TIPIC

2026-10-07 — miercuri

† Sf. Mari Mc. Serghie și Vah; Sf. Mc. Iulian preotul, Chesarie diaconul și Polihronie

Ap. Filipeni 1, 12-19 · Ev. Luca 5, 33-39 · glas 1

Apostolul — Filipeni 1, 12-19

Filipeni 1, 12-19

12Voiesc ca voi să știți, fraților, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei,

13În așa fel că lanțurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți;

14Și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.

15Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă, alții însă din bunăvoință.

16Unii o fac din iubire, știind că stau aici pentru apărarea Evangheliei;

17Ceilalți, însă, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanțurile mele.

18Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din fățărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduiește și întru aceasta mă bucur. Și mereu mă voi bucura.

19Căci știu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,

Evanghelia — Luca 5, 33-39

Luca 5, 33-39

33Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, de asemenea și ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă și beau.

34Iar Iisus a zis către ei: Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, cât timp Mirele este cu ei?

35Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.

36Le-a spus lor și o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potrivește la cea veche.

37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; și se varsă și vinul și se strică și burdufurile.

38Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra.

39Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.

TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026

Unde va fi hramul se face Priveghere, punându-se și Vecernia mică, toată după Minei. Iar aici înfățișăm Slujba Sfinților, cu Polieleu:

La Vecernie (marți seara), se cântă: Fericit bărbatul... prima stare. La Doamne, strigat-am..., Stihirile pe 8, glas 1 (caută la Vecernia mică, de unde se iau trei, repetând una, după care se adaugă alte trei, repetând una), Slavă..., a Sfinților, glas 4, Și acum... Dogmatica glasului 4. Vohodul cu cădelnița, Lumină lină..., Prochimenul zilei și 3 Paremii.

La Litie, Stihira hramului bisericii, Slavă..., a Sfinților, din Minei, glas 5: În lăcașurile... Și acum..., a Născătoarei, din Minei. La Stihoavnă, Stihirile scrise în Minei la Litie, glas 5, podobie: Bucură-te cămara..., cu Stihurile de la Stihoavna Vecerniei mici, Slavă..., a Sfinților, glas 2: Pururea lăudaților Mucenici... Și acum... a Născătoarei — a Învierii, glas 2 (0, minune mai nouă...). După: Acum slobozește..., dacă se face binecuvântarea pâinilor, se zic: Troparul Sfinților (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (o dată). Iar dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Sfinților, glas 3, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei - al Învierii, glas 3.

La Utrenie (miercuri dimineața), la Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfinților, glas 3 (de două ori), Slavă..., Și acum..., al Născătoarei — al Învierii, glas 3. După primele două Catisme, Sedelnele din Minei. După Polieleu și Mărimuri, Sedelnele din Minei. Apoi îndată Antifonul întâi al glasului 4. Prochimenul, Evanghelia și Stihira - ale Sfinților. Canoanele pe 14: al Născătoarei, cu Irmosul, pe 6, și Canonul Sfinților, pe 8. Catavasiile Bunei Vestiri. După Cântarea a 3-a, Sedealna Sfinților (de două ori), Slavă..., Și acum..., a Născătoarei. După Cântarea a 6-a, Condacul Sfinților, Icosul și Sinaxarul. După Cântarea a 9-a, Luminânda Sfinților (glas 2, de două ori), Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, asemenea. Laudele, cu Stihirile Sfinților pe 4, glas 1, Slavă..., a Sfinților, Și acum..., a Născătoarei. Doxologia mare, Troparul Sfinților, glas 3, Slavă..., Și acum... al Născătoarei - al Învierii, glas 3, Ecteniile și Otpustul mare.

La Liturghie, Fericirile pe 8: din Canonul Sfinților, Cântarea a 3-a, pe 4, și Cântarea a 6-a, pe 4. Apostolul și Evanghelia: 1. de rând (miercuri în săptămâna a 19-a după Rusalii); 2. ale Sfinților. Chinonic: Bucurați-vă, drepților...

La masă este dezlegare la untdelemn și vin. d N iad iat

Anuar liturgic și tipiconal 2026Pag. 483–484

Mineiul: 7 octombrieSursa: Mineiul pe octombrie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Vache și Serghie, pe voi împodobindu-vă Domnul măririi cu darurile tămăduirilor, v-a arătat minunați în lume, cu bună laudă tămăduind prin voi pururea pe bolnavi; pentru aceasta rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Vache și Serghie, nevoindu-vă voi. pe pământ, dănțuiți în ceruri, dimpreună cu cei fără de trupuri, stând dea-pururea înaintea Treimii sfinților, și desfătându-vă cu mărire vă veseliți. Pentru aceea rugați-vă, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Vache și Serghie, voi amândoi ați surpat cu vitejie împotrivirea vrăjmașului, și cu bună credință ați lepădat rătăcirea cea pierzătoare a idolilor, propovăduind pe Împăratul Hristos; pe care rugați-L să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea:

Serghie și Vach, luminarea cea limpede și veselitoare a mucenicilor, semeția tiranului au surpat-o, rătăcirea idolilor au contenit-o, și taina cea desăvârșită a cunoștinței de Dumnezeu au propovăduit cu glas luminat grăind cele înalte. Cu ale căror rugăciuni, Hristoase, Dătătorule de lege al acestora, puitorule de nevoință, și de cununi Dătătorule, învrednicește-ne și pe noi să ne îmbrăcăm cu tărie împotriva puterilor răutăților celor nevăzute.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Dat-ai semn celor...

Ceea ce ai născut pe Soarele dreptății cu totul fără prihană, risipește negura patimilor celor ce mă necăjesc, și gonește departe de la ticăloasa mea inimă pe șarpele care amăgește sufletul meu și mă îndulcește acum cu dezmierdările și cu deșertăciunile lumii; păzind pe robul tău întru liniștea nepătimirii.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Pe Hristos Iubitorul de oameni, cea preacurată văzându-L răstignit, și în coastă pătruns cu sulița, plângând striga: Ce este aceasta Fiul meu? Ce Ți-a răsplătit Ție nemulțumitorul popor pentru bunătățile, care Le-ai făcut? Te grăbești să mă faci lipsită de Fiu, întru-tot preaiubite! Mă spăimântez Bunule și Îndurate de răstignirea Ta cea de bunăvoie!

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihului.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Întăritu-s-a adunarea mucenicilor lui Hristos, împotriva vrăjmașilor; între ei strălucesc, ca niște luminători ai lumii, acești tari și aleși purtători de chinuri, Serghie și Vach. De aceștia a dat dosul tabăra cea vicleană a dracilor; de aceștia s-au spăimântat tiranii și s-au minunat îngerii, văzând pe cel fără de trup zdrobit de cei cu trupuri. Iar Biserica credincioșilor săvârșind pomenire pururea veselă, și de bucurie lumii, strigă: Cel ce prin neputința trupească ai legat pe cel tare, pentru rugăciunile sfinților Tăi, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preamărită minune...

Cum îți voi lăuda Darul, și multa purtare de grijă din toate zilele, care aievea arăți spre mine nevrednicul robul tău? Și în ce chip voi spune bunătatea ta, și îngrijirea cea de multe feluri cu adevărat? Ajută-mi încă și acum, fiind vie și după moarte; și mă scapă, preacinstită, de toată răutatea.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

O preamărită minune! O Taină nouă! O lucru înfricoșat! Fecioara grăia, văzându-Te pe Cruce spânzurând între doi tâlhari; pe Tine care fără de durere înfricoșat Te-a născut, și plângând, striga: Vai mie Fiul meu preaiubite! Cum Te-a pironit pe Cruce poporul cel cumplit și nemulțumitor!

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Sau acesta, glasul al 3-lea:

Pe cei ce firea nu i-a cunoscut frați după trup, pe aceștia Darul frățește a cugeta până la sânge i-a silit, Serghie și Vach, cinstita și cucernica adunare; fără de arme și goi în locul nevoinței pe vrăjmașul au călcat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

După obișnuitele Catisme, sedelnele Octoihului.

Psalm 50.

CANOANELE

Amândouă din Octoih, fără Mucenicine, și al sfinților, pe 6.

CANONUL Sfinților

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul 1:

Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a preamărit; că aceasta nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.

Serghie sluga lui Hristos, luând împreună-rugător și ajutor pe Vach pururea pomenitul, cu care dimpreună ai săvârșit patimile cu cuget dumnezeiesc, dați-mi cuvânt de înțelepciune mie, ca să vă laud pe voi.

Pe piatra cea nemișcată a credinței lui Hristos punându-vă temelia, sfinților Mucenici, fiind întăriți la lupta cea bună, v-ați arătat sprijinitori și stâlpi ai bunei-credințe.

Crezând cuvintelor lui Hristos și uitându-vă către El neabătut, ați defăimat toată dulceața cea trecătoare sfinților, fiind cuprinși de dragostea cea veșnică.

Slavă...,

Lepădându-vă de neam, de patrie și de cinste, pentru Hristos, acum vă veseliți; și îmbrăcându-vă cu îmbrăcăminte femeiască, cu înțelepciune bărbătească, v-ați înfrumusețat cu hainele nestricăciunii.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te Maica lui Dumnezeu, să fie blând și milostiv credincioșilor Cuvântul pe Care L-ai născut, Cel ce a venit la noi trupește; că pe tine te avem părtinitoare și mântuire.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Însuți cel ce știi neputința...

Cel ce însuși știe toate ca un Dumnezeu mai înainte de a se face, văzând plecarea voastră cea către Dânsul, va umplut fericiților de cuvântul înțelepciunii și de cunoștință dumnezeiască, ca pe niște ostași ai Lui.

Alegând a vă chinui pentru legea lui Hristos, ca niște slugi ale Lui, v-ați lepădat de mărirea ceea ce se strică și se trece, și de toată lumea, și de țiitorul lumii, cu gândul cel înțelegător de Dumnezeu, purtătorilor de chinuri Mucenici, pentru dragostea Celui ce v-a zidit.

Slavă...,

Cu pornirile gândului cele curate, stând acum înaintea lui Dumnezeu, și umplându-vă de razele cele de acolo, și îndulcindu-vă de fericirea cea negrăită cu adevărat, apărați-ne pe noi de supărări, răbdătorilor de patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiind ținut de moarte mai înainte Adam, acum s-a izbăvit prin nașterea ta, singură mireasă a lui Dumnezeu; că mai presus de fire și de cuvânt ai născut Curată, viața cea ipostatnică, unindu-Se cu trup după Ipostas.

Irmosul:

Însuți Cel ce știi neputința ființei omenești, și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită, a măririi Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

SEDEALNA glasul al 8-lea.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Veniți iubitorilor de Mucenici, să cinstim florile cele înțelegătoare ale credinței, mărgăritarii Domnului, pe sfinții pătimitori Serghie și Vach; pe cei ce înșelăciunea vrăjmașului cu vitejie au călcat, și toată puterea idolilor la pământ au surpat-o. Pentru aceea ca niște vrednici, luând cununile biruinței de la Cer, dănțuiesc dimpreună cu îngerii; și noi cu credință strigăm: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră. (De două ori.)

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Îmi aduc aminte de judecată, și mă tem, că am făcut lucruri vrednice de rușine eu smeritul, ci mă rog Născătoare de Dumnezeu prealăudată: Mai înainte până a nu ajunge la porțile morții, întoarce-mă și mă îndreptează către calea pocăinței; și cu mulțumire închinându-mă, să laud puterea ta cea nemăsurată și dumnezeiasca sprijinire, preasfântă mireasă a lui Dumnezeu. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să-mi dăruiască curățire de păcate și mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Stând tu Fecioară lângă Cruce, și văzând pe Fiul tău și Dumnezeu răstignit, Preacurată strigai zgâriindu-ți fața și udându-o cu lacrimi, ziceai: O! Cum voi suferi acestea, și celelalte ocări, oțetul și fierea, lovirile trestiei, loviturile cu palma și cu pumnii, și împungerea coastei, eu ceea ce Te-am născut fără durere? Acum durerile Tale amărăsc sufletul meu, văzându-Ți patimile, îndelung-răbdătorule, cele ce voind le-ai suferit.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei de de departe văzători, mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce era să iasă dintru tine, spre mântuirea și înnoirea noastră.

Doi luminători de la apus au răsărit, făcându-și alergarea împotriva rău-credinciosului care stăpânea atunci pământul. Și au ajuns Hristoase către răsăritul Tău cel luminos și de mântuire.

Nici sabia, nici focul, nici goana, nici bătăile, nu v-au despărțit pe voi de cunoștința cea dreptcredincioasă către Dumnezeu; că viață ați socotit a fi sfârșitul cel pentru Dânsul, și desfătare fericită și nepieritoare, o vrednicilor de laudă.

Luminătorii cei cu adevărat nerătăciți, luminează întărirea Bisericii lui Hristos, cu lumina dumnezeieștii străluciri, și veselesc sufletele credincioșilor trimițându-le razele minunilor.

Slavă...,

Dumnezeiescul Vach și prea-alesul Serghie, luminează la întoarcerile anilor și îndeamnă duhovnicește către ospăț pe iubitorii de Mucenici, cei ce cu bunăcredință, își pun înainte bunătățile lor.

Și acum..., a Născătoarei:

Sabia care a păzit ușa Edenului, acum dă voie credincioșilor, și-i primește luminat, văzându-i însemnați cu sângele cel cinstit, și cu Darul Celui ce S-a născut din pântecele tău, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale Hristoase, și ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina cunoștinței Dumnezeirii Tale și inimile celor ce te laudă cu dreaptă credință.

Cei ce ați gonit înșelăciunea cu arma adevărului, și răbdând cu tărie muncile tiranilor, v-ați făcut biruitori încununându-vă de la Hristos; acum după vrednicie vă veseliți.

Fiind întăriți cu putere nebiruită, și cu Darul Treimii, numărul de doi Mucenici, a surpat pe stăpânul întunericului, și pe cei robiți de el; pentru aceasta cu cinste se fericesc.

Slavă...,

Cu răbdarea și cu bărbăția sufletească și cu întărirea gândului, doi măriți Mucenici, au biruit toată iuțimea mâniei muncitorilor, și cu îngerii se sălășluiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Răsărit-ai Maică a lui Dumnezeu ca o dimineață pe Soarele cel neînserat, purtând în brațe pe Cel ce S-a unit cu trup după Ipostas; pe dreptul Adevăr; pentru aceasta pe tine toți te mărim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Înconjuratu-ne-au pe noi...

Moaștele mucenicilor din-destul izvorăsc izvoare de tămăduiri, ca să luăm cu osârdie noi credincioșii, și să fericim pe răbdătorii de chinuri, pe lăudatul Serghie, și pe Vach pururea pomenitul.

Urând adunarea celor fărădelege, și surpând înșelăciunea lor, au mers cu statornicie pe calea cerească, Serghie și Vach, și au ajuns la limanul lui Hristos cel lin.

Slavă...,

Se deschid purtătorilor de chinuri Mucenici, ușile cele cerești, prin cinstita urmare a patimii lui Hristos Dumnezeului nostru, care li s-a dăruit, și care gonește taberele dracilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu adevărat Maică a lui Dumnezeu Preacurată socotindu-te pe tine te propovăduim; că netâlcuit ai născut Fecioară pe însuși Fiul cel fără de început, Care a strălucit din Tatăl mai înainte de veci.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este mântuitor; socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuiește pe poporul tău Dumnezeul nostru; că tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDAC, glasul al 2 lea:

Podobie: Căutând cele de sus...

Mintea asupra vrăjmașilor bărbătește v-ați întrarmat, surpând toată înșelăciunea lor; și biruință de sus luând Mucenici prealăudați, cu un cuget strigați: Bine și frumos este a fi împreună cu Hristos.

ICOS

În ceruri Hristoase viețuiesc Serghie și Vach, și de dumnezeiasca lumină de la Tine se umplu, și pe mine cel ce umblu întru întunericul necunoștinței, întâmpină-mă degrab, și din patimi mă scoate, Unule fără de moarte, trimițându-mi haina pocăinței; ca și cu minte luminată, să laud praznicul acestora cel de lumină purtător, și cu bucurie să strig: Bine și frumos este a fi împreună cu Hristos.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea Sfinților mari Mucenici Serghie și Vach.

Stih: Vinele tale sunt de aramă către sila vinelor Vache.

Și către sabie, foc este inima ta Serghie.

Pe Serghie în a șaptea zi l-au omorât prin sabie.

Iar pe Vach, prin bătăile cu vine.

Aceștia au fost pe vremea Împărăției lui Maximian. Serghie era primichir, din școala Chentiliilor, iar Vach era secundichir, din aceiași școală. Deci, învățându-se, și urmând din început credinței creștinilor, și dumnezeieștilor Scripturi, și fiind pârâți la împăratul, îi siliră să facă împreună cu dânsul jertfă la idoli; și ei nicidecum primind aceasta, îi descinseră de brâie, și le luară portul cel de podoabă, ce purtau împrejurul grumazilor, și-i îmbrăcară cu port femeiesc, și-i duseră în mijlocul târgului, ca să-i ocărască, încărcați de lanțuri. Apoi se trimiseră la ighemonul Antioh în cetatea Eufratiștilor. Aci apropiindu-se, din arătare îngerească se umplură de îndrăzneală și de putere dumnezeiască, și întâi Vach fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, și-a dat Duhul întru aceste munci. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsuri în multe chipuri, și băgându-i în picioare încălțăminte de fier, și silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniță, și iarăși pironindu-se cu aceleași răni de încălțăminte, i s-a tăiat capul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Iulian Prezbiterul, și Chesarie Diaconul.

Stih: Amânduror nevoitorilor ce în sac și în adânc s-au aruncat,

Dumnezeu Cuvântul sacul spre bucurie l-a schimbat.

Împărățind Claudie la Roma, și omorând pe mumă-sa pentru credința în Hristos, nu i se mai făcea milă de creștini; atunci fericitul Chesarie venind de la Africa la un sat ce se cheamă Tarachini, dacă a văzut spurcatele jertfe, le scuipă și le călcă cu picioarele. Atunci l-au prins și l-au băgat în temniță, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la Antipatul. Și legându-i mâinile la spate, îl trăgeau slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiștea lui Apolon. Și dacă veniră acolo, făcând Sfântul rugă, îndată căzu capiștea din temelie, fiind înlăuntru popa cel mare al idolilor și alți mulți; care lucru văzându-l Leontie Ipatul căzu la Sfântul, și crezând în Hristos, se boteză înaintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian, îl cuminecă cu sfintele taine; și Ipatul îndată și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea Sfântului. Deci văzând Loxorie boierul ceea ce se făcu prinse pe preotul Iulian și pe Chesarie diaconul, și porunci să-i bage în saci, și să-i arunce în mare; iar sfinții le ziseră: Noi Loxorie, ne aruncăm în mare, iar tu mușcat fiind de un șarpe rău, îți vei lepăda sufletul cu rea moarte; care se și făcu, că peste două zile, umblând el pe lângă mare, se încolăci peste dânsul un șarpe foarte mare și bătându-i toate mădularele atât îl făcu de nu putea să răsufle, și era mai mort, fiind o priveală mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat, iar trupurile sfinților ieșind din mare de Domnul ocârmuiți, trimiși fiind din vedenie un oarecare Evsevie preotul, și Felix de le-au primit, și trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care și văzându-i striga și se văita ticăloșindu-se pe sine, și după puțin și-a lepădat sufletul său; iar feciorul botezatului Leontie Ipatului, celui mai sus zis, după ce s-au îngropat moaștele sfinților lângă cetate, tăie și capetele lor, și le-au dat pe râu. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, de dumnezeiesc înger fiind povățuit, merse de luă moaștele acestora, adică ale lui Evsevie, și ale lui Felix, și le puse în loc cucernic, întru mărirea Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh.

Tot în această zi Sfântul Leontie Ipatul, crezând în Hristos și rugându-se, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lăsând Leontie stăpânirea cea de jos;

Cu pace a aflat cinstea cea de sus.

Tot în această zi Sfinții Mucenici Evsevie Presbiterul, și Felix.

Stih: Evsevie și Felix, pentru mucenicescul Har.

Prin sabie a aflat mucenicescul Dar.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Polifronie,

Stih: Multe săbii omoară pe Polifronie.

După a căror număr va lua și răsplătire.

Acesta a fost născut din Eparhia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia Vardanie era plugar. Și-și pedepsi copilul la carte, și-i poruncea să urmeze după ceilalți copii. Și fiindu-le apa departe, prin ruga copilului a izvorât fântână în curtea tatălui său cu apă foarte bună; pentru că avea copilul multă înțelepciune și înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se luă cu cei ce lucrau la vii, și merse la Constantinopol. Și lucrând și el cu ceilalți lucrători la vie, gustă hrană și bău apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu, îl însoți cu o sumă de aur, și-l trimise zicându-i: Du-te la casa ta, și te roagă lui Dumnezeu pentru mine, oprindu-i și dichelul pentru credința, care făcu multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mâna lui, făcu o biserică; și aflându-se la Sinodul ce s-a ținut la Niceea, fiind citeț se învrednici și Diacon, și Preot. După aceea murind marele Constantin, îndată eresul lui Arie începu a mesteca pe mulți; atunci Sfântul acesta ținând tare credința cea dreaptă, se silea totdeauna a o crește și a o întări. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, și aflând pe Sfântul stând la jertfelnic, au sărit fără veste de-l junghiară, și-l bucățiră cu săbiile, amestecându-l cu tainicul și dumnezeiescul sânge, și astfel îl trimiseră fără voia lor jertfă sfântă lui Dumnezeu.

Tot în această zi Cuvioșii nouăzeci și nouă de părinți, care în insula Critului s-au nevoit, cu pace s-au săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înțelegător te cunoaștem credincioșii; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, și pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinților Cel lăudat, și preamărit.

Bucură-te însoțire mărită a răbdătorilor de patimi! Bucură-te că ați biruit luminat îngrozirile tiranilor! Bucură-te că ați săvârșit călătoria cea fericită! Bucură-te că stați înaintea lui Dumnezeu, doime de Dumnezeu fericită!

Cu totul luminați umblând pe pământ, ați întunecat ochii dracilor, și fețele tiranilor cu lumina Darului și cu strălucirile patimilor, lăudând pe Dumnezeu cel lăudat și preamărit.

Slavă...,

Ale lui Dumnezeu celui viu fiind lăcașuri însuflețite și fiind vii pătimitorilor cu puterea lui Dumnezeu întărindu-vă, ați biruit tabăra vrăjmașilor, preafericiților, lăudând cu cântări pe Dumnezeu, Cel tare în războaie.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată! Tu te-ai făcut Biserică și preasfințit Chivot, primind pe Făcătorul, Cel neajuns cu mintea și necuprins cu înțelegerea, și L-ai încăput în pântecele tău; pe Dumnezeul părinților Cel lăudat și preamărit.

Cântarea a 8-a:

Irmos: În cuptor tinerii lui Israil...

Cel ce a răcorit odinioară cu rouă văpaia tinerilor, a mărit pe mucenicii care stau în nevoințe, și cântau: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Înțelepțește s-au lepădat purtătorii de chinuri de amăgirile cele pierzătoare de suflet ale muncitorilor, strigând și cântând lui Hristos: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Mari păzitori ne-ai pus nouă Hristoase pe Serghie și pe Vach, pe cei cu adevărat purtători de cununi, care ne păzesc, și cântă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântam pe Tatăl...

Îndreptează-mi Stăpâne Hristoase calea faptelor bune cu rugăciunile mucenicilor, și cu înlesnire mă învrednicește să strig Ție: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te pe tine adevărată Maica Dumnezeului nostru, aducându-ți ție dimpreună cu îngerul, bucură-te Preacurată și fără prihană Stăpână! Că prin tine neîncetat toate lucrurile pe Domnul laudă, și-L preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credințe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul; lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul nașterii tale...

Cu totul ați câștigat pe Hristos că toată lumea ați părăsit-o pentru Dânsul; și acum. mucenicilor v-ați sălășluit în ceruri, văzând și cetele puterilor celor de sus, și lumina bărbaților celor fericiți.

Însoțire prea-aleasă! Dă Darul cel de sus și iertare greșelilor celui ce-ți aduce laudă cu dragoste, rugând pe Cel însuși milostiv; către care năzuind, ați defăimat râvna celor pământești.

Cu raza Dumnezeirii Celei în trei Lumini, fiind luminați mucenicii cei nebiruiți, s-au lepădat de nedumnezeirea multor dumnezei și n-au ținut seamă de frica muncitorilor; și acum, se îndestulează de dulceața raiului, cea fără de stricăciune.

Slavă...,

Săvârșind călătoria cea bună și nevoindu-vă a păzi buna credință v-ați învrednicit a câștiga Împărăția cea neclintită, prealăudaților Mucenici, și a fi împodobiți cu coroana frumuseții, și cu buna-cuviință.

Și acum..., a Născătoarei:

O cât sunt de minunate minunile tale cele mai presus de minte! Că numai tu ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, făcându-se om cu trup mai presus de fire, Maică Fecioară; pe Cel ce cu înțelepciune ține toată lumea cu dumnezeiasca voie și o chivernisește și o cuprinde.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears; și acum, te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră; ca neîncetat să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii...

Fiind legați cu dragoste frățească și cu bunăcredință, răbdătorii de chinuri Mucenici, Serghie gânditorul de Dumnezeu, și Vach pururea pomenitul, se roagă Ție Hristoase, să dai pace lumii și celor din lume, conducătorilor tărie și biruință împotriva vrăjmașilor, și nouă iertare păcatelor și mântuire sufletelor noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată Fecioară Maică, nu înceta a te ruga Domnului, Celui întrupat din curate sângiurile tale, pentru noi netrebnicii robii tăi, ca să aflăm Dar și ajutor în vreme bună; și mai ales în ziua în care va judeca neamul omenesc, dând ca un Dumnezeu fiecăruia după faptele sale; că pe tine te avem părtinitoare în nevoi.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul 1, singur glasul; a lui Ghermano.

Davidicește strigau Serghie și Vach mucenicii: Iată acum ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună! Nu fiind legați după rânduiala firii, ci prin mijlocirea credinței. Pentru aceea sfinții au călcat pe vrăjmași, și ridicându-și Crucea au mers după Hristos; și se roagă Împăratului și Dumnezeu, să se dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Glasul al 3-lea.

Ce este bun sau ce este frumos, ca socotința cea frățească a mucenicilor Tăi Doamne? Că pe care firea nu i-a cunoscut frați trupești, pe aceștia credința i-a împins a gândi întocmai până la sânge. Dumnezeule, pentru rugăciunile lor, miluiește-ne pe noi.

Glasul al 4-lea, a lui Anatolie.

Proorocește adunându-ne cu sfinții, să strigăm cântare: Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună? Nu după urmarea firii, ci după unirea credinței și a Duhului Sfânt. Că ferindu-se de toate cele trecătoare, și-au ridicat Crucea pe umeri și au mers după Hristos, Serghie și Vach vitejii Mucenici; aceștia având îndrăzneală în ceruri, se roagă pentru noi totdeauna, să se dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., glasul al 4-lea.

Încălțându-se Serghie întru gătirea Evangheliei păcii cu încălțăminte de piroane; prin sângele care i-a curs din picioare, a orbit pe șarpele cel ce ne pândește călcâiele, și a luat cununa muceniciei. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, pironește cu frica Ta trupurile noastre și ne miluiește.

Și acum..., a Născătoarei:

Izbăvește-ne pe noi în nevoile noastre, Maica lui Hristos Dumnezeu, care ai născut pe Făcătorul tuturor; ca toți să strigăm ție; Bucură-te singura folositoarea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua care Te-a născut pe Tine Mielul și Păstorul, dacă Te-a văzut pe lemn, se tânguia, și ca o Maică îți grăia: Fiule preadorite, cum Te-ai spânzurat pe lemnul Crucii Iubitorule de oameni? Cum Ți s-au pironit Cuvinte, mâinile și picioarele de cei fărădelege? Și sângele Tău Ți-ai vărsat Stăpâne.

LA STIHOAVNĂ din Octoih.

Slavă..., glasul al 2-lea, a lui Anatolie.

Văzând odinioară Biserica lui Dumnezeu chinurile voastre mucenicilor a toată lumea, se împodobește luminat și cu credință prăznuiește pomenirea voastră, purtând ca o podoabă împărătească rușinea care a fost pusă ca batjocură pe dumnezeieștii voștri grumaji; prin care v-ați învrednicit măririi cerești și fericirii celei fără sfârșit.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn.

Toată viața mea cheltuindu-o în răutăți eu ticălosul, acum am rămas pustiu de toată fapta bună, Preacurată, și văzând că se apropie moartea, vai mie mă cutremur de judecata Fiului tău și Dumnezeu. Miluiește-mă Fecioară mai înainte de nevoia aceea și întorcându-mă Stăpână mă mântuiește.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Multe dureri răbdând Preacurată la răstignirea Fiului și Dumnezeului tău, suspinat-ai lăcrămând și văitându-te grăiai: Vai mie dulcele meu Fiu! Cum pătimești fără dreptate? Cum te spânzuri pe lemn Cel ce ai umplut toată lumea de bucurie? Pentru aceea preasfântă Fecioară, ne rugăm ție cu credință, fă-L nouă Milostiv.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.


Versiunea: 0.4.4 · 377c326 / 06.10.2026 - 11:46