerit și înfruntat, săracul și mișelul vor lăuda numele Tău. Scoală-Te Dumnezeule, alege judecata Ta; adu-ți aminte de ocara Ta, cea de către cel nepriceput toată ziua. Nu uita glasul slugilor Tale; mândria celor ce Te urăsc pe Tine, s-a înălțat pururea.

Psalmul 76

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu și a căutat spre mine. În ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat, cu mâinile mele noaptea înaintea Lui, și nu m-am amăgit. Lepădatu-s-a a se mângâia sufletul meu. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit; gândit-am și a slăbit duhul meu. Apucat-au înainte străji ochii mei, tulburatu-m-am și n-am grăit. Gândit-am la zilele cele dedemult și de anii cei veșnici mi-am adus aminte. Și cugetam noaptea cu inima mea, chiteam și se mâhnea duhul meu. Au doară în veci va lepăda Domnul și nu va adăuga bine a voi încă? Au până în sfârșit mila Sa o va tăia; sfârșit-a cuvânt din neam în neam. Au doară va uita a Se milostivi Dumnezeu? Sau va ține întru mânia Sa îndurările Sale? Și am zis, acum am început să înțeleg. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte din început de minunile Tale. Și voi cugeta întru toate lucrurile Tale, și întru isprăvile Tale mă voi deprinde. Dumnezeule întru cel sfânt este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu carele faci minuni. Cunoscută ai făcut întru popoare puterea Ta. Mântuit-ai cu brațul Tău pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat, tulburatu-s-au adâncurile. Mulțimea sunetului apelor. Glas au dat norii, că săgețile Tale trec, glasul tunetului Tău în roată. Luminat-au fulgerele Tale lumea, clătitu-s-a și s-a cutremurat pământul. În mare căile Tale și cărările Tale în ape multe, și urmele Tale nu se vor cunoaște. Povățuit-ai ca pe niște oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise și a lui Aaron.

Psalmul 90

Cel ce locuiește întru ajutorul Celui Preaînalt întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Zice-va Domnului, sprijinitorul meu ești și scăparea mea, Dumnezeul meu și voi nădăjdui spre Dânsul. Că El te va mântui din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. Cu spatele Sale va umbri ție și sub aripile Lui vei nădăjdui. Cu armă te va înconjura adevărul Lui, nu te vei teme de frica de noapte; de săgeata ce zboară ziua; de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplare și de dracul cel de amiază-zi, cădea-va dinspre latura ta o mie, și zece mii dea dreapta ta, și spre tine nu se va apropia. Însă cu ochii tăi vei privi și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. Că tu Doamne nădejdea mea, pe Cel Preaînalt ai pus scăpare ție. Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia întru lăcașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedice de piatră piciorul tău. Peste aspidă și vasilisc vei încăleca, și vei călca peste leu și peste balaur. Că spre mine a nădăjduit și-l voi mântui pe el. Acoperi-l-voi pe El, că a cunoscut numele meu. Striga-va către Mine și-l voi auzi pe el. Cu dânsul sunt în necaz, scoate-l-voi pe dânsul și-l voi mări. Cu lungime de zile îl voi umple pe el și voi arăta lui mântuirea Mea.

Slavă..., Și acum..., Aliluia..., de 3 ori. Doamne miluiește..., de 3 ori.

Slavă..., Tropar glas 4.

Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălțându-se Ilie. Și s-au despărțit apele într-o parte și într-alta, și i s-a făcut lui calea uscată, ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat, prin carele noi curgerea vieții cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

Și acum..., a Născătoarei:

Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu pe Cel ce S-a născut din tine roagă-L Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoșilor, Preacurată, că Milostiv este, și poate să mântuiască Cel ce a primit a pătimi pentru noi.

Apoi troparele acestea, glas 8:

Acestea zice Domnul către Ioan: Proorocule vino de Mă botează pe Mine, Cel ce te-am zidit pe tine, și luminez cu Darul și curățesc pe toți, atinge-te de dumnezeiescul Meu creștet și nu te îndoi. Proorocule lasă acum, pentru că am venit să plinesc toată dreptatea, tu dar nu te îndoi nimica, pentru că pe luptătorul cel ce se tăinuiește în ape, pe domnul întunericului, merg să-l pierd, mântuind lumea din cursele lui acum, dând ca un Iubitor de oameni, viață veșnică. (De două ori, fără Stih)

Apoi Stih, glas 6: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din munte mic.

Astăzi proorocia psalmului vine să ia sfârșit, că marea (zice) a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi, de la fața Domnului, de la fața Dumnezeului lui Iacov Celui ce a venit să ia botez de la slugă, ca noi de necurăția idolească spălându-ne, să ne luminăm sufletele printr-însul.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Iarăși aceasta.

Slavă..., glas 5:

Pentru ce-ți întorci apele tale Iordane? Pentru ce-ți tragi înapoi curgerea, și nu-ți faci mergerea cea după fire? Nu pot suferi (zice) Focul cel mistuitor. Spăimântându-mă și mă înfricoșez de această multă smerenie. Că nu m-am obișnuit a spăla pe Cel curat, nici m-am deprins a curăți pe Cel fără de păcat, ci vasele cele întinate a le curăți. Spinii păcatelor a-i arde învață, Cel ce Se botează întru mine Hristos. Ioan împreună cu mine mărturisește, glasul Cuvântului strigă: Iată Mielușelul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii. Acestuia credincioșii să-i strigăm: Cela ce Te-ai arătat Dumnezeule spre a noastră mântuire, slavă Ție.

Și acum..., iar aceasta, apoi:

Prochimen, glas 4.

Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.

Stih: Aduceți Domnului fiii lui Dumnezeu...

Din Proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 12, vers 3.

Acestea zice Domnul: Scoateți apă întru veselie, din izvoarele mântuirii și veți zice în ziua aceea lăudați pe Domnul, chemați numele Lui, vestiți întru neamuri slava Lui. Aduceți-vă aminte că înalt este numele Lui. Cântați numele Domnului că lucruri înalte a făcut. Vestiți acestea peste tot pământul, bucurați-vă și vă veseliți cei ce locuiți în Sion; că s-a înălțat Sfântul lui Israil în mijlocul lui.

APOSTOLUL

Din cartea cea către Romani, a Sfântului Apostol Pavel citire:

Cap. 6, vers 3.

Fraților, câți întru Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Împreună cu El ne-am îngropat prin Botez întru moarte; că în ce chip s-a sculat Hristos din morți prin slava Tatălui, așa și noi întru înnoirea vieții să umblăm. Că de vreme ce împreună odrăsliți, ne-am făcut cu asemănarea morții Lui, deci și învierii Lui vom fi părtași. Aceasta știind, că omul nostru cel vechi cu Dânsul împreună s-a răstignit, ca să se strice trupul păcatului, ca să nu mai slujim noi păcatului. Pentru că cel ce a murit, s-a îndreptat de păcat. Că de am murit împreună cu Hristos, credem că vom și învia împreună cu Dânsul. Știind că Hristos, Cel ce a înviat din morți nu mai moare; că moartea pe Dânsul nu Îl mai stăpânește. Că ce a murit, păcatului odată a murit; iar ce viază, viază lui Dumnezeu. Așa și voi, socotiți-vă pe voi morți a fi păcatului, și vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Evanghelia de la Marcu:

Cap. 1. Vers 9.

În vremea aceea, venit-a Iisus din Nazaretul Galileii, și S-a botezat de la Ioan în Iordan. Și îndată ieșind din apă a văzut Cerurile deschise, și Duhul ca un porumb pogorându-Se peste Dânsul. Și glas a fost din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Carele bine am voit. Și îndată l-a scos pe Dânsul, Duhul în pustie. Și era acolo în pustie patruzeci de zile, ispitindu-Se de satana; și era cu fiarele, și îngerii slujeau Lui. Și după ce s-a prins Ioan, a venit Iisus în Galileia, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Și zicând: Că s-a plinit vremea, și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu, pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.

Apoi citețul:

Degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută-ne nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru pentru slava numelui Tău. Doamne mântuiește-ne pe noi, și curățește păcatele noastre, pentru numele Tău.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Și după Tatăl nostru...,

CONDACUL

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Doamne miluiește..., de 40 de ori. Cela ce în toată vremea..., Doamne miluiește..., de 3 ori, Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul: Dumnezeule milostivește-te spre noi...

Apoi rugăciunea:

Dumnezeule și Doamne al puterilor, și a toată făptura Ziditorule; Carele pentru milostivirea milei Tale celei neasemănate; pe Unul-Născut Fiul Tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru. Și prin cinstită Crucea Lui zapisul păcatelor noastre l-ai rupt și ai biruit întru dânsul stăpâniile și puterile întunericului. Însuți Stăpâne, Iubitorule de oameni, primește și aceste rugăciuni ale noastre păcătoșilor de mulțumire și de cerere. Și ne mântuiește pe noi de toată căderea în păcat, cea de tot pierzătoare și întunecată; și de toți cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuți și nevăzuți vrăjmași. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre; și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele; ci cu dorirea Ta rănește sufletele noastre; ca spre Tine totdeauna căutând, și cu lumina cea de la Tine povățuiți fiind, la Tine lumina cea neapropiată și pururea fiitoare privind, neîncetată mărturisire și mulțumire Ție să înălțăm, Tatălui, Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut Fiul Tău, și Preasfântului și Bunului și de viață Făcătorului Duhului Tău; acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

CEASUL AL NOUĂLEA

Veniți să ne închinăm..., de 3 ori.

Și acești Psalmi.

Psalmul 92

Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere și S-a încins. Pentru că a întărit lumea care nu se va clăti. Gata este scaunul Tău, de atunci din veac ești Tu. Ridicat-au râurile Doamne, ridicat-au râurile glasurile sale, ridica-vor râurile valurile sale de glasuri de ape multe. Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul. Mărturiile Tale s-au încredințat foarte. Casei Tale se cuvine sfințenie Doamne întru lungime de zile.

Psalmul 113

Întru ieșirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov, din popor barbar, făcutu-s-a Iudeia sfințirea Lui, Israil stăpânirea Lui. Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi. Munții au săltat ca berbecii și dealurile ca mieii oilor. Ce îți este ție mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi? Munți că ați săltat ca berbecii și dealurile ca mieii oilor. De fața Domnului s-a clătit pământul, de fața Dumnezeului lui Iacov. Acel ce a întors piatra în iezere de apă și cea vârtoasă în izvoare de ape. Nu nouă Doamne, nu nouă; ci numelui Tău dă slavă, pentru mila Ta și adevărul Tău. Ca nu cândva să zică neamurile, unde este Dumnezeul lor. Iar Dumnezeul nostru în Cer, și pe pământ, toate câte au vrut au făcut. Idolii păgânilor argint și aur, lucruri de mâini omenești. Gură au, și nu vor grăi. Ochi au, și nu vor vedea. Urechi au, și nu vor auzi; nări au, și nu vor mirosi; mâini au, și nu vor pipăi; picioare au, și nu vor umbla. Nu vor glăsui cu gâtlejul lor. Asemenea lor să fie cei ce fac pe ei, și toți cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Casa lui Israil a nădăjduit spre Domnul; ajutorul și scutitorul lor este. Casa lui Aaron a nădăjduit spre Domnul. Ajutorul și scutitorul lor este. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit spre Domnul; ajutorul și scutitorul lor este. Domnul pomenindu-ne pe noi, ne-a binecuvântat. Binecuvântat-a casa lui Israil, binecuvântat-a casa lui Aaron; binecuvântat-a pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici cu cei mari. Adaogă Domnul spre voi, și spre fiii voștri. Binecuvântați sunteți voi Domnului, Celui ce a făcut Cerul și pământul. Cerul cerului Domnului; iară pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu cei morți Te vor lăuda Doamne, nici toți cei ce se pogoară în iad. Ci noi cei vii bine vom cuvânta pe Domnul, de acum și până în veac.

Psalmul 85

Pleacă Doamne urechea Ta, și mă auzi; că sărac și lipsit sunt eu. Păzește sufletul meu, că cuvios sunt. Mântuiește pe robul tău Dumnezeul meu, pe cel ce nădăjduiește spre tine. Miluiește-mă Doamne, că către tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului tău, căci către tine am ridicat sufletul meu. Că Tu Doamne ești bun, și blând, și Multmilostiv tuturor celor ce te cheamă pe Tine. Ascultă Doamne rugăciunea mea și ia aminte glasul rugăciunii mele. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. Nu este asemenea Ție întru dumnezei, Doamne, și nu este după faptele Tale. Toate neamurile câte ai făcut vor veni, și se vor închina înaintea Ta, Doamne, și vor slăvi numele Tău. Că mare ești Tu și Cel ce faci minuni, Tu ești Dumnezeu însuți. Povățuiește-mă Doamne în calea Ta, și voi merge întru adevărul Tău. Veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Mărturisimă-voi Ție, Doamne, Dumnezeul meu cu toată inima mea, și voi slăvi numele Tău în veac. Că mila Ta mare este spre mine, și ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Dumnezeule călcătorii de lege s-au sculat asupra mea, și adunarea celor tari au căutat sufletul meu, și nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Și Tu, Doamne, Dumnezeul meu ești Îndurat, și Milostiv, îndelung răbdător și mult Milostiv, și adevărat. Caută spre mine și mă miluiește, dă tăria Ta slugii Tale și mântuiește pe fiul slujnicei Tale. Fă cu mine semn spre bine, și să vadă cei ce mă urăsc, și să se rușineze; că Tu Doamne mi-ai ajutat mie, și m-ai mângâiat.

Slavă..., Și acum..., Aliluia..., de 3 ori.

Slavă..., Tropar glas 4.

Întorsu-s-a oarecând râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înălțându-se Ilie. Și s-au despărțit apele într-o parte și într-alta, și i s-a făcut lui calea uscată ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat. Prin carele noi curgerea vieții cea trecătoare o trecem. Hristos s-a arătat la Iordan să sfințească apele.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară, și răstignire ai răbdat Bunule, Care cu moartea pe moarte ai călcat, și înviere ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta, arată iubirea Ta de oameni Milostive, primește pe Născătoarea de Dumnezeu ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi și mântuiește Mântuitorul nostru pe poporul cel deznădăjduit.

Deci Troparele acestea, glas 7.

Spaimă era a vedea pe Făcătorul cerului și al pământului în râu fiind gol, și Botez de la slugă spre mântuirea noastră, luând ca o slugă. Și cetele îngerești s-au mirat cu frică și cu bucurie; cu care ne închinăm Ție, mântuiește-ne pe noi Doamne. (De două ori, fără stih)

Apoi Stih: Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din pământul Iordanului și al Ermonului din munte mic.

Glas 2.

Când a văzut Mergătorul înainte pe Domnul slavei venind către sine, a strigat: Iată Cel ce izbăvește lumea din stricăciune, a venit; iată Cel ce ne mântuiește pe noi din necaz, iată Cel ce dăruiește iertare păcatelor, pe pământ din Fecioară Curată a venit pentru milă. Și în loc de robi, fii lui Dumnezeu face. Și în locul întunericului luminează omenirea, prin apa dumnezeiescului Său Botez. Deci veniți cu un glas să-L slăvim pe Dânsul, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh.

Stih: Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, Văzutu-Te-au apele și s-au spăimântat.

Și iară aceasta.

În știință să fie, că se citește această samoglasnică întâi, cu evlavie și cu glas mare, de canonarhul în mijlocul Bisericii; apoi se cântă cu glas dulce întru amândouă stranele.

Slavă..., glas 5.

Mâna ta care s-a atins de preacurat creștetul Stăpânului, (de trei ori) prin care și cu degetul pe Dânsul l-ai arătat nouă, înalț-o către Dânsul pentru noi Botezătorule, ca cela ce ai îndrăzneală multă. Pentru că mai mare decât toți proorocii a fi, de Dânsul ești mărturisit. Și iarăși ochii tăi care au văzut pe Preasfântul Duh ca în chip de porumb pogorându-Se, ridică-i către Dânsul, Botezătorule, Milostiv nouă făcându-L. Și vino de stai împreună cu noi, pecetluind cântarea (de trei ori). Și înainte începând prăznuirea.

Și acum..., iară aceasta.

Prochimenul, glas 3.

Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme.

Stih: Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap: 49. Vers 8.

Acestea zice Domnul: În vreme plăcută te-am auzit pe tine, și în ziua mântuirii ți-am ajutat ție, și te-am ridicat, și te-am dat și te-am pus spre împăcarea neamurilor, ca să tocmești pământul, și să moștenești moștenirile pustiei. Ca să grăiești celor din legături ieșiți, și celor dintru întuneric arătați-vă. În toate căile se vor paște, și întru toate cărările pășunea lor! Nu vor flămânzi nici vor înseta, nici va vătăma pe ei zăduful, nici soarele. Ci Cela ce-i miluiește îi va mângâia pe dânșii, și prin izvoare de ape îi va trece, și voi pune tot muntele spre cale, și toată cărarea spre pășunea lor. Iată aceștia de departe vor veni, aceștia de la amiaza noapte și de la mare, iară alții de la pământul perșilor. Veselească-se cerurile, și să se bucure pământul, să vestească munții veselie, și dealurile dreptate; că a miluit Domnul pe poporul Său; și pe cei smeriți ai poporului Său i-a mângâiat, și a zis Sionul: Părăsitu-m-a Domnul, și Dumnezeu m-a uitat pe mine. Au doară va uita mama pe pruncul său, sau nu-i va fi milă de fiii pântecelui său? Și de-i va și uita mama pe aceștia, dar Eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul Atotțiitorul.

APOSTOLUL

Din cartea cea către Tit a Sfântului Apostol Pavel citire:

Cap. 2, vers 11.

Fiule Tit, arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor. Învățându-ne pe noi, ca lepădând păgânătatea, și poftele cele lumești, cu întreagă înțelepciune și cu dreptate, și cu bună credință să viețuim în veacul de acum. Așteptând fericita nădejde, și arătarea slavei marelui Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Carele S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne mântuiască pe noi de toată fărădelegea, și să își curățească luiși popor ales, râvnitor de fapte bune. Iară când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni, a Mântuitorului nostru Dumnezeu; nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci după a Lui milă ne-a mântuit pe noi, prin baia nașterii celei de a doua, și a înnoirii Duhului Sfânt. Pe Carele, L-a vărsat peste noi în destul prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Ca îndreptându-ne prin Darul Lui, moștenitori să fim după nădejdea vieții celei veșnice.

Evanghelia de la Luca:

Cap. 3, vers. 1.

În anul al cincisprezecelea al împărăției lui Tiberie Cezarului, domnind Pilat din Pont în Iudea; și Irod stăpânind a patra parte pe Galileia; iară Filip fratele lui stăpânind a patra parte: Ituria și latura Trahoniei. Și Lisanie a patra parte stăpânind: Avilinia. În zilele Arhiereilor Anei și Caiafei, fost-a cuvântul Domnului către Ioan fiul Zahariei, în pustie. Și a venit în toată latura Iordanului, propovăduind Botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor Isaiei Proorocului, care zice: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului drepte faceți cărările Lui. Toată valea se va umplea, și tot muntele și măgura se va smeri; și vor fi cele strâmbe drepte si cele colțuroase căi netede. Și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau să se boteze de la el: Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiți de mânia ceea ce va să fie? Faceți dară roduri vrednice de pocăință, și nu începeți a zice întru voi: Tată avem pe Avraam; că zic vouă: Că poate Dumnezeu și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Că iată și securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul carele nu face roadă bună, se taie, și în foc se aruncă; și îl întrebau pe el noroadele, zicând: Dară ce vom face? Și răspunzând zicea lor: Cela ce are două haine, să dea celui ce nu are; și cel ce are bucate, asemenea să facă. Și au venit și vameșii să se boteze de la dânsul, și au zis către el: Învățătorule, ce vom face? Iar el a zis către dânșii: Nimic mai mult decât este rânduit vouă, să nu faceți. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Si noi ce vom face? Și a zis către dânșii: Pe nimenea să nu asupriți, nici să clevetiți; și să vă îndestulați cu lefele voastre. Iar așteptând poporul, și cugetând toți întru inimile sale de Ioan, ca nu cumva el să fie Hristos; răspuns-a Ioan tuturor, zicând: Eu cu apă vă botez pe voi; iară vine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălțămintelor Lui. Acesta va boteza pe voi cu Duh Sfânt și cu foc. A Căruia lopată este în mâna Lui, și va curăți aria sa, și va aduna grâul în jitnița Sa; iar plevile le va arde cu focul nestins. Multe încă și altele binevestea poporului, mângâindu-l.

Apoi citețul:

Nu ne da pe noi până în sfârșit, pentru numele Tău cel sfânt, și nu strica legătura Ta, și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de tine, și pentru Isaac robul Tău, și Israil Sfântul Tău.

Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Și după Tatăl nostru...,

CONDACUL, glas 4.

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a Mă boteza. Că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Doamne miluiește..., de 40 ori. Cela ce în toată vremea..., Doamne miluiește..., de 3 ori. Slavă..., Și acum..., Ceea ce ești mai cinstită..., Întru numele Domnului... Preotul: Dumnezeule milostivește-Te spre noi...

Și rugăciunea:

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greșelile noastre, și până la acest ceas de acum ne-ai adus pe noi; întru carele pe lemnul cel de viață făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător, intrare în rai ai făcut și cu moartea pe moarte ai sfărâmat. Curățește-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi; că am greșit și fărădelege am făcut, și nu suntem vrednici să ridicăm ochii noștri și să privim la înălțimea cerului, pentru că am lăsat calea dreptății Tale, și am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale: Iartă-ne pe noi Doamne după mulțimea milei Tale, și ne mântuiește pe noi, pentru numele Tău cel sfânt. Că s-au stins întru deșertăciune zilele noastre; scoate-ne pe noi din mâna protivnicului, și ne iartă nouă păcatele, și omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm și Ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine. Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este lăcașul tuturor celor ce se veselesc. Că tu ești după adevăr veselia cea adevărată, și bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început, și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

OBEDNIȚA

Psalmul 102

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Și nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta, înnoise-vor ca ale vulturului tinerețele tale. Cel ce face milostenie Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israil voile Sale. Îndurat si Milostiv este Domnul, îndelung răbdător și mult Milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac nu se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălțimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluiește tatăl pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul; că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem, omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori. Că duh a trecut într-însul și nu va fi și nu-și va mai cunoaște încă locul său. Iară mila Domnului, din veac și până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul. Și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc așezământul de lege al Lui, și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în Cer a gătit scaunul Său, și Împărăția Lui pe toți stăpânește. Binecuvântați pe Domnul toți îngerii Lui cei puternici la virtute, care faceți cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântați pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui care faceți voia Lui. Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui; binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

Slavă...,

Psalmul 140

Laudă suflete al meu pe Domnul, lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi. Nu vă nădăjduiți spre boieri, spre fiii oamenilor întru care nu este mântuire. Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământul lor. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. Fericit este, căruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nădejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui. Spre Cel ce a făcut Cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele. Spre Cel ce păzește adevărul în veci, spre Cel ce face judecată celor năpăstuiți, spre Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecați în obezi; Domnul înțelepțește orbii; Domnul ridică pe cei surpați; Domnul iubește pe cei drepți; Domnul păzește pe cei nemernici. Pe săracul și pe văduvă va primi și calea păcătoșilor o va pierde. Împărăți-va Domnul în veac, Dumnezeul tău Sioane, în neam și în neam.

Și acum...

Unule născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce ești fără de moarte, și ai îngăduit pentru mântuirea noastră a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat, și răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfântul Duh, mântuiește-ne pe noi.

După aceea Fericirile:

Întru Împărăția Ta pomenește-ne pe noi Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.

Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția Cerurilor.

Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.

Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiți făcători de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiți cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este Împărăția Cerurilor.

Fericiți veți fi când vor ocărâ pe voi, și vă vor goni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine;

Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

Slavă..., Și acum...

Pomenește-ne pe noi Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Pomenește-ne pe noi Stăpâne, când vei veni întru Împărăția Ta.

Pomenește-ne pe noi Sfinte, când vei veni întru Împărăția Ta.

Ceata cerească te laudă pe Tine și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Stih: Apropiați-vă către Dânsul și veți lumina și fețele voastre nu se vor rușina.

Ceata cerească Te laudă pe Tine și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Slavă...

Ceata sfinților îngeri, și a arhanghelilor, cu toate cereștile puteri, Te laudă pe Tine, și zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este Cerul și pământul de slava Ta.

Și acum...

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul Cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru unul Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, Carele din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iară nu făcut; Cel de o Ființă cu Tatăl prin Carele toate s-au făcut. Carele pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri, și S-a întrupat de la Duhul Sfânt, și din Maria Fecioara, și S-a făcut Om. Și S-a răstignit pentru noi, în vremea lui Pilat din Pont, și a pătimit și S-a îngropat, și a înviat a treia zi după Scripturi, Și S-a suit la ceruri, și șade dea-dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și morții, a Căruia Împărăție nu va fi sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Carele din Tatăl purcede; Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una Sfântă, sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie, Amin.

Slăbește, lasă, iartă Dumnezeule, greșelile noastre, cele de voie și cele fără de voie, cele cu lucrul și cu cuvântul, cele cu știința și cu neștiința, cele din noapte și din zi, cele cu mintea și cu gândul, toate le iartă nouă ca un Bun și Iubitor de oameni.

Tatăl nostru...

CONDACUL

La repejunile Iordanului astăzi venind Domnul, către Ioan a strigat; Nu te teme a Mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Doamne miluiește..., de 40 de ori.

Și rugăciunea aceasta:

Preasfântă Treime, Stăpânie de o Ființă, Împărăție nedespărțită, Ceea ce ești pricina tuturor bunătăților; binevoiește și pentru mine păcătosul, întărește și înțelepțește inima mea, și șterge toată întinăciunea mea, luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc, și să Te laud, și să mă închin Ție, și să zic: Unul Sfânt, Unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.

Și de este Liturghie, zicem: Cade-se cu adevărat..., Și se face Otpust. Iar de nu este Liturghie, zicem. Fie numele Domnului..., De 3 ori. Slavă..., Și acum...

Psalmul 33

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăudă sufletul meu. Auză cei blânzi, și să se veselească. Măriți pe Domnul cu mine, și să înălțăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul și m-a auzit, și din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiați-vă către Dânsul, și vă luminați; și fețele voastre nu se vor rușina. Săracul acesta a strigat, și Domnul l-a auzit pe dânsul, și din toate necazurile lui l-a mântuit. Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, și-i va izbăvi pe ei Gustați și vedeți că bun este Domnul; fericit bărbatul carele nădăjduiește spre Dânsul. Temeți-vă de Domnul toți sfinții Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogații au sărăcit și au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniți fiilor ascultați-mă pe mine; frica Domnului voi învăța pe voi. Cine este omul cel ce voiește viața, carele iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba ta de la rău, și buzele tale, ca să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău, și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepți, și urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar fața Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepții, și Domnul i-a auzit pe ei, și din toate necazurile lor i-a mântuit. Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă; și pe cei smeriți cu Duhul va mântui. Multe sunt necazurile drepților, și din toate acelea va mântui pe ei Domnul, Păzește Domnul toate oasele lor; nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătoșilor este cumplită. Și cei ce urăsc pe dreptul, vor greși. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

Slavă..., Și acum..., și obișnuitul Otpust

Cade-se a ști: Că de se va întâmpla ajunul Botezului Sâmbăta sau Duminica, Liturghia lui Gură de aur se săvârșește, întru acea zi la vremea sa. Iar Liturghia Marelui Vasilie se săvârșește a doua zi, adică în ziua prăznuirii.

Iar să se știe: Când este ajunul Sâmbăta sau Duminica, atuncea nu se face Liturghie Vineri ci numai ceasurile, și Vecernia la vremea ei.