SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Vecernie citim: Fericit bărbatul..., slava dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 5.

Podobie: Cuvioase Părinte...

Cuvioase Părinte de Dumnezeu purtătorule Teodosie! Foarte te-ai nevoit întru această viață trecătoare, cu cântări, cu posturi și cu privegheri, pildă făcându-te ucenicilor tăi, și acum dănțuiești împreună cu cei fără de trupuri, slăvind neîncetat pe Hristos Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu și Mântuitorul, Carele și-a plecat capul Mergătorului înainte și a sfințit firea apelor. Pe Acela îmblânzește-L, Aceluia te roagă, Cuvioase, să dăruiască Bisericii unire, pace și mare milă. (De două ori)

Cuvioase Părinte de Dumnezeu purtătorule Teodosie, aflând curat sufletul tău, precum a dorit, Darul Preasfântului Duh, S-a sălășluit întru tine ca o lumină preacurată. Cu a Căruia lucrare luminat fiind împodobit, neîncetat slăvești pe Hristos unul Fiul în două firi, Cel ce S-a botezat cu mâna Mergătorului înainte, și S-a mărturisit cu glasul Tatălui; pe Acela îmblânzește-L, Aceluia te roagă Cuvioase să dăruiască lumii unire, pace și mare milă. (De două ori)

Cuvioase Părinte de Dumnezeu purtătorule Teodosie, cu cuviință te-ai învrednicit vieții celei fericite cu curăția și cu sihăstria aceasta aflându-o că după viața de aici te-ai mutat la viața cea de sus, tuturor să se bucure zicându-le și cu cei fără de trupuri neîncetat slăvind pe Hristos, Cel ce a luat negrăit trup din Fecioară și a cufundat păcatele noastre cu Botezul în râul Iordanului. Pe Acela îmblânzește-L, Aceluia roagă-te Cuvioase, să dăruiască lumii unire, pace și mare milă. (De două ori)

Slavă..., glas 2.

Cuvioase Părinte, ca pe o cetate a Dumnezeului celui viu, a veselit sfințitul tău suflet, pornirile râului apei iertării, a Celui ce a trecut Iordanul și tuturor marginilor a izvorât cuvântul bunei credințe a lui Hristos Dumnezeului nostru. Pe Care roagă-L preafericite Teodosie, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, glas același a lui Vizantie.

Plecatu-ți-ai capul Mergătorului înainte, sfărâmat-ai capetele balaurilor, venit-ai la râuri, luminat-ai toate, ca să te slăvească Mântuitorule, pe Tine luminătorul sufletelor noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului, că cu Dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăcase-va în zaua dreptății și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie și va da război împreună cu dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline, se vor arunca grindine. Întărise-va asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor va vântura pe ei. Și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și putere de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 3, Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri și s-a socotit pedepsire ieșirea lor și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor, lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare și va împărății într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul! Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, la iubit și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului glas 4.

Facere a lui Iosif.

Podobie: Dat-ai semn celor...

Văzut-ai cum M-am îmbrăcat cu chipul tău pe care am zidit, mai presus de gând smerindu-Mă, Domnul a zis: Dar ce lucru străin este prietene, de Mă voi pleca dreptei tale ca unul din cei ce sunt împreună cu tine slugi, și de Mă voi îmbrăca cu apele golindu-Mă, că pe cei goi voi să îmbrac ca un Milostiv întru veșnică nestricăciune.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Arătatu-Te-ai întrupat, însă pântecele pe Tine Te-a primit rămânând nears. Că cuptorul de departe aceasta a închipuit, nearzând pe tineri, iar eu iarbă fiind, pe foc cum îmi voi pune mâinile Stăpâne? De Care se înfricoșează cele cerești și toate cele pământești, Iisuse Atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Tu Mă spală în apele Iordanului, pe Mine Cela ce nici o întinăciune nu am, Domnul a zis. Și firea omenească ceea ce se întinase, prin neascultarea lui Adam, spălându-se, nouă se va face. Că Eu botezându-Mă, a doua naștere tuturor oamenilor prin apă și prin Duh se va face.

Slavă..., glas 8, a lui Studitu.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim Teodosie Părintele nostru, că prin tine, pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești că lui Hristos ai slujit, și ai biruit puterea vrăjmașului. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Oștile îngerești s-au spăimântat de lucrul ce s-a văzut astăzi în Iordan, gol stând Tu Mântuitorule în ape. Și preacuratul Tău creștet plecându-Ți să Te botezi de la Ioan, că Tu sărăcind de bunăvoie, lumea ai îmbogățit, Doamne slavă Ție.

Tropar, glas 8.

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodosie, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de două ori, Slavă..., al Cuviosului, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Isus al lui Navi trecând pe popor prin râul Iordanului, și sicriul lui Dumnezeu, umbrit scrie facerea de bine care era să fie. Că chipul înnoirii și pildă nemincinoasă a nașterii celei de-a doua, acea trecere cu taină prin amândouă umbrit ne-a însemnat nouă întru Duhul. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

În vremea dumnezeieștii arătări, Hristos s-a arătat nouă în râul Iordanului, veniți să luăm credincioșii apa iertării păcatelor noastre. Că Hristos cu trup a venit căutând oaia cea răpită de fiară, și aflându-o, a adus-o ca un Milostiv iarăși în rai. Hristos s-a arătat în Iordan și lumea a luminat.

După a doua Catismă, Sedealna. Glas, 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Cetele îngerești văzând pe Cuvântul cinstit împreună cu Tatăl și cu Duhul și întrupat pentru milostivire, și botezându-Se, s-au cutremurat; și apa Iordanului rușinându-se și înfricoșându-se s-a întors înapoi, suindu-ne pe noi cei ce suntem stricați cu patimi către înălțimea mântuirii.

Slavă..., Și acum..., tot aceasta.

După Polieleu, Sedealna Sfântului glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeieștile tale mâini ridicându-le spre înălțime, stâlp de lumină purtător Cuvioase te-ai arătat cu razele rugăciunilor strălucind. Că la ceruri ridicându-ți gândul și părtaș celor negrăite făcându-te, cu totul ai strălucit. Pe Hristos Dumnezeu rugând, să ne dăruiască nouă mare milă. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi...

Stăpânul astăzi la Iordan a venit, botezându-Se în ape de la dumnezeiescul Mergătorul înainte, și de sus Tatăl a mărturisit lui: Acesta este Fiul meu Cel iubit. Și Duhul s-a arătat cu străin chip de porumb peste Dânsul.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glas 4.

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate cele ce mi-a dat mie...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate îmi sunt date Mie...

După Psalm 50, Slavă..., glas 2.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Teodosie, Milostive...

Și acum... Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta; și după mulțimea îndurărilor Tale...

Apoi Stihira, glas 6.

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 6, și al Cuviosului pe 6.

CANONUL Cuviosului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos: Întru adânc au așternut...

Ca un înțelept începător de cete al nostru, Părinte Teodosie, cu dumnezeiască cuviință începe cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a venit spre mântuirea a toată lumea, și preasfântă pomenirea ta întru Sine a proslăvit-o.

Din pustie Mergătorul înaintea lui Hristos, odrasla Elisabetei cea din Aaron a venit. Iar Teodosie, în scăldătoare prin Duhul născându-se, cetățean pustiei s-a făcut, lui Iisus urmând.

Botezându-Se în repejuni Hristos, întărâtarea adunării israelitenești s-a pierdut. Iar în Biserică viața cea întocmai cu îngerii s-a sădit, care neschimbat ai săvârșit-o, preafericite Teodosie.

Slavă...

Părtaș patimii Celui ce S-a împărtășit Crucii, pentru noi, făcându-te Părinte prin postnicie, după vrednicie asemenea te-ai făcut și învierii Lui, și împreună moștean slavei, Teodosie.

Și acum..., a Născătoarei:

Dumnezeiască ceata fecioarelor, prea dumnezeiește te numește bună între femei de Dumnezeu Născătoare Stăpână, pe tine cea împodobită cu frumusețile Dumnezeirii. Că pe Cuvântul cel de bine Făcător mai presus de cuvânt L-ai născut.

Catavasie: Umblat-a Israil prin valul...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Înflorit-a pustiul ca crinul...

Cela ce acoperă cu ape cele mai pe deasupra, Domnul, trupește S-a îmbrăcat în râurile Iordanului, întru Carele s-a întărit inima mea.

Cel ce a strălucit dumnezeiască lumină în Iordan, odrasla celor de pe pământ de Dumnezeu dată a binecuvântării și a bunei-voințe, pe tine mai înainte te-a arătat Teodosie.

Lăsat-ai lumea și cele din lume, Cuvioase, urmând goliciunii Stăpânului, celeia ce s-a făcut în Iordan Teodosie.

Slavă...

Crucea Mântuitorului pe umeri ridicând, ai alergat la mormântul Lui, ca un cerb la izvoarele apelor cele de mântuire preafericite Teodosie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cetele îngerești s-au spăimântat Preacurată, și inimile omenești s-au înfricoșat de nașterea ta. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare cu credință te cinstim.

Catavasie: Câți ne-am dezlegat...

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

CONDACUL, glas 4.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, și lumina Ta Doamne s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

ICOS

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului, și pământului Neftalimului, precum a zis Proorocul, lumină mare a strălucit Hristos. Celor întunecați Rază luminoasă S-a arătat, Care în Betleem a răsărit, și mai vârtos din Maria Domnul în toată lumea și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei din Adam goi, veniți toți să ne îmbrăcăm într-însul, ca să ne încălzim, că acoperă pe cei goi, și luminează pe cei întunecați. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

Sedealna Cuviosului, glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Cu înfrânarea și cu durerile și cu rugăciunile, sufletul tău împodobindu-ți cu dumnezeiască cuviință, te-ai făcut părtaș cuvioșilor pururea slăvite, și daruri de minuni cu adevărat ai luat, ca să tămăduiești neputințele celor ce te cinstesc pe tine cu credință. Pentru aceasta și mulțimile dracilor gonind, dai tămăduiri oamenilor cu Darul, de Dumnezeu purtătorule Teodosie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. (De două ori)

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Iordanul cu apa a servit Ție, Ioan și-a tins mâna cea putrezitoare, arătându-Te Tu cu trupul la Botez, Cela ce ești nevăzut. Ci acela s-a tras înapoi cu frică, iar acesta adică cu cutremur s-a atins de Tine, Cel neputred. Cu adevărat Mielușelul lui Dumnezeu ești, și izvor pururea viu, Cela ce izvoarele și marea și oamenii ai sfințit, că Treimea a strălucit de sus. Tatăl, Fiu pe Tine Te-a numit, și Duhul Sfânt s-a pogorât.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

În ape capetele balaurilor ai sfărâmat, și cu Duhul Cuvinte al lui Dumnezeu mai înnoit pe mine tot omul. Pentru aceasta strigăm către Tine: Slavă puterii Tale, Doamne.

Urmând ascultării lui Hristos, Celui ce și-a plecat creștetul Mergătorului înainte, și smereniei celei prea-alese, Părinte Teodosie, în turnul cel neclătit al bunătăților te-ai suit.

Fecioarei și Maicii lui Hristos Dumnezeu slujind, Darul Duhului cel nebiruit ai luat Părinte Teodosie, și pe vrăjmașii cei nevăzuți ai surpat.

Slăvită peșteră care a primit pe filozofi, de daruri aducător pe tine te-a arătat lui Hristos, Celui ce S-a botezat pentru noi, cu credință Teodosie și cu nădejde dragoste aducând.

Slavă...

Cu patimile Stăpânului Hristos fiind întărit, cu dragoste din voința inimii ai răbdat suferință Părinte Teodosie, luptându-te cu biruitorul lumii cel întunecat.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai în pântecele tău fără sămânță pe Domnul, și L-ai născut întrupat pe Acesta, Care mântuiește lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te pururea Fecioară Stăpână.

Catavasie: Cu focul vederii celei.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu...

Lipindu-ți mintea de Cela ce ne-a înnoit pe noi în ape, înțelepțește ți-ai întărit trupul tău cel slăbit cu pustnicia și cu chinuirea, preafericite Teodosie.

Viața pururea supunându-ți la gândirea de moarte, și sârguințe a merge la Cel ce S-a arătat pentru noi cu trup, mormânt ție ți-ai făcut Teodosie.

Slavă...

Morții lui Hristos celei de bunăvoie urmând slăvitul tău ucenic Vasilie, Părinte Teodosie, mormânt nou și-a făcut bucurându-se.

Și acum..., a Născătoarei:

Iată în pântece de Dumnezeu Născătoare Preacurată, pe Hristos Dumnezeu mai presus de cuvânt L-ai avut, precum Isaia mai înainte a proorocit; și mai presus de fire L-ai născut, de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie: Cei ce ne-am spălat...

Cântarea a 6-a:

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Nestricăciune nouă ne-ai dăruit Hristoase cu Învierea Ta. Pentru aceasta Vasilie slăvită sluga Ta, și după ce a murit ca și cum ar fi fost viu s-a arătat.

Cel ce curățește lumea S-a botezat pentru mine, om precum sunt eu, Dumnezeu făcându-Se, pe Carele în două firi Teodosie fericite L-ai propovăduit.

Slavă...

Dulceață de veselie lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a întors lacrimile mironosițelor întru bucurie, Teodosie pâraiele lacrimilor tale a picurat.

Și acum..., a Născătoarei:

Milostivirii tale învrednicește-mă, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preamilostiv, Carele cu sângele Său pe oameni din stricăciune a mântuit.

Catavasie: Pe Cel dorit l-a arătat...

CONDACUL Cuviosului, glas 8.

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Sădit fiind în curțile Domnului tău, cu cuvioasele tale bunătăți frumos ai înflorit, și ai înmulțit fiii tăi în pustie, cu ploile lacrimilor tale udându-i, dumnezeiescule începătorule de turmele dumnezeieștilor lăcașuri. Pentru aceasta strigăm: Bucură-te Părinte Teodosie.

ICOS

Om cu firea ai fost Părinte, dar te-ai arătat împreună cetățean cu îngerii. Că viețuind ca un fără de trup pe pământ, Înțelepte, toată purtarea de grijă de trup ai lepădat-o. Pentru aceasta și de la noi auzi: Bucură-te odraslă de Părinte evlavios. Bucură-te stâlpare de maică binecredincioasă. Bucură-te cetățeanule al pustiei cu totul înfrumusețate. Bucură-te luminătorule al lumii mult-luminoase. Bucură-te că din tinerețe ai urmat lui Hristos. Bucură-te că ai veștejit desfătările trupești. Bucură-te solitorule de mântuire al călugărilor. Bucură-te pilda mângâierii celor mâhniți. Bucură-te cela ce ai mântuit pe mulți de înșelăciune. Bucură-te cela ce dăruiești izvoare de minuni. Bucură-te cela ce ai avut purtare de grijă pentru cei săraci. Bucură-te folositorul și mântuitorul nostru. Bucură-te Părinte Teodosie.

SINAXAR

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodosie Chinoviarhul, începătorul vieții de obște și dascălul pustiei.

Stih: Teodosie povățuitorul vieții obștești.

Obștească pagubă monahilor, cu ieșirea din viață pricinuiești.

În unsprezece a acestei luni zi,

Chinoviarhul stricăcioasa viață părăsi.

Acest preacuvios Părintele nostru Teodosie, a fost din satul Mogarimu, din eparhia Capadocilor, din tată anume Proeresie și din Maică anume Evloghia credincioși și bine cinstitori amândoi. Deci intrând la viață călugărească și luând portul acesta, merse la Ierusalim, de acolo s-a dus la Antiohia, la marele Simeon Stâlpnicul, de la care s-a învățat și a deprins adaosul și procopseala ce vrea să aibă spre bunătăți, având a se face păstor a multor oi cuvântătoare. Apoi a petrecut sihăstrește lângă un oarecare Loghin om dea pururea pomenit, petrecând în contenirea poftelor desăvârșit, într-atâta cât într-o săptămână odată mânca. Și treizeci de ani pâine n-a mâncat și făcând și alte bunătăți. Ajuns-a la atâta înălțime, cât făcea și preaslăvite minuni, de vreme ce singur acest preacuvios cu alt oarecare Părinte, vedea pe monahul Vasilie cel ce murise și-și înnoise mormântul, stând cu frații și cântau împreună și la ceilalți era nevăzut. Și neaflându-se foc, a aprins cărbunii cei stinși, acolo unde vrea să facă mânăstirea, și pe oarecare femeie ce a mers la dânsul a vindecat-o de curgerea sângelui. Și dintr-un grăunț de grâu, ce l-a binecuvântat și l-a dat a făcut de se vărsa din jitnițele cele de grâu. Și pe un copilaș ce căzuse într-un puț, arătându-se nevăzut l-a scos. Încă și mulțime de lăcuste a gonit, numai certându-le. Și rasa cea de păr a Sfântului în loc de platoșă, a ferit în războaie pe Chirie comitul Anadolului de nu s-a rănit. Și pământul fiind asuprit spre roadele lui de secetă, l-a scăpat pogorând ploaie cu rugăciunea sa. Și a proorocit încă și stricăciunea ce era să se întâmple la Antiohia de cutremur. Și pe mulți a scăpat din furtuna și valul mării, arătându-se întru dânșii la primejdie. Și făcându-se dascăl a mulți ucenici, către Domnul a răposat. Și se face soborul lui la biserica Sfântului Apostol Petru.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodosie cel din Antiohia,

Stih: Strâmta cale Teodosie călătorind,

Pe calea cea lată a Edenului se află călcând.

Acest întru sfinți Cuviosul Părintele nostru Teodosie, alt sihastru, este din cetatea Antiohiei, din părinți vestiți. Și glasul Stăpânului mai cu trezvire oarecând ascultându-l, lăsându-și casa, bogăția, rudenia și pe toate celelalte, s-a dus la cele mai ascunse locuri ce plecau spre mare. Și o micuță chilie făcându-și, petrecea viață monahicească, îmbrăcat cu haine de păr și sub ele grele lanțuri purtând, unul la gât, altul pe mijloc și două în amândouă mâinile. Și stăruind întru rugăciune și întru lucrarea mâinilor, dorința și trufia și pe celelalte patimi trupești le adormea. Părul său era lipos și lung până la picioare. Câte odată împletea zimbiluri, iar altă dată își făcea mici straturi în grădină, și arunca în ele semințe, și hrana cea de acolo din-destul adunând, o avea spre întrebuințarea sa și a străinilor ce i s-ar fi întâmplat să vină la el. Și fiindcă vremea trecea și vestea lui sporea, mulți năzuiau la el, cerând să petreacă asemenea viață, pe care și privindu-i, pustiul acela l-a făcut altă cetate cerească. Iar acolo oarecând năvălind agarenii, nimic împotrivă n-au făcut, ci și cucerindu-se de fericitul, s-au dus de acolo. Deci pentru năvălirea agarenilor, fericitul lăsând pustiul, a venit la patria sa, și făcându-și o mică chilie, încă și alți oarecari împreună cu el lucrau duhovniceasca lucrare. Căci zice către cei împreună cu el, că deși s-a cucerit de noi agarenii, dar însă scris este oare-unde pentru noi, să dăm loc urgiei. Și Hristos fugind de Irod pe noi învățându-ne o făcea aceasta. Ci și ne-am învățat să nu ne aruncăm pe sine în ispite. Căci ce ne oprește pe noi patria, către duhovniceasca lucrare, dacă vom voi? Și puțin oarecât mai trăind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, adunarea celor zece mii de Sfinți Îngeri. Și se face înlăuntrul mărturisirii Sfintei Anastasia, la intrările lui Domnin.

Stih: Pe îngerii, care cu laude cântarea cea întreit sfântă cântau,

De cuviință este cu cântări a se încununa.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ștefan cel din Plachidiane; și Sfântul Teodor și arhimandritul Agapie.

Stih: Cei trei acum înaintea tronului Treimii se afla stând,

Și pământul și Cerul lăsând.

Tot în această zi, Sfântul Mair, care bătut s-a săvârșit.

Stih: Mair în bătăi aflându-se striga:

Nu te teme Maire, bată-te și te vei încununa,

Tot în această zi, Preacuviosul Vitalie, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Și când îți dai duhul Vitalie, Domnului,

Se îngrozeau de tine duhurile vicleniei.

Tot în această zi, Cuviosul Teodosie egumenul Sfintei mânăstiri a lui Filoteu din Athon; și care a stătut episcop Trapezuntei, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Lui Teodosie îndoita cunună s-a împletit.

Ca celui ce și arhiereu Domnului și cuvios a stătut.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Cel ce ai unit Cuvinte al lui Dumnezeu, cu Botezul Tău râurile care ard păcatul și văpaia care răcorește neamul oamenilor, mântuiește Doamne neamul omenesc, Cel ce ești binecuvântat și proslăvit.

Celui ce a făcut Iordanul cuptor, pe tine însuți ca niște tămâie cu totul te-ai ars Cuvioase. Și văpaia cerească nemincinos semn al voii lui Dumnezeu luând, lăcaș de suflete mântuitor ai făcut.

Căpeteniilor tale se pleacă căpeteniile lui Moise, Darul arătându-Se Cuvioase, că pe vrăjmașii cei nevăzuți surpându-i, cetatea cea cerească o moștenește poporul tău, prealăudate.

Celui ce a îngropat păcatul în ape, pe tine însuți lăcaș lui Dumnezeu plăcut te-ai făcut Teodosie. Biserică zidind, ca să se aducă cântare neîncetată cu glasuri în multe limbi ai așezat.

Slavă...

Urmând îndrăznirii tinerilor, îngrozirea tiranului cea cu foc insuflată ai batjocorit-o înțelepțește, folosind Bisericii lui Hristos, Părinte Teodosie. Pentru care de bunăvoie S-a arătat cu trupul răstignit.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată zămislire, nestricată naștere, tu una ai arătat Fecioară rămânând, că ai zămislit Curată pe Dumnezeu, Cela ce este peste toate, Care S-a făcut Om, spre mântuirea credincioșilor și scăpare.

Catavasie: Ars-a cu apă capetele...

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul în Babilon...

Cuptorul oarecând în Babilon a închipuit apele Iordanului, cu dumnezeiescul Botez pe cei potrivnici arzând, iar pe cei credincioși răcorind, care strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Din patimile trupești ieșind, mai înainte de mergere Teodosie, scoțând din sânurile pământului ape, tânărului te-ai arătat celui ce strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Făcutu-s-a binecuvântarea mâinilor tale cu preadumnezeiască porunca lui Hristos, Celui ce S-a botezat în ape, pământului celui neumed apă prea-roditoare și soare încălzitor. Că grăuntele spre multă roditură de grâu fără semănătură s-a hrănit.

În norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini tu intrând Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta, învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, Fericite.

Credinței celei tari a celeia ce i-a curs sânge, Părinte, urmând femeia, de rasa ta atingându-se ca un întuneric prin luminarea cea dintru tine, boala i-a fugit, că ai fost vas ales lui Hristos, Celui ce S-a arătat.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe Tine Dumnezeul cel din Dumnezeu văzându-Te trupește arătat Hristoase, negrăit am cunoscut pe Părintele Tău Cel nevăzut și pe Duhul Tău Cel Sfânt, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Tu pe cel nedespărțit de Tatăl, Carele S-a sălășluit în pântecele tău cu dumnezeiască bărbăție, fără sămânță L-ai zămislit și negrăit L-ai născut, Dumnezeu împreună și Om. Pentru aceasta pe tine mântuire nouă tuturor te știm.

Să lăudam, bine să cuvântăm...

Catavasie: Slobodă se cunoaște făptura...

Cântarea a 9-a:

Irmos: Fiul Părintelui...

Propovăduit-ai de Dumnezeu înțelepțite Teodosie, sinoadele cele întocmai la număr cu cinstitele Evanghelii ale lui Hristos, din bunăvoință sângele cu mucenicească râvnă topindu-ți, și mucenic fără de sânge din buna credință te-ai arătat.

Judecata pe cel nedrept, cu dreptate l-a osândit pentru a ta izgonire izgonindu-l, și necuratul lui suflet prin hulitoarele lui buze scoțându-l, pe vrăjmașul vieții l-a lipsit de viață, Cuvioase.

Aducându-ne aminte de învățăturile tale Teodosie, în două ființe propovăduim pe Hristos, două voi știind firești și lucrătoare și prin sine puternice, întru Dumnezeu Cel ce S-a botezat cu trupul.

Darea cea bună, după numire luând de la Tatăl luminilor, sufletelor și trupurilor tămăduitor te-ai făcut, hrană îndestulată și băutură celor ce se topeau de foame și de sete, și îmbrăcăminte goilor și celor căzuți îndreptare.

Slavă...

Nu înceta privind spre turma ta Părinte Cuvioase, și aducându-ți aminte de făgăduința ta, a cărui nădăjduire ca niște anghire tari o am legat de piatră, către Hristos solitor avându-te pe tine Teodosie.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un luceafăr de dimineață te-ai aflat în noaptea acestei vieți, cu razele fecioriei strălucind, ceea ce ne-ai arătat nouă răsăritul Soarelui dreptății celui înțelegător, Maica lui Dumnezeu preacinstită.

Catavasie: O minunile nașterii tale...

LUMINÂNDA Cuviosului.

Podobie: Femei auziți...

Mintea curățindu-ți de tulburarea patimilor, Cuvioase, luminat ai primit dumnezeieștile arătări ale prealuminatei și întreit strălucitei Dumnezeiri, preafericite Teodosie, cela ce ești luminarea pustnicilor, și acum rugându-te nu înceta pentru noi de Dumnezeu purtătorule.

Slavă..., altă Luminândă.

Luminat ne-am curățit prin curățirea Ta, Hristoase, și acum prin bucuria prăznuirii cinstitului Teodosie ne-am îmbogățit. Drept aceea și cetele călugărilor se bucură.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Arătatu-s-a Mântuitorul, Darul și adevărul în repejunile Iordanului, și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat, pentru că a venit și S-a arătat Lumina cea neapropiată.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 5.

Podobie: Bucură-te cămara...

Casă de sfințite bunătăți făcându-te pe tine Teodosie, te-ai învrednicit a locui în dumnezeiasca Biserică a Născătoarei de Dumnezeu, și a o cerceta pe ea, că a vedea dumnezeiasca strălucire ai iubit, și acum vezi bună podoaba cortului celui adevărat, și negrăita frumusețe, care a întemeiat-o Cel Preaînalt, Cuvioase, și sălășluiește într-însa pe cei ce se uită la Dânsul cu osârdie, pe Acela roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Cu durerile postniciei pe tine însuți curățindu-te, următor ai fost Stăpânului tău, Preafericite. Pentru că boala celeia ce s-a atins de marginea hainelor tale ai vindecat-o, și pe cei ce se topeau de foame în pustie i-ai hrănit, dându-le din vistieria cea nedeșertată ca cela ce ai numele Darului lui Dumnezeu, și credința ortodoxă ai propovăduit Cuvioase. Nebunia muncitorului întru nimic socotindu-o, pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Văpaia dragostei celei neschimbate și arzătoare și călduroasă către Dumnezeu, aprinzându-o, din Cer ai luat strălucirea, care dumnezeiască bunăvoință ți-a vestit ție, ca să zidești Biserică preasfințită învățătoare de fapta bună și purtătoare de grijă de suflete. Care începându-o cu bună credință o ai sfârșit, unde și mult pătimitorul tău trup zace, cu puneri sfințite cu cuviință Preafericite fiind cinstit. Pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă.

Cu adevărat până la cortul cel minunat, până la casa lui Dumnezeu Teodosie ai trecut, întru bucuria și veselia sufletului unde este glasul celor ce prăznuiesc Părinte, auzind veselă și dulce cântare, și întru împărtășirea negrăitei mângâieri, de care singur dorind, trupul ți-ai omorât, care ai și dobândit, cu dumnezeiasca dreptate fiind împodobit, pe Hristos rugându-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 2:

Scară bunătăților și pildă te-ai arătat pe pământ, pe tine te lăudăm ca pe o podoabă a sihaștrilor, că ai sihăstrit cu adevărat ca marele Antonie, nemăsurată smerenie arătând. Și păscându-ți pe poporul tău cu bună cuviință l-ai sălășluit în staulul cel sfânt, unde petrece ceata sfinților. Cu dinadinsul strigăm către tine: Nu uita și acum turma ta preafericite Teodosie, ci cu rugăciunile tale către Domnul, mântuiește-ne pe noi, rugămu-ne ție.

Și acum..., a praznicului, glas 2, a lui Anatolie.

Astăzi Hristos la Iordan a venit să Se boteze. Astăzi Ioan s-a atins de creștetul Stăpânului. Puterile cerești s-au spăimântat, văzând taină preaslăvită! Marea a văzut și a fugit. Iordanul văzând s-a întors înapoi, iar noi cei ce ne-am luminat strigăm: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a arătat, și pe pământ S-a văzut și a luminat lumea.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 6-a pe 4 și din Canonul Cuviosului, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glas 7: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului..., Stih: Ce voi răsplăti Domnului..., Apostol către Evrei: Fraților aduceți-vă aminte de mai-marii voștri..., Aliluia..., glas 6: Fericit bărbatul care se teme de Domnul..., Stih: Puternică pe pământ va fi sămânța lui... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...

CADE-SE A ȘTI:

Și pentru aceasta, cum se suie Duminica vameșului și a fariseului. Că se începe Duminica vameșului și a fariseului, din unsprezece zile ale lui Ianuarie, după praznicul dumnezeieștii arătări, din ziua pomenirii Preacuviosului Părintelui nostru Teodosie, și se pogoară până la Februarie în 15 zile.

Și se cuvine a ști: Că de se va întâmpla Duminica vameșului și a fariseului în 11 zile ale lui Ianuarie, slujba Preacuviosului Teodosie se pune într-altă zi, când va socoti eclesiarhul.

SÂMBĂTĂ SEARA

La Vecernia cea mică de va fi priveghere, Stihirile învierii și ale Născătoarei de Dumnezeu după obicei.

LA VECERNIA CEA MARE.

Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., Stihirile învierii 3 și a lui Anatolie 1. Și ale praznicului 3. Aceeași zi și din Triod 2, îndoind cea dintâi. Slavă..., a Triodului, Și acum..., a Născătoarei cea dintâi a glasului ce va fi, Vohod, Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului, ale Stihoavnei aceleiași zi de la Vecernie. Slavă..., Și acum..., a Triodului glas 3. La Stihoavnă Stihirile Învierii, Slavă..., a praznicului, Și acum..., a Triodului. La binecuvântarea pâinilor, Troparele: Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., de 2 ori, și. A praznicului odată, și citire. Iar de nu este priveghere, Troparul Învierii, Slavă..., Și acum..., al praznicului. La pavecerniță după Cade-se cu adevărat..., și după Tatăl nostru..., Condacul praznicului, Slavă..., Și acum..., al Triodului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Învierii de 2 ori, Slavă..., Și acum..., al praznicului. Printre Catisme, Sedelnele Învierii cu ale Născătoarei. După Fericiți cei fără prihană..., Soborul îngeresc..., Ipacoi al glasului, Antifoanele și Prochimenul. Toată suflarea..., Evanghelia Învierii. Învierea lui Hristos..., Apoi Psalmul 50, Slavă..., Ușile pocăinței..., Și acum..., Cărările mântuirii..., Stih: Miluiește-mă Dumnezeule..., Și Stihira: La mulțimea faptelor mele..., Podobie. Canoanele: Al Învierii, cu Irmosul pe 4, și al praznicului pe 4, și al Triodului pe 6. Catavasiile praznicului, după a 3-a Cântare, Condacul și Icosul și Sedealna praznicului, Slavă..., Și acum..., al Triodului. După a 6-a Cântare, Condacul și Icosul Triodului, La a 9-a Cântare cântăm: Ceea ce ești mai cinstită..., Luminânda Învierii, Slavă..., a praznicului, Și acum..., a Triodului.

La Laude Stihirile învierii 3 și ale praznicului 3 și ale Triodului 2 pe glas al 3. Stihurile: Scoală-te Doamne Dumnezeul meu..., și Stihira: Cunoscând suflete al meu..., și al 2-lea Stih: Mărturisimă-voi ție Doamne..., Glasul Fariseului cel mult lăudător..., Slavă..., glas al 8-lea: Pe Fariseul cel ce se îndrepta..., Și acum...: Prea binecuvântată ești..., Slavoslovia cea mare și Troparul Învierii numai. Ecteniile și Otpustul. Și obișnuita ieșire, întru care cântăm, Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. Și ceasul întâi, la ceasuri, Troparul învierii, Slavă... al praznicului, Și acum..., al Născătoarei ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului, și cel desăvârșit Otpust. Asemenea și la celelalte ceasuri, zicem Troparul Învierii și al praznicului, iar Condacele le schimbăm.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4, și ale praznicului Cântarea cea de rând pe 4 și ale Triodului, Cântarea a 6-a pe 4. După Vohod, Troparul învierii și al praznicului, Slavă..., Condacul praznicului, Și acum..., al Triodului. Prochimenul Duminicii după Botez, apoi al praznicului, Apostolul și Evanghelia Duminicii după Botez; și în urmă a vameșului și a fariseului.

CHINONICUL: Lăudați pe Domnul din ceruri... Și al praznicului.