SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., stihirile glas 6, ale praznicului 3, și ale Înaintemergătorului 3. Stihirile praznicului, glas 2.

Pe Luminătorul nostru, Carele luminează pe tot omul, văzându-L Mergătorul înainte, venind să Se boteze, se bucură cu sufletul, și se cutremură cu mâna. Îl arată pe El și zice noroadelor: Iată Cela ce mântuiește pe Israel, Cel ce ne scapă pe noi din stricăciune. O Cela ce ești fără de păcat! Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Mântuitorul nostru, de la slugă botezându-Se, și prin venirea Duhului mărturisindu-Se, s-au spăimântat văzându-L oștile îngerești. Și glas din Cer a venit de la Tatăl: Acesta pe Carele Mergătorul înainte mâna își pune, Fiul Meu Cel iubit este, întru Carele bine am voit; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Curgerile Iordanului, pe Tine Izvorul Te-au primit, și Mângâitorul în chip de porumb S-a pogorât. Plecatu-și-a creștetul, Cel ce a plecat cerurile. Strigat-a și a zis lutul către Ziditorul: Ce-mi poruncești cele ce sunt mai presus de mine? Mie îmi trebuiește Botezul Tău. O Cela ce ești fără de păcat; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Alte Stihiri ale Mergătorului înainte, glas 1.

Podobie: Prealăudaților mucenici...

Prealăudate Mergătorule înainte al lui Hristos, Botezătorule de Dumnezeu primite, pe tine cu bună credință fericindu-te, pe Hristos slăvim, Cel ce în Iordan și-a plecat ție capul, și firea oamenilor o a sfințit. Deci pe Acesta roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

În sus privind înțelepte, Ioane Mergătorule înainte, ai văzut slava Tatălui cea negrăită, și pe Fiul în ape. Și pe Duhul pogorându-Se ca un porumb, curățind și luminând marginile. Pentru aceasta pe tine tăinuitorul Treimii lăudându-te, cinstim dumnezeiască prăznuirea ta.

Întărit fiind cu dumnezeiescul Dar al lui Hristos, Botezătorule și Mergătorule înainte, tu ne-ai arătat nouă pe Mielușelul, Carele a ridicat toate păcatele lumii, și la Dânsul ai trimis pe doi din ucenici, bucurându-te astăzi. Pe Acela roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Slavă..., glas 6.

Cela ce ești în trup luminător, Mergătorule înainte al Mântuitorului, odrăslirea celei sterpe, prietene al Celui din Fecioară, Căruia cu săltări în pântece te-ai închinat, și L-ai botezat în apele Iordanului. pe Acesta roagă-L rugămu-ne Proorocule, ca să scăpăm de întreitele valuri ce vor să fie.

Și acum..., glas același.

Dumnezeu Cuvântul s-a arătat cu trup neamului omenesc și a stătut a Se boteza în Iordan, și a zis către Dânsul, Mergătorul înainte: Cum îmi voi tinde mâna, și mă voi atinge de creștetul Celui ce ține toate? Măcar deșii ești din Maria, Prunc, dar Te știu Dumnezeu mai înainte de veci. Pe pământ umbli, Cela ce ești lăudat de Serafimi. Și slugă fiind a boteza pe Stăpânul nu m-am învățat. Cela ce ești neajuns, Doamne slavă Ție.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimen, glas 7.

Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ, toate câte a vrut a făcut.

Stih: Întru ieșirea lui Israil din Egipt, a casei lui Iacov, din norod barbar.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Dumnezeul nostru în Cer și pe pământ, toate câte a vrut a făcut.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glas 4.

Podobie: Dat-ai semn...

Dacă Te-a văzut pe Tine Stăpâne, Ioan Mergătorul înainte, venind către el, spăimântându-se, ca un rob cu bună minte cu frică a strigat: Ce smerenie este aceasta Mântuitorule? Ce sărăcie întru care Te-ai îmbrăcat? Cel ce cu bogăția bunătății pe omul cel smerit l-ai înălțat, ca un Milostiv, Tu într-însul mai presus de minte îmbrăcându-Te.

Stih: Marea a văzut și a fugit; Iordanul s-a întors înapoi.

Vino astăzi la Mine, Cel ce săvârșesc taina, Mergătorului înainte, i-ai răspuns Mântuitorule a toate. Și cu frică îmi slujește și nu te teme că pe Adam cel sfărâmat prin păcat, înnoindu-l, Mă botez ca un om, în apele Iordanului, Cela ce după fire sunt nespurcat, la care Mă vezi pe Mine venind.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit și tu Iordane că te-ai întors napoi.

Soarele să se curățească, cine din pământeni a văzut? Ioan împotrivă a zis, și pe Cel ce îmbracă Cerul cu nori, gol de tot, și pe Cel ce a făcut izvoarele și râurile să intre în ape? Mă spăimântez de rânduiala Ta cea negrăită Stăpâne. Nu îngreuia pe sluga Ta, cu înfricoșate porunci.

Slavă..., glas 4, a lui Vizantie.

Ca un râvnitor al Duhului și al Darului rândunea de Dumnezeu grăitoare, rânduiala Împăratului Celui ce a răsărit luminat neamului omenesc din cea Curată, spre înnoirea oamenilor, chiar o ai arătat Mergătorule înainte, obiceiurile celor mâhniți scoțându-le până în sfârșit. Și ca să ia viața cea pururea veșnică, îndreptând inimile celor ce se botează întru pocăință, fericite de Dumnezeu primite.

Și acum..., glas același.

Veniți să urmăm fecioarelor celor înțelepte. Veniți să întâmpinăm pe Stăpânul Cel ce S-a arătat, că a venit ca un Mire la Ioan. Iordanul văzându-Te s-a temut și a așteptat. Ioan a strigat: Nu cutez a mă atinge de creștetul Cel fără de moarte. Duhul s-a pogorât în chip de porumb să sfințească apele. Și glas din Cer: Acesta este Fiul Meu Cel ce a venit în lume, să mântuiască neamul omenesc, Doamne slavă Ție.

Troparul, glas 2.

Pomenirea dreptului cu laude, iară ție destul îți este mărturia Domnului, Mergătorule înainte. Că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit. Că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceasta pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit și celor din iad, pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup, pe Cel ce a ridicat păcatul lumii, și ne-a dăruit nouă mare milă.

Slavă..., Și acum...,

Troparul praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al Mergătorului înainte. Și acum..., iară al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Iisus născându-Se din Fecioara Maria și în Iordan botezându-Se de la Ioan, Duhul S-a pogorât peste Dânsul, văzut în chip de porumb. Pentru aceasta Proorocul cu îngerii au zis, strigând: Slavă venirii Tale Hristoase; Slavă Împărăției Tale; Slavă rânduielii Tale unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

În repejunile Iordanului, văzându-Te pe Tine voind să Te botezi, marele Mergătorul înainte Hristoase, cu veselie a strigat: Venit-ai și Te-ai arătat, lumina cea neapropiată.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta. Urmează Polieleul.

Psalm 50.

CANOANELE

Ale praznicului pe 8 și al Sfântului pe 6.

CANONUL Înaintemergătorului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos: Calea mării cea nebătută...

Pe mine cel cufundat în viforul patimilor mele, Mergătorule înainte grăbind cu rugăciunile tale, mântuiește-mă. Că al nepătimirii însuți ai fost lăcaș cinstit și preacurat, Domnului de sus din pruncie fiind dăruit.

Îngerul cel ce stă înaintea lui Dumnezeu, bucurându-se te-a vestit Zahariei cinstitului tău Părinte, când slujea el celor sfinte, pe tine cel întocmai cu îngerii, Preafericite, cel ce te-ai făcut Domnului Mergător înainte și prieten.

Plin de Duhul Cel Preasfânt te-ai făcut, încă în pântecele maicii tale înlăuntru fiind purtat. Și cu frumoasă săltare bucurându-te ai vestit, rodul Fecioarei, și te-ai închinat Lui, Proorocule preacinstite.

Slavă...

Pe cela ce a tăiat calea vieții cea străină, și mai înainte neumblată de toți oamenii, și a botezat pe Hristos în repejunile Iordanului să-l lăudăm, pe Mergătorul înainte al Domnului cel dumnezeiesc și de Dumnezeu înțelepțit.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfințită cămara fecioriei, care ai purtat în pântece pe Dumnezeu Cuvântul, pe cei ce aleargă la tine și te cheamă pe tine Curată, mântuiește-i cu rugăciunile tale, năvălirea primejdiilor risipindu-o, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Catavasiile praznicului: Fundul adâncului...

Altă Catavasie: Umblat-a Israil prin valul...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Pe piatra credinței...

Defăimarea nerodirii ai dezlegat-o, cunoscând dumnezeiască nașterea cea din Fecioară, ai săltat bucurându-te în pântecele maicii tale, prealăudate, împreună locuitorule cu îngerii, Mergătorule înainte al Domnului, tăinuitorule al Darului.

Cărările Domnului mai înainte gătindu-le, ai mers înaintea feței Lui, Proorocule. Că tuturor ca un sfeșnic luminând, Raza slavei Tatălui, Care S-a ivit în trup prin apă ai arătat-o, cela ce ești decât toți mai ales.

Slavă...

Răsărit-ai ca un luceafăr, pe Soarele dreptății vestindu-L celor din întuneric, că mântuirii tuturor tu ai fost propovăduitor și înainte Mergător, și tuturor ai zis: La Hristos apropiați-vă cu credință, și vă veți mântui.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucuria cea nestricată primind, ai zămislit fără sămânță pe Stăpânul tău, Cel ce a chemat toată partea cea de sub soare Maica lui Dumnezeu, Căruia și strigăm: Că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Catavasie: Domnul cel ce dă tărie...

Alta Catavasie: Câți ne-am dezlegat din...

CONDACUL și ICOSUL praznicului, apoi Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Ploaia cea mare vine către râurile apelor, vrând să Se boteze cu trupul, Către care spăimântându-se dumnezeiescul Mergătorul înainte, zicea: Cum Te voi boteza, neavând nicicum întinăciune? Cum îmi voi tinde dreapta pe creștetul, de carele se cutremură toate?

Slavă..., Și acum..., glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea și Cuvântul...

Iordanul cu apa a slujit Ție. Ioan și-a tins mâna cea putrezitoare, arătându-Te Tu cu trupul la Botez, Cela ce ești nevăzut. Ci acela s-a tras înapoi cu frică, iar acesta adică cu cutremur s-a atins de Tine Cel neputred. Cu adevărat Mielușelul lui Dumnezeu ești și izvor pururea viu, Cela ce izvoarele și marea și oamenii ai sfințit. Că Treimea a strălucit de sus, Tatăl Fiu pe Tine Te-a numit și Duhul Sfânt s-a pogorât.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Te laud pe tine că cu auzul...

Pe cei întinați ai spăla cu apă, te-ai trimis de la Stăpânul, bine gătindu-i ca să primească pe Hristos, Cel ce a ridicat păcatul și înșelăciunea a gonit cu raza cunoștinței de Dumnezeu, preacinstite.

Ca să mă vindec de veninul cel din mușcarea balaurului roagă-te, Fericite, cela ce ai botezat pe Hristos cu apele Iordanului; în care răutatea balaurilor cea încuibată Mântuitorul a sfărâmat-o.

Cu înțelepciunea lui Dumnezeu fiind împodobit, ai venit propovăduitor al lui Hristos. Că glasul celui ce strigă fiind tu, ai strigat: Pocăiți-vă. Ca un Prooroc mai înainte spunând, pe Cel ce te-a arătat pe tine mai presus decât toți oamenii.

Slavă...

Străină și oamenilor neobișnuită viață viețuind, ai stătut de față în apele Iordanului, Preafericite, glasul Tatălui auzind, și venirea Duhului văzând.

Și acum..., a Născătoarei:

Domnul, Cel ce toate a zidit ca noi însuși Se zidește; că sălășluindu-Se Preacurată în pântecele tău cel preasfânt, în chipul omenesc S-a îmbrăcat, și chipul Său a mântuit.

Catavasie: Auzitu-s-a Doamne glasul Tău...

Altă Catavasie: Cu focul vederii celei de taină...

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cela ce ești luminarea...

Cu strălucirile bunătății celei mai presus de fire fiind luminat, ca din cereasca învățătură cea de taină, ai stătut de față la apele Iordanului, botezând și curățind cu apă Mergătorule înainte, pe cei ce veneau la tine cu credința sufletului.

Lumina cea curată și nestricăcioasă vrând să o botezi, vas preacurat te-ai arătat. Că mai mare decât toți a fi, de Dânsul te-ai ales, și decât proorocii mai cinstit. Că pe Cel proorocit a-L vedea te-ai învrednicit.

Slavă...

Cel ce a fost trimis înaintea feței Domnului, și oamenilor cărările cele drepte a arătat, cutremurându-se s-a atins de creștetul Stăpânului, și L-a botezat, zicând Mergătorul înainte: Pe alt Dumnezeu afară de Tine nu știu.

Și acum..., a Născătoarei:

Fiul lui Dumnezeu, Fiul tău Fecioară luminat S-a arătat, lucruri ca un Dumnezeu săvârșind numai cu vrerea. Pentru aceasta pe tine toți Născătoare de Dumnezeu cu adevărat și drept te numim, că altă Maică a lui Dumnezeu nu știm.

Catavasie: Iisus începătorul vieții...

Altă Catavasie: Cei ce ne-am spălat prin...

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Tu, glasul Cuvântului, înainte ai mers, și ca un luceafăr ai răsărit, mai înainte vestind Mergătorule înainte arătat, tu pe Soarele dreptății.

Grijile cele pământești nu le-ai știut, și cu cereștile nădejdi te-ai îmbogățit, pe pământ ca un înger viață petrecând, Preafericite.

Slavă...

Pecetea proorocilor pe tine te cunoaștem, ca un mijlocitor al celei vechi și al celei noi și Botezător și înainte Mergător, al Mântuitorului Hristos pe tine te mărturisim.

Și acum..., a Născătoarei:

Nespusă zămislirea cu adevărat, și negrăit Cel născut al tău, și necuprins de toți credincioșii Se cunoaște și Se crede, una dumnezeiască Mireasă.

Catavasie: Glasul Cuvântului...

Altă Catavasie: Pe Cel dorit l-a arătat...

CONDACUL Sfântului, glas 8.

De venirea Ta cea trupească temându-se Iordanul, cu cutremur s-a întors, și slujba proorocească plinindu-o Ioan, cu frică s-a tras înapoi. Cetele îngerești s-au spăimântat, văzându-Te pe Tine în repejuni cu trupul botezându-Te. Și toți cei dintru întuneric s-au luminat, lăudându-Te pe Tine, Cel ce Te-ai arătat și ai luminat toate.

ICOS

Lui Adam celui ce orbise în Eden, i s-a arătat Soarele în Betleem și i-a deschis lui luminile, spălându-le pe ele în apele Iordanului, celui înnegrit și întunecat, i-a răsărit lumina cea neapusă. Mai mult nu-i va mai fi lui noapte, ci pururea ziuă. Că dimineața dimineților pentru dânsul s-a născut. Că după amiazăzi s-a ascuns precum scrie. Aflat-a Raza care l-a ridicat pe el. Cel ce a căzut către seară s-a mântuit de întuneric, și a ajuns la dimineața ceea ce s-a arătat, și a luminat toate.

SINAXAR

În această lună în ziua a șaptea, soborul Sfântului Prooroc și Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan, și s-a pus și aducerea preacinstitei și Sfintei sale mâini, la împărăteasca cetate, a lui Constantin.

Stih: Propovăduitorule cum a te lăuda limba mea va putea,

Pe carele limba lui Hristos, mai mare decât pământenii te zicea.

Cinstită pomenirea Mergătorului înainte,

Se face în ziua a șaptea.

Întru a doua zi după dumnezeieștile arătări am luat dintru început de la sfinții părinți, de prăznuim soborul preaslăvitului prooroc înainte Mergătorului și Botezătorului Ioan. Căci el a fost slujitor tainei dumnezeiescului Botez al Domnului punându-se și acest praznic la rânduială, cu celelalte ale sale praznice; ca să nu trecem cu tăcere nici unele din minunile și darurile cele mai presus de fire ale lui. Sosit-a împreună și mutarea și aducerea preacinstitei lui mâini la Constantinopol, carea a fost întru acest chip: La cetatea Sevastiei, unde se povestește că s-a îngropat sfințit trupul lui, evanghelistul Luca mergând acolo, și luând mâna dreaptă a proorocescului, aceluia trup, la patria sa Antiohia a adus-o, unde și făcea aceasta multe minuni, dintre care este și aceasta una: Un balaur își avea cuibul în hotarele cetății acesteia, pe care locuitorii de acolo, cei ce erau despre partea Elinilor, îl făceau Dumnezeu și-l cinsteau cu jertfe în toți anii. Și ce era mai rău, se aducea jertfă de om. Și trecând vremi, s-a întâmplat și rândul unuia din creștini, să-și dea pe fiica sa balaurului. Pentru că balaurul acesta, târându-se afară din cuibul său, se vedea o groaznică și înspăimântată vedere; și gură mare căscând, luă fetița și o rupea și o scutura cu dinții. Tatăl fetei aceleia, se ruga lui Dumnezeu și Sfântului Ioan înainte Mergătorului cu suspinuri ca să-i scape fiica sa dintru o moarte amară ca aceea. S-a cerut deci să se închine la sfânta mână a Sfântului Ioan, și acolo unde o săruta, a rupt cu dinții pe ascuns degetul cel mare de la mână. Și dacă a dobândit ceea ce dorea, a ieșit din biserică. Deci sosind ziua jertfei, fiind de față mulțimea, a mers tatăl fetei ducându-și pe fiica șa, și apropiindu-se de balaur, cum l-a văzut căscând gura și așteptând jertfa, atuncea aruncând acel sfânt deget al înainte Mergătorului în gâtlejul lui, o minune! Îndată cu aruncarea aceea i-a sosit și moartea. Și fiind acestea așa, s-a întors tatăl cu fiica sa vie la casa sa, povestind acea minunată scăpare, și mulțimea poporului minunându-se de acea mare minune, da glasuri de mulțumire lui Dumnezeu și Sfântului Ioan, zidindu-i o biserică mare. Spun încă și aceasta pentru sfânta mână, cum că la praznicul înălțării cinstitei Cruci, se înălța și acea cinstită mână a Botezătorului de arhiereu, și când se înălța, uneori se desfăcea, iară alteori se strângea și cu desfacerea ei, însemna ieftinătate de roade, iar cu strânsul ei, lipsă și nerodire. Drept aceea, mulți din cei după vremi împărați ce au fost, doreau ca să o dobândească. Iar mai ales Constantin și Romano Porfirogeniții. Pentru aceea și împărățind ei, s-a făcut scoaterea și mutarea cinstitei mâini a Mergătorului înainte de un diacon de la Biserica Antiohiei, anume Iov, și s-a adus la Constantinopol întru însăși seara dumnezeieștilor Arătări pe timpul Vecerniei, la care s-a dat obicei de fac creștinii aghiazmă, pe care sărutându-o cu dor iubitorul de Hristos împărat, a așezat-o în casa împărătească, și se face soborul acestuia în Forachia.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Atanasie cel din Atalia care a mărturisit în Smirna, în anii una mie șapte sute.

Stih: Nu vechiul Atanasie este mărturisind,

Ci acesta nou Mucenic ai Domnului fiind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Pe heruvimi urmând Tinerii...

După ce ai slujit Botezului, Mergătorule înainte, și ai săvârșit luminat tainele cele date ție de la Dumnezeu, ca un miel fără de răutate junghiindu-te te-ai adus jertfă. Pentru aceasta împreună cu tine cu un glas cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Nou Ilie tu te-ai făcut cu îndrăzneală, Mergătorule înainte, și pe împărații cei ce făceau fărădelege de față mustrându-i, și viață fără materie arătând ca și acela, de trei ori fericite. Pentru aceasta împreună cu tine Proorocule cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Cela ce ești mai presus decât proorocii, și decât Apostolii lui Hristos Mergătorule înainte, dumnezeiască cinste moștenind, tu plinirea legii și începătura Darului celui nou luminat te-ai arătat. Pentru aceasta împreună cu tine de trei ori fericite cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cuvântare de cântare pe Stăpâna cea Preacurată, și de Dumnezeu primită, prea cu bună credință după vrednicie toți să o lăudăm, ca pe ceea ce a născut pe Dumnezeu cel Unul-Născut, Carele S-a arătat nouă oamenilor. Către care credincioșii cu un glas cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Catavasie: Pe Tinerii cei binecredincioși...

Altă. Catavasie: Ars-au cu apă capetele...

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Dumnezeu carele S-a pogorât...

Pe tine cel ce te-ai arătat pe pământ întocmai cu îngerii cu viața asemenea, și mai presus decât toți, Ioane preafericite, cu bucurie te cinstim strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Pentru o fire a Dumnezeirii în trei fețe cea de o Ființă, Proorocule ai învățat. Că prin glasul Tatălui și prin venirea Duhului, ai cunoscut pe Cel ce S-a botezat, pe Cuvântul lui Dumnezeu cel pururea veșnic.

Luceafăr înțelegător, vestind pe Soarele, Cel ce a răsărit din Fecioară, mai înainte ai mers din cea stearpă Ioane preacinstite, și ai propovăduit pe Mielul, Cel ce a ridicat păcatul lumii pentru iubirea de oameni.

Binecuvântăm pe Tatăl...

De sus privind acum, Fericite, păzește-ne cu rugăciunile tale pe noi cei ce urmăm dumnezeieștii tale propovăduiri preafericite, și umblăm, înainte Mergătorule, întru dumnezeieștile tale învățături, și mântuitoarele dogme.

Și acum...

Raza cea mai înainte de veci a slavei Tatălui ai zămislit-o negrăit, pe Cuvântul Cel fără de început, Carele a fost întru început înțeles, și acum din tine Preacurată, Unul-Născut S-a asemănat făpturii fără schimbare.

Să lăudăm bine să cuvântăm...

Catavasie: Taină preaslăvită a arătat...

Altă Catavasie: Făptura se cunoaște liberă...

La Cântarea a 9-a, Ceea ce ești mai cinstită..., nu cântăm, ci. Pripelile praznicului cu Irmoasele împreună cu Troparele pe 8.

Iară la al Sfântului, pripeala aceasta:

Mărește suflete al meu, pe cel între prooroci marele Mergătorul înainte.

Din pustie glasul Mergătorului înainte, ne arată pe Cuvântul cel ce a venit la noi trupește. Și pe Acela ce a venit se gătește cu bucurie să-L boteze, pe Cela ce curățește sufletele de păcat prin credință.

Darul și legea, mijlocitor cinstit, arătat te pun înainte, pe tine cela ce pe aceea ai pecetluit-o, iar pe acesta l-ai început, pe cela ce ești mai cinstit de Cuvântul decât toți proorocii, care ai viețuit aici mai presus decât cele văzute, Preacinstite.

Slavă...

Cel ce a arătat viață asemenea celor fără de trupuri, cu cetele îngerești împreună se veselește, și stând înaintea Scaunului Stăpânului se bucură, celor ce-l laudă, iertare și mântuire cerându-le.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuitorul tuturor, pentru bunătate Om S-a făcut, și a luat cu iubire de oameni trupească naștere din feciorescul tău pântece, Cela ce mai presus de oameni, din fire este Iubitor de oameni, Născătoare de Dumnezeu, Preafericită.

Apoi pripelile praznicului și Catavasiile.

Catavasie: Nu se pricepe toată limba...

Altă Catavasie: O minunile nașterii tale...

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Prooroc pe tine mai înainte te-a numit Stăpânul, și mai presus decât proorocii, și mai mare decât toți cei născuți din femei. Că pe Carele toți proorocii și legea L-a propovăduit, pe Hristos cu trupul L-ai văzut, pe Carele și botezându-L, te-ai arătat mai cinstit decât toți.

Slavă... altă Luminândă.

Minunat mai înainte ai gătit cărările lui Dumnezeu fiind glasul venirii Lui, și propovăduitorul cel prea-adevărat cel mai întâi dintre prooroci fericite Ioane, tu ai văzut Lumina, ca unul cel ce ai săvârșit purtarea Lui de grijă cea negrăită.

Și acum..., A praznicului.

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Arătatu-s-a Mântuitorul, Darul și adevărul, în repejunile Iordanului, și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat. Pentru că a venit și S-a arătat, Lumina cea neapropiată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 1.

Ale lui Ghermano patriarhul.

Lumină din Lumină a strălucit lumii Hristos Mântuitorul nostru, Cel ce S-a arătat Dumnezeu. Acestuia popoarele să ne închinăm. (De două ori)

Cum Te vom cinsti Hristoase pe Tine, Stăpânul, noi robii după vrednicie? Că în ape pe noi pe toți ne-ai înnoit.

Tu în Iordan botezându-Te Mântuitorul nostru, apele ai sfințit, sub mâna slugii plecându-Te, și patimile lumii tămăduind. Mare este taina rânduielii Tale, Iubitorule de oameni Doamne slavă Ție.

Lumina cea adevărată S-a arătat și tuturor luminare se dăruiește. Botează-se Hristos cu noi, Cel ce este mai presus decât toată curăția. Pune sfințenie în apă și sufletelor aceasta curățire se face. Pământesc lucru este cel ce se arată, și mai presus de ceruri cel ce se cunoaște. Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul, prin afundare suirea noastră la Dumnezeu se face. Minunate sunt lucrurile Tale Doamne slavă Ție.

Cela ce îmbracă Cerul cu nori, cu apele Iordanului Se îmbracă astăzi și cu a mea curățire Se curățește, Cela ce ridică păcatul lumii. Și de Duhul Cel de o Ființă de sus Se mărturisește, Fiul, Unul-Născut a fi al Tatălui celui de sus. Către carele să strigăm: Cela ce Te-ai arătat și ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., glas 6.

Înger din pântece neroditor, ai ieșit Botezătorule. Din scutece în pustie te-ai sălășluit și pecete tuturor proorocilor te-ai arătat; că pe Carele aceia în multe chipuri L-au văzut și cu cuvinte întunecate L-au propovăduit, pe Acela a-L boteza în Iordan te-ai învrednicit. Și glasul Tatălui din Cer ai auzit, Carele a mărturisit a lui fiiască Ființă. Și pe Duhul l-ai văzut, în chip de porumb, glas aducând, spre Cel ce S-a botezat. Ci o cela ce ești mai presus decât toți proorocii, nu înceta a Te ruga pentru noi, care săvârșim cu credință a ta pomenire.

Și acum..., glas 2.

Astăzi Hristos la Iordan a venit să Se boteze. Astăzi Ioan s-a atins de creștetul Stăpânului. Puterile cerești s-au spăimântat, văzând taină preaslăvită. Marea a văzut și a fugit, Iordanul văzând s-a întors înapoi. Iară noi cei ce ne-am luminat, strigăm: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a arătat, și pe pământ S-a văzut și a luminat lumea.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a, pe 4, și dintru al Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4; după Vohod: Mântuiește-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cela ce Te-ai botezat de la Ioan în Iordan, pe cei ce-ți cântăm Ție, Aliluia. Și-l cântăm până la odovania praznicului. Apoi Troparul praznicului și al Sfântului, Slavă..., Condacul Sfântului, Și acum..., al praznicului, Prochimenul, glas 7: Veseli-se-va dreptul de Domnul..., Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu..., Apostol din Fapte: În zilele acelea fost-a când era Apolos în Corint..., Aliluia, glas 5: Lumină a răsărit dreptului..., Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea vede Ioan pe Iisus venind către dânsul și zice: Iată Mielul lui Dumnezeu... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...

De se va întâmpla soborul înainte Mergătorului Duminică, se pune întâi slujba învierii, apoi a praznicului și pe urmă a Sfântului. Sâmbătă după Botezul Domnului, Prochimenul praznicului, Apostol: Fraților întăriți-vă întru DomnuL.., Evanghelia de la Matei: În vremea aceea dus a fost Iisus în pustie de Duhul..., Duminică după Botezul Domnului, Prochimen. Apostol: Fraților! Fiecăruia din noi s-a dat Darul..., Aliluia, Evanghelia de la Matei: În vremea aceea auzind Iisus că Ioan s-a prins, s-a dus în Galileea..., Chinonicul praznicului. Altul: Lăudați pe Domnul...