SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Mucenicilor 3 și ale Cuvioșilor 3.

Stihirile Mucenicilor, glas 4.

Podobie: Dat-ai semn...

Ermil cel slăvit, Stratonic cel cugetător de Dumnezeu, doimea cea minunată, mărturisind pe Treimea cea nezidită, după multe chinuri și munci au biruit înșelăciunea mulțimii dumnezeilor, și încununându-se cu diademe de biruință se roagă să se dăruiască lumii pace și mare milă.

Făcându-te slugă Cuvântului, Mucenice Ermile, din alegerea Dumnezeiescului Duh și cu amestecarea sângelui vopsind veșmântul preoției, cu adevărat mai sfințită ai făcut-o și mai luminoasă. Și acum te-ai mutat la lăcașurile împărătești cele înțelegătoare, făcându-te rugător fierbinte pentru cei ce te cinstesc.

Suferind legături din poruncile judecătorului, v-ați băgat în coșniță și primind amândoi sfârșit fericit și înecare în ape, înțelepțește ați înecat într-însele pe meșteșugitorul vrăjmaș și acum petreceți în ceruri cu bucurie, rugându-vă pentru toți, vitejilor Mucenici.

Alte Stihirile cuvioșilor Părinți, glas 8.

Podobie: Ce vă vom numi sfinților...

Tare v-ați nevoit sfinților suferind vitejește, cu răbdarea, năpădirea barbarilor, și punându-vă sufletele cu osârdie înaintea săbiilor, v-ați încununat cu cununi mucenicești și cu îngerii acum petreceți după vrednicie. Multă este răbdarea voastră și mai mari darurile. Rugați-vă să se mântuiască sufletele noastre.

Cuvioși ai lui Hristos, nebăgând în seamă cele trecătoare ale vieții, de bunăvoie v-ați chinuit, supunând vitejește cugetul trupului și prin sabie săvârșindu-vă întru Hristos, acum după vrednicie cu îngerii petreceți. Pentru aceasta cinstind pomenirea voastră vă rugăm, ca să vă rugați să se mântuiască sufletele noastre.

Bine viețuind sfinților și vitejește urmând chinurilor mucenicești, după vrednicie ați luat din Cer darurile. Săbiile voi nu le-ați băgat în seamă, răbdând munci asemenea lor. Ca împreună cu dânșii să vă încununați cu cununa muceniciei. Rugați-vă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas 8, a lui Studit.

Cuvioșilor Părinți, cugetând ziua și noaptea în legea Domnului, v-ați învrednicit a vă face împreună sădiți cu lemnul vieții și roada voastră a odrăslit cununi mucenicești. Deci având îndrăznire către Dumnezeu puitorul de nevoințe, cereți și nouă iertare și mare milă.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Astăzi făptura se luminează, astăzi toate se veselesc cele cerești împreună și cele pământești, îngerii și oamenii se amestecă. Că unde este venirea Împăratului, și rânduiala vine. Deci să mergem la Iordan să vedem toți pe Ioan, cum botează creștetul Cel nefăcut de mână și fără păcat. Pentru aceasta apostolescul glas aducând, cu un glas să strigăm: Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor, luminând și dând credincioșilor mare milă.

LA STIHOAVNĂ, Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Arătatu-s-a strălucirea slavei cea părintească, în râurile Iordanului, curățind cu Botezul, întinăciunea sufletelor noastre.

Stih: Marea a văzut și a fugit, iordanul s-a întors înapoi.

Primește ca o slugă, Proorocule Ioane, pe Mântuitorul lumii și botează pe Făcătorul, spre înnoirea oamenilor.

Stih: Ce-ți este ție Mare ca ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Venit-a luminarea, izbăvirea s-a arătat în râurile Iordanului, să ne adunăm dar ca să ne curățim și să cântăm pe Iubitorul de oameni.

Slavă..., glas 8.

Viețuind viața cea întocmai cu îngerii, prin osteneli sihăstrești, Cuvioșilor Părinți, și plecând înfrânării trupul, ca pe un rob l-ați supus Duhului. Și făcându-vă lucrători poruncilor Domnului, ați păzit frumusețea chipului cea dintâi, și ați săvârșit nevoințele mucenicești, prin sudorile cele sihăstrești. Și împodobindu-vă cu cununi îndoite, neîncetat rugați-vă Mântuitorului, ca să ne mântuim noi.

Și acum..., a praznicului, asemenea:

Oștile îngerești s-au spăimântat de lucrul ce s-a văzut astăzi în Iordan, gol stând tu Mântuitorule în ape. Și preacuratul Tău creștet plecându-ți să Te botezi de la Ioan; că Tu sărăcind de bunăvoie, lumea ai îmbogățit, Doamne slavă Ție.

Troparul Mucenicilor, glas 4.

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., al Cuvioșilor, asemenea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Și acum..., al praznicului.

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, și Duhul în chip de porumb, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat Hristoase Dumnezeule și lumea ai luminat, mărire Ție.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului odată și al Mucenicilor. Slavă..., al Cuvioșilor, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna Cuvioșilor glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Botezatu-v-ați cu întreit chip, al treilea Botez cel prin credință. Întâi Botezul focului cel prin apă și prin Dumnezeiescul Duh, și al doilea prin lacrimi în Rait și în Sinai, sihăstrindu-vă cu tărie și săvârșind pe pământ viață întocmai cu îngerii, fericiților, și al treilea ca niște berbeci aleși, junghiindu-vă pentru Hristos Dumnezeu; pe Acesta neîncetat îmblânziți-L să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a praznicului glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi...

Stăpânul astăzi a venit la Iordan, botezându-Se în ape de la dumnezeiescul Mergătorul înainte. Și de sus Tatăl a mărturisit Lui: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, și Duhul s-a arătat cu chip străin de porumb peste Dânsul.

După a doua Catismă, Sedealna Cuvioșilor, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Locuind în pustie cu bună credință lui Dumnezeu și postind cu înfrânarea de patimi, arătat ați înflorit ca finicul, roduri hrănitoare de suflet ale bunătăților, de Dumnezeu purtătorilor, aducând oamenilor dulceață mai bună decât mierea. Pentru aceasta și mărim cu credință pomenirea voastră.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Apele Iordanului le-ai sfințit, stăpânirea păcatului o ai sfărâmat, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Mergătorului înainte, și ai mântuit din înșelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm, mântuiește lumea Ta.

Psalm 50.

CANOANELE

Al praznicului cel de al doilea cu Irmosul pe 6, și ale sfinților 2 pe 8.

CANONUL Mucenicilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Să cântăm Domnului...

Cinstiți ca niște stele luminate de Dumnezeu, v-ați arătat la întărirea Bisericii, înțelepților, luminându-ne pe noi cu luminări dumnezeiești mucenicilor.

Arătatu-v-ați ca niște jăratece înțelegătoare, aprinzându-vă cu focul Duhului, pururea pomeniților, și văpaia idolilor ați stins-o cu râurile sângiurilor voastre.

Spălându-vă cu apele lui Hristos, Celui ce a înecat în râuri necredința noastră, ați uscat gârlele nedumnezeirii, mucenicilor.

A Născătoarei:

Încetează-mi curgerile păcatelor mele, ceea ce ai veștejit stricăciunea morții, cu nașterea ta; și-mi dă umilință Născătoare de Dumnezeu Preacurată.

Alt CANON al Cuvioșilor.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

Făcându-vă cu chip luminos prin sihăstrie, preafericiților, cu adevărat v-ați arătat cu chip dumnezeiesc, prin vărsarea sângelui. Pentru aceasta vă și veseliți, împreună cu sihaștrii lui Hristos și cu mucenicii.

În marea lacrimilor voastre, mai întâi ați înecat înțelepților pe faraon cel înțelegător, iar pe urmă cu curgerea sângiurilor, l-ați omorât, și l-ați trimis la pierzare.

Dătătorul de lumină, Domnul luminând patimile voastre slujitori ai lui Hristos, v-ați săvârșit cu răbdare sihăstria, luminat și arătat, strălucind mai mult decât razele soarelui.

Slavă...

Nici întristarea, nici iuțimea durerilor, nici depărtarea de tot de grijile lumești, mucenicilor, nici năvălirea cea sălbatică a barbarilor, nu v-au depărtat pe voi de nădejdea cea mai bună.

Și acum..., a Născătoarei:

Domnul cel din fire neîncăput întru toate, încape întru tine Stăpână, făcându-Se Om pentru milostivire, ca să mântuiască pe oameni, în negrăita Lui iubire de oameni.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Frica ta Doamne...

Urând nestatornicia celor trecătoare, ați poftit desfătarea cea netrecătoare, a celor viitoare, vitejilor ostași ai lui Hristos, Împăratului tuturor.

Vitejește ați stătut împotriva celui ce poruncea fărădelege, ca să vă plecați la necredință, cugetătorilor de cele dumnezeiești, și ați aflat cununi de biruință din ceruri.

Chipurile înșelăciunii le-ați surpat la pământ, neînșelătorilor Mucenici ai lui Hristos, iar pe sine-vă v-ați ridicat lăcașuri cinstite, și stâlpi ai cunoștinței de Dumnezeu.

A Născătoarei:

Sabia care mai înainte se întorcea asupra mea, îmi dă mie acum intrări, înfruntându-se de sulița care a împuns pe Cel născut din tine, Maică Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Cu cuget zdrobit slujind lui Dumnezeu, ați zdrobit semeția vrăjmașului, fericiților, zdrobindu-vă cu sabia și omorându-vă.

Uitându-vă înțelepților la vecuirea celor stătătoare, v-ați lepădat de târâturile celor nestătătoare și curgătoare. Pentru aceea vă fericiți cuvioșilor Mucenici.

Slavă...

Supunându-vă legii celei dumnezeiești cu cuget binecredincios, dulcețile trupului le-ați omorât prin înfrânare și acum nevoindu-vă, ați luat slavă.

Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă care ai născut pe Cuvântul Cel Preasfânt, sfințește-ne nouă sufletele și trupurile, care te fericim pe tine, cea fără prihană.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea Ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

CONDACUL, glas 4.

Arătatu-te-ai astăzi lumii, și lumina Ta Doamne s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat lumina cea neapropiată.

ICOS

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului, și pământului Neftalimului, precum a zis Proorocul, lumină mare a strălucit Hristos. Celor întunecați Rază luminoasă S-a arătat, Care în Betleem a răsărit, și mai vârtos din Maria Domnul în toată lumea și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei din Adam goi, veniți toți să ne îmbrăcăm într-însul, ca să ne încălzim, că acoperă pe cei goi, și luminează pe cei întunecați. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

Sedealna Mucenicilor, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

În ape dimpreună ați luat fericitul sfârșit înțelepților, înecând pe Veliar într-însele cu Darul Dumnezeului nostru, Mucenicilor. Pentru aceasta luând cununi ca niște purtători de biruință, vă veseliți cu cetele îngerilor. Cu care împreună, aduceți-vă aminte și de noi.

Slavă..., a Cuvioșilor, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Arătându-vă ca niște străini și nemernici, și făcându-vă colibe în pustietăți, cu adevărat ați sihăstrit Cuvioșilor, împodobindu-vă goliciunea cu îmbrăcămintea bunătăților, asemănându-vă dimpreună patimilor lui Hristos. Pentru aceasta ați primit și junghiere de la barbari.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

Hristos Dumnezeul nostru Cel ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, Se îmbracă acum cu râurile Iordanului, pe Carele Tatăl de sus mărturisește și de jos slava Duhului, Care a venit peste Dânsul, ca și către Cel de un Scaun cu Tatăl. Acesta este Cel ce luminează și ne sfințește pe noi!

Cântarea a 4-a:

Irmos: Auzit-am Doamne...

Ca o slugă a Cuvântului Mucenice Ermile, cu cuvintele tale ai înfruntat cu osârdie nebunia cea necuvântătoare a celor fărădelege.

Cugetătorii de Dumnezeu propovăduind o Fire a Dumnezeirii, o Putere și o Domnie, au defăimat înșelăciunea mulțimii dumnezeilor.

Zgâriindu-te spânzurat și cu chinurile fiind înconjurat, ai rămas neclintit pătimitorule Mucenice Ermile, cugetătorule de Dumnezeu.

Al Născătoarei:

Cu lenevire dormind și fiind acoperit cu păcatul, povățuiește-mă către pocăință, ca ceea ce ești Maică Preacurată a Cuvântului.

Alt Canon,

Irmos: Ridicat pe Cruce...

Nebiruindu-vă de patimile trupului, ați biruit pe vrăjmași, și omorându-vă cu sabia, preafericiților, v-ați mutat împreună către viața cea cerească, bucurându-vă.

Omorându-vă mai înainte de moarte cu înfrânare de bunăvoie Cuvioșilor, cumplit v-ați omorât de bunăvoie, prin săbiile celor fărădelege, și v-ați încredințat de viața cea fără de moarte.

Ca niște miei v-ați hrănit cu înfrânarea, și ca niște berbeci aleși omorându-vă de mâinile lupilor celor vărsători de sânge, v-ați adus la viața cea veșnică, Cuvioși ai lui Hristos.

Slavă...

Preoții și bătrânii și tinerii cei ce locuiau la muntele Rait și la Sinai, s-au făcut mucenici, viețuind cu cuviință, și moarte silnică murind.

Și acum..., al Născătoarei:

Domnul cel mai înainte de veacuri, arătându-Se din Fecioară prunc tânăr, și făcându-Se Om, înnoiește omenirea. Să-i cântăm Lui: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Norii chinurilor, nu au acoperit vitejia voastră Mucenici prealăudați, căci mai mult decât soarele s-au arătat, povățuind la lumină pe ortodocși cu lumina bunei credințe, și risipind întunericul dracilor.

Trecând peste hotarele omenirii de Dumnezeu fericiților, și unindu-vă prin curățiri desăvârșit cu cel mai presus de fire, cu tăria gândului, ați suferit chinurile cele amare și zgârieturile și muncile.

Vitejește ai stătut împotriva judecătorului, mărite Mucenice Ermile, și te-ai învrednicit a auzi glas din Cer, Preafericite, să vorbești cu dragoste cu Cel ce te-a chemat, ca și cu un puitor de nevoințe și întăritor mucenicilor Lui.

A Născătoarei:

Ca o frumoasă, ca o împodobită, ca una ce strălucești întru curăție, ai întrupat pe Cuvântul cel frumos întru frumusețe, Maică Fecioară, și ai născut pe Cel ce dă tuturor ființă din bogăția bunătății, cu lucrare dumnezeiască.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Arătatu-v-ați rai desfătării, având în mijlocul vostru lemn de viață pe Domnul, Carele a primit sângele vostru ca o jertfă.

Curgerile sângiurilor împreunându-le cu curgerile lacrimilor voastre purtătorilor de Dumnezeu, într-însele ați înecat pe șarpele cel în multe chipuri.

Slavă...

Veselia lui Dumnezeu v-ați învrednicit a o vedea, și bucurie veșnică ați luat fericiților, pentru ostenelile și trudele voastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai pe Dumnezeu mai presus de cuvânt și de cuget, și ai rămas după naștere ca și mai înainte de naștere, Fecioară Curată de Dumnezeu dăruită.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Rugăciune înalț către Domnul...

Umplându-vă de ape făcătoare de viață, v-ați lepădat în curgerile râurilor, și întru acelea luându-vă sfârșitul, ați înecat pe mai-marele răutății și acum ne izvorâți nouă izvoare de tămăduiri, prealăudaților.

Băgându-vă cu osârdie în coșniță v-ați dat adâncimii, purtătorilor de chinuri, și v-ați suit către viață dumnezeiască, vitejilor, aflând cu bucurie cele din veac nădejdi, Sfinților Mucenici, mari cugetătorilor.

Arătatu-te-ai Stratonice Mucenice, când te chinuiau și te băteau amar stâlp de răbdare nemișcat, rezemat de temeiul credinței, pierzând prin cuvinte și prin fapte împotrivirea gonacilor.

A Născătoarei:

Patimile sufletului meu celui neputincios și durerea inimii Fecioară, și răzvrătirile gândului meu cele de multe feluri, vindecă-le Născătoare de Dumnezeu, ca o milostivă. Și încetează rogu-mă viforul cel cumplit al patimilor mele.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Rupând legăturile doririi lumești, prin sihăstrie, v-ați dezlegat de legăturile trupului cu moarte silnică, și v-ați legat cu dragostea cea nedezlegată a Ziditorului.

Cu viețuirea cea înaltă arătându-vă ca niște munți, pe cel ce îngrozea că va să piardă munții și toată zidirea în puterea sa, l-ați supus sub picioarele lui Hristos.

Slavă...

Adăpându-vă cu apele lacrimilor fericiților, ca un pământ bun și gras, rodiți spicul muceniciei, care se păstrează în jitnițele cele veșnice ale lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Adoarme valurile patimilor trupului meu, cu rugăciunea ta cea neadormită Fecioară, rogu-mă, și să nu mă dai să adorm, în somnul cel prea-greu al păcatului.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDACUL cuvioșilor, glas 2.

Podobie: Căutând cele de sus...

Din gâlceava lumii ați fugit și la limanul cel lin v-ați mutat, prin sângiurile muceniciei și cu ostenelile postniciei v-ați încununat. Pentru aceasta v-ați și arătat cu mucenicii și cu cuvioșii împreună locuitori.

ICOS

Mădularele cele de pe pământ omorându-vă, cu omorâciunea cea de viață purtătoare, patima lui Hristos ați închipuit, mai întâi întru buna postnicie și a doua oară iarăși întru pătimire. Pentru aceasta însuși și îndoite cununi v-a trimis capetelor voastre Sfinților Părinți, gătindu-vă lăcașul ceresc și locul cel veșnic; unde acum bucurându-vă, v-ați arătat cu mucenicii și cu cuvioșii împreună locuitori.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic.

Stih: Coșnița este corabie lui Ermil și Stratonic,

Care obștească înotare au făcut întru adânc.

În această lună în a treisprezecea zi,

Ermil și Stratonic înecați în Dunăre se săvârși.

Acesta a fost pe vremea lui Liciniu împăratul, și era Sfântul Ermil după rânduiala bisericii diacon; care stând înaintea împăratului și mărturisind numele lui Hristos, întâi l-a bătut cu niște toiege de aramă peste fălci, apoi și bătut și chinuit cu multe răni, îndemnă pe Stratonic prietenul său, să se îmbărbăteze și să nu se spăimânteze, pe care îl durea inima de chinurile lui. Că atunci când băteau pe Sfântul Ermil cu toiege, întorcându-se și văzându-l Stratonic, a plâns, și îndată se pricepu că era la un gând și la o voință cu dânsul. Deci întrebându-l împăratul, mărturisi că este creștin și s-a aruncat împreună cu Ermil în apa Istrului adică în Dunăre, unde amândoi și-au primit fericitul sfârșit. Și se face soborul lor în biserica arhanghelului Mihail, care este la Oxia.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Iacov cel din Nisibe.

Stih: Iacov cel cu firea muritor,

Era de necuviință a nu muri cu cei asemenea muritori.

Acesta a fost născut și crescut în marea cetate Nisibe. Iubind viața cea pașnică și liniștită, s-a suit pe vârfurile înalților munți de acolo și suferea fericitul vitejește, vara adică arsura, iară iarna gerul și gheața, hrana lui erau ierburile cele sălbatice, iar băutura puțină apă, și îmbrăcămintea lui era un singur acoperământ; și în scurt așa. Își dărăpăna trupul, neîncetat aducând sufletului duhovnicească hrană. De aici i s-a făcut lui îndrăzneala către Dumnezeu, și mai înainte vedea cele viitoare și Dar spre facerea de minuni, a primit din Darul Sfântului Duh; căci trecând oarecând pe la un loc și văzând oarecare femei că stau la un izvor fără rușinare, izvorul l-a uscat, iar perii capului lor a făcut să se înălbească, fiind rugat apoi a făcut să izvorască iarăși apă; iar pe femeile acelea, le-a lăsat să rămână întru aceiași stare. Și pe oarecare judecător Pers, ce a făcut o judecată strâmbă, l-a îngrozit. Căci aflându-se acolo o piatră mare, blestemându-o pe aceasta Sfântul a zdrobit-o, încât s-au îngrozit cei ce stau de față și priveau. De care temându-se și judecătorul, a înnoit judecata cea dinainte și a dat altă dreaptă hotărâre și oarecari săraci cu chip de batjocură, închipuind pe unul dintre ei că este mort și rugându-se fericitului care trecea pe acolo, ca să ia ceva de la el, cu adevărat pe acela l-a trimis morții, și iarăși fiind rugat l-a înviat. Și când s-a făcut episcop patriei sale Nisibe și a fost de față la sinodul din Niceea, unde s-a anatematisit spurcatul Arie când el se sârguia să fie primit în biserică să slujească împreună prin chip viclean, a murit prin rugăciunea acestui mare Iacov. Dar și lui Savorie împăratul Perșilor, care s-a dus să înconjure Nisibe și multe meșteșugiri a făcut și se gătea să intre înlăuntru, numai arătându-se Sfântul, spre fugă pe Perși i-au întors, nor de muște și de țânțari războindu-se cu ei, de care caii și elefanții îmboldindu-se și rupând legăturile fugeau; care văzând împăratul și de nedumerire cuprinzându-se, s-a întors la ale sale nelucrător. Întru aceste preamari faceri de minuni, dumnezeiescul Iacov izbândind, și plin de zile făcându-se s-a odihnit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Atanasie, care bătut cu toiege s-a săvârșit.

Stih: Bătăilor Atanasie te-ai dat pe sine,

Grăbind ca să mori, pentru ca sa viețuiești mult mai bine.

Tot în această zi, Sfântul Pahomie și Papirin, care în apă s-au săvârșit.

Stih: Asemenea sfârșit și Papirin a aflat,

Precum tu Pahomie fiind în apă aruncat.

Tot în această zi, înnoirile Proorocului Ilie la mânăstirea din Valea adâncă.

Tot în această zi, Preacuviosului Părintele nostru Maxim Cavsocalivitul, care în Sfântul Munte al Atonului a sihăstrit la anul una mie trei sute douăzeci, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Maxim cu bunătățile pe toți i-a întrecut,

Deșii acum în anii acești mai de pe urma a sihăstrit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

În gura ta ai izvorât Cuvioase izvorul cel curgător de miere, care a potolit amărăciunea trândăvirii pătimitorului Stratonic, Ermil cel ce a strigat: Dumnezeule bine ești cuvântat în veci.

Toiag de putere ținând Crucea cea mântuitoare viteazule Mucenice, și răbdând toiege, cu osârdie cânți Ziditorului tău Ermile: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Cel ce a mântuit minunat din pântecele chitului pe proorocul cel ținut într-însul, Acela mântuiește după sfârșit din apele gârlelor, moaștele voastre cele purtătoare de biruință, purtătorilor de chinuri.

A Născătoarei:

Ca să dezlegi blestemul Evei, Hristoase, Te-ai sălășluit în pântecele cel fără prihană, izvorând izvoare de bună cuvântare, celor ce strigă: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău Preacurată.

Alt canon,

Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Fiind străluciți cu strălucirile înfrânării și luminați cu sfințite pătimiri, sfinților, arătat v-ați mutat către lumina cea neapusă, făcându-vă fii zilei.

De dulcețile cele din lume înstrăinându-vă de bunăvoie, minunat v-ați unit cu Cel ce S-a arătat în trup oamenilor, moștenind bunătățile cele veșnice și nepieritoare, Cuvioșilor.

Slavă...

Dumnezeiescul Pavel și Ioan, și Teodul și Nil și împreună toți postnicii și slăviții Mucenici, cei ce au murit și au viețuit, prealăudat să se fericească.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine ceea ce ai purtat cu adevărat în pântece Mana vieții, te însemnă prea-arătat dedemult năstrapa cea purtătoare de mană. Binecuvântată ești tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Bătându-te și cumplit cu sabia tăindu-te, și de mulțimile necazurilor încununându-te, pururea pomenite Ermile, lui Stratonic te-ai făcut povățuitor către faptele dreptei credințe, cu care și strigai: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Cei neplecați cu cugetul și viteji la patimi și vrednici darurilor celor cerești, pietrele cele de mult preț, turnurile cele de pază credincioșilor, poruncindu-li-se să se închine pietrelor, nu le-au dat cinste. Iar lui Dumnezeu Stăpânului tuturor strigau: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Coastele tale săpându-le tiranul cu unghiile, și cu săbiile tăindu-te fără de milă; nu ți-ai abătut gândul ce era întărit cu dragostea cea dumnezeiască, și priveai prin cuget frumusețea Mântuitorului, Căruia acum bucurându-te, cu îndrăzneală strigi: Popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

A Născătoarei:

Cel ce în toate este desăvârșit și cu firea neapropiat, S-a arătat mie apropiat, îmbrăcându-Se cu trup din tine cea neispitită de nuntă, pe Care cu osârdie roagă-L să risipească sarcina fărădelegilor mele, și să mă mântuiască pe cela ce cânt: Preoți binecuvântați, popoare preaînălțați pe Hristos în veci.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil...

Preamare ceată de cuvioși împodobită cu vitejii sihăstrești, arată astăzi pe toți dănțuitori dumnezeiești, ca să o laude pe ea, și lui Hristos să cânte: Binecuvântați toate lucrările Domnului pe Domnul.

Junghiatu-v-ați ca niște miei, tăindu-vă de săbiile barbarilor, și v-ați adus jertfe desăvârșite, Cuvântului, Care S-a jertfit, și v-ați sălășluit în lăcașurile celor întâi născuți, cântând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Goi fiind de toată dulceața Cuvioșilor Părinți, ați dezbrăcat pe vrăjmașul cel prea-rău, care a dezbrăcat pe strămoși și luându-vă podoaba sfântă ca niște pătimitori, pe acela l-ați îmbrăcat cu rușine înțelepților.

Și acum..., a Născătoarei:

Iarăși se deschide prin tine raiul cel dintâi, de Dumnezeu dăruită Fecioară, și se aduce înlăuntru omul cel osândit dintâi, și prea cu adevărat se îndumnezeiește frământătura oamenilor celor ce strigă: Toate făpturile lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Spăimântatu-s-a tot auzul...

Trecând noianul chinurilor cu vetreala lui Hristos, mucenicilor, v-ați așezat la limanul odihnei, unde sunt cetele mucenicilor, adunarea drepților, unde este lumina cea neapusă și bucuria celor ce prăznuiesc întru Duhul.

Cei de Dumnezeu luminați, viteji mărturisitori ai adevărului, trecând întunericul cel adânc al chinurilor, au mânecat către Soarele cel neapus, care a strălucit mai înainte decât luceafărul, și acum luminează lumina mântuirii sufletelor noastre.

Astăzi săvârșind Biserica lui Hristos, sfântă pomenirea muceniciei voastre, preafericiților, face praznic de veselie și luminos, slăvind pe Dumnezeu cel ce v-a dat vouă cununi, mărindu-vă pe voi ca pe niște slugi.

Ridicatu-v-ați cu adevărat sfinților către înălțimea lăudată a muceniciei, și ați luat săvârșirea poftei voastre întru adevăr fericiților, luând Împărăția lui Dumnezeu cea nemișcată Mucenice Stratonice, împreună cu Ermil cel înțelept și de Dumnezeu cugetător.

A Născătoarei:

Milostivește-te spre mine Mântuitorule, Cel ce Te-ai născut și ai păzit după naștere nestricată, pe ceea ce Te-a născut, când vei ședea să judeci faptele mele, trecând nelegiuirile și păcatele mele, ca Cel ce ești fără de păcat, ca un Dumnezeu Milostiv și Iubitor de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată,.

Veniți să mărim cu glas mare prin sfințite cântări pe Cuvioșii Părinți, care au viețuit cu cuviință la Rait și la Sinai, și cu bună credință s-au nevoit.

Cât sunt de lăudate ostenelile voastre cele sihăstrești purtătorilor de chinuri! Cât sunt peste măsură nevoințele cu care ați biruit pe înșelătorul! Cât este de minunată lupta, prin care după lege v-ați încununat.

Trupul și sufletul v-ați dăruit Domnului, după cuviință, și sfințindu-vă cu sudorile înfrânării, cu curgerile sângiurilor din trup ați uscat marea răutății celei barbaricești.

Slavă...

Pomenirea voastră cea luminată de Dumnezeu, luminându-se cu răsăriturile ostenelilor voastre cele pentru Hristos, fericiților, luminează cugetele tuturor cu Darul Dumnezeiescului Duh, Carele lucrează toate.

Și acum..., a Născătoarei:

Se cutremură Heruvimii de Cuvântul, Cel ce șade pe dânșii negrăit. Văzându-l Prunc ținându-Se în brațele tale cele de Maică, Preasfântă Stăpână, ceea ce ești mai înaltă decât toată zidirea.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Cântând cu dragoste sfințita prăznuire a lui Ermil cugetătorul de Dumnezeu, toți să slăvim pe Hristos, Carele S-a botezat astăzi de Ioan în râurile Iordanului, și împreună a proslăvit pe aceștia, ca pe niște dumnezeiești mucenici ai Lui.

Slavă..., altă Luminândă.

Prin ostenelile sihăstriei desăvârșit ați omorât pe șarpele începătorul răutății, iar la sfârșitul vostru ați luat cununile muceniciei. Lauda părinților și slava mucenicilor, mulțimea cea pururea prăznuită a minunaților părinți din Rait și Sinai.

Și acum..., a praznicului:

În ziua de astăzi s-a făcut zi de lumină neapusă, că Hristos adevărul a venit acum de S-a arătat. Să-L lăudăm pe El cu cântări și cu glasuri, după cuviință, ca pe un Ziditor și Stăpân. O, Ce taină nouă! Că Făcătorul lui Adam, de bunăvoia Lui S-a arătat Om.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glas 6.

Podobie: Îngereștile puteri...

Veniți și noi cu simțirea inimii să alergăm credincioșii la râurile Iordanului, și văzând pe Hristos că Se botează cu trupul de Ioan Mergătorul înainte. Acum împreună cu dânsul slavoslovind, să-i strigăm Lui: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Stih: Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Acum toiagul lui Iesei a odrăslit pe dumnezeiescul sicriu cel primitor de Dumnezeu și de mană, din care a ieșit floarea vieții cea nepieritoare. De care spăimântându-se Iordanul, și Ioan cu mâna pipăindu-L, strigă lui Hristos: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Stih: Ce-ți este ție Mare ca ai fugit și tu Iordane ca te-ai întors înapoi.

Cântați cu versuri puteri cerești, cântați oamenilor și vă veseliți, într-un glas, că iată Stăpânul, strălucirea Tatălui, vine la râurile Iordanului ca să Se boteze de la rob, popoare să strigăm: Bine ești cuvântat Cel ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., a Cuvioșilor, glas 8.

Fericiți sunteți Cuvioși și Mucenici ai lui Hristos Dumnezeu. Cuvioși, că pentru dreptate ați fost goniți, și mucenici, căci sabia nu v-a despărțit pe voi de dragostea lui Hristos, și pentru aceasta vă bucurați, că plata voastră multă este în ceruri.

Și acum..., a praznicului, asemenea a lui Anatolie:

Astăzi făptura se luminează, astăzi toate se veselesc, cele cerești împreună și cele pământești, îngerii și oamenii se amestecă. Că unde este venirea Împăratului, și rânduiala vine. Deci să mergem la Iordan, să vedem toți pe Ioan, cum botează creștetul cel nefăcut de mână și fără de păcat. Pentru aceasta apostolescul glas aducând, cu un glas; să strigăm: Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu cel mântuitor tuturor oamenilor, luminând și dând credincioșilor mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduiala și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 8-a pe 4. Și din Canonul părinților, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostol către Romani: Fraților, știm că celor ce iubesc pe Dumnezeu... Aliluia, glasul al 4-lea: Strigat-au drepții și Domnul i-a auzit pe ei... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea stătut-a lisus la loc șes... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...