SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8.

Se cântă stihirile acestea, îndoindu-le Glas 2, singur Glasul, ale lui Ioan monahul.

Pe Luminătorul nostru, Carele luminează pe tot omul, văzându-L Mergătorul înainte, venind să Se boteze, se bucură cu sufletul, și se cutremură cu mâna. Îl arată pe El și zice noroadelor: Iată Cela ce mântuiește pe Israel, Cel ce ne scapă pe noi din stricăciune. O, Cela ce ești fără de păcat, Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție!

Mântuitorul nostru, de la slugă botezându-Se, și prin venirea Duhului mărturisindu-Se, s-au spăimântat văzându-L oștile îngerești. Și glas din Cer a venit de la Tatăl: Acesta pe Carele Mergătorul înainte mâna își pune, Fiul Meu Cel Iubit este, întru Carele bine am voit; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Curgerile Iordanului, pe Tine Izvorul Te-au primit, și Mângâietorul în chip de porumb S-a pogorât. Plecatu-și-a creștetul, Cel ce a plecat cerurile. Strigat-a și a zis lutul către Ziditorul: Ce-mi poruncești cele ce sunt mai presus de mine? Mie îmi trebuiește Botezul Tău. O, Cela ce ești fără de păcat; Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție!

Vrând să mântuiești pe omul cel rătăcit, nu ai socotit nevrednicie în chip de rob a Te îmbrăca. Că s-a căzut Ție, Stăpânului și Dumnezeu, ca să primești ale noastre, pentru noi. Că Tu botezându-Te cu trupul Mântuitorule iertării ne-ai învrednicit pe noi. Pentru aceasta strigăm către Tine: Făcătorule de bine Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., Și acum..., glas același.

A lui Vizantie.

Plecatu-Ți-ai capul Mergătorului înainte, sfărâmat-ai capetele balaurilor, venit-ai la râuri, luminat-ai toate, ca să Te slăvească Mântuitorule, pe Tine, Luminătorul sufletelor noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Tropar, glas 5:

Arătatu-Te-ai în lume, Cel ce ai făcut lumea, ca să luminezi pe cei ce ședeau întru întuneric, Iubitorule de oameni slavă Ție.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 3 ori.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumsețea fecioriei tale...

Arătându-Te Tu în Iordan; Mântuitorule, și botezându-Te de la Mergătorul înainte Hristoase, Fiu Iubit ai fost de Tatăl mărturisit. Pentru aceasta și împreună fără de început cu Tatăl Te-ai arătat. Și Duhul Sfânt peste Tine S-a pogorât. Întru Carele și luminându-ne strigăm: Slavă lui Dumnezeu în Treime.

Slavă..., Și acum..., glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Apele Iordanului le-ai sfințit, stăpânirea păcatului ai sfărâmat-o, Hristoase Dumnezeul nostru. Plecatu-Te-ai pe Tine sub palma Mergătorului înainte, și ai mântuit din înșelăciune neamul omenesc. Pentru aceasta Te rugăm mântuiește lumea Ta.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Cu repejunile Iordanului Te-ai îmbrăcat, Cela ce Te îmbraci cu lumina preaslăvit. Întru care ai înnoit firea lui Adam cu ascultarea, sfărâmând pe balaurul, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine și sfântă arătarea Ta toți o slăvim.

Slavă..., Și acum..., glas 4:

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Iordane râule, ce te-ai mirat văzând gol pe Cel nevăzut? Văzut-am și m-am spăimântat, zice: Și cum n-aș fi avut a mă înspăimânta de Dânsul și a mă întoarce? Îngerii văzându-L s-au înfricoșat. Cerul s-a spăimântat, și pământul s-a cutremurat și marea s-a îngrozit, și toate cele văzute, și cele nevăzute. Hristos s-a arătat la Iordan, să sfințească apele.

După Polieleu, Sedealna, glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Veniți să vedem credincioșii, unde S-a botezat Hristos. Să mergem drept aceea la râul Iordanului asupra glasului celui ce strigă în pustie și să vedem acolo pe Făcătorul lui Adam, plecându-Se sub mâna robului pentru milosârdia cea negrăită. Și către Dânsul cu mare glas să strigăm: Venit-a Cel ce S-a arătat în Iordan, să sfințească apele.

Slavă..., Și acum..., aceeași.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Marea a văzut și a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

Stih: Ce-ți este ție mare că ai fugit, și tu Iordane că te-ai întors înapoi.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Marcu:

Cap. 1, vers 9.

În vremea aceia venit-a Iisus din Nazaretul Galileii, și S-a botezat de la Ioan în Iordan. Și îndată ieșind din apă, a văzut cerurile deschise, și Duhul ca un porumb pogorându-Se peste Dânsul. Și glas a fost din ceruri: Tu ești Fiul Meu Cel Iubit, întru Carele bine am voit.

După Psalm 50, Slavă..., glas 2:

Toate astăzi să se bucure, Hristos arătându-Se în Iordan...

Și acum..., tot aceeași.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și stihira 6 glas.

Dumnezeu Cuvântul s-a arătat cu trup neamului omenesc și a stătut a Se boteza în Iordan, și a zis către Dânsul, Mergătorul înainte: Cum îmi voi tinde mâna și mă voi atinge de creștetul Celui ce ține toate? Măcar deșii ești din Maria, Prunc, dar Te știu Dumnezeu mai înainte de veci, pe pământ umbli, Cela ce ești lăudat de Serafimi; și slugă fiind a boteza pe Stăpânul nu m-am învățat. Cela ce ești neajuns Doamne slavă Ție.

CANOANELE

Două; Irmoasele amânduror canoanelor de câte 2 ori, și Troparele pe 12.

Canonul cel dintâi.

A lui Cosma.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Fundul adâncului l-a descoperit și pe uscat pe ai săi i-a trecut, întru același acoperind pe potrivnici, Cel tare întru războaie Domnul, că S-a proslăvit.

Pe Adam cel stricat, iarăși îl zidește în curgerile Iordanului, și capetele balaurilor celor ce s-au încuibat le sfărâmă, Împăratul veacurilor Domnul, că S-a proslăvit.

Cu focul cel fără materie al Dumnezeirii, în trup materialnic îmbrăcându-Se cu apa Iordanului Se acoperă, Cel ce S-a întrupat din Fecioară Domnul, că S-a proslăvit.

Cel ce spală spurcăciunea oamenilor, împreună cu aceștia curățindu-Se în Iordan, S-a asemănat lor voind, Cel ce a fost rămânând, pe cei din întuneric luminează Domnul, că S-a proslăvit.

Alt Canon iambicesc al Sfântului Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Umblat-a Israil prin valul cel învăluit al mării, cel ce s-a arătat uscat deîndată. Iar negrul luciu pe voievozii egipteni, i-a înecat cu totul mormântul cel așternut cu apă, cu puterea cea tare a dreptei Stăpânului.

Strălucirii Soarelui celui purtător de lumină ce s-a arătat oamenilor, acum din pustie spre apele Iordanului, Împărate Ți-ai plecat grumazul Tău, ca să răpești din locul cel întunecos pe începătorul neamului, și de toată spurcăciunea să curățești făptura.

Cuvinte Cel fără de început, pe cel ce s-a îngropat împreună cu tine în ape, pe cel stricat de înșelăciune nou îl faci. Acest preaputernic glas negrăit de la Tatăl luând: Acesta este Fiu al Meu Iubit, și întocmai Mie cu firea.

Catavasiile, Irmoasele, a amânduror Canoanelor:

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Domnul cel ce dă împăraților noștri tărie, și înalță cornul unșilor Săi, din Fecioară S-a născut, și vine către Botez. Deci credincioșii să-i strigăm: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Cea mai înainte stearpă și cumplit neroditoare, Biserica lui Hristos astăzi te veselește. Că prin apă și prin Duh fii s-au născut ție, care cu credință strigă: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Cu mare glas în pustie strigă Mergătorul înainte: Gătiți căile lui Hristos, și cărările Dumnezeului nostru drepte le faceți, cu credință strigând: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru, și nu este drept fără numai Tu, Doamne.

Alt Canon,

Irmos:

Câți ne-am dezlegat din cursele cele vechi, de leii cei mâncători sfărâmânduli-se dinții, să ne bucurăm și să lărgim gura, împletind cuvântul din cuvintele cântării, cu care de la noi se îndulcește de daruri.

Cel ce a sădit întâi omorâciunea făpturii, închipuindu-se în firea fiarei, celei făcătoare de rău, se întunecă prin trupeasca venire, lovindu-se de Stăpânul cel ce S-a arătat ca un luceafăr, ca să-i sfărâme capul lui cel preavrăjmaș.

Trage la sine firea cea de Dumnezeu zidită, cea îngropată în hotarele pântecelui muncitorului. Nască-se iarăși spre înnoirea neamului pământesc. Că a venit Stăpânul, lucru preabun săvârșind, vrând să o curățească pe dânsa.

Ipacoi, glas 5.

Când cu arătarea Ta, ai luminat toate, atuncea marea cea sărată a necredinței a fugit. Și Iordanul cel ce curgea în jos s-a întors, la Cer ridicându-ne pe noi. Ci cu înălțimea dumnezeieștilor Tale porunci păzește-ne pe noi Hristoase Dumnezeule, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, și ne miluiește.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzitu-s-a Doamne glasul Tău carele ai zis, glasul celui ce strigă în pustie; când ai tunat peste ape multe, mărturisind Fiului Tău, cu totul fiind de față, iar prin Duhul a strigat: Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Să se curățească Soarele cel prealuminat din fire, cine a văzut? Propovăduitorul a strigat. Să Te spăl pe Tine cu ape Raza slavei, Chipul Tatălui cel pururea veșnic, și iarbă fiind să mă ating de focul Dumnezeirii Tale? Că Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Arătatu-și-a Moise dumnezeiasca cucernicie care a avut, apropiindu-se de Tine; că dacă Te-a cunoscut pe Tine când L-ai strigat din rug deîndată și-a întors fața, dar eu cum Te voi vedea luminat? Sau cum îmi voi pune mâna pe Tine? Că Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Cu suflet înțelegător fiind eu, și cu cuvântare cinstit, mă rușinez de cele fără de suflet; că de Te voi boteza pe Tine, pârâș este mie muntele cel ce fumegă cu foc, și marea ceea ce a fugit în două părți, și Iordanul carele s-a întors. Că Tu ești Hristos înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos:

Curățindu-se cu lumina vederii de taină, cântând proorocul a oamenilor înnoire, a dat glas mișcat fiind de Duhul, arătând întruparea nespusului Cuvânt; de Care s-au sfărâmat stăpânirile celor puternici.

Trimis fiind de la Tatăl prealuminate Cuvinte, vii să gonești cuprinderea nopții cea rău întunecată, și să dezrădăcinezi păcatele oamenilor, și fii luminați la Tine să tragi cu Botezul Tău, Fericite, din curgerile Iordanului.

La singur Cuvântul cel preamărit privind, luminat propovăduitorul strigă făpturii: Acesta fiind mai înainte de mine, al doilea prin trup întocmai cu chipul meu a strălucit cu dumnezeiasca putere, ca să strice păcatul nostru cel vrăjmaș.

Mâncare de viață purtătoare întru sine purtând, vânează, alergând asupra cuiburilor balaurilor, multe curse surpând Dumnezeu Cuvântul, și pe cela ce lovea cu călcâiul pe tot neamul, pe acesta prinzându-l mântuiește făptura.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Iisus începătorul vieții, vine să dezlege osânda lui Adam celui întâi zidit. Și curățire ca unui Dumnezeu netrebuindu-i, pe cel căzut îl curățește în Iordan, întru care pierzând vrajba, dăruiește pacea care covârșește toată mintea.

Adunându-se popoare fără număr să se boteze de la Ioan, însuși în mijlocul lor a stătut, și a strigat către cei ce erau de față: Cine v-a arătat vouă neplecaților să fugiți de mânia ceea ce va să fie? Roduri vrednice lui Hristos faceți, că Cela ce stă de față acum pace dăruiește.

Lucrătorul și Făcătorul în mijloc stând, ca unul Cela ce cearcă inimile tuturor, și lopata cea curățitoare în mâini luând, aria cea a toată lumea preaînțelepțește o alege nerodirea arzând, și celor bine roditori viață veșnică dăruind.

Alt Canon,

Irmos:

Cei ce ne-am spălat prin curățirea Duhului, de veninul spurcatului și întunecatului vrăjmaș, plecat-am pe calea cea nouă nerătăcită, care duce în bucuria cea neapropiată, apropiată numai celor împăcați cu Dumnezeu.

Văzând Făcătorul întru întunericul greșelilor, în legături nescăpate pe cel ce l-a zidit cu degetele, l-a pus pe amândoi umerii ridicându-l sus. Acum în apele cele mult curgătoare spălându-l de rușinea cea de demult a obiceiului celui rău al lui Adam.

Cu bună credință să alergăm cu osârdie, la izvoarele cele preacurate, ale curgerii celei de mântuire, să vedem pe Cuvântul cel din cea nestricată, Care aduce vasul dumnezeieștii încetări, ceea ce curățește cu dulceață boala lumii.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Glasul Cuvântului, sfeșnicul luminii, luceafărul Mergătorul înaintea Soarelui, în pustie pocăiți-vă strigă tuturor popoarelor, și mai înainte vă curățiți, că iată de față stă Hristos, izbăvind lumea din stricăciune.

Cel ce S-a născut fără stricăciune din Dumnezeu și Tatăl, din Fecioară fără spurcăciune S-a întrupat Hristos. A cărui curea, adică unirea Cuvântului cea cu noi, nu-i vrednic a o dezlega învață Mergătorul înainte; pe pământeni din stricăciune izbăvindu-i.

Cu foc desăvârșit botează Hristos pe cei ce nu se pleacă, și nu-L cunosc pe El, Dumnezeu, iar cu Duhul înnoiește prin apă cu Darul, pe cei ce cunosc Dumnezeirea Lui, de greșeli izbăvindu-i.

Alt Canon,

Irmos:

Pe Cel dorit L-a arătat cu preafericit glas Tatăl, pe Carele din pântece L-a născut. Adevărat, zice, Acesta de o fire fiindu-Mi Fiu, luminat a ieșit din neamul omenesc, Cuvânt al Meu viu, și Om după rânduială.

Din leul cel de mare, proorocul cel ce în trei nopți străin s-a fiert în pântece, iarăși a ieșit. Mântuirea de balaurul cel de oameni ucigător, prin nașterea cea de a doua tuturor mai înainte arătând, în anii cei de apoi.

Deschizându-se Cerul, prin prealuminate ferestre ucenicul a văzut pe Duhul cel trimis de la Tatăl, rămânând peste Cuvântul cel Preacurat, pogorându-Se ca un porumb cu chip negrăit, și popoarelor S-a arătat venind la Stăpânul.

CONDACUL, glas 4. Însăși podobia.

Arătatu-Te-ai astăzi lumii, și lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat Lumina cea neapropiată.

ICOS

Galileii neamurilor, laturii Zabulonului, și pământului Neftalimului, precum a zis Proorocul, lumină mare a strălucit Hristos. Celor întunecați Rază luminoasă S-a arătat, Care în Betleem a răsărit, și mai vârtos din Maria Domnul în toată lumea și-a răspândit razele, Soarele dreptății. Pentru aceasta cei din Adam goi, veniți toți să ne îmbrăcăm într-însul, ca să ne încălzim, că acoperă pe cei goi, și luminează pe cei întunecați. Venit-ai și Te-ai arătat lumina cea neapropiată.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a paisprezecea, Sfinții Cuvioși Părinți ce s-au ucis în muntele Sinai.

Stih: Sabie este aicea, care multe omoruri a lucrat.

Iară cei ce au pătimit, bărbați, prieteni bunătății s-au aflat.

În această lună în a patrusprezecea zi, Arătații părinți de sabie se jertfi.

Aceștia dorind de viața sihăstrească, lăsând toate lucrurile lumești, locuiau în pustie, cu care împreună era și fericitul Nil, carele fusese eparh în Constantinopol, carele și cu puterea științei (fiind foarte învățat) și cu Darul Sfântului Duh, foarte frumoase cărți a scris, îndemnătoare spre nevoință, pomenind și de viața și prada și uciderea acestor prea cuvioși părinți, de vreme ce aceștia s-au ucis de barbarii ce le zic vlemii, care din Arabia până la Egipt și spre marea Roșie se întind la pustie. Și mai-nainte cu mulți ani pe vremea împărăției lui Dioclețian și a lui Petru patriarhul Alexandriei, s-au omorât și alții, care și aceia sihăstreau în muntele Sinai. Că ieșind saracinii care locuiau și ei în muntele Sinai, murind mai marele acestora, au ucis pe mulți din sihaștrii, iară alții scăpând la cetate, s-au arătat saracinilor noaptea pară de foc, arzând tot muntele și para se suia până la Cer, care văzând saracinii s-au speriat și lepădându-și armele au fugit. Deci, cei dintâi uciși, erau treizeci și opt, având multe răni pe trupurile lor, însă dintr-înșii s-au aflat doi vii: Sava și Isaia, iar de cei uciși, unora li se tăiase capetele de tot, altora se țineau de o parte capetele în piele, alții jumătate tăiați. pe care i-au îngropat acești doi părinți, care au povestit și cele ce s-au întâmplat.

Tot în această zi, pomenirea celor treizeci și trei de Părinți ce s-au ucis la Rait.

Stih: Precum Rahil oarecând pe fii, iar acum pe părinți,

Plânge Raito ca pe cei împreună de sabie jertfiți.

Acești fericiți părinți se nevoiau și petreceau pustnicește, acolo unde erau cele douăsprezece izvoare de ape și cele șaptezeci de steble de finic. Deci, intrând trei sute de vlemi, în vase mari, și trecând luciul Etiopiei și viind la un loc, au aflat o corabie și trecând în țara faraniților, îi întâmpinară faraniții și au fost biruiți de vlemi și au pierit patruzeci și șapte de bărbați. Iară vlemii luând femeile și copii faraniților, au mers la cetate unde eră biserica sfinților părinți, care închizând poarta își așteptau moartea. Deci, viind barbarii și negăsind bani și avere, i-au ucis pe toți și luând prada s-au dus să treacă și neaflând corabia care o afundase podvoranii și fugiseră, s-au umplut de mânie și au junghiat pe toți robii, asemenea și ei s-au junghiat unii pe alții.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodul, feciorul lui Nil cel înțelept.

Stih: Cu cuviință pe Teodul voi lăuda

Ca pe o slugă a lui Dumnezeu și cu numele și cu fapta.

Acesta a fost fecior lui Nil cel înțelept, care a fost eparh în Constantinopol și lăsând mărirea lumii, a mers de s-a călugărit împreună cu fiul său în muntele Sinai. După aceea aflându-se și acesta și alții acolo și petrecând pustnicește, i-au lovit barbarii fără de veste, și începând a junghia pe sfinții părinți, Nil a putu să fugă, iară fiul său Teodul, s-a prins rob și cu alt oarecare le tânăr și îi duceau legați. Deci, ajungând barbarii de a dormi pe la corturile lor, au vrut să junghie pe acei tineri să-i facă jertfă luceafărului ce răsare înaintea soarelui. Dar unul a scăpat și a fugit, iară barbarii adormind, soarele a răsărit și luceafărul s-a ascuns și nu au junghiat pe Teodul. Deci, vrând să-l vândă, nu le da mai mult decât doi galbeni, cât unul dintr-înșii scoțând sabia a vrut să-l junghie. Atuncea i-a cumpărat episcopul și i-a dat drumul și bine viețuind cu plăcere dumnezeiască, a răposat. Și se face soborul acestor sfinți părinți împreună, la cinstită biserica Sfântului Apostol Pavel, care este unde se hrănesc săracii.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ștefan ce a făcut mănăstirea Hinolacul.

Stih: Dumnezeiescului Ștefan groapă sa săpat mormântul lui,

Carele a zidit monastirea Hinolacului.

Acest sfânt Ștefan era din părțile Anadolului, de bun neam după marele Iov, din început râvnind viața sihăstrească și ducându-se pe la mănăstirile cuvioșilor bărbați, cele de pe la Iordan și din pustiu și a Sfântului Evtimie, Sava și Teodosie. Și învățându-se bine petrecerea fiecăruia, mai în urmă s-a pogorât la Constantinopol pe vremea împărăției lui Leon Isaurul. Deci, dându-i-se găzduire, lângă Ghermano preasfințitul patriarh și rămânând lângă el câtva timp, multe dela acela învățând și spre folos luându-l și bun sfetnic lui în lucrări făcându-se, a locui la mănăstirea ce acum se zice Hinolacul, care s-a Întemeiat de dânsul și mulțime de monahi acolo a adunat. pe care cu învățătura și cu povățuirea, i-a hrănit Domnului și i-a adus Ia măsura vârstei, plinirii lui Hristos. Deci, bine petrecându-și viața și așezării celei de sus, aicea a luat dovedirile când eră a se mută, petrecându-se sufletul său cu mărire precum cei ce pentru curățenie au văzut, multora au povestit, și a zburat dela cele de jos, la cereștile locașuri.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sava arhiepiscopul Serbiei și ctitorul Sfintei Mânăstiri a Hilandarului.

Stih: Luceafărul luminând Serbia, Părinte te-ai arătat,

Carele cu faptele și cu cuvintele tale, aceea mărită s-a aflat.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Agni, la întunecoasă temniță. băgându-se, s-a săvârșit.

Stih: Necurații, puind pe Agni în casă întunecoasă.

I-a pricinuit ei prealuminată casă.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși, care au intrat în cuptorul cel cu foc, Duh de rouă suflând, nevătămați i-a păzit și pogorârea dumnezeiescului înger. Pentru aceea în văpaie răcoriți fiind, cu mulțămită au cântat: Prealăudate Doamne al părinți lor, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Precum în ceruri cu cutremur și cu minune, au stătut de față la Iordan puterile îngerești, privind la atâta smerenie a lui Dumnezeu, cum Cela ce ține așezarea apelor celor mai pe deasupra, în ape purtător de trup a stătut, Dumnezeul părinților noștri.

Norul oarecând și marea, mai înainte a închipuit minunea dumnezeiescului Botez; întru care poporul cel dedemult s-a botezat întru ieșire prin puitorul de lege. Și marea era chipul apei, iar norul al Duhului. Prin care desăvârșit făcându-ne strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Toți credincioșii întru Carele săvârșire am luat, pe Acela Dumnezeu numindu-L, neîncetat cu îngerii să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, că aceasta este Treimea în fețe Cea de o Ființă și un Dumnezeu, Căruia cântăm: Prealăudate Doamne al părinților, și Dumnezeule bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos:

Ars-a cu apă capetele balaurilor, Cel ce a potolit văpaia cea înaltă a cuptorului, în care erau credincioșii tineri. Negura cea grea care este din păcat, toată o spală cu roua Duhului.

Tu văpaia asirienilor cea îngrozitoare, care Te-a închipuit pe Tine o ai oprit, prefăcându-o în rouă. Iar acum cu apă Te-ai îmbrăcat Hristoase; arzând pe vătămătorul vrăjmaș cel tăinuit, care cheamă la calea cea alunecătoare.

Despărțindu-se Iordanul de demult, pe uscat a trecut poporul israelitean, închipuindu-Te pe Tine, Cel Preaputernic, Carele treci acum făptura cu sârguire prin ape, la calea cea nestricată și mai bună.

Știm că Tu dedemult ai adus cu ticăloșie potopul cel atotpierzător spre stricăciunea a toate, o, întreite lucruri mari și străine făcând! Iar acum ai înecat Hristoase păcatul, pentru milostivirea și mântuirea oamenilor.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Taină preaslăvită a arătat Cuptorul Babilonului, care a izvorât rouă. Că în repejuni vrea să primească Iordanul Focul cel nematerialnic, și să sufere pe Ziditorul cu trupul botezându-Se. Pe Care bine Îl cuvintează popoarele și Îl preaînalță întru toți vecii.

Leapădă toată temerea, Mântuitorul a zis Mergătorului înainte, și Mie te pleacă, și ca la un Bun vino la Mine, că aceasta din fire sunt. Poruncii Mele te supune, și Mă botează pe Mine Cel ce M-am pogorât. Pe Care bine Mă cuvintează popoarele și Mă preaînalță întru toți vecii.

Cuvintele Stăpânului dacă le-a auzit Botezătorul, cutremurându-se, palma și-a tins. Însă cu mâna atingându-se de creștetul Ziditorului său Celui ce vrea să Se boteze, a strigat: Sfințește-mă, că Tu ești Dumnezeul meu, pe Carele bine Te cuvintează popoarele și Te preaînalță întru toți vecii.

Treimica:

A Treimii arătare în Iordan s-a făcut, că singură firea cea mai presus îndumnezeită, Tatăl, a strigat: Acesta ce Se botează Fiul Meu Cel Iubit este. Și Duhul a venit la Cel asemenea, pe Carele bine-L cuvintează popoarele și-L preaînalță întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos:

Slobodă adică făptura se cunoaște, și fii ai luminii, cei mai-nainte întunecați. Numai domnul întunericului suspină. Acum bine să laude cu osârdie pe Pricinuitorul ceea ce era întâi ticăloasă, toată moștenirea neamurilor.

Cei trei de Dumnezeu cinstitori, în foc fiind rourați, strălucindu-se prea-arătat întru întreite sfințenii, luminat au arătat firea cea preaînaltă, prin care Cel cu amestecarea omenească a ars cu rouă milostivindu-Se, toată înșelăciunea cea atotpierzătoare.

În alb să se îmbrace toată firea pământească cea din cădere acum în ceruri ridicată. Pentru că de la Cuvântul prin Carele se păzesc toate, scăldându-Se în ape curgătoare, de greșelile cele dintâi a scăpat, luminat spălându-se.

La Cântarea a 9-a, Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm, ci pripelile acestea:

Pripeală: Mărește suflete al meu, pe Cela ce în Iordan S-a botezat, Împăratul Hristos.

Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a te lăudă după vrednicie, și se întunecă și mintea cea mai presus de lume, a cânta ție de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce ești bună primește credința, că știi dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești folositoare, pe tine te slăvim.

Deci și a doua strană, cântă aceeași pripeală și Irmosul asemenea.

Apoi aceste pripeli împreună cu Troparele întâiului Canon.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce de la Mergătorul înainte Botez a cerut.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce a venit la Iordan să Se boteze.

Troparul:

Davide vino cu Duhul la cei luminați. Acum cântă apropiați-vă către Dumnezeu cu credință, grăind: Luminați-vă, că săracul acesta Adam întru cădere a strigat, și l-a auzit pe el Domnul, venind în curgerile Iordanului și pe cel stricat l-a înnoit.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Cela ce de glasul Părintesc a fost mărturisit.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe Unul din Treime, Carele grumazul și-a plecat și Botez a primit.

Troparul:

Isaia, spălați-vă și vă curățiți grăiește, lăsați vicleșugurile dinaintea Domnului. Cei însetoșați mergeți la apa cea vie. Că Hristos stropește cu apă înnoitoare, pe cei ce se apropie către Dânsul cu credință și botează cu Duhul spre viața cea neîmbătrânitoare.

Pripeală: Proorocule vino la Mine, tinde-ți mâna și Mă botează degrab.

Pripeală: Proorocule lasă acum și Mă botează pe Mine Cela ce voiesc, că am venit să plinesc toată dreptatea.

Troparul:

Păziți suntem credincioșii, cu Darul și cu pecetea, că precum de pierzătorul scăpau evreii ungând pragurile dedemult cu sânge, așa și nouă ne va fi această dumnezeiască prăznuire, baie de a doua naștere, de unde vom vedea și Lumina Treimii cea neapusă.

Apoi iarăși strana întâia cântă pripeala canonului al doilea.

Pripeală: Mărește suflete al meu pe cea mai cinstită decât oștile cele cerești, pe Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu.

Irmosul:

O minunile nașterii tale celei mai presus de minte! Mireasă Preacurată, Maică binecuvântată! Prin care dobândind desăvârșit mântuire, te lăudăm cum se cade ca pe făcătoarea de bine, daruri aducând, cântare de mulțumire.

Pripeală: Astăzi Stăpânul își pleacă grumazii sub mâna Mergătorului înainte.

Pripeală: Astăzi Ioan botează pe Stăpânul, în curgerile Iordanului.

Pripeala: Astăzi Stăpânul în ape îngroapă păcatele oamenilor.

Troparul:

Știm că cele ce s-au arătat lui Moise prin rug, aicea prin străine așezământuri s-au lucrat. Că precum s-a păzit Fecioara foc purtând, născând pe Purtătorul de lumină, pe Binefăcătorul, așa și râurile Iordanului primindu-L.

Pripeală: Astăzi Stăpânul de sus Se mărturisește Fiu Iubit.

Pripeală: Astăzi Stăpânul a venit să sfințească firea apelor.

Pripeală: Astăzi Stăpânul Botez primește din mâna înainte Mergătorului.

Troparul:

Uns-ai firea omenească săvârșindu-o, Împărate fără început, cu împărtășirea Duhului, și cu preacurate ape curățindu-o, și puterea întunericului cea înălțată biruind, acum ai mutat-o la viața cea neîncetată.

Apoi strana întâia, cântă pripeala Canonului întâi și Irmosul:

Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie, și se întunecă și mintea cea mai presus de lume, a cânta ție de Dumnezeu Născătoare. Însă ceea ce ești bună primește credința, că știi dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creștinilor ești folositoare, pe tine te slăvim.

Și a doua strană, asemenea cânta pripeala Canonului al doilea și Irmosul:

O minunile nașterii tale celei mai presus de minte! Mireasă Preacurată, Maică binecuvântată! Prin care dobândind desăvârșit mântuire, te lăudăm cum se cade ca pe făcătoarea de bine, daruri aducând, cântare de mulțumire.

LUMINÂNDA

Podobie: Cercetatu-ne-a pe noi de sus...

Arătatu-s-a Mântuitorul Darul și adevărul, în repejunile Iordanului; și pe cei ce erau întru întuneric și în umbră dormeau i-a luminat. Pentru că a venit și S-a arătat, Lumina cea neapropiată. (De trei ori)

LA LAUDE

Stihirile pe 6, glas 1, Singur glasul.

Ale lui Ghermano Patriarhul.

Lumină din lumină a strălucit lumii Hristos Mântuitorul nostru, Cel ce S-a arătat Dumnezeu. Acestuia popoarele să ne închinăm. (De două ori)

Cum Te vom cinsti Hristoase pe Tine, Stăpânul, noi robii după vrednicie? Că în ape pe noi pe toți ne-ai înnoit.

Tu în Iordan botezându-Te Mântuitorul nostru, apele ai sfințit, sub mâna slugii plecându-Te, și patimile lumii tămăduind. Mare este taina rânduielii Tale, Iubitorule de oameni Doamne slavă Ție.

Lumina cea adevărată S-a arătat și tuturor luminare se dăruiește. Botează-Se Hristos cu noi, Cel ce este mai presus decât toată curăția. Pune sfințenie în apă și sufletelor aceasta curățire se face. Pământesc lucru este cel ce se arată, și mai presus de ceruri cel ce se cunoaște. Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul, prin afundare suirea noastră la Dumnezeu se face. Minunate sunt lucrurile Tale Doamne slavă Ție.

Cela ce îmbracă Cerul cu nori, cu apele Iordanului Se îmbracă astăzi și cu a mea curățire Se curățește, Cela ce ridică păcatul lumii. Și de Duhul Cel de o Ființă de sus Se mărturisește, Fiul, Unul-Născut a fi al Tatălui celui de sus. Către Carele să strigăm: Cela ce Te-ai arătat și ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru slavă Ție.

Slavă..., glas 6, a lui Anatolie.

Cu apele Iordanului Te-ai îmbrăcat Mântuitorule, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Și Ți-ai plecat creștetul la Mergătorul înainte, Cela ce ai măsurat Cerul cu palma. Ca să întorci lumea de la înșelăciune, și să mântuiești sufletele noastre.

Și acum..., glas 2, a lui Anatolie.

Astăzi Hristos la Iordan a venit să Se boteze. Astăzi Ioan s-a atins de creștetul Stăpânului. Puterile cerești s-au spăimântat, văzând taină preaslăvită. Marea a văzut și a fugit, Iordanul văzând s-a întors înapoi, iară noi cei ce ne-am luminat strigăm: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce S-a arătat și pe pământ S-a văzut și a luminat lumea.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Apoi făcându-se Ectenia de către preot, sărutăm cinstita Cruce, și se face Otpustul.

CADE-SE A ȘTI

Că de se va întâmpla odovania praznicului Dumnezeieștii Arătări, în Duminica cea mai înainte de a vameșului și a fariseului, Sâmbătă seara la Vecernia cea mică, la Doamne strigat-am..., punem stihirile Învierii, pe 4. Slavă..., Și acum..., a praznicului. La Stihoavnă stihira Învierii 1, și a praznicului. Stihoavna cu stihurile sale cele de la Vecernia cea mare, Slavă..., Și acum..., a praznicului: Astăzi Hristos la Iordan a venit... glas 2, cea de la Laude. Troparul învierii, Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuita Catismă, La Doamne strigat-am: Stihirile învierii 3 și ale lui Anatolie 1, și ale praznicului 6, cele ce sunt la însuși praznicul. Slavă..., a praznicului, Și acum..., a Născătoarei-Învierii glasului. La Litie, stihirile. Slavă..., Și acum..., a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile învierii, Slavă..., Și acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de două ori, și al praznicului odată și citire din Faptele Apostolilor. Iar de nu este Priveghere, după: Acum slobozește... Troparul Învierii, Slavă..., Și acum..., al praznicului. La Pavecerniță, după Cade-se cu adevărat..., și după Tatăl nostru..., Condacul praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de 2 ori. Slavă..., Și acum..., al praznicului. După Catisme, Sedelnele învierii cu ale Născătoarei și citire. După Fericiți cei fără prihană..., și Troparele: Soborul îngeresc... Ipacoi al glasului, Antifoanele, Prochimen: Toată suflarea... Evanghelia învierii și celelalte ale învierii până la Canoane. Canonul învierii cu Irmosul pe 4, și al Născătoarei de Dumnezeu pe 2, și ale praznicului, amândouă Canoanele pe 8. Catavasiile praznicului, după a 3-a Cântare, Condacul praznicului și Icosul și Ipacoi al praznicului și citirea prăznuiri. După a 6-a Cântare, Condacul Învierii și Icosul și citirea la Prolog. La a 9-a Cântare, cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda învierii, Slavă..., Și acum..., a praznicului. La Laude; Stihirile Învierii 4, și ale praznicului 4, cu Stihurile lor. Slavă..., Stihira Evangheliei, Și acum... Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare. După Sfinte Dumnezeule..., Troparul Învierii numai, Ecteniile și Otpustul. La ceasuri; Troparul Învierii, Slavă..., al praznicului, Și acum..., a Născătoarei ceasurilor. După Tatăl nostru..., Condacul praznicului și al Învierii le zicem schimbându-le.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 6 și ale praznicului, Cântarea a 9-a, de la amândouă Canoanele pe 4. După Vohod Troparul Învierii și al praznicului. Prochimenul, Apostolul și Evanghelia Duminicii rândului. Aliluia și Chinonicul praznicului și al zilei.

CADE-SE A ȘTI:

De se va întâmpla, în odovania dumnezeieștii Arătări, Duminica vameșului și a fariseului, Sâmbătă seara la Vecernia cea mică: Stihirile Învierii pe 4. Slavă..., Și acum..., a Născătoarei glasului de la Vecernia cea mică. La Stihoavnă Stihira Învierii una, și Stihoavna praznicului de la Vecernia cea mare cu Stihurile ei. Slavă..., Și acum..., a praznicului: Astăzi Hristos... scrisă la Laude, după Sfinte Dumnezeule... Troparul Învierii. Slavă..., Și acum... al praznicului. Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

Fericit bărbatul..., Catisma toată, la Doamne strigat-am..., Stihirile învierii 3 și ale Triodului 3 cu cea de Slavă..., și ale praznicului 4, cele ce se cântă la însuși praznicul, Slavă..., a praznicului, Și acum..., a Născătoarei, a glasului din Octoih. Vohod, Prochimenul zilei. La Litie, Stihirile praznicului și ale Triodului aceluiași glas 3: Glasul fariseului cel mult lăudător... Slavă..., glas același: Cunoscând suflete al meu osebirea... Și acum..., a praznicului. La Stihoavnă, Stihirile învierii, Slavă..., a Triodului, Și acum..., a praznicului. La binecuvântarea pâinilor, Troparul: Născătoare de Dumnezeu Fecioară... de 2 ori, și al praznicului, apoi Citire. Iar de nu este Priveghere, după: Acum slobozește... Troparul Învierii, Slavă..., Și acum..., al praznicului, la Pavecerniță, după Cade-se cu adevărat... și după Tatăl nostru... Condacul praznicului, Slavă..., Și acum..., al Triodului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu, este Domnul..., Troparul Învierii, de 2 ori. Slavă..., Și acum... al praznicului. După Catisme, Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei și Fericiți cei fără prihană... cu Troparele: Soborul îngeresc... Ipacoi al glasului, Antifoanele și Prochimenul glasului și Evanghelia Învierii: Învierea lui Hristos văzând... Psalm 50, Slavă..., Ușile pocăinței... Și acum..., În calea mântuirii... Deci Stihul: Miluiește-mă Dumnezeule... Apoi Stihira: La mulțimea faptelor mele... glas 6, Canonul învierii cu Irmosul pe 4 și al Triodului pe 4. Și ale praznicului amândouă Canoanele pe 6. Catavasia praznicului, după a 3 Cântare Condacul și Icosul și Sedealna Triodului, Slavă..., Și acum..., a praznicului. După a 6 Cântare Condacul și Icosul praznicului și citire la Prolog. La a 9-a Cântare cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Luminânda Învierii, Slavă..., a Triodului, Și acum..., a praznicului. La Laude; Stihirile învierii 4 și ale praznicului, cu cea de Slavă... 4 cu Stihirile lor, Slavă... a Triodului glas 8: Pe Fariseul ce se îndrepta... Și acum... Prea binecuvântată ești... Slavoslovia cea mare, Ecteniile și sfârșit. Și obișnuita ieșire întru care cântăm Slavă..., Și acum..., Stihira Evangheliei. La ceasul dintâi, Troparul Învierii. Slavă... al praznicului, Și acum..., al Născătoarei ceasurilor. După Sfinte Dumnezeule..., Condacul Triodului. Așa și la celelalte ceasuri zicem Troparele. Iar Condacele, al praznicului și al Triodului schimbându-le le zicem.

LA LITURGHIE

Fericirile glasului pe 4 și ale Triodului Cântarea a 3-a pe 4 și ale praznicului Cântarea a 9-a pe 4. După Vohod, Troparul învierii și al praznicului, Slavă..., Condacul Triodului Și acum..., al praznicului. Prochimenul glasului și al praznicului. Apostol și Evanghelia vameșului și a fariseului. Chinonicul zilei și al praznicului.