SFÂNTUL ILIE

Cade-se a ști, că de se va întâmpla sărbătoarea aceasta în zi de Duminică, nimic nu cântăm ale Învierii, ci toate ale praznicului. Pe la ora 4 după-amiază toacă în toaca cea mare, și ne adunăm în Biserică. Și binecuvântând preotul începem Vecernia, și citim Psalmul cel obișnuit. De se va întâmpla Sâmbătă seara citim catisma cea întâia toată. Iar de va fi Duminică seara, citim Antifonul întâi. Iar de este într-altă zi, nu citim Catisma.

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8.

Și începe Preotul a face Proscomidia, iar stranele cântă stihirile acestea, îndoindu-le Glas 2, singur Glasul, ale lui Ioan monahul.

Pe Luminătorul nostru, Carele luminează pe tot omul, văzându-L Mergătorul înainte, venind să Se boteze, se bucură cu sufletul, și se cutremură cu mâna. Îl arată pe El și zice noroadelor: Iată Cela ce mântuiește pe Israel, Cel ce ne scapă pe noi din stricăciune. O Cela ce ești fără de păcat! Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție. (De două ori)

Mântuitorul nostru, de la slugă botezându-Se, și prin venirea Duhului mărturisindu-Se, s-au spăimântat văzându-L oștile îngerești. Și glas din Cer a venit de la Tatăl: Acesta pe Carele Mergătorul înainte mâna își pune, Fiul meu Cel iubit este, întru Carele bine am voit; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție. (De două ori)

Curgerile Iordanului, pe Tine Izvorul te-au primit, și Mângâietorul în chip de porumb S-a pogorât. Plecatu-și-a creștetul, Cel ce a plecat cerurile. Strigat-a și a zis lutul către Ziditorul: Ce-mi poruncești cele ce sunt mai presus de mine? Mie îmi trebuiește Botezul Tău. O Cela ce ești fără de păcat; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție. (De două ori)

Vrând să mântuiești pe omul cel rătăcit, nu ai socotit nevrednicie în chip de rob a Te îmbrăca. Că s-a căzut Ție, Stăpânului și Dumnezeu, ca să primești ale noastre, pentru noi. Că Tu botezându-Te cu trupul Mântuitorule iertării ne-ai învrednicit pe noi. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule de bine Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., glas același.

A lui Vizantie.

Plecatu-ți-ai capul Mergătorului înainte, sfărâmat-ai capetele balaurilor, venit-ai la râuri, luminat-ai toate, ca să Te slăvească Mântuitorule, pe Tine luminătorul sufletelor noastre.

VOHOD cu Evanghelia.

Prochimenul zilei, și Paremiile.

Lumină lină...

De la Facere citire:

Cap. 1 vers 1.

Întru început a făcut Dumnezeu Cerul și pământul. Și pământul era nevăzut, și netocmit, și întuneric era deasupra adâncului. Și Duhul lui Dumnezeu se purta peste apă. Și a zis Dumnezeu: Să se facă lumină; și s-a făcut lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că este bună, și a despărțit Dumnezeu între lumină și între întuneric; Și a numit Dumnezeu lumina ziuă, și întunericul l-a numit noapte. Și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață, zi una. Și a zis Dumnezeu să se facă tărie în mijlocul apei, și să fie despărțită apă de apă; și s-a făcut așa. Și a făcut Dumnezeu tăria, și a despărțit Dumnezeu între apa care era deasupra tăriei, și între apa care era sub tărie, și a numit Dumnezeu tăria Cer. Și a văzut Dumnezeu că este bine, și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață, ziua a doua. Și a zis Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub Cer, întru adunare, și să se arate uscatul, și s-a făcut așa. Și s-a adunat apa cea de sub Cer, întru adunările sale, și s-a arătat uscatul. Și a numit Dumnezeu uscatul pământ; și adunările apelor le-a numit mări. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a zis Dumnezeu să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânță după fel și după asemănare; și pom roditor, carele să facă roadă, căruia să fie sămânța lui într-însul după fel pe pământ, și s-a făcut așa. Și a dat din sine pământul iarbă verde, care seamănă sămânță după fel și după asemănare pe pământ; și pom roditor, carele face roadă, căruia sămânța lui este într-însul după fel pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine, și s-a făcut seară, și s-a făcut dimineață ziua a treia.

De la Ieșire citire:

Cap. 14. Vers 15.

Zis-a Domnul către Moise: Ce strigi către Mine? Zi feciorilor lui Israil să purceadă. Iar tu ia toiagul tău și tinde mâna ta spre mare, și să o împarți pe ea și să intre feciorii lui Israil prin mijlocul mării pe uscat. Și iată eu voi întări inima lui faraon și a slugilor Lui, și a tuturor egiptenilor, și vor intra în urma lor. Și Mă voi preamări întru faraon, și întru toată oastea lui, și în căruțele și în caii lui. Și vor cunoaște toți egiptenii, că Eu sunt Domnul, dacă Mă voi preamări în faraon, și în căruțele și în caii lui. Și a tins Moise mâna spre mare și a lovit Domnul marea cu vânt mare al Austrului toată noaptea și a uscat marea. Și s-a împărțit apa, și au intrat feciorii lui Israil prin mijlocul mării pe uscat. Și le-a fost lor apa ca un zid dea dreapta, și ca un zid dea stânga, și i-au gonit egiptenii. Și a intrat după dânșii toată călărimea lui faraon, și căruțele, și călărașii prin mijlocul mării. Și a tins Moise mâna asupra mării, și s-a așezat apa de către ziuă la locul său; iară egiptenii fugeau pe sub apă și a sfărâmat Domnul pe egipteni în mijlocul mării. Și întorcându-se apa, a acoperit căruțele, și călărașii, și voievozii, și toată puterea lui faraon care intrase după dânșii în mare, și n-a rămas nici unul dintr-înșii, iar feciorii lui Israil au trecut pe uscat prin mijlocul mării.

De la Ieșire, citire:

Cap. 15, vers. 22.

Ridicat-a Moise pe feciorii lui Israil de la Marea Roșie, și i-a dus pe dânșii în pustia Sur. Și a mers trei zile prin pustie, și nu afla apă să bea, și au venit la Mera și nu puteau să bea apă din Mera că era amară. Pentru aceasta s-a numit numele locului aceluia amărăciune. Și cârtea norodul asupra Iui Moise, zicând: Ce vom bea? Și a strigat Moise către Domnul. Și Dumnezeu i-a arătat lui un lemn; și l-a băgat pe dânsul în apă și s-a îndulcit apa. Acolo i-a pus Dumnezeu lui îndreptări și judecăți, și acolo l-a ispitit și a zis: De vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezeului tău, și vei face cele plăcute înaintea Lui, și vei asculta poruncile Lui, și vei păzi toate îndreptările Lui, toată neputința ce am adus asupra egiptenilor, nu voi aduce asupra ta; că Eu sunt Domnul, Cel ce te vindec pe tine. Și au venit în Elim; și era acolo douăsprezece izvoare de apă, și șaptezeci de copaci de finici, și au tăbărât lângă ape; Și s-a ridicat de la Elim, și a venit toată adunarea feciorilor lui Israil la pustia Sin, care este între Elim și între Sinai.

Tropar, glas 5:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Dumnezeule milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează; luminează fața Ta peste noi și ne miluiește.

Ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție,

Stih: Ca să cunoaștem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.

Ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Mărturisească-se Ție noroadele! Dumnezeule, mărturisească-se Ție noroadele toate: Pământul și-a dat rodul său.

Ca să luminezi pe cei ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Binecuvântează-ne pe noi Dumnezeule Dumnezeul nostru, binecuvântează-ne pe noi Dumnezeule, și să se teamă de Dânsul toate marginile pământului.

Ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Slavă..., Și acum...

Citețul citește Troparul:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Apoi însuși citețul cântă:

Ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

De la Isus al lui Navi, citire:

Cap. 3, Vers 7.

Zis-a Domnul către Isus: Astăzi încep a te înălța pe tine înaintea tuturor feciorilor lui Israil; ca să cunoască că în ce chip am fost cu Moise, așa voi fi și cu tine. Și acum poruncește preoților celor ce poartă Sicriul Legii zicând: Dacă veți intra întru o parte de apa Iordanului, să stați în Iordan. Și dacă au intrat preoții, care purtau Sicriul Legii Domnului în Iordan, și s-au udat picioarele preoților, care purtau sicriul întru o parte de apa Iordanului. Iară Iordanul s-a umplut întru toată matca sa, ca în zilele secerișului de grâu. Și au stătut apele cele ce curgeau din sus întru o adunare, fiind depărtate foarte. De la cetatea Damin până la părțile Cariatirimului. Iară cele ce curgeau în jos s-au pogorât în marea Arabiei până la marea sărată, până ce au scăzut de tot. Și norodul sta în preajma Ierihonului, și preoții care purtau Sicriul Legii Domnului, stau pe uscat în mijlocul Iordanului gata. Și toți feciorii lui Israil au trecut pe uscat, până când a sfârșit tot norodul a trece Iordanul.

De la a patra carte a împăraților citire:

Cap. 2, Vers 6.

Zis-a Ilie către Elisei: Șezi aicea că Domnul m-a trimis până la Iordan. A zis Elisei: Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi lăsa pe tine. Și au mers amândoi și cincizeci de oameni din feciorii proorocilor au venit, și au stătut în preajmă de departe, iară ei amândoi au stătut lângă Iordan. Și a luat Ilie cojocul său, și l-a învârtit pe dânsul, și a lovit cu dânsul apa și s-a, împărțit apa întru o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. Și a fost dacă au trecut ei, a zis Ilie lui Elisei: Cere ce vrei să-ți fac ție, mai înainte până ce nu mă voi lua de la tine. Și a zis Elisei: Să fie Duhul care este în tine îndoit întru mine. Și a zis Ilie: Greu lucru ceruși, însă de mă vei vedea când mă voi lua de la tine, va fi ție așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi. Și a fost când mergeau ei și vorbeau, și iată un car de foc, și cai de foc, au despărțit între amândoi. Și s-a ridicat Ilie cu cutremur ca spre Cer, și Elisei privea. Și striga: Părinte, Părinte, carul lui Israil, și călărașul lui. Și de aci nu l-a mai văzut pe dânsul. Și s-a apucat Elisei de haina sa, și a rupt-o în două. Și a luat cojocul lui Ilie, Elisei, care căzuse deasupra lui. Și s-a întors Elisei, și a stătut pe țărmurile Iordanului; și a luat Elisei cojocul lui Ilie care căzuse deasupra lui, și a lovit apa și nu s-a împărțit. Și a zis Elisei: Unde este Dumnezeul lui Ilie încă și acum? Și a lovit Elisei apa a două oară, și s-a împărțit apa într-o parte și într-alta și a trecut pe uscat.

De la a patra carte a împăraților, citire:

Cap. 5, Vers 9.

Venit-a Neeman boierul împăratului asirienilor cu căruțele și cu caii săi și a stătut la ușa casei lui Elisei. Și a trimis Elisei către dânsul un vestitor zicând: Mergi de te spală în Iordan de șapte ori și ți se va preface trupul tău și te vei curăți. Și s-a mâniat Neeman și s-a dus și a zis: Iată ziceam că va ieși la mine și va sta, și va chema numele Domnului Dumnezeului său, și-și va pune mâna sa pe stricăciune, și o va alunga de la trupul meu, au doară nu sunt mai bune Arvana și Farfa apele Damascului, decât Iordanul și decât toate apele lui Israil; au nu voi merge și mă voi spăla într-însele și mă voi curăți? Și s-a întors și s-a dus cu mânie, și s-au apropiat slugile lui și i-au zis lui, Doamne: De ți-ar fi grăit ție Proorocul un cuvânt mare, au doară nu l-ai fi făcut? Dară cu cât mai vârtos că ți-a zis spală-te și te curățește. Și s-a pogorât Neeman, și s-a afundat în Iordan de șapte ori după zisa omului lui Dumnezeu, și i s-a prefăcut trupul, ca trupul unui prunc mic și s-a curățit.

Tropar glas 5.

Păcătoșilor și vameșilor, pentru mulțimea milei Tale Te-ai arătat Mântuitorul nostru. Că unde vrea să strălucească lumina Ta? Fără numai celor ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Domnul s-a împărățit întru podoabă S-a îmbrăcat.

Sfârșitul Troparului.

Că unde vrea să strălucească lumina Ta? Fără numai celor ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Ridicat-au râurile Doamne, ridicat-au glasurile sale.

Că unde vrea să strălucească lumina Ta? Fără numai celor ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Stih: Minunate sunt înălțările mării, minunat este întru cele înalte Domnul.

Că unde vrea să strălucească lumina Ta? Fără numai celor ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Slavă..., Și acum...

Citețul citește Troparul.

Păcătoșilor și vameșilor, pentru mulțimea milei Tale Te-ai arătat, Mântuitorul nostru.

Apoi însuși citețul cântă:

Că unde vrea să strălucească lumina Ta? Fără numai celor ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 1, Vers 16.

Acestea zice Domnul: Spălați-vă și vă curățiți, scoateți vicleșugurile din sufletele voastre înaintea ochilor mei. Părăsiți-vă de răutățile voastre. Învățați-vă a face bine. Căutați judecata. Izbăviți pe cel năpăstuit, judecați săracului, faceți dreptate văduvei și veniți să ne întrebăm zice Domnul. Și de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, iară de vor fi ca roșeala, ca lâna le voi albi, și de veți vrea și Mă veți asculta pe Mine, bunătățile pământului veți mânca, iar de nu veți vrea și de nu Mă veți asculta pe Mine, sabia vă va mânca pe voi; că gura Domnului a grăit acestea.

De la Facere citire:

Cap. 32, Vers 1.

Căutând Iacov, văzut-a tabăra lui Dumnezeu tăbărâră, și l-a întâmpinat pe el îngerii lui Dumnezeu, și a zis Iacov când i-a văzut pe dânșii, tabăra lui Dumnezeu este aceasta și au chemat numele locului aceluia tabără. Și a trimis Iacov vestitori înaintea sa la fratele său Isav, în pământul Sur, în ținutul Edomului și le-a poruncit lor zicând: Așa să ziceți Domnului meu lui Isav, așa zice sluga ta Iacov. Cu Laban am locuit și până acum am zăbovit, și am câștigat oi și boi și slugi și slujnice și am trimis să spun Domnului meu lui Isav, ca să afle sluga ta har înaintea ta. Și s-a întors vestitorii la Iacov zicând: Mers-am la Isav fratele tău, și vine întru întâmpinarea ta, și patru sute de bărbați cu dânsul. Si s-a înfricoșat Iacov foarte, și nu știa ce va să facă. Și a împărțit poporul ce era cu dânsul și boii și oile în două tabere. Si a zis Iacov, de va veni Isav asupra unei tabere și o va tăia, altă tabără se va mântui. Și a zis Iacov: Dumnezeul tatălui meu al lui Avraam și Dumnezeul tatălui meu al lui Isaac, Doamne cela ce mi-ai zis mie, întoarce-te la pământul nașterii tale, și-ți voi face ție bine. Destul îmi este mie toată dreptatea și tot adevărul, care ai făcut robului Tău, Că numai cu acest toiag al meu am trecut Iordanul.

De la Ieșire, citire:

Cap. 2, Vers 5.

Pogorâtu-s-a fata lui faraon să se spele în apă și roabele ei umblau pe țărmurile apei și văzând un sicriaș în baltă a trimis o roabă de l-a luat și deschizându-l, a văzut un prunc plângând în sicriu și i s-a făcut milă de dânsul fetei lui faraon, și a zis; Din pruncii evreiești este acesta. Și a zis sora lui, fetei lui faraon: Voia îți este să-ți chem ție femeie doică de la evrei, să-ți hrănească pruncul? Și i-a zis ei fata lui faraon, mergi. Și ducându-se fata, a chemat pe mama pruncului. Și a zis ei fata lui faraon: Păzește-mi pruncul acesta și mi-l hrănește. Iară eu îți voi da ție plata. Și a luat femeia pruncul și l-a hrănit. Și crescând pruncul l-a dus pe dânsul la fata lui faraon și i-a fost ei în loc de fecior. Și s-a numit numele lui Moise, zicând: Că din apă l-am luat pe dânsul.

Din cartea judecătorilor, citire:

Cap. 6, vers 36.

Zis-a Ghedeon către Dumnezeu: De vei mântui cu mâna mea pe Israil, precum ai grăit: Iată eu voi pune o lână pe arie; și de va fi rouă numai pe lână și peste tot pământul uscăciune, voi cunoaște că prin mâna mea vei mântui pe Israil, în ce chip ai grăit; și a făcut așa. Și a mânecat Ghedeon de dimineață și a stors lâna și a curs rouă din lână, un pahar plin de apă și a zis Ghedeon către Dumnezeu: Să nu se aprindă mânia Ta asupra mea, și voi grăi încă odată și voi ispiti încă odată cu lâna. Să fie uscăciune pe lână numai, iară peste tot pământul rouă, și a făcut Dumnezeu așa în noaptea aceea. Și a fost uscăciune pe lână numai, iară peste tot pământul rouă.

De la, a treia carte a împăraților, citire:

Cap. 18, vers 30.

Zis-a Ilie către norod: Apropiați-vă către mine. Și s-a apropiat tot norodul către dânsul. Și a luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece neamuri ale lui Israil, precum a grăit Domnul către dânsul zicând: Israil va fi numele tău. Și a zidit pietrele întru numele Domnului și a înnoit altarul Domnului cel stricat, și a făcut groapă împrejurul altarului, întru care a încăpeau două obroace de sămânță împrejurul altarului, și a pus lemne pe altarul ce făcuse și a tăiat bucăți jertfele, și le-a pus pe lemne, și a înconjurat altarul, și a zis Ilie: Aduceți două vedre de apă, și turnați peste altar și peste jertfe și peste lemne, și a zis: Turnați a doua oară; și au turnat. Și a zis: Turnați a treia oară; și au turnat. Și curgea apa împrejurul altarului, și groapa s-a umplut de apă. Și a strigat Ilie la Cer și a zis: Doamne Dumnezeul lui Avraam, și al lui Isaac, și al lui Iacov, auzi-mă pe mine astăzi cu foc, și ca să cunoască tot poporul acesta, că Tu ești unul Domnul Dumnezeul lui Israil, și eu sunt robul Tău, și pentru Tine am făcut acestea toate, și Tu ai întors inimile norodului acestuia în urma Ta. Și a căzut foc de la Domnul din Cer și a mistuit jertfele, și lemnele și apa cea de pe dânsele. Și apa cea din groapă, și pietrele și țărâna le-a lins focul, și a căzut tot norodul pe fața sa și a zis: Adevărat Domnul Dumnezeu, Acesta este Dumnezeu.

De la a patra carte a împăraților citire:

Cap. 2, vers 19.

Zis-au oamenii cetății Ierihonului către Elisei: Iată locuința cetății acesteia este bună. Precum tu Doamne vezi dară apele sunt rele, și pământul neroditor și a zis Elisei, aduceți-mi mie o vadră nouă și puneți într-însa sare; și au luat și i-au adus lui. Și a ieșit Elisei la izvoarele apelor, și a aruncat acolo sarea și a zis: Așa grăiește Domnul, vindecat-am apele acestea și nu va mai fi de acum înainte moarte aici, nici nerodire dintr-însele. Și s-au vindecat apele până în ziua aceasta, după cuvântul care a grăit Elisei.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 49, vers 8.

Acestea zice Domnul: În vreme plăcută te-am auzit pe tine și în ziua de mântuire ți-am ajutat ție și te-am ridicat, și te-am dat și te-am pus spre împăcarea neamurilor, ca să tocmești pământul și să moștenești moștenirile pustiei! Ca să grăiești celor din legături ieșiți, și celor dintru întuneric, arătați-vă. În toate căile se vor paște și întru toate cărările pășunea lor. Nu vor flămânzi nici vor înseta, nici îi va vătăma pe ei zăduful, nici soarele; ci cela ce îi miluiește îi va mângâia pe dânșii și prin izvoare de ape îi va trece, și voi pune tot muntele spre cale, și toată cărarea spre pășunea lor. Iar aceștia de departe vor veni, aceștia de la miazănoapte și de la mare, iară alții de la pământul perșilor. Veselească-se cerurile și să se bucure pământul, să vestească munții veselie și dealurile dreptate. Că a miluit Domnul pe norodul Său și pe cei smeriți ai norodului Său i-a mângâiat și a zis Sionul: Părăsitu-m-a Domnul, și Dumnezeu m-a uitat pe mine. Au doară va uita mama pe pruncul său, sau nu-i va fi milă de fiii pântecelui său? Și de îi va și uita mama pe aceștia, dar Eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul Atotțiitorul.

După acestea, Ectenia, Iară și iară..., și după Vosglas cântă: Sfinte Dumnezeule...

Și Apostolul.

Prochimen, glas 3.

Domnul este luminarea mea și mântuitorul meu, de cine mă voi teme.

Stih: Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa,

Din cartea cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

Cap. 9, vers 19.

Fraților, slobod fiind de toate, tuturor m-am făcut rob, ca pe cei mai mulți să dobândesc. Și m-am făcut iudeilor ca un iudeu, ca pe iudei să-i dobândesc. Celor de sub lege, ca un supus legii, nefiind sub lege, ca pe cei de sub lege să dobândesc. Celor fărădelege, ca un fărădelege, nefiind fărădelege lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei fărădelege. M-am făcut celor neputincioși ca un neputincios, ca pe cei neputincioși să dobândesc. Tuturor toate m-am făcut, ca oricum pe vreunii să mântuiesc. Și aceasta fac pentru Evanghelie, ca împreună părtași ei să mă fac. Au nu știți că cei ce aleargă în locul de priveală, toți adică aleargă, dar unul ia darul. Așa să alergați ca să apucați. Iară tot cel ce se nevoiește de toate se înfrânează. Și aceia adică ca să ia cunună stricăcioasă, iară noi nestricăcioasă. Eu drept aceea așa alerg nu ca și cum nu aș ști. Așa dau război nu ca și cum aș fi bătând văzduhul. Ci îmi chinuiesc trupul meu și îl supun robiei; ca nu cumva altora propovăduind însumi să mă fac netrebnic.

Aliluia..., glas 3.

Răspuns-a inima mea cuvânt bun; Grăiesc eu lucrurile mele împăratului.

Stih: Împodobit cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor.

Evanghelia de la Luca:

Cap. 3, vers 1.

În anul al cincisprezecelea al împărăției lui Tiberie Cezarului, domnind Pilat din Pont în Iudea; și Irod stăpânind a patra parte pe Galileia; iară Filip fratele lui stăpânind a patra parte: Ituria și latura Trahoniei. Și Lisanie a patra parte stăpânind: Avilinia. În zilele Arhiereilor Anei și Caiafei, fost-a cuvântul Domnului către Ioan fiul Zahariei, în pustie. Și a venit în toată latura Iordanului, propovăduind Botezul pocăinței întru iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor Isaiei Proorocului, care zice: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului drepte faceți cărările Lui. Toată valea se va umplea, și tot muntele și măgura se va smeri; și vor fi cele strâmbe drepte și cele colțuroase căi netede. Și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau să se boteze de la el: Pui de năpârci, cine v-a arătat vouă ca să fugiți de mânia ceea ce va să fie? Faceți dară roduri vrednice de pocăință, și nu începeți a zice întru voi: Tată avem pe Avraam; că zic vouă: Că poate Dumnezeu și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. Că iată și securea la rădăcina pomilor zace; deci tot pomul carele nu face roadă bună, se taie, și în foc se aruncă; și îl întrebau pe el noroadele, zicând: Dară ce vom face? Și răspunzând zicea lor: Cela ce are două haine, să dea celui ce nu are; și cel ce are bucate, asemenea să facă. Și au venit și vameșii să se boteze de la dânsul, și au zis către el: Învățătorule, ce vom face? Iar el a zis către dânșii: Nimic mai mult decât este rânduit vouă, să nu faceți. Și îl întrebau și ostașii, zicând: Și noi ce vom face? Și a zis către dânșii: Pe nimenea să nu asupriți, nici să clevetiți; și să vă îndestulați cu lefele voastre. Iar așteptând poporul, și cugetând toți întru inimile sale de Ioan, ca nu cumva el să fie Hristos; răspuns-a Ioan tuturor, zicând: Eu cu apă vă botez pe voi; iară vine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic a-i dezlega cureaua încălțămintelor Lui. Acesta va boteza pe voi cu Duh Sfânt și cu foc. A Căruia lopată este în mâna Lui, și va curați aria Sa, și va aduna grâul în jitnița Sa; iar plevile le va arde cu focul nestins. Multe încă și altele binevestea poporului, mângâindu-l.

Și pe rând dumnezeiasca Liturghie a marelui Vasilie.

În loc de Cuvine-se cu adevărat..., cântăm: De tine se bucură toată făptura...

CHINONICUL

Lăudați pe Domnul din ceruri..., Iar după rugăciunea cea după Amvon, nu zicem: Fie numele Domnului..., ci ieșim toți prin ușa cea mare în mijlocul Bisericii, unde este apa gătită, egumenul sau preotul cel mai mare, mergând cu cinstita Cruce, clericii cu sfeșnicele înainte, și ierodiaconul cu cădelnița. Și pune cinstita Cruce pe scaunul cel gătit unde este apa gătită,

Iară cântăreții cântă Troparele acestea, pe glas 8, singur glasul.

Facere a lui Sofronie Patriarhul Ierusalimului

Glasul Domnului peste ape strigă grăind: Veniți de luați toți Duhul înțelepciunii, Duhul înțelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, al lui Hristos, Celui ce S-a arătat. (De trei ori)

Astăzi firea apelor se sfințește și se desparte Iordanul, și își întoarce curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-Se. (De două ori)

Ca un om ai venit la râu Hristoase Împărate, și Botez ca o slugă a lua Te sârguiești Bunule, din mâinile Mergătorului înainte, pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni. (De două ori)

Slavă..., glas același.

Către glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, venit-ai Doamne, chip de rob luând, Botez cerând, Cela ce nu știi de păcat. Văzutu-Te-au apele și s-au temut, cutremuratu-s-a Mergătorul înainte, și a strigat grăind: Cum va lumina sfeșnicul pe Lumină? Cum își va pune mâna robul pe Stăpânul? Sfințește-mă pe mine și apele Mântuitorule, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.

Și acum..., iar aceasta.

Apoi paremiile:

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 35, vers 1.

Acestea zice Domnul, să se veselească pustia cea însetată, să se bucure pustia, și să înflorească ca crinul, și să încolțească și toate să se veselească, și se vor bucura pustiile Iordanului. Și mărirea Libanului s-a dat ei, și cinstea Carmelului, și norodul meu va vedea slava Domnului, și înălțarea lui Dumnezeu. Întăriți-vă mâini slabe, și genunche slăbănoage vă mângâiați, și ziceți celor slabi de inimă, întăriți-vă și nu vă temeți iată Dumnezeul nostru cu judecată va răsplăti; Acela va veni și ne va mântui pe noi. Atuncea se vor deschide ochii orbilor, și urechile surzilor vor auzi. Atuncea va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor, că s-a vărsat apă în pustie, și vale în pământ însetat. Și vor fi cele fără de apă bălți, și în pământul cel însetat izvoare de apă va fi. Acolo va fi veselia păsărilor, și lăcașul sirenelor, și trestie și baltă. Acolo va fi cale curată, și cale sfântă se va chema, și nu va trece acolo necurat, nici va fi acolo cale spurcată. Cei risipiți vor merge pe dânsa, și nu vor rătăci. Și nu va fi acolo leu, nici fiară cumplită nu se va sui pe dânsa, nici se va afla acolo. Ci vor merge pe dânsa cei izbăviți și aleși de Domnul, și se vor întoarce, și vor veni în Sion cu veselie și cu bucurie, și veselie veșnică peste capul lor. Lauda și bucuria, și veselia îi va ajunge pe dânșii, și va fugi durerea, scârba și suspinarea, în șase zile.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap, 55, vers 1.

Așa grăiește Domnul, cei însetați mergeți la apă. Și câți nu aveți argint, mergând cumpărați, și mâncați, și beți fără argint și fără preț, vin și grăsime. Pentru ce prețuiți argintul nu întru pâini? Și osteneala voastră nu întru sațiu. Ascultați-mă pe Mine și veți mânca cele bune, și se va desfăta întru bunătăți sufletul vostru. Luați aminte cu urechile voastre, și urmați căilor Mele. Ascultați-mă pe Mine, și va fi viu întru bunătăți sufletul vostru; și voi pune vouă lege veșnică, cele sfinte ale lui David, și credincioase. Iată mărturie întru neamuri l-am dat pe dânsul, Domn, și povățuitor neamurilor, iată neamurile care nu te știau pe tine te vor chema, și noroadele care nu te cunoșteau la tine vor alerga, pentru Domnul Dumnezeul tău, și pentru Sfântul lui Israil, că te-am mărit pe tine. Căutați pe Dumnezeu, și dacă Îl veți afla voi pe Dânsul, să-L chemați, și dacă se va apropia de voi, să-și lase cel necredincios, căile sale, și omul cel fărădelege sfaturile sale, și să vă întoarceți la Domnul Dumnezeul vostru, și vă veți milui. Și să strigați, că mult va ierta păcatele voastre. Că nu sunt sfaturile Mele, ca sfaturile voastre; nici căile Mele, ca și căile voastre, grăiește Domnul. Ci în ce chip este departe Cerul de la pământ, așa sunt departe căile Mele de la căile voastre, și cugetele Mele de la cugetele voastre. Că precum se pogoară ploaia sau zăpada din Cer, și nu se mai întoarce acolo, până când adapă pământul, și rodește și răsare, și dă sămânță semănătorului, și pâine de mâncare, așa va fi cuvântul Meu, carele va ieși din gura Mea, nu se va întoarce la Mine deșert, până când va plini toate câte am voit. Și voi face cu spor căile Mele și poruncile Mele. Că întru veselie vă veți veseli, și întru bucurie vă veți învăța. Că munții și dealurile vor sălta, așteptându-vă pe voi întru bucurie, și toate lemnele țarinei vor bate cu ramurile. Și în locul scaiului se va înălța chiparos. Și în locul urzicii va crește mirsina. Și va fi Domnul numit și întru semn veșnic și nu va lipsi.

Din proorocia lui Isaia, citire:

Cap. 12, vers 3.

Acestea zice Domnul: Scoate-ți apă întru veselie, din izvoarele mântuirii. Și vei zice în ziua acea: Lăudați pe Domnul chemați numele Lui, vestiți întru neamuri slava Lui. Aduceți-vă aminte că înalt este numele Lui. Cântați numele Domnului că lucruri înalte a făcut. Vestiți acestea peste tot pământul, bucurați-vă și vă veseliți cei ce locuiți în Sion. Că s-a înălțat Sfântul lui Israil în mijlocul tău.

APOSTOLUL

Prochimen, glas 3.

Domnul este luminarea mea și mântuitorul meu, de cine mă voi teme.

Stih: Domnul este scutitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa.

Din cartea cea către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire:

Cap. 10, Vers 1.

Fraților, nu voi ca să nu știți voi, că părinții noștri toți, sub nor au fost și toți prin mare au trecut. Și toți prin Moise s-au botezat, în nor și în mare. Și toți aceeași mâncare duhovnicească au mâncat. Și toți aceeași băutură duhovnicească au băut. Că bea din piatra cea duhovnicească care urma. Iară piatra era Hristos.

Aliluia, glas 6:

Glasul Domnului peste ape...

Stih: Dumnezeul slavei a tunat:

Evanghelia de la Marcu:

Cap. 1, vers 9.

În vremea aceia venit-a Iisus din Nazaretul Galileii, și S-a botezat de la Ioan în Iordan. Și îndată ieșind din apă, a văzut cerurile deschise, și Duhul ca un porumb pogorându-Se peste Dânsul. Și glas a fost din ceruri: Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Carele bine am voit.

De este diacon zice Ecteniile, a iar de nu este zice preotul singur:

Cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre. Domnului să ne rugăm.

Pentru pacea a toată lumea, și bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântă Biserica aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frica lui Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru Preasfințitul Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru (cutare), sau pentru Preasfințitul iubitorul de Dumnezeu Episcopul nostru (cutare), și pentru cinstita preoțime, și întru Hristos diaconime, și pentru tot clerul și norodul, Domnului să ne rugăm.

Pentru Sfântul lăcaș acesta, orașul și țara aceasta, și pentru toate orașele și satele, și pentru toate țările, și pentru cei ce cu credință viețuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Pentru bună liniștea văzduhurilor și pentru înmulțirea roadelor pământului și pentru vremi cu pace, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce umblă pe ape și călătoresc, și pentru cei bolnavi, și pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se sfințească apa acesta cu puterea și cu lucrarea și cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru Ca să se pogoare spre apa aceasta lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de ființă, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se dăruiască apei acesteia Darul izbăvirii, și binecuvântarea Iordanului, cu puterea, și cu lucrarea, și cu venirea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre, și să se risipească tot sfatul viclean, carele se pornește asupra noastră. Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne scoată pe noi Domnul Dumnezeul nostru din toată vrăjmășia, și ispita care stă nouă împotrivă, și să ne facă vrednici bunătăților celor făgăduite, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoștinței, și a bunei credințe prin venirea Duhului sfânt, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să trimită Domnul Dumnezeu binecuvântarea Iordanului și să sfințească apa aceasta, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se facă apa aceasta Dar de sfințenie, și curățire păcatelor, spre tămăduirea sufletelor și a trupurilor, și spre tot folosul de trebuință, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie apa aceasta curățitoare spre viața de veci, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se arate aceasta izgonitoare de toată bântuiala vrăjmașilor celor văzuți și celor nevăzuți, Domnului să ne rugăm.

Pentru cei ce o vor lua și o vor primi, spre sfințenia caselor, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie aceasta spre curățirea sufletelor și a trupurilor tuturor celor ce vor lua cu credință și vor gusta dintr-însa, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne învrednicim noi, să ne umplem de sfințenie, prin gustarea apei acesteia, cu venirea cea nevăzută a Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii noastre celor păcătoși, și să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul, mânia și nevoia, Domnului să ne rugăm, apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pe noi Dumnezeule cu Darul Tău.

Pe Preasfânta Curata, preabinecuvântata slăvita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții pomenindu-o; pe noi înșine, și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Vosglas.

Că ție se cade toată slava, cinstea și închinăciunea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

Acestea zicându-le diaconul, preotul se roagă în taina zicând rugăciunea aceasta.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule, Unul-Născut, Carele ești în sânul Tatălui Dumnezeul cel adevărat, Izvorul vieții și al nemuririi, Lumina cea din Lumină, Carele ai venit în lume, să o luminezi pe dânsa. Luminează gândul nostru cu Duhul Tău Cel Sfânt și ne primește pe noi care aducem Ție slavă și bună mulțumită, pentru lucrurile Tale cele din veci mari și minunate și pentru mântuitoarea Ta rânduială cea din vecii celei mai de pe urmă, întru carele Te-ai îmbrăcat întru amestecarea cea neputincioasă și săracă a noastră și Te-ai smerit întru măsurile cele de rob, Împăratul tuturor, încă și a Te boteza în Iordan de mâna robului ai suferit. Ca sfințind firea apelor, Cela ce ești fără de păcat, să ne faci nouă cale la nașterea de a doua cea prin apă și prin Duh și să ne întorci pe noi la mântuirea cea dintâi. Ale cărei taine dumnezeiești pomenirea prăznuind, ne rugăm Ție, Stăpâne, Iubitorule de oameni, stropește și peste noi nevrednicii robii Tăi, după făgăduința Ta cea dumnezeiască apă curățitoare, Darul milostivirii Tale, ca cererea noastră a păcătoșilor peste apa aceasta, să fie bineprimită bunătății Tale. Și binecuvântarea Ta printr-însa nouă și tot credinciosului norodului Tău să se dăruiască, spre slava Sfântului și închinatului Tău nume.

Că Ție se cade toată slava, cinstea și închinăciunea împreună cu Cel fără început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Duhul Tău, acum și pururea și în vecii vecilor, amin.

Iar sfârșind diaconul ectenia, zice preotul cu glas mare această rugăciune, a lui Sofronie Patriarhul Ierusalimului.

Treime Preaînaltă, Dumnezeire Preabună, mai presus înființată, întru-tot puternică, ceea ce toate le cercetezi, nevăzută, neajunsă Care ești Făcătoare ființelor celor de duhuri si firilor celor cuvântătoare. Bunătatea cea firească, Lumina cea neapropiată, Care luminezi pe tot omul ce vine în lume; strălucește și întru mine nevrednicul robul Tău. Luminează-mi ochii minții mele, ca să îndrăznesc a lăuda facerea de bine cea nemăsurată și puterea Ta. Fie primită rugăciunea care se face de la mine pentru norodul ce stă înainte. Să nu oprească păcatele mele, venirea Sfântului Duh aicea, ci mă iartă, ca să strig către Tine fără osândă și să grăiesc și acum Ceea ce ești Preabună. Slăvimu-Te pe Tine Stăpâne, Iubitorule de oameni, Atotțiitorule, Împărate cel mai înainte de veci. Slăvimu-Te pe Tine Ziditorule și Făcătorule a toate. Slăvimu-Te pe Tine, Cel ce ești fără de tată din mamă și fără de mamă din Tată. Că în praznicul ce a trecut, Prunc Te-am văzut; iară întru acest de acum desăvârșit Te vedem pe Tine, Cel ce Te-ai arătat deplin Dumnezeul nostru din Cel deplin. Că astăzi ne-a sosit nouă tuturor vremea de praznic și ceata sfinților cu noi se adună. Și îngerii cu oamenii împreună prăznuiesc. Că astăzi Darul Duhului Sfânt în chip de porumb peste ape a venit. Astăzi Soarele cel neapus a răsărit și lumea cu lumina Domnului se luminează. Astăzi luna cu raze luminoase tot pământul luminează. Astăzi stelele cele luminoase, cu lumina strălucirii lumea împodobesc. Astăzi norii rourează din Cer omenirii ploaia dreptății. Astăzi Cel nefăcut de la făptura Sa de bunăvoie Se atinge cu mâna. Astăzi Proorocul și Înaintemergătorul, se apropie către Stăpânul și cu frică stă înaintea Lui, văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi. Astăzi apele Iordanului se prefac întru vindecări cu venirea Domnului. Astăzi cu curgeri de taină toată făptura se adapă. Astăzi păcatele oamenilor cu apele Iordanului se curățesc. Astăzi raiul s-a deschis oamenilor și Soarele dreptății ne luminează nouă. Astăzi apa cea amară care era în vremea lui Moise se preface poporului întru dulceață cu venirea Domnului. Astăzi ne-am izbăvit de plânsul cel dedemult și ca un Israil nou ne-am mântuit. Astăzi ne-am mântuit de întuneric și cu lumina cunoștinței de Dumnezeu ne-am luminat. Astăzi întunericul lumii se pierde cu arătarea Dumnezeului nostru. Astăzi cu făclie se luminează de sus toată făptura. Astăzi înșelăciunea se surpă și cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului. Astăzi cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc și cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi prăznuirea cea sfințită și mult vestită a dreptcredincioșilor se bucură. Astăzi Stăpânul la Botez merge, ca să ridice firea omenească întru înălțime. Astăzi Cel neplecat se pleacă robului Său, ca să ne slobozească pe noi din robie. Astăzi Împărăția Cerurilor am dobândit. Că împărăția Domnului nu are sfârșit. Astăzi pământul și marea bucurie lumii au împărțit și lumea s-a umplut de veselie. Văzutu-Te-au apele Dumnezeule! Văzutu-Te-au apele și s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii trupește pogorându-Se și intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Duhul Sfânt în chip de porumb pogorându-Se, și zburând împrejurul tău. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut, a fi văzut pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s-a întors înapoi, și munții au săltat, văzând pe Dumnezeu întrupat, și norii au dat glas, mirându-se de Cel ce a venit Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Prăznuirea Stăpânului astăzi în Iordan văzând, și pe cel ce moartea neascultării, și acul înșelăciunii, și legătura iadului în Iordan a afundat. Și Botezul mântuirii lumii a dăruit. Pentru aceasta și eu păcătosul și nevrednicul robul Tău, spunând măririle minunilor Tale, cu frică fiind cuprins, întru umilință strig către Tine.

Și îndată își începe preotul cu glas mare, rugăciunea aceasta.

Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale, și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale. (De trei ori)

După aceasta zice:

Că Tu cu voia toate le-ai adus, dintru neființă întru ființă. Cu puterea Ta ții împreună făptura, și cu purtarea Ta de grijă chivernisești lumea. Tu din patru stihii ai așezat făptura, cu patru vremi ai încununat curgerea anului. De Tine se cutremură toate puterile îngerești. Pe Tine Te laudă soarele. Pe Tine Te slăvește luna. Ție se cuceresc stelele. Pe Tine Te ascultă lumina. De Tine se îngrozesc adâncurile. Ție slujesc izvoarele. Tu ai întins Cerul ca o piele. Tu ai întărit pământul pe ape. Tu ai îngrădit marea cu nisip. Tu spre suflare ai vărsat văzduhul. Puterile îngerilor Ție slujesc. Și cetele arhanghelilor Ție se închină. Heruvimii cei cu ochi mulți, și Serafimii cei cu câte șase aripi împrejur stând și zburând, de frica slavei Tale celei neapropiate se acoperă. Că Tu Dumnezeu fiind nehotărât și fără început și negrăit, ai venit pe pământ, chip de rob luând, întru asemănarea omenească făcându-Te. Că n-ai suferit Stăpâne pentru milostivirea milei Tale, a vedea neamul omenesc muncindu-se de diavolul, ci ai venit și ne-ai mântuit pe noi. Mărturisim bunătatea, vestim mila, nu tăinuim facerea Ta de bine. Firea neamului nostru o ai izbăvit. Pântecele Fecioarei l-ai sfințit cu nașterea Ta. Toată făptura Te laudă pe Tine, Cela ce Te-ai arătat. Că Tu, Dumnezeul nostru pe pământ Te-ai arătat, și cu oamenii împreună ai petrecut. Tu și repejunile Iordanului le-ai sfințit, din Cer trimițând Duhul Tău Cel Sfânt, și capetele balaurilor care se ascundeau acolo le-ai zdrobit.

Tu însuți dar Iubitorule de oameni Împărate, vino și acum prin venirea Sfântului Tău Duh și sfințește apa aceasta. (De trei ori)

Aceasta zicând preotul de trei ori, binecuvântează apa cu mâna, afundându-o în chipul Crucii, la fiecare Stih.

Apoi zice:

Și-i dă ei Dar de vindecare și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor nestricăciunii, Dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierdere, de puterile cele potrivnice neajunsă, de puterea îngerească plină. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa, să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor, spre tot folosul de trebuință. Că Tu ești Dumnezeul nostru, Cela ce ai înnoit prin apă și prin Duh firea noastră cea învechită de păcat. Tu ești Dumnezeul nostru, Carele pe vremea lui Noe, cu apă ai înecat păcatul. Tu ești Dumnezeul nostru, Cela ce ai scos neamul evreiesc din robia lui faraon, prin mare și prin Moise. Tu ești Dumnezeul nostru Cela ce ai despicat piatra în pustie și au curs ape, și râurile s-au umplut de apă, și pe poporul Tău cel însetat l-ai adăpat. Tu ești Dumnezeul nostru, Cela ce cu apă și cu foc, prin Ilie ai izbăvit pe Israil de rătăcirea lui Baal. (De trei ori)

Însuți și acum, Stăpâne, sfințește apa aceasta, cu Duhul Tău Cel Sfânt.

Asemenea și aceasta zicându-o Preotul de trei ori, binecuvintează apa iarăși în cruciș.

Apoi zice:

Dă tuturor celor ce se vor atinge de dânsa, și o vor gusta, și se vor stropi cu dânsa, sfințire, sănătate, curățire, binecuvântare.

Și mântuiește Doamne pe preaînălțatul și de Hristos iubitorul nostru stăpânitor. (De trei ori)

Și-l păzește pe dânsul sub acoperământul tău în pace, supune sub picioarele lui, pe tot vrăjmașul și pizmașul, și luptătorul. Dăruiește lui toate cererile cele către mântuire, și viață veșnică.

Pomenește Doamne pe preasfințitul Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru (numele) pe iubitorul de Dumnezeu Episcopul nostru (numele) și toată preoțimea și diaconimea care este întru Hristos, și poporul ce stă înainte. Și-i miluiește pe dânșii și pe noi după mare mila Ta. Ca și de toate stihiile, și de îngeri, și de oameni, și de toți cei văzuți și nevăzuți, să se slăvească numele Tău cel Preasfânt, al Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor, Amin.

Preotul: Pace tuturor!

Diaconul: Capetele voastre Domnului să le plecați.

Preotul plecându-și capul, zice în taină, această rugăciune:

Pleacă Doamne urechea Ta, și ne auzi pe noi, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan și ai sfințit apele. Și ne binecuvintează pe noi pe toți prin plecarea grumazului nostru, care închipuim chipul robiei. Și ne învrednicește pe noi a ne umple de sfințenia Ta, prin împărtășirea și stropirea apei acesteia. Și să ne fie nouă Doamne spre sănătatea sufletului și a trupului.

Că Tu ești sfințirea sufletelor noastre, și Ție slavă și mulțumită, și închinăciune înălțăm, împreună cu Părintele Tău Cel fără început, și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

După aceasta luând Preotul cinstita Cruce, o afundă pe dânsa drept în apă, de trei ori, făcând chipul Crucii, ținându-o cu amândouă mâinile, și zicând:

Troparul glas 1.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, mărire Ție. (De 3 ori)

După aceasta, stropește altarul și toată Biserica, și poporul, cu Sfânta apă. Și venind în Biserică, cântă această Stihiră, pe glas 6.

Cântăm credincioșii, mărirea facerii de bine a lui Dumnezeu cea pentru noi. Că făcându-Se Om pentru păcatul nostru pentru curățirea noastră se curățește în Iordan, Unul Cel Curat și nestricăcios, sfințindu-mă pe mine și apele, și zdrobind capetele balaurilor în apă. Deci să luăm apă cu veselie fraților, că Darul Duhului nevăzut se dă, celor ce iau cu credință, de la Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

După aceea.

Fie numele Domnului binecuvântat, de acum și până în veac. (De trei ori)

Slavă..., Și acum..., și Psalm 33:

Binevoi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Întru Domnul se va lăudă sufletul meu. Auză cei blânzi, și să se veselească. Măriți pe Domnul cu mine, și să înălțăm numele Lui împreună. Căutat-am pe Domnul și m-a auzit, și din toate necazurile mele m-a izbăvit. Apropiați-vă către Dânsul, și vă luminați; și fețele voastre nu se vor rușina. Săracul acesta a strigat, și Domnul l-a auzit pe dânsul, și din toate necazurile lui l-a mântuit. Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul, și-i va izbăvi pe ei. Gustați și vedeți că Bun este Domnul; fericit bărbatul carele nădăjduiește spre Dânsul. Temeți-vă de Domnul toți sfinții Lui, că nu este lipsă celor ce se tem de Dânsul. Bogații au sărăcit și au flămânzit; iar cei ce caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Veniți fiilor ascultați-mă pe mine; frica Domnului voi învăța pe voi. Cine este omul cel ce voiește viața, carele iubește să vadă zile bune? Oprește-ți limba ta de la rău, și buzele tale, ca să nu grăiască vicleșug. Ferește-te de rău, și fă bine, caută pacea și o urmează pe ea. Ochii Domnului spre cei drepți, și urechile Lui spre rugăciunea lor. Iar fața Domnului asupra celor ce fac rele, ca să piardă de pe pământ pomenirea lor. Strigat-au drepții, și Domnul i-a auzit pe ei, și din toate necazurile lor i-a mântuit. Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă; și pe cei smeriți cu Duhul va mântui. Multe sunt necazurile drepților, și din toate acelea va mântui pe ei Domnul, Păzește Domnul toate oasele lor; nici unul dintr-însele nu se va zdrobi. Moartea păcătoșilor este cumplită. Și cei ce urăsc pe dreptul, vor greși. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi, și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul.

Și Otpustul acesta:

Cela ce în Iordan de la Ioan, a voit a Se boteza pentru mântuirea noastră, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru. Pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, și pentru ale tuturor sfinților, să ne miluiască, și să ne mântuiască pe noi, ca un Bun, și Iubitor de oameni.

Și se, dă Anaforă poporului și gustăm și din Sfânta apă mai înainte de Anaforă. Această rânduială se face, dacă se întâmplă ajunul în post. Iar de se va întâmpla Sâmbăta sau Duminica, când nu este post, deci facem liturghia mai de dimineață, precum într-alte zile.

Iar Vecernia se face seara, precum mai-nainte s-a zis, până la Evanghelie; și Sfinte Dumnezeule..., nu se cântă, pentru că nu se slujește Liturghie, (căci Liturghia s-a slujit mai de dimineață), ci după Paremii. Prochimenul Apostolului, Apostolul, și Evanghelia, Ecteniile.

Și ieșind la locul cel gătit, cântând: Glasul Domnului peste ape..., și celelalte pe rând. Și se face sfințirea apei neschimbată, precum mai înainte s-a arătat. Iar după ce intrăm în Biserică, cântăm Stihira cea mai sus scrisă. Să cântăm credincioșii... Și se face de preot ecteniile, și Otpustul.

Bine voi cuvânta pe Domnul..., nu zicem, pentru că se zice la Liturghie, ci cântăm: Troparul, și Condacul, praznicului și, Întru mulți ani... La masă, brânză și ouă și pește nu mâncăm, ci cu untdelemn, și cu vin, slăvim pe Dumnezeu.

CADE-SE A ȘTI: Cum că praznicul arătării Domnului întru oricare zi se va întâmpla, așa să se urmeze: Pe la ceasurile șapte seara toacă paraclisierul în toaca cea mare, și trage toate clopotele. Și adunându-ne în Biserică, și binecuvântând Preotul, cântăm Pavecernița cea mare, și, Cu noi este Dumnezeu..., Cu cântare, pe glas 8. După cel întâi Sfinte Dumnezeule..., Troparul: În Iordan botezându-te tu Doamne..., După al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul: Arătatu-Te-ai astăzi..., După, Slavă întru cei de sus..., ieșim după obicei cu Litia.

LA LITIE

Stihirile, glas 4, ale lui Cozma Monahul, însuși glasul.

Cel ce Se îmbracă cu lumina ca cu o haină, pentru noi bine a voit a Se face ca noi. Și în repejunile Iordanului Se îmbracă astăzi, nu Lui însuși trebuindu-i acestea spre curățire, ci nouă întru Sine rânduindu-ne a doua naștere, o minune! Fără de foc se fierbe, și zidește fără sfărâmare, și mântuiește pe cei întru Dânsul luminați, Hristos Dumnezeu, și Mântuitorul sufletelor noastre.

Pe Tine, Cela ce cu Duhul și cu foc, curățești păcatul lumii, văzându-Te Botezătorul venind către dânsul, spăimântându-se și tremurând a strigat grăind: Nu cutez a mă atinge de creștetul Tău cel preacurat. Tu mă sfințește Stăpâne cu dumnezeiască arătarea Ta, unule Iubitorule de oameni.

Veniți să urmăm fecioarelor celor înțelepte. Veniți să întâmpinăm pe Stăpânul, Cel ce S-a arătat, că a venit ca un Mire la Ioan. Iordanul văzându-Te s-a temut și a așteptat. Ioan a strigat: Nu cutez a mă atinge de creștetul Cel fără de moarte. Duhul s-a pogorât în chip de porumb să sfințească apele. Și glas din Cer: Acesta este Fiul meu, Cel ce a venit în lume, să mântuiască neamul omenesc, Doamne slavă Ție.

Botezatu-s-a Hristos, și a ieșit din apă, și a ridicat împreună cu Sine lumea. Și S-a văzut deschizându-se; cerurile, care Adam le-a închis luiși, și celor împreună cu dânsul. Și Duhul a mărturisit Dumnezeirea; că celui asemenea i-a venit, și glas din Cer. Că de acolo este mărturisit, Mântuitorul sufletelor noastre.

Cutremuratu-s-a mâna Botezătorului, când s-a atins de preacurat creștetul Tău. Întorsu-s-a râul Iordanului înapoi, neîndrăznind a-ți sluji Ție. Că cela ce s-a sfiit de Isus al lui Navi, cum nu avea a se teme de Făcătorul său? Dar toată rânduiala o ai plinit Mântuitorul nostru, ca să mântuiești lumea cu arătarea Ta, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., glas 8, a lui Ioan Monahul.

Doamne, vrând să plinești cele ce ai rânduit din veac, din toată făptura slujitori tainei Tale ai luat. Din îngeri pe Gavriil, din oameni pe Fecioara, din ceruri steaua, și din ape Iordanul. Întru care fărădelegea lumii ai pierdut-o, Mântuitorul nostru, slavă Ție.

Și acum..., glas același a lui Anatolie.

Astăzi făptura se luminează. Astăzi toate se veselesc, cele cerești împreună și cele pământești. Îngerii și oamenii se amestecă; că unde este venirea Împăratului și rânduiala vine. Deci să mergem la Iordan, să vedem toți pe Ioan cum botează creștetul cel nefăcut de mână și fără de păcat. Pentru aceasta apostolescul glas aducând, cu un glas să strigăm: Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor, luminând și dând credincioșilor mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2, a lui Anatolie, însuși glasul.

La râul Iordanului văzându-Te pe Tine, Ioan la sine venind, a zis Hristoase Dumnezeule: Ce ai venit la slugă, Cela ce nu ai spurcăciune Doamne? Întru al cărui nume Te voi boteza? Întru al Tatălui? Ci pe Acesta îl porți întru Tine. Întru al Fiului? Ci Tu însuți ești Cela ce Te-ai întrupat. Întru al Duhului Sfânt? Ci și pe Acesta îl știi da credincioșilor prin guri. Cela ce Te-ai arătat Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Stih: Marea a văzut și a fugit Iordanul s-a întors înapoi.

Văzutu-Te-au apele Dumnezeule, văzutu-Te-au apele și s-au temut. Că spre a Ta slavă a privi Heruvimii nu pot, nici Serafimii a căuta. Ci cu frică stându-ți înainte, unii Te poartă, iară alții slăvesc puterea Ta. Cu care Îndurate vestim lauda Ta grăind: Cela ce Te-ai arătat Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Astăzi Făcătorul Cerului și al pământului, vine cu trup la Iordan, Botez cerând Cel fără păcat, ca să curățească lumea de înșelăciunea vrăjmașului. Și Se botează de la slugă Stăpânul tuturor și curățire prin apă dăruiește neamului omenesc. Acestuia să-i strigăm: Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Slavă..., Și acum..., glas 8, a lui Teofan.

Pe Soarele Cel din Fecioară, văzându-L cel din cea stearpă sfeșnicul cel luminos, la Iordan cerând Botez, cu frică și cu bucurie a strigat către Dânsul. Tu mă sfințește Stăpâne, cu dumnezeiască arătarea Ta.

Tropar, glas 1:

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, mărire Ție. (De trei ori)

Și obișnuita binecuvântare a pâinilor și citire spre lauda praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Arătându-Te Tu în Iordan; Mântuitorule, și botezându-Te de la Mergătorul înainte Hristoase, Fiu iubit ai fost de Tatăl mărturisit. Pentru aceasta și împreună fără de început cu Tatăl Te-ai arătat. Și Duhul Sfânt peste Tine S-a pogorât. Întru Carele și luminându-ne strigăm: Slavă lui Dumnezeu în Treime.

Slavă..., Și acum..., glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Apele Iordanului le-ai sfințit, stăpânirea păcatului ai sfărâmat-o, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-te-ai pe Tine sub palma Mergătorului înainte, și ai mântuit din înșelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm mântuiește lumea Ta.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Cu repejunile Iordanului Te-ai îmbrăcat, Cela ce Te îmbraci cu lumina preaslăvit. Întru care ai înnoit firea lui Adam cu ascultarea, sfărâmând pe balaurul, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine și Sfântă arătarea Ta toți o slăvim.

Slavă..., Și acum..., glas 4:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Iordane râule, ce te-ai mirat văzând gol pe Cel nevăzut? Văzut-am și m-am spăimântat, zice: Și cum n-aș fi avut a mă înspăimânta de Dânsul și a mă întoarce? Îngerii văzându-L s-au înfricoșat. Cerul s-a spăimântat, și pământul s-a cutremurat și marea s-a îngrozit, și toate cele văzute, și cele nevăzute. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

După Polieleu, Sedealna, glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Veniți să vedem credincioșii, unde S-a botezat Hristos. Să mergem drept aceea la râul Iordanului asupra glasului celui ce strigă în pustie și să vedem acolo pe Făcătorul lui Adam, plecându-Se sub mâna robului pentru milosârdia cea negrăită. Și către Dânsul cu mare glas să strigăm: Venit-a Cel ce S-a arătat în Iordan, să sfințească apele.

Slavă..., Și acum..., aceeași.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Marcu:

Cap. 1, vers 9.

În vremea aceia venit-a Iisus din Nazaretul Galileii, și S-a botezat de la Ioan în Iordan. Și îndată ieșind din apă, a văzut cerurile deschise, și Duhul ca un porumb pogorându-Se peste Dânsul. Și glas a fost din ceruri: Tu ești Fiul Meu Cel iubit, întru Carele bine am voit.

După Psalm 50, Slavă..., glas 2:

Toate astăzi să se bucure, Hristos arătându-se în Iordan...

Și acum..., tot aceeași.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila ta...

Și stihira 6 glas.

Dumnezeu Cuvântul s-a arătat cu trup neamului omenesc și a stătut a Se boteza în Iordan, și a zis către Dânsul, Mergătorul înainte: Cum îmi voi tinde mâna și mă voi atinge de creștetul Celui ce ține toate? Măcar deșii ești din Maria, Prunc, dar Te știu Dumnezeu mai înainte de veci, pe pământ umbli, Cela ce ești lăudat de Serafimi; și slugă fiind a boteza pe Stăpânul nu m-am învățat. Cela ce ești neajuns Doamne slavă Ție.

CANOANELE

Două; Irmoasele amânduror canoanelor de câte 2 ori, și Troparele pe 12.

Canonul cel dintâi.

A lui Cosma.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Fundul adâncului l-a descoperit și pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru același acoperind pe potrivnici, Cel tare întru războaie Domnul, că S-a proslăvit.

Pe Adam cel stricat, iarăși îl zidește în curgerile Iordanului, și capetele balaurilor celor ce s-au încuibat le sfărâmă, Împăratul veacurilor, Domnul, că S-a proslăvit.

Cu focul cel fără materie al Dumnezeirii, în trup materialnic îmbrăcându-Se cu apa Iordanului se acoperă, Cel ce S-a întrupat din Fecioară, Domnul, că S-a proslăvit.

Cel ce spală spurcăciunea oamenilor, împreună cu aceștia curățindu-Se în Iordan, S-a asemănat lor voind, Cel ce a fost rămânând, pe cei din întuneric luminează Domnul, că S-a proslăvit.

Alt Canon iambicesc al Sfântului Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Umblat-a Israil prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat deîndată. Iar negrul luciu pe voievozii egipteni, i-a înecat cu totul mormântul cel așternut cu apă, cu puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Strălucirii Soarelui celui purtător de lumină ce s-a arătat oamenilor, acum din pustie spre apele Iordanului, Împărate ți-ai plecat grumazul Tău, ca să răpești din locul cel întunecos pe începătorul neamului, și de toată spurcăciunea să curățești făptura.

Cuvinte Cel fără de început, pe cel ce s-a îngropat împreună cu Tine în ape, pe cel stricat de înșelăciune nou îl faci. Acest preaputernic glas negrăit de la Tatăl luând: Acesta este Fiu al meu iubit, și întocmai Mie cu firea.

Catavasiile, Irmoasele, a amânduror Canoanelor:

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Domnul cel ce dă împăraților noștri tărie, și înalță cornul unșilor Săi, din Fecioară S-a născut, și vine către Botez. Deci credincioșii să-i strigăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Cea mai înainte stearpă și cumplit neroditoare, Biserica lui Hristos astăzi Te veselește. Că prin apă și prin Duh fii s-au născut Ție, care cu credință strigă: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Cu mare glas în pustie strigă Mergătorul înainte: Gătiți căile lui Hristos, și cărările Dumnezeului nostru drepte le faceți, cu credință strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Alt Canon,

Irmos:

Câți ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători sfărâmânduli-se dinții, să ne bucurăm și să lărgim gura, împletind cuvântul din cuvintele cântării, cu care de la noi se îndulcește de daruri.

Cel ce a sădit întâi omorâciunea făpturii, închipuindu-se în firea fiarei, celei făcătoare de rău, se întunecă prin trupeasca venire, lovindu-se de Stăpânul, Cel ce S-a arătat ca un luceafăr, ca să-i sfărâme capul lui cel prea-vrăjmaș.

Trage la sine firea cea de Dumnezeu zidită, cea îngropată în hotarele pântecelui muncitorului. Nască-se iarăși spre înnoirea neamului pământesc. Că a venit Stăpânul, lucru preabun săvârșind, vrând să o curățească pe dânsa.

Ipacoi, glas 5.

Când cu arătarea Ta, ai luminat toate, atuncea marea cea sărată a necredinței a fugit. Și Iordanul cel ce curgea în jos s-a întors, la Cer ridicându-ne pe noi. Ci cu înălțimea dumnezeieștilor Tale porunci păzește-ne pe noi Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, și ne miluiește.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzitu-s-a Doamne glasul Tău carele ai zis, glasul celui ce strigă în pustie; când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de față, iar prin Duhul a strigat: Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Să se curățească Soarele cel prealuminat din fire, cine a văzut? Propovăduitorul a strigat. Să te spăl pe tine cu ape Raza slavei, chipul Tatălui cel pururea veșnic, și iarbă fiind să mă ating de Focul Dumnezeirii Tale. Că tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Arătatu-și-a Moise dumnezeiasca cucernicie care a avut, apropiindu-se de Tine; că dacă Te-a cunoscut pe Tine când l-ai strigat din rug deîndată și-a întors fața, dar eu cum Te voi vedea luminat? Sau cum îmi voi pune mâna pe Tine? Că Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Cu suflet înțelegător fiind eu, și cu cuvântare cinstit, mă rușinez de cele fără de suflet; că de Te voi boteza pe Tine, pârâș este mie muntele cel ce fumegă cu foc, și marea ceea ce a fugit în două părți, și Iordanul carele s-a întors. Că Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos:

Curățindu-se cu lumina vederii de taină, cântând Proorocul a oamenilor înnoire, a dat glas mișcat fiind de Duhul, arătând întruparea nespusului Cuvânt; de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Trimis fiind de la Tatăl prealuminate Cuvinte, vii să gonești cuprinderea nopții cea rău întunecată, și să dezrădăcinezi păcatele oamenilor, și fii luminați la Tine să tragi cu Botezul Tău, Fericite, din curgerile Iordanului.

La singur Cuvântul cel preamărit privind, luminat propovăduitorul strigă făpturii: Acesta fiind mai înainte de mine, al doilea prin trup întocmai cu chipul meu a strălucit cu dumnezeiasca putere, ca să strice păcatul nostru cel vrăjmaș.

Mâncare de viață purtătoare întru Sine purtând, vânează, alergând asupra cuiburilor balaurilor, multe curse surpând Dumnezeu Cuvântul, și pe cela ce lovea cu călcâiul pe tot neamul, pe acesta prinzându-l mântuiește făptura.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Iisus începătorul vieții, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit. Și curățire ca unui Dumnezeu netrebuindu-i, pe cel căzut îl curățește în Iordan, întru care pierzând vrajba, dăruiește pacea care covârșește toată mintea.

Adunându-se popoare fără număr să se boteze de la Ioan, însuși în mijlocul lor a stătut, și a strigat către cei ce erau de față: Cine v-a arătat vouă neplecaților să fugiți de mânia ceea ce va să fie? Roduri vrednice lui Hristos faceți, că Cela ce stă de față acum pace dăruiește.

Lucrătorul și Făcătorul în mijloc stând, ca unul Cela ce cearcă inimile tuturor, și lopata cea curățitoare în mâini luând, aria cea a toată lumea preaînțelepțește o alege nerodirea arzând, și celor bine roditori viață veșnică dăruind.

Alt Canon,

Irmos:

Cei ce ne-am spălat prin curățirea Duhului, de veninul spurcatului și întunecatului vrăjmaș, plecat-am pe calea cea nouă nerătăcită, care duce în bucuria cea neapropiată, apropiată numai celor împăcați cu Dumnezeu.

Văzând Făcătorul întru întunericul greșelilor, în legături nescăpate pe cel ce l-a zidit cu degetele, l-a pus pe amândoi umerii ridicându-l sus. Acum în apele cele mult curgătoare spălându-l de rușinea cea de demult a obiceiului celui rău al lui Adam.

Cu bună credință să alergăm cu osârdie, la izvoarele cele preacurate, ale curgerii celei de mântuire, să vedem pe Cuvântul, Cel din cea nestricată, Care aduce vasul dumnezeieștii încetări, ceea ce curățește cu dulceață boala lumii.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Glasul Cuvântului, sfeșnicul luminii, luceafărul Mergătorul înaintea Soarelui, în pustie pocăiți-vă strigă tuturor popoarelor, și mai înainte vă curățiți, că iată de față stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Cel ce S-a născut fără stricăciune din Dumnezeu și Tatăl, din Fecioară fără spurcăciune S-a întrupat Hristos. A Cărui curea, adică unirea Cuvântului cea cu noi, nu-i vrednic a o dezlega învață Mergătorul înainte; pe pământeni din stricăciune izbăvindu-i.

Cu foc desăvârșit botează Hristos pe cei ce nu se pleacă, și nu-l cunosc pe el Dumnezeu. Iar cu Duhul înnoiește prin apă cu Darul, pe cei ce cunosc Dumnezeirea lui, de greșeli izbăvindu-i.

Alt Canon,

Irmos:

Pe Cel dorit l-a arătat cu preafericit glas Tatăl, pe Carele din pântece L-a născut. Adevărat, zice, Acesta de o fire fiindu-mi Fiu, luminat a ieșit din neamul omenesc, Cuvânt al Meu viu, și Om după rânduială.

Din leul cel de mare, Proorocul cel ce în trei nopți străin s-a fiert în pântece, iarăși a ieșit. Mântuirea de balaurul cel de oameni ucigător, prin nașterea cea de a doua tuturor mai înainte arătând, în anii cei de apoi.

Deschizându-se Cerul, prin prealuminate ferestre ucenicul a văzut pe Duhul cel trimis de la Tatăl, rămânând peste Cuvântul Cel Preacurat, pogorându-Se ca un porumb cu chip negrăit, și popoarelor S-a arătat venind la Stăpânul.

CONDACUL, glas 4. Însăși podobia.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, și lumina Ta Doamne s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat lumina cea neapropiată.

ICOS

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului, și pământului Neftalimului, precum a zis Proorocul, lumină mare a strălucit Hristos. Celor întunecați rază luminoasă S-a arătat, Care în Betleem a răsărit, și mai vârtos din Maria Domnul în toată lumea și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei din Adam goi, veniți toți să ne îmbrăcăm într-însul, ca să ne încălzim, că acoperă pe cei goi, și luminează pe cei întunecați. Venit-ai și Te-ai arătat lumina cea neapropiată.

SINAXAR

În aceasta lună, în ziua a șasea, Sfânta și dumnezeiasca arătare a Domnului Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Stih: Botezul lui Hristos cerurile deschizând.

Pe cei ce nu-l întinează pe acesta înlăuntru este aducând.

Mergătorul înainte cu adevărat,

În a șasea zi pe Hristos în râu a botezat.

Întru această zi prăznuim sfânta arătare a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în biserica cea mare, și în celelalte sfinte biserici, ce se află pe alte locuri. Făcând de cu seară slujba privegherii. Pentru aceasta, că însuși Dumnezeu Cuvântul, îmbrăcându-se în vechiul Adam, și plinind toate ale legii, a venit și la marele prooroc Ioan, ca să se boteze, care îl oprea zicând către dânsul: Mie-mi trebuiește să mă botez de la tine, și tu vii la mine? Însă dacă a auzit pe Domnul, zicând: Lasă acum, și a cunoscut că Botezul este plinirea a toată dreptatea, a lăsat. Și îndată s-a botezat Hristos, și toată firea apelor a sfințit, și toate păcatele oamenilor în repejunile Iordanului cufundându-le, îndată a ieșit din apă, și înnoind, și din nou zidind pe omul care era învechit în păcate, i-a dat Împărăția Cerurilor. A căruia este slava, și puterea, în vecii vecilor, Amin.

Tot în această zi, Sfântul noul sfințit Mucenic Romano Lachedemonul, mărturisind în anii o mie șase sute nouăzeci și cinci, care prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Romano prin sabie mutându-se de pe pământ,

Locuiește acolo unde cetele mucenicilor sunt,

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Pe Tinerii cei binecredincioși, care au intrat în cuptorul cel cu foc, Duh de rouă suflând, nevătămați i-a păzit și pogorârea dumnezeiescului înger. Pentru aceea în văpaie răcoriți fiind, cu mulțumire au cântat: Prealăudate Doamne al părinți lor, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Precum în ceruri cu cutremur și cu minune, au stătut de față la Iordan puterile îngerești, privind la atâta smerenie a lui Dumnezeu, cum Cela ce ține așezarea apelor celor mai pe deasupra, în ape purtător de trup a stătut, Dumnezeul părinților noștri.

Norul oarecând și marea, mai înainte a închipuit minunea dumnezeiescului Botez; întru care poporul cel dedemult s-a botezat întru ieșire prin puitorul de lege. Și marea era chipul apei, iar norul al Duhului. Prin Care desăvârșit făcându-ne strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Toți credincioșii întru carele săvârșire am luat, pe acela Dumnezeu numindu-L, neîncetat cu îngerii să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, că Aceasta este Treimea în fețe cea de o Ființă și un Dumnezeu, Căruia cântăm: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

Ars-a cu apă capetele balaurilor, Cel ce a potolit văpaia cea înaltă a cuptorului, în care erau credincioșii Tineri. Negura cea grea care este din păcat, toată o spală cu roua Duhului.

Tu văpaia asirienilor cea îngrozitoare, care Te-a închipuit pe Tine o ai oprit, prefăcându-o în rouă. Iar acum cu apă Te-ai îmbrăcat Hristoase; arzând pe vătămătorul vrăjmaș cel tăinuit, care cheamă la calea cea alunecătoare.

Despărțindu-se Iordanul dedemult, pe uscat a trecut poporul israelitean, închipuindu-Te pe Tine, Cel Preaputernic, Carele treci acum făptura cu sârguire prin ape, la calea cea nestricată și mai bună.

Știm că Tu dedemult ai adus cu ticăloșie potopul cel atotpierzător spre stricăciunea a toate, o întreite lucruri mari și străine făcând! Iar acum ai înecat Hristoase păcatul, pentru milostivirea și mântuirea oamenilor.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Taină preaslăvită a arătat Cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în repejuni vrea să primească Iordanul, Focul cel nematerialnic, și să sufere pe Ziditorul cu trupul botezându-Se. Pe Care bine Îl cuvintează popoarele și Îl preaînalță întru toți vecii.

Leapădă toată temerea, Mântuitorul a zis Mergătorului înainte, și Mie te pleacă, și ca la un Bun vino la Mine, că aceasta din fire Sunt. Poruncii Mele te supune, și Mă botează pe Mine, Cel ce M-am pogorât. Pe Care bine Mă cuvintează popoarele și Mă preaînalță întru toți vecii.

Cuvintele Stăpânului dacă le-a auzit Botezătorul, cutremurându-se, palma și-a tins. Însă cu mâna atingându-se de creștetul Ziditorului său Celui ce vrea să Se boteze, a strigat: Sfințește-mă, că Tu ești Dumnezeul meu, pe Carele bine Te cuvintează popoarele și Te preaînalță întru toți vecii.

Treimica:

A Treimii arătare în Iordan s-a făcut, că singură firea cea mai presus îndumnezeită, Tatăl, a strigat: Acesta ce Se botează Fiul Meu Cel iubit este. Și Duhul a venit la Cel asemenea, pe Carele bine-L cuvintează popoarele și-L preaînalță întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos:

Slobodă adică făptura se cunoaște, și fii ai luminii, cei mai-nainte întunecați. Numai domnul întunericului suspină. Acum bine să laude cu osârdie pe pricinuitorul ceea ce era întâi ticăloasă, toată moștenirea neamurilor.

Cei trei de Dumnezeu cinstitori, în foc fiind rourați, strălucindu-se prea-arătat întru întreite sfințenii, luminat au arătat firea cea preaînaltă, prin care Cel cu amestecarea omenească a ars cu rouă milostivindu-Se, toată înșelăciunea cea atotpierzătoare.

În alb să se îmbrace toată firea pământească cea din cădere acum în ceruri ridicată. Pentru că de la Cuvântul prin Carele se păzesc toate, scăldându-se în ape curgătoare, de greșelile cele dintâi a scăpat, luminat spălându-se.

La Cântarea a 9-a, Ceea ce ești mai cinstită... Nu cântăm, ci pripelile acestea:

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Cela ce în Iordan S-a botezat Împăratul Hristos.

Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a te lăudă după vrednicie, și se întunecă și mintea cea mai presus de lume, a cânta ție de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce ești bună primește credința, că știi dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești folositoare, pe tine te slăvim.

Deci și a doua strană, cântă aceeași pripeală și Irmosul asemenea. Apoi aceste pripeli împreună cu Troparele întâiului Canon.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce de la Mergătorul înainte Botez a cerut.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce a venit la Iordan să Se boteze.

Troparul:

Davide vino cu Duhul la cei luminați. Acum cântă, apropiați-vă către Dumnezeu cu credință, grăind: Luminați-vă, că săracul acesta Adam întru cădere a strigat, și l-a auzit pe el Domnul, venind în curgerile Iordanului și pe cel stricat l-a înnoit.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce de glasul Părintesc a fost mărturisit.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Unul din Treime, Carele grumazul și-a plecat și Botez a primit.

Troparul:

Isaia, spălați-vă și vă curățiți grăiește, lăsați vicleșugurile dinaintea Domnului. Cei însetoșați mergeți la apa cea vie. Că Hristos stropește cu apă înnoitoare, pe cei ce se apropie către Dânsul cu credință și botează cu Duhul spre viața cea neîmbătrânitoare.

Pripeală: Proorocule vino la Mine, tinde-ți mâna și Mă botează degrab.

Pripeală: Proorocule lasă acum și Mă botează pe Mine Cela ce voiesc, că am venit să plinesc toată dreptatea.

Troparul:

Păziți suntem credincioșii, cu Darul și cu pecetea, că precum de pierzătorul scăpau evreii ungând pragurile dedemult cu sânge, așa și nouă ne va fi această dumnezeiască prăznuire, baie de a doua naștere, de unde vom vedea și lumina Treimii cea neapusă.

Apoi iarăși strana întâia cântă pripeala canonului al doilea.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe cea mai cinstită decât oștile cele cerești, pe Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu.

Irmosul:

O minunile nașterii tale celei mai presus de minte! Mireasă Preacurată, Maică binecuvântată! Prin care dobândind desăvârșit mântuire, te lăudăm cum se cade ca pe făcătoarea de bine, daruri aducând, cântare de mulțumire.

Pripeală: Astăzi Stăpânul își pleacă grumazii sub mâna Mergătorului înainte.

Pripeală: Astăzi Ioan botează pe Stăpânul, în curgerile Iordanului.

Pripeală: Astăzi Stăpânul în ape îngroapă păcatele oamenilor.

Troparul:

Știm că cele ce s-au arătat lui Moise prin rug, aicea prin străine așezământuri s-au lucrat. Că precum s-a păzit Fecioara, Foc purtând, născând pe Purtătorul de lumină, pe Binefăcătorul, așa și râurile Iordanului primindu-L.

Pripeală: Astăzi Stăpânul de sus Se mărturisește Fiu iubit.

Pripeală: Astăzi Stăpânul a venit să sfințească firea apelor.

Pripeală: Astăzi Stăpânul Botez primește din mâna înainte Mergătorului.

Troparul:

Uns-ai firea omenească săvârșindu-o Împărate fără început, cu împărtășirea Duhului, și cu preacurate ape curățindu-o, și puterea întunericului cea înălțată biruind, acum ai mutat-o la viața cea neîncetată.

Apoi strana întâia, cântă pripeala Canonului întâi și Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, și se întunecă și mintea cea mai presus de lume, a cânta ție de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce ești bună primește credința, că știi dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești folositoare, pe tine te slăvim.

Și a doua strană, asemenea cânta pripeala Canonului al doilea și Irmosul:

O minunile nașterii tale celei mai presus de minte! Mireasă Preacurată, Maică binecuvântată! Prin care dobândind desăvârșit mântuire, te lăudăm cum se cade ca pe făcătoarea de bine, daruri aducând, cântare de mulțumire.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-au pe noi de sus...

Arătatu-s-a Mântuitorul Darul și adevărul, în repejunile Iordanului; și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat. Pentru că a venit și S-a arătat, Lumina cea neapropiată. (De trei ori)

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glas 1, Singur glasul.

Ale lui Ghermano patriarhul.

Lumină din Lumină a strălucit lumii Hristos Mântuitorul nostru, Cel ce S-a arătat Dumnezeu. Acestuia popoarele să ne închinăm. (De două ori)

Cum Te vom cinsti Hristoase pe Tine, Stăpânul, noi robii după vrednicie? Că în ape pe noi pe toți ne-ai înnoit.

Tu în Iordan botezându-te Mântuitorul nostru, apele ai sfințit, sub mâna slugii plecându-Te, și patimile lumii tămăduind. Mare este taina rânduielii Tale, Iubitorule de oameni Doamne slavă Ție.

Lumina cea adevărată S-a arătat și tuturor luminare se dăruiește. Botează-se Hristos cu noi, Cel ce este mai presus decât toată curăția. Pune sfințenie în apă și sufletelor aceasta curățire se face. Pământesc lucru este cel ce se arată, și mai presus de ceruri cel ce se cunoaște. Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul, prin afundare suirea noastră la Dumnezeu se face. Minunate sunt lucrurile Tale Doamne slavă Ție.

Cela ce îmbracă Cerul cu nori, cu apele Iordanului Se îmbracă astăzi și cu a mea curățire Se curățește, Cela ce ridică păcatul lumii. Și de Duhul Cel de o Ființă de sus Se mărturisește, Fiul Unul-Născut a fi al Tatălui celui de sus. Către carele să strigăm: Cela ce Te-ai arătat și ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., glas 6, a lui Anatolie.

Cu apele Iordanului Te-ai îmbrăcat Mântuitorule, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Și Ți-ai plecat creștetul la Mergătorul înainte, Cela ce ai măsurat Cerul cu palma. Ca să întorci lumea de la înșelăciune, și să mântuiești sufletele noastre.

Și acum..., glas 2, a lui Anatolie.

Astăzi Hristos la Iordan a venit să Se boteze. Astăzi Ioan s-a atins de creștetul Stăpânului. Puterile cerești s-au spăimântat, văzând taină preaslăvită. Marea a văzut și a fugit, Iordanul văzând s-a întors înapoi, iară noi cei ce ne-am luminat strigăm: Slavă lui Dumnezeu celui ce S-a arătat și pe pământ S-a văzut și a luminat lumea.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Apoi preotul îmbrăcându-se în veșmintele preoțești și luând cinstita Cruce în mâini și cădelnița cu tămâie, și mergându-i înainte cu sfeșnicele, ieșind din Biserică mergem la râu, sau la un izvor de apă, unde va fi gătită apa, cântând Troparele, glas 8: Glasul Domnului peste ape strigă grăind...Și celelalte.

Și se face și cealaltă slujbă acolo, a sfințirea apei celei mari. Adică Paremiile, Apostolul, Evanghelia și rugăciunile precum mai înainte s-a scris. Iar dacă se stropesc toți din, Sfânta apă, cântăm Troparul și Condacul praznicului. Și întorcându-ne intrăm în Biserică și slăvind cântăm acest Tropar.

Slavă..., glas 2.

A Treimii arătare s-a făcut în Iordan, că singură firea cea mai presus îndumnezeită, Tatăl a strigat: Acesta ce Se botează Fiul Meu Cel iubit este. Și Duhul a venit la Cel asemenea, pe Care bine-L cuvintează popoarele și-L preaînalță întru toți vecii.

Și acum..., glas 6.

Să cântăm credincioșii mărirea facerii de bine a lui Dumnezeu cea pentru noi, că făcându-Se Om pentru păcatul nostru, pentru curățirea noastră Se curățește în Iordan, unul Cel Curat și nestricăcios, sfințindu-mă pe mine și apele, și zdrobind capetele balaurilor în apă. Deci să luăm apă cu veselie fraților, că Darul Duhului nevăzut se dă celor ce iau cu credință, de la Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

Apoi făcându-se Ectenia de către preot, sărutăm cinstita Cruce, și se face Otpustul.

VEZI: Această învățătură a ieșirii și a sfințirii apei înaintea Liturghiei este luată din mineiele grecești, iar aici s-a obișnuit a se face după Liturghie, îndată după rugăciunea Amvonului ca și ieri, și după sfințirea apei, stropindu-se preoții și toată adunarea cu Sfânta apă și bând dintr-însa, ne întoarcem iarăși în Biserică cântând obișnuitele Tropare, după care se cântă: Fie numele Domnului... și Bine voi cuvânta pe Domnul..., se citește. Și se dă la toți anafură și se face cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Cântăm Antifoanele. Antifonul dintâi, glas 1.

Stih: Întru ieșirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov din norod barbar.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule mântuiește-ne pe noi.

Stih: Făcutu-s-a Iudeea sfințirea Lui, Israil stăpânirea Lui.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Stih: Ce-ți. Este ție Mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Slavă...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

ANTIFON al 2-lea, glas 2.

Stih: Iubit-am că va auzi Domnul glasul rugăciunii mele.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai botezat în Iordan de la Ioan, pe noi care cântăm Ție Aliluia.

Stih: Că a plecat urechea Sa mie, și în zilele mele Îl voi chema.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Cuprinsu-m-au durerile morții și primejdiile iadului m-au aflat.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Stih: Milostiv este Domnul și drept, și Dumnezeul nostru miluiește.

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Slavă...

Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu...

Și acum...

Unule-Născut, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, Cela ce ești fără de moarte și ai primit pentru mântuirea noastră, a Te întrupa din Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat, și răstignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai călcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreună slăvit, cu Tatăl și cu Sfântul Duh, mântuiește-ne pe noi.

ANTIFON al 3-lea.

Stih: Mărturisiți-vă Domnului că este Bun, că în veac este mila Lui.

Troparul, glas 1.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne...

Stih: Zică dar casa iui Israil, că este Bun, ca în veac este mila Lui.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne...

Stih: Zică casa lui Aaron, că este Bun, că în veac este mila Lui.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne...

Stih: Zică toți cei ce se tem de Domnul că este Bun, că în veac este mila Lui.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne...

VOHOD:

Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne...

Slavă..., Și acum...,

CONDACUL

Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta Doamne s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm, venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

În loc de: Sfinte Dumnezeule..., cântăm:

Câți în Hristos v-ați botezat, întru Hristos v-ați îmbrăcat, Aliluia.

Prochimen, glas 4.

Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Stih: Mărturisiți-vă Domnului că este Bun că în veac este mila Lui.

APOSTOLUL

Din cartea cea către Tit a Sfântului Apostol Pavel citire:

Cap. 2, vers 11.

Fiule Tit, arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor. Învățându-ne pe noi, ca lepădând păgânătatea, și poftele cele lumești, cu întreagă înțelepciune și cu dreptate, și cu bună credință să viețuim în veacul de acum. Așteptând fericita nădejde, și arătarea slavei marelui Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Carele s-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne mântuiască pe noi de toată fărădelegea, și să își curățească luiși popor ales, râvnitor de fapte bune. Iară când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni, a Mântuitorului nostru Dumnezeu; nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci după a Lui milă ne-a mântuit pe noi, prin baia nașterii celei de a doua, și a înnoirii Duhului Sfânt. Pe Carele, L-a vărsat peste noi în destul prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru. Ca îndreptându-ne prin Darul Lui, moștenitori să fim după nădejdea vieții celei veșnice.

Aliluia, glas 4.

Aduceți Domnului pe fiii lui Dumnezeu.

Stih: Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.

Evanghelia de la Matei:

Cap. 3. Vers 13.

În vremea aceea, a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să Se boteze de la dânsul. Iar Ioan Îl oprea pe El, zicând: Eu am trebuință a mă boteza de Tine, și Tu vii către mine? Și răspunzând Iisus, a zis către el: Lasă acum, că așa este cu cuviință nouă, ca să plinim toată dreptatea. Atuncea l-a lăsat pe El. Și botezându-Se Iisus, deîndată a ieșit din apă, și iată i s-au deschis lui cerurile, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se ca un porumb, și venind peste Dânsul. Și iată glas din ceruri, zicând. Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Carele bine am voit.

CHINONICUL: Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor.

La masă se face dezlegare la toate, ori în ce zi s-ar întâmpla.