SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6.

Stihirile ierarhului, glas 5.

Podobie: Cuvioase Părinte...

Cuvioase Părinte, preasfințite Grigorie, condeiul cel plin de glasul Mângâitorului și limba cea prea-aleasă a bunei credințe. Luminătorul cel cu multe lumini, din dumnezeiasca strălucire. Propovăduitorul adevărului, temeiul cuvântării de Dumnezeu. Izvorul dogmelor celor înalte, râul învățăturilor celor curgătoare de miere. Alăută cu viers dumnezeiesc, a cântărilor celor de Dumnezeu scrise, care îndulcește cugetele credincioșilor. Lui Hristos te roagă, pe Hristos pleacă, preaînțelepte, pe Cel ce în râurile Iordanului, din nou a zidit lumea, să mântuiască sufletele noastre.

Cuvioase Părinte, preacinstite Grigorie, securea care taie năpădirile ereticilor, sabia cea cu două ascuțișuri a Mângâietorului, cuțitul care taie semințiile cele necurate, focul care arde eresurile cele uscăcioase, și lopata cea cu adevărat plugărească, care bine osebește greutatea și ușurimea dogmelor și cumpănă a iscusinței, care pe toți îi îndreptează către căile mântuirii. Lui Hristos te roagă, pe Hristos îmblânzește, preaînțelepte, pe Cel ce în râurile Iordanului, a zidit lumea din nou, ca să mântuiască neamul nostru.

Cuvioase Părinte Grigorie preafericite! Gura care izvorăște glasurile cele fericite, scoțându-le din cele nesfârșite dumnezeiești izvoare ale mântuirii, și care spune tuturor cuvinte de rugăciune, dreptarul care îndreptează către bunătate, cel ce ești prealuminat cu vedenii dumnezeiești, luminându-te de strălucirea Treimii, Celei nezidite, Căreia și nebiruit ajutor te-a făcut. Pe Hristos roagă-L, pe Hristos îmblânzește-L, Cuvioase, pe Cela ce în râurile Iordanului a zidit lumea din nou, ca să mântuiască neamul nostru.

Alte Stihiri ale Sfântului Dometian, glas 1:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Cela ce mai înainte a înfricoșat că va lăsa tot pământul sec, și va pierde marea, lăudându-se împotriva credincioșilor, li s-a arătat astăzi ca o pasăre și mai de râs decât un țânțar, întru a căreia închipuire se prefăcea, intrând ca o îngrozire la sluga lui Hristos.

Astăzi Dometian ne cheamă pe noi credincioșii, la ospăț plăcut lui Dumnezeu. Să ne adunăm la dânsul cu gând de veselie și să prăznuim împreună cu el faptele lui, rugându-ne Mântuitorului sufletelor noastre, să dăruiască pace lumii.

Înmulțit-ai talantul lui Hristos, care ți s-a dat, preacinstite, cu Dar îndoit ca o slugă dreaptă. Pentru aceasta auzi: Bine să fie ție robule, căci ești slugă bună. Deci dar intră întru bucuria Domnului tău, ca să-ți iei darurile ostenelilor tale.

Slavă..., a Sfântului, glas 4.

Cuvântul înțelepciunii tale, înfrumusețându-l cu bunătate neapropiată, te-ai tăcut preafrumos spre amândouă părțile, Grigorie al Nisenilor prin glasul tău cel grăitor de Dumnezeu, împodobind și veselind norodul cu înțelegere și învățând preaînțelepțește o Dumnezeire a Treimii. Drept aceea cu dogme drept credincioase biruind eresurile cele străine, ai ridicat biruința credinței în toată lumea. Deci stând înaintea lui Hristos cu slujitorii cei fără de materie, cere sufletelor noastre pace și mare milă.

Și acum..., a praznicului asemenea, a lui Cozma Monahul.

Cutremuratu-s-a mâna Botezătorului, când s-a atins de preacurat creștetul Tău. Întorsu-s-a râul Iordanului înapoi, neîndrăznind a sluji Ție; că cela ce s-a sfiit de Isus al lui Navi, cum nu avea a se teme de Făcătorul său? Dar toată rânduiala o ai plinit Mântuitorul nostru, ca să mântuiești lumea cu arătarea Ta, unule Iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNĂ Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Cântare nouă de cuviință să cânte toată zidirea, lui Hristos carele S-a născut din Fecioară și S-a botezat astăzi în Iordan.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Trâmbița cea proorocească, Mergătorul înainte să strige, roduri de fapte alese faceți Domnului, Celui ce S-a botezat în râuri.

Stih: Ce-ți este ție Mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Luminând de la înălțime Dumnezeiescul Duh Cel de o Ființă și în chip de porumb, văzându-Se negrăit, acum alerga către Hristos.

Slavă..., a Ierarhului, glas 4.

Viață dumnezeiască săvârșind, ai luminat fapta prin vedenia științei, Grigorie descoperitorule de cele dumnezeiești. Că iubind înțelepciunea cu dragoste dumnezeiască, din gura Duhului ai luat Dar bogat. Și ca fagurul de miere picând dulceața cuvintelor tale, pururea veselești cu înțelegeri dumnezeiești Biserica lui Dumnezeu. Pentru aceasta petrecând în ceruri ca un Ierarh, roagă-te neîncetat pentru noi cei ce săvârșim pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului asemenea.

Pe Tine, Cela ce cu Duhul și cu foc, curățești păcatul lumii, văzându-Te Botezătorul venind către dânsul, spăimântându-se și tremurând a strigat, grăind: Nu cutez a mă atinge de creștetul Tău cel preacurat. Tu mă sfințește Stăpâne cu dumnezeiască arătarea Ta, unule Iubitorule de oameni.

Troparul, glas 4.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al sfinților, Și acum..., iarăși al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glas 3.

Podobie: Fecioară astăzi...

Stăpânul astăzi a venit în Iordan și S-a botezat în ape, de dumnezeiescul înainte Mergător; iar de sus Tatăl Îl mărturisea: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, și Duhul s-a arătat spre El în chip străin de porumb.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Vremea este a arătării lui Dumnezeu, Hristos ni S-a arătat nouă în râul Iordanului. Veniți credincioșii să scoatem apă de iertarea păcatelor noastre, că Hristos a venit cu trup, căutând oaia cea prinsă de fiară, și aflând-o iarăși a băgat-o în rai ca un Milostiv, Hristos S-a arătat la Iordan și lumea a luminat.

Slavă..., Și acum..., iarăși aceasta.

CANOANELE

Al praznicului cel dintâi cu Irmosul pe 6 și ale sfinților, doua pe 8.

CANONUL Sfântului Grigorie.

Facere a lui Ioan monahul.

Cântarea 1-a, glas 5:

Irmos: Calul și pe călărașul...

Fiind Tu adâncimea înțelepciunii și bogăția cunoștinței, și izvor fiind al însăși bunătății, dă-mi mie Hristoase putere să laud cu cântări pe Grigorie, pe luminătorul măritei Tale Biserici.

Părinte Grigorie, podoaba învățătorilor, primește lauda cea săracă, care se aduce prin dragoste pomenirii tale, întru care îmblânzește-ne nouă pe Hristos.

Cu cuvânt îndestulat și înțelept învățătorule de cele sfinte ai învățat cinstita Biserică, a teologhisi o Unime în trei numere, și Treimea de un Scaun și de o cinste, Grigorie.

A Născătoarei:

Numai credința să fie povățuitoare, iară nu dovada minunilor tale celor mai presus de gând, Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel necuprins cu gândul, îmbrăcat cu omenirea.

Alt CANON al Sfântului Dometian.

Cântarea 1-a, glas 1:

Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...

Năpădirile trupului și năvălirile patimilor Părinte de Dumnezeu cuprinsule, și războiul care se ridică asupra sufletului meu potolindu-le, păzește-mă întru stare pașnică.

Cu dragoste și cu dorire neabătut, apucându-te de înțelepciunea cea de sus, trupul l-ai supus, și de cele de pe pământ te-ai scuturat Cuvioase. Și cu adevărat, ca prin împărtășire, Dumnezeu te-ai făcut.

Slavă...

Dometian cel minunat, câte puțin înălțându-se de la pământ, a sosit de la putere mai mică, către puterea cea desăvârșită, și suișuri în inima sa a pus.

Și acum..., a Născătoarei:

Cufundând în ape frământătura trupului cea mântuitoare, care a luat Domnul din sângiurile tale cele feciorești, l-ai făcut nebiruit către taberele cele potrivnice.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Cela ce pe nimica ai înfipt...

Săltările trupului le-ai supus gândului care este stăpân, iar gândul l-ai supus Împăratului tuturor. Drept aceea bine săvârșind călătoria poruncilor, tu te-ai făcut precum se cade sălășluire Treimii, Grigorie.

La faptă ai adus privirea științei Părinte, pentru aceea Hristos a dat în mâna ta conducerea Bisericii, care fără prihană o ai condus, ca un ales tăinuitor, Grigorie preafericite.

Suindu-te către muntele bunătăților Grigorie, și punând în inima ta suișurile, te-ai ridicat de la pământ cu alergare neîncetată, către viețuirea cea cerească, mai înaintea ieșirii tale din trup.

A Născătoarei:

Tu fără împreunare și fără de durere de Maică, te-ai făcut Maică lui Dumnezeu, Celui ce a strălucit din Tatăl cel nemuritor. Pentru aceasta te propovăduim cu dreaptă credință Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pe Cuvântul întrupat.

Alt Canon,

Irmos: Însuți cela ce știi neputința...

Vrăjmașul cel prea-vechi cu toată tăria lui, neputând să miște podoaba sufletului tău, se preface la vremea tainelor, pasărea cea mai proastă, ca să slăbească tăria ta.

Slavă...

Pentru lauda nebuniei, cu dreptate s-a defăimat balaurul cel ticălos, prefăcându-se în chip de muscă câinească, spre mai multă slăbiciune a luiși s-a supus, călcându-se sub picioarele cele frumoase ale drepților.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine născându-Se fără sămânță, Fiul, Cel mai înainte de veci, Fecioară Maică, lumea a înnoit, omorând Domnul cu Botezul Său, pe șarpele cel ascuns în ape, și izbăvind oamenii din stricăciune.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești și după milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

Arătatu-te-ai astăzi lumii, și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

ICOS

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului, și pământului Neftalimului, precum a zis Proorocul, lumină mare a strălucit Hristos. Celor întunecați rază luminoasă S-a arătat, Care în Betleem a răsărit, și mai vârtos din Maria Domnul în toată lumea și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei din Adam goi, veniți toți să ne îmbrăcăm într-însul, ca să ne încălzim, că acoperă pe cei goi, și luminează pe cei întunecați. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

Condacul Ierarhului, glas 2.

Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Dumnezeiescul Ierarh al Bisericii și al înțelepciunii, cinstitul scriitorul de cântări al Nisei, mintea cea deșteptată Grigorie, cu îngerii dănțuind și desfătându-se întru dumnezeiasca lumină, se roagă neîncetat pentru noi toți.

ICOS

Strălucire minunată ai strălucit în lume mai mult decât soarele, Cuvinte, și cu razele luminii ai luminat Mântuitorule toate, Tu în apele Iordanului ca un om a Te boteza binevoind, ca să speli a mea întinăciune, împreună și spurcăciunea greșelilor celor multe, dându-mi mie Dar ca să laud, pe înțeleptul Ierarh și tăinuitorul Tău. Că mijlocitor pe acesta aduc Ție; și rugându-l strig pururea, ca să se roage neîncetat pentru noi toți.

Sedealna, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeiască lumină câștigând, și cu viață fără materie nevoindu-te, cu nume asemenea sfințeniei te-ai împodobit; că învățând dogmele cele mai presus de fire, ai întărit lumea cu dreaptă credință, Părinte Cuvioase; roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., Sedealna Cuviosului Dometian, glas 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Cinstindu-te Părinte cu dumnezeiasca ungere a preoției, ai luminat-o pe dânsa cu podoabe dumnezeiești ale bunătăților și cu dumnezeiască supunere către Hristos. Și săvârșindu-ți călătoria, strigi în ceruri împreună cu îngerii: Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule. Slavă Împărăției Tale. Slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.

Și acum..., a praznicului asemenea:

Iisus născându-Se din Fecioara Maria și în Iordan botezându-Se de la Ioan, Duhul s-a pogorât peste Dânsul văzut în chip de porumb. Pentru aceasta proorocul, cu îngerii au zis strigând: Slavă venirii Tale Hristoase. Slavă Împărăției Tale. Slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Cunoscând dumnezeiasca ta...

Ca un stâlp cu totul luminat te-ai arătat, cu viața și cu cuvântul fiind aprins de râvna cea fierbinte a ortodoxiei Grigorie, povățuind pe Israil cel nou.

Primind Darul Duhului, ai osebit îmbrăcămintea cea proastă, a scripturii legii, și frumusețea cea ascunsă a înțelegerilor, nouă ai descoperit-o.

Rugăciunea cea dată de Dumnezeu, care a ieșit din dumnezeiasca gură pe scurt, o ai lărgit la Biserică, Grigorie, ca un tăinuitor de cele dumnezeiești.

A Născătoarei:

Fără împreunare ai zămislit în pântece nestricat, și fără dureri ai născut. Și după naștere Fecioară te-ai păzit, născând pe Dumnezeu cu trup.

Alt Canon,

Irmos: Munte umbrit cu Darul...

Iudeilor care cinstesc legea, le-ai arătat a fi umbră Darului celor din legea lui Dumnezeu; și Evanghelia ai arătat-o a fi taină arătării lui Dumnezeu celei adevărate, strigând lui Hristos: Slavă puterii Tale, Doamne.

Strălucind ca o stea mult luminoasă de la răsărit, luminezi Biserica, propovăduind pe Hristos cu bună credință și dovediri înțelepte, a fi Soarele dreptății, strigând către Dânsul: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Lepădatu-te-ai de toată răutatea și de dragostea cea materialnică, cu osârdie Părinte, și ai luminat cu lumină plinirile patriei tale, Înțelepte, și le-ai plouat lor avere cu mulțime mai îndestulată decât aurul.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul ca un Dumnezeu fiind nevăzut, luând din Fecioară fire omenească, Se face văzut, și Se curăță în râu Cel fără păcat, ca să curețe de greșeală pe cel ce a căzut.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Cela ce te îmbraci cu lumina...

Tu ca focul ai ars împleticirile cuvintelor celor spinoase ale eresurilor. Iar mințile credincioșilor le-ai luminat, Fericite, învățătorule de taine Grigorie.

Tu ai înfruntat neasemănarea lui Eunomie, și cuvintele lui cele meșteșugite cu tărie, și lațurile curselor cele tari le-ai stricat ca pe niște țesături de păianjen.

Înfruntat-ai prea-alesule pe Macedonie cel fără Dumnezeu, care hulea fără temere pe Dumnezeiescul Duh, ca unul ce nu avea împărtășire cu Dânsul, Grigorie.

A Născătoarei:

Tu născându-ne fără sămânță nouă dreptate, și mântuire pe Hristos, ai lăsat fără de blestem firea strămoșului Născătoare de Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce ai luminat.

Căutat-a spre pământ Stăpânul făpturii și s-au clătit temeliile lui cugetătorule de cele dumnezeiești, și tare s-au înfricoșat, iar vitejia sufletului tău Părinte, nu te-a abătut de la rugăciune.

Nu ai suferit, Fericite, să auzi pe cei ce hulesc la înălțime, și pe cei fără de minte a grăi nedreptate, ci i-ai întors pe dânșii cu toiagul tău cel păstoresc, și ai tămăduit partea cea bolnavă.

Slavă...

Nicicum nu ai îngăduit de Dumnezeu grăitorule să suferi a se propovădui întru Hristos o fire alcătuită, ci tu i-ai vânat cu mreaja dogmelor tale și i-ai adus iar la lumină.

Și acum..., a Născătoarei.

Elisei a îndulcit amărăciunea apelor cu sare, iar Fiul tău și Dumnezeu, Maică a lui Dumnezeu, botezându-Se în ape, a ridicat amărăciunea și durerea păcatului.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Liniștește Stăpâne Hristoase...

Avându-ți cugetul smerit și către toți blând, te-ai arătat războinic, Grigorie, către cei ce se nevoiau să micșoreze slava lui Hristos.

Despărțirea Treimii cea străină și semeață a lui Arie, tu desăvârșit o ai surpat cu înțelepciunea ta, și cu cuvântul îndestulat Grigorie.

Unimea Treimii fără învățătură socotind amestecare Sabelie luptătorul de Dumnezeu, s-a rușinat prin tine Grigorie întru-tot fericite.

A Născătoarei:

Fecioara a născut și născând a rămas Curată, purtând în mâini cu adevărat ca o Maică Fecioară, pe Cela ce toate le poartă.

Alt Canon,

Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Mântuitu-s-au ca din curse popoarele cele primejduite de moarte, Cuvioase, și mulțimea patimilor, cu rugăciunile tale s-a gonit departe, căci ele te-au avut pe tine întâi ajutător.

Slavă...

Încetat-ai cu rugăciunea, Preaînțelepte, pornirea bolii, alergând degrab la Fecioara și Maica Mântuitorului. Că fiind păstor nu ai suferit să rabzi a se primejdui turma ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Spăimântatu-s-au cetele îngerilor văzând pe Cel nevăzut născut din Fecioară cu trup și cufundat în râu ca să Se boteze, Cel ce Se slăvește de cei fără materie.

Irmosul:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel dedesubt, și nu este mântuitor, socotitu-ne-am ca oile de junghiere, mântuiește pe norodul Tău, Dumnezeul nostru. Că tu ești celor neputincioși tărie și îndreptare.

CONDACUL Sfântului Grigorie, glas 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Cu ochiul sufletului priveghind Ierarhe, deșteptat păstor te-ai arătat lumii, și cu toiagul înțelepciunii tale preafericite Cuvioase, pe toți necredincioșii i-ai gonit, ca pe niște lupi. Nevătămată păzindu-ți turma preaînțelepte Grigorie.

ICOS

Pentru lene eu ticălosul am căzut și spre moarte am adormit, ci ca un păstor deșteptat scoală-mă Părinte, patimile mele cele ce rău mă muncesc pe mine le adormi, ca sculându-mă să laud curat mutarea ta cea purtătoare de lumină, care a proslăvit-o Stăpânul lumii după vrednicie, și pe tine ca pe o slugă credincioasă, ca pe un învățător preaînțelept, ca pe un prieten și tăinuitor, și ca pe un ispravnic al dogmelor Sale, a căror ungere nespurcată bine ai păzit-o, preaînțelepte Grigorie.

SINAXAR

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea celui dintru sfinți Părintelui nostru Grigorie de Nisa Episcopul.

Stih: Musa Grigorie, al căruia tron este Nisa,

Nu în Pieire, ci în Eden își are locuința.

În a zecea a aceleași zi,

Grigorie al Nisei din viața se sfârși.

Acesta a fost frate marelui Vasilie, luminat și lăudat întru știința înțelepciunii și râvnitor credinței ortodoxe, de aceea a și fost păstor Bisericii lui Hristos. Și mergând împreună cu cei ce mergeau la Constantinopol la al doilea Sinod și stând împotriva eresurilor celor păgâne, s-a aflat nevoitor biruind pe cei potrivnici cu puterea cuvintelor sale, și cu dovedirile sfintei Scripturi. Că răzbătând toată știința cuvintelor și strălucind și în bunătăți, a luat biruințele. Și ajungând la bune bătrânețe, a adormit și s-a dus către Domnul. Însă și la statul trupului și la toate era asemenea fratelui său Vasilie, afară din cărunțeala ce avea, căci era puținel mai vesel.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Dometian, episcopul Meletinei,

Stih: Dometian s-a izbăvit de stricăciune,

Dacă se cuvine vieții acest nume.

Acesta era pe vremea împărăției lui Iustin cel mic. Fecior din părinți binecredincioși și bogați, anume Teodor și Evdochia. Deci procopsind la învățătură și la știința înțelepciunii celei de afară și a sfintelor Scripturi, și însurându-se și după aceea îndată murindu-i femeia, întorcându-și toată nevoința către dumnezeiasca filozofie, s-a făcut arhiereu și păstor sfintei biserici din Meletina, fiind de treizeci de ani. Împreunând și politiceasca înțelepciune cu viața cea sihăstrească, n-a fost numai pricina mântuirii celor supuși ai săi, ci a toată limba. Trimițând împăratul de-l lua de multe ori, și întărind cu dânsul împărăția Perșilor lui Hosroiu, când s-a ridicat Varam asupra lui, de l-a scos din domnie, când l-a făcut a da și bir Grecilor. De aceea făcându-se prieten cu Mavrichie împăratul Grecilor și cu împărăteasa lui, și făcând prin mijlocul lor multă avere, a cheltuit-o la zidiri de sfinte biserici și bolnițe hrănitoare de săraci. Deci mergând la Constantinopol, către Domnul a răposat. Unde cinstindu-se cu cuviință de toată politia bisericească și împărătească, pus în coșciug și petrecut cu făclii și cântări s-a întors la moșia sa, arătând multe minuni și în viață și după moartea sa. Și se face soborul lui și al Sfântului Grigorie de Nisa în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea celui dintru sfinți Părintelui nostru Marchian preotul și iconomul Bisericii celei mari.

Stih: Zburat-a la Cer, unde slava este mare.

Marchian a cărui slavă și pe pământ a fost mare.

Acest sfânt Marchian a fost pe vremea lui Marchian și a Pulheriei împăraților; iar strămoșii lui fiind din Roma cea veche, de acolo a venit în Constantinopol. Deci acesta a zidit biserica sfintei Irinei spre mare, și a unit cu ea casa de rugăciune a Sfântului Isidor. Asemenea a zidit biserică sfintei Anastasiei, care se află la intrările lui Domnin și pe care a scăpat-o și din focul cel mare ce s-a întâmplat în Constantinopol. În vreme ce focul a ars părțile cele de sus ale bisericii, acesta sta pe acoperământ și avându-și mâinile ridicate făcea rugăciune, cu acest chip a scăpat-o. Iar lucrarea minunilor, ce a luat de la Dumnezeu Sfântul acesta și simpla lui îmbrăcăminte și sărăcească petrecere și de amănunțimea sihăstriei sale, deșii se află în bogăție, acestea zic, mai pe larg le povestește viața sa. Și se face soborul său la Biserica proorocului și Botezătorului Ioan, lângă Chinsterna ce-i zic și Mochisie, la locul numit al lui Daniil. Se face încă amintire și pentru marele cutremur ce s-a întâmplat în această zi, pe la începutul împărăției lui Vasilie, când și Biserica preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cea din Sigmati și multe alte biserici și case de rând au căzut.

Tot în această zi, Sfântul Ammon, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Dumnezeiască lumina bunătății s-a stins.

Căci trupește luminile lui Ammonie au apus.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cel preaînălțat Domnul...

Unindu-te prin dragoste cu lumina Dumnezeirii celei în trei Sori, Grigorie, tuturor zărindu-le ca o oglindă, îi luminezi cu întoarcerile luminii.

Cuvintele tale le-ai lăsat părintește ca o comoară, pentru curățirea obiceiurilor sufletești și pentru împlinirea minții, celor ce cu credință cântă: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Pe Tatăl l-ai propovăduit Mintea cea dintâi, și Pricinuitor; însă Cuvântului născător, și Duhului purcezător, cântând o Treime: Bine ești cuvântat Dumnezeule.

A Născătoarei:

Un Ipostas în două firi ai născut Preacurată, pe Dumnezeu cel întrupat, Căruia toți îi cântăm: Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine Născătoare de Dumnezeu...

Făgăduiala Ta Hristoase cea fără minciună, arătat s-a împlinit la credincioși, că dumnezeiescul Dometian s-a învrednicit Darului, a tămădui boli și a izgoni draci, propovăduind pe Dumnezeu cel lăudat și proslăvit.

Pe pământ fiind cu noi și trupește petrecând Domnul, a împărtășit cu darurile facerii de minuni pe cei ce i-au urmat Lui și L-au iubit cântând: Dumnezeul părinților noștri Cel lăudat și proslăvit.

Slavă...

Învățăturile eresului lui Sevir celui cu credință rea, le-a surpat dumnezeiescul Dometian; iar credința cea nevătămată și dreaptă a vestit-o cu dumnezeiască cuviință, propovăduind pe Dumnezeu cel lăudat și proslăvit.

Și acum..., a Născătoarei:

Nu s-a osebit de firea Tatălui, dumnezeiescul Cuvânt, întrupându-Se din Fecioară, că și pe ea după întrupare a păzit-o cu adevărat nemicșorată. La care primește și mărturisirea cea de la Tatăl, Hristos cel proslăvit.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Ție Ziditorului a toate...

Toată lumina Mângâietorului ai primit, Fericite, ca să te luminezi Cuvioase, strigând: Toate făpturile Domnului lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ne izvorăsc nouă din pântecele tău râuri de cunoștință după dumnezeiescul cuvânt al lui Hristos. Că cu adevărat Darul te-a arătat lumii Părinte, izvor pururea curgător în veci.

O cât este de minunată frățeasca doime, că și după trup frate, și întru cele dumnezeiești la un gând! Pe aceasta cinstindu-o, adevărat vom cinsti pe Vasilie împreună cu Grigorie în veci.

A Născătoarei:

Pe tine ceea ce mai presus de gând după socotința cea dumnezeiască și omenească ai născut pe Domnul, și ai rămas Fecioară, toate făpturile cu cuviință bine te cuvântăm și te preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor fiii lui Israil...

Trecut-ai toată legea firii oamenilor și te-ai apropiat de Dumnezeu, Cel preadorit decât toate, grăitorule de cele dumnezeiești cântându-i Lui: Binecuvântați toate făpturile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ascultând dumnezeieștile porunci cu socotința bunei supuneri, ai risipit din-destul avuția ta săracilor, Fericite, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Făcutu-te-ai Dometiane izvor nelipsit de tămăduiri, ca o fântână curgătoare de băutură și pârâu de desfătare și râu de pace, celor ce strigă: Toate lucrurile lăudați pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

În cuptor prin închipuire te-au însemnat pe tine dedemult Tinerii, Fecioară, și în rug te-a însemnat mai înainte Moise, și Isaia te-a văzut că vei să naști Prunc fără de bărbat, pe Domnul slavei, pe Carele Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

În cuptor Tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credințe, mai curat decât aurul au strălucit grăind: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Isaie dănțuiește...

Gândul nostru neputând arătat a lăuda bunătățile faptelor și cuvintelor tale Grigorie, își mărturisește biruire lăudată și vestește lauda ta, peste putința sa.

Prea-alesule întru tăinuitori, stând acum înaintea Treimii, împreună cu ceata apostolilor și a proorocilor, a mucenicilor, a drepților și a patriarhilor, adu-ți aminte de noi, care lăudăm pomenirea ta Grigorie.

Caută de sus acum Arhiereule spre a apăra Biserica lui Hristos, dăruind biruință binecredincioșilor și sfărâmă jugul robiei, mântuind cu rugăciunile tale, pe cei ce aleargă la tine, Grigorie.

A Născătoarei:

Ca una ce ai născut Preacurată pe Ziditorul făpturilor, porți stăpânire peste toată zidirea, având mărime neasemănată și mai presus de fire. Pentru aceea închinându-ne nașterii tale, pe tine te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: Chipul nașterii tale...

Încetat-ai Părinte de a mai dori, apucând cea mai desăvârșită dorire și te-a primit pe tine sălășluirile patriarhilor, și cetele drepților și ale cuvioșilor. Cu care împreună roagă-te pentru noi Atotțiitorului.

Patria ta a ținut ca un odor cinstit trupul tău cel mult pătimit, ascunzându-l în sânurile ei, Slăvite, pornindu-se de mișcările cele ca de maică, că nu a suferit să te câștige pe tine alții străini.

Slavă...

Vino de-mi fii mie ajutor la supărările vieții și la primejdii și alină furtuna patimilor, care se ridică asupra mea, și mă îndreptează către limanul cel liniștit, cu rugăciunile tale, ca și cu suflarea vântului, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpânind moartea până la Tine, a încetat, că bine ai voit a Te face ca noi, din Maică fără bărbat, ca să ne mântuiești pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel mai presus de fire și să ne lămurești pe noi prin ape, cu focul cel dumnezeiesc al Botezului.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears, și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te slăvim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi...

Pe păstorul cel bun, pe Grigorie preaînțeleptul, pe Arhiereul Nisenilor, pe fratele înțeleptului Vasilie, cel întocmai la obiceiuri, cu cântări și cu laude toți să-l cinstim.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Arătatu-s-a Mântuitorul, Darul și Adevărul, în repejunile Iordanului, și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat. Pentru că a venit și S-a arătat Lumina cea neapropiată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Cel ce din pântecele maicii ai fost ales, cu preasfințită ungerea Darului, sfințite tăinuitorule, fiind uns ai preastrălucit bisericilor buna cinstire. Drept aceea și ca un înger pământesc te-ai arătat sfințind cu duhul cele dumnezeiești cu adevărat, negrăite înfricoșate taine și te-ai adus ca un prea fără prihană, mireasmă lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre. (De două ori)

Cel ce ești împodobit din lumina cea neapusă, tu pe cinstitul scaun ai împodobit strălucindu-te și împodobindu-te cu razele bunătăților, arătătorule de cele sfinte. Drept aceea ai luminat toate marginile cu fulgerele dogmelor tale, ca un mărgăritar prealuminat și în chipul aurului. Și acum te sălășluiești în lăcașurile drepților, văzând pe Hristos Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cel ce ai primit bogăția înțelepciunii, tu împlătoșându-te, Slăvite, cu dumnezeiasca smerenie cea de Dumnezeu învățată, ai surpat pe cel ce fără de măsură se mândrea. Pentru aceasta și cetele sfinților celor gânditoare, spăimântându-se se minunau, cum ai biruit cu bărbăție pe vrăjmașii cei nevăzuți. Și acum purtător de cunună, te veselești Preafericite, cu Hristos Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască, și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glas 4,

Înfrumusețându-ți cu bunătatea cea neapropiată, cuvântul înțelepciunii tale, împodobit despre amândouă te-ai făcut, Grigorie al Nisenilor, cu glasul tău cel de Dumnezeu grăitor împodobind, și veselind norodul înțelepțește, învățându-i o singură Dumnezeire a Treimii prea cu cuviință. Pentru aceasta și cu dumnezeieștile dogme, surpând eresurile celor de alt neam, tăria credinței la margini ai ridicat-o, stând înaintea lui Hristos, împreună cu slujitorii cei nematerialnici; cere sufletelor noastre pace și mare milă.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Cutremuratu-s-a mâna Botezătorului, când s-a atins de preacurat creștetul Tău, întorsu-s-a râul Iordanului înapoi, neîndrăznind a-ți sluji Ție. Că cela ce s-a sfiit de Isus al lui Navi, cum nu avea a se teme de Făcătorul său? Dar toată rânduiala o ai plinit Mântuitorul nostru, ca să mântuiești lumea cu arătarea Ta, unule Iubitorule de oameni.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Acum Mântuitorul dăruiește oamenilor curățire minunată, lămurind fără de foc și înnoind sufletele fără sfărâmare.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Scoateți cu osârdie, apa Vieții celei dumnezeiești, din izvoarele cele mântuitoare, popoare cu veselie spre mântuirea sufletelor.

Stih: Ce-ți este ție mare ca ai fugit și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Venit-a Lumina, Darul s-a arătat, mântuirea a sosit, lumea s-a luminat, noroade umpleți-vă de bucurie.

Slavă..., glas 1, a lui Anatolie.

Luptătorule cel viteaz al dreptei credințe, cel ce ai pătimit rău ca un bun ostaș al lui Hristos Dumnezeu, și carele ai plăcut Celui ce te-a ales ostaș, cu bună nevoință nevoiește-te acum pentru Biserică, păzind temeiul ei neclătit din dogmele tale, Grigorie.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Tu în Iordan botezându-Te Mântuitorul nostru, apele ai sfințit, sub mâna slugii plecându-Te și patimile lumii tămăduind. Mare este taina rânduielii Tale, Iubitorule de oameni, Doamne slavă Ție.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 5-a cu Irmosul pe 4. Și din Canonul Sfântului Grigorie, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostol către Corinteni: Fraților, fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos... Aliluia, glasul al 2-lea: Preoții tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate... Evanghelia de la Matei: În vremea aceea mers-au după Iisus popoare multe din Galileia... Chinonicul praznicului.