SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, glas 6.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Înșelăciunea ai legat, pentru Domnul fiind legat și în temniță închis Apostole. Pentru aceasta te cinstim pe tine cu dragoste, și cu credință sărutăm lanțul tău, din care luând sănătate trupului și sufletului mântuire, după datorie te lăudăm pe tine, de Dumnezeu văzătorule, vorbitorule cu cei fără de trupuri. De două ori.

Prin tine cunoștință au luat neamurile păgânilor cele cu multă semeție, care mai înainte erau ținute întru necunoștință. Al cărora chip, l-a arătat vasul cel de sus venit, care avea înlăuntru tot felul de jivine, Apostole. Pentru aceasta toată vârsta te mărește, închinându-se lanțurilor pe care le-ai purtat pentru Hristos prea cu osârdie. De două ori.

De care te-ai lepădat când se judeca, pe Acela când S-a sculat din morți L-ai lăudat Apostole și L-ai propovăduit la marginile lumii, Dumnezeu și Om, Care pentru multa bunătate a viețuit cu oamenii. Pentru aceasta cu dragoste te fericim Petre, închinându-ne lanțurilor care ai purtat pentru Hristos, Preamărite. De două ori.

Slavă..., glas 6, a lui Vizantie.

Astăzi temeiul Bisericii Petru, piatra credinței, ne pune nouă înainte cinstitul lanț, spre sufleteasca bună întărire. Veniți toți pe acesta sărutându-l, cu cântări de bună laudă pe dânsul să-l încununăm. Bucură-te apărătorul credinței cel fierbinte, care cu călduros gând ai mărturisit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu cu îndrăzneală multă. Bucură-te bucuria lumii și descuietorule al Împărăției Cerurilor. Dăruiește Dar celor ce te cinstesc cu dragoste, și sărută cu poftă cinstitul tău lanț. Ca cel ce stai înaintea Scaunului lui Hristos Dumnezeu, Împăratului tuturor, rugăciuni făcând pentru noi cei căzuți.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm. Roagă-te Stăpână cu Sfântul Apostol Petru și cu toți sfinții să miluiască sufletele noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând întru-tot nevinovată de Dumnezeu Născătoare, Viața noastră spânzurând pe lemn, ca o Maică tânguindu-te ai strigat: Fiul meu și Dumnezeul meu, mântuiește pe cei ce cu dragoste Te laudă pe Tine.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 4.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Lanțului celui preacinstit să ne închinăm, întru care se dezleagă legăturile patimilor. Că după vrednicie se sfințește cu darurile cele negrăite ale lui Petru preaînțeleptului, și de la dânsul cu adevărat luând Dar pururea lucrător și acesta ca și acela legăturile patimilor și ale greșelilor, cu dumnezeiescul Dar rupându-le, dezlegare de cele rele dăruiește.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Strălucește lanțul tău, o Verhovnice pururea mărite ca soarele ceresc. Prin care ne înălțăm de pe pământ la înălțimea ușilor cerești, și la tine Înțelepte ca la un portar preastrălucit cu credință venim, deci ca cela ce porți cheile Împărăției vrednicule de minune, cu milostivire deschide nouă intrarea mântuirii.

Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Laudă cu un glas împreună cu oamenii cetele îngerești astăzi Petre cântă ție. Că îngerul intrând, te-a lovit în coasta ta și străjile trecând, legătura cea cu lanț o ai lăsat mâhnire celor ce te-au legat pe tine, iar nouă Preaînțelepte, bucurie dăruindu-ne, dezlegi vinovățiile greșelilor, cele nedezlegate.

Slavă..., glas 6.

Iarăși ne ridică pe noi căldurosul folositor la duhovniceasca masă, Petru piatra credinței, cinstitul său lanț punându-l înainte nouă ca o mâncare de mult preț, spre tămăduirea bolilor, spre mângâierea celor necăjiți, spre liman celor înviforați. Veniți toți să-l sărutăm și pe Cel ce l-a preamărit pe el să-L rugăm: Cu rugăciunile lui, Hristoase, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Ochiul inimii mele către tine îl tind Stăpână, nu trece amărâta mea suspinare. În ceasul când va judeca Fiul tău lumea, fii mie acoperământ și ajutătoare.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzându-Te răstignit Hristoase, ceea ce Te-a născut striga: Ce taină străină este aceasta care văd Fiul meu? Cum mori spânzurat pe lemn cu trupul Dătătorule de viață.

Troparul, glas 4.

Roma nepărăsind, la noi ai venit, prin cinstitele lanțuri care ai purtat, cel ce ai fost decât Apostolii mai întâi pe scaun șezător. Cărora cu credință închinându-ne ne rugăm: Cu ale tale rugăciuni cele către Dumnezeu, dăruiește nouă mare milă.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Apostolului, de două ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei. După Catisme, Sedelnele din Octoih.

CANOANELE

Amândouă din Octoih fără Mucenicine și al Apostolului pe 6.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos:

Deschide-voi gura mea, și se va umplea de Duh, și cuvânt voi răspunde împărătesei Maicii, și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei bucurându-mă.

Pe piatra dumnezeieștii tale mărturisiri fiind întăriți cela ce ești pe scaun mai întâi șezător, lauda Apostolilor lui Hristos, cu credință ne închinăm legăturilor tale cu care preacurate mâinile tale s-au legat.

Pusu-te-a pe tine Domnul, Apostole, întrupării Sale mărturie prea-adevărată, ca să vestești venirea Lui, Crucea, moartea și Învierea.

De trei ori lepădându-te de Domnul ca de un om prost înaintea ucigătorilor de Dumnezeu, nimica nu ai greșit din teologia ta cea mai de înainte Petre. Că L-ai mărturisit pe El, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu.

Rupe legăturile păcatului nostru, Apostole, ale celor ce ne închinăm cu credință dumnezeiescului tău lanț, și îndurându-te deschide-ne nouă cu cheile împărăția cea de sus ca un milostiv.

A Născătoarei:

Lăcașul curăției tale cel preacurat, eu spurcatul și necuratul, a-l lăuda nu pot, ceea ce nu știi de nuntă. Pentru aceasta cu curăția Duhului mă curățește, ca să te măresc pe tine.

Alt Canon al Apostolului.

Facere a lui Iosif:

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos: Cetele israiletenești...

Prăznuiește dănțuind toată Biserica lui Hristos întru Duhul, lăudându-te pe tine cu credință și sărutând cinstit lanțul tău cu dragoste, Apostole, întâi pe scaun șezătorule, care ai purtat fiind legat fericit, legând pe tiranul.

Dintru adâncul înșelăciunii vânând Petre pe oameni, ca pe niște pești, i-ai adus Celui ce te-a ales pe tine din pescari, adevărat a fi mai întâi decât toți ucenicii. Pentru aceasta lanțul care ai purtat, cu bună cinste îl sărutăm.

Slavă...

Pe temeiul credinței sufletele tuturor credincioșilor le-ai zidit și capiștile înșelăciunii Petre surpându-le, ai zidit Biserici, care cu mare glas te cinstesc pe tine Fericite și lanțul preaînțelepte care ai purtat.

Și acum..., a Născătoarei:

Toate armele înșelătorului vrăjmaș, Preacurată Fecioară, desăvârșit au lipsit, de când S-a rănit cu sulița Cuvântul, Cel ce S-a sălășluit în pântecele tău cel nespurcat. Cu a Căruia dulce dorire te rog, ca să se rănească acum și inima mea.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm, ci întru tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Pentru lanțurile în care te-a osândit Irod ca pe un făcător de rele, te cinstește acum Biserica prealăudate Petre, închinându-se cu credință chinurilor tale.

Mai mult decât cu aur și cu podoabă de mult preț, se împodobește cu lanțurile tale Biserica, Apostole, care le și sărută cinstindu-se întru tine.

Cel ce era al patrulea biruitor, dându-te la patru căpetenii câte cu patru, și cu lanț legându-te, te-a păzit Petre ca să te omoare pe tine, de la care te-a mântuit Hristos, prin mâna îngerului.

Din dumnezeiescul și preacinstit trupul tău, Apostole, lanțurile tale împărtășire luând și de Darul tău atingându-se, sfințesc pe toți cei ce se închină lor.

A Născătoarei:

Iată s-a dezlegat omenirea de blestemul cel dintâi și s-a surpat satana pricinuitorul căderii, Curată, că tu ne-ai născut nouă binecuvântarea.

Alt Canon,

Irmos: Arcul celor puternici...

Tot împreunându-te cu lumina cea Preacurată, cu dumnezeieștile ei împărtășiri, a doua lumină te-ai arătat Petre, luminând sufletele noastre.

Legile lui Hristos le-ai întărit, și pe cei fărădelege i-ai învățat legea cea bună, ca un mai-mare al Apostolilor, și ca un temei al dogmelor neclintit.

Slavă...

Cu limbă sfințită ai propovăduit pe Dumnezeu cel ce a pătimit și Crucii cu trup S-a împărtășit. Pentru aceasta Petre, cinstim lanțul cel ce te-a legat pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Stătu-ta numai până la tine moartea pornirii celei neoprite, că tu ai născut Izvorul nemuririi Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slăbit și cei neputincioși s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Cele de sus căutând...

Piatra Hristos, pe piatra credinței, pe cel mai întâi decât ucenicii pe scaun șezător, îl preamărește luminat. Că cheamă pe toți să prăznuiască cu credință Petre minunile cinstitului tău lanț și dă iertare de greșeli.

Sedealna, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cela ce te-ai făcut Biserică Treimii celei mai presus îndumnezeite, pe cei ce te cinstesc pe tine cu credință întru sfântă casa ta, sfințește-i luminează-i și le plinește cererile și dă dezlegare de toate smintelile lui Veliar, ce vin asupra celor ce roagă pe Hristos cu osârdie, Petre Apostole.

Slavă..., glas același.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Ca pe un maimare al înțelepților Apostoli și descuietor al Împărăției Cerurilor, te lăudăm pe tine cu credință Apostole și sărutăm cu curată cunoștință Petre lanțurile care ai purtat ca un făcător de rele, stricând facerile de rău ale vrăjmașului. De care ca să ne mântuim noi, roagă-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai înaltă decât Heruvimii și decât Serafimii, și decât Cerul și pământul mai desfătată, și decât toată făptura cea văzută și cea nevăzută mai presus te-ai arătat, cu asemănare neasemănată. Că pe Care desfătările cerurilor nu-l încap, Acela în pântecele tău a încăput, Curată. Pe Care roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care ești născut din Tatăl cel fără de început, ceea ce Te-a născut mai pe urmă cu trup strigă: Vai mie preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cela ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu, acum voiești a Te răstigni de cei fărădelege? Te laud pe Tine îndelung-Răbdătorule.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Cela ce șade întru slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor ușor, a venit Iisus cel preaîndumnezeit prin palmă curată și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Hristoase puterii Tale.

Încinge-se cu credință prin gând haina cea împărătească și cetatea ta Petre, întru preacinstit lanțul tău. Căruia prin simțire închinându-se îl sărută și cinstește puterea și minunile tale.

În temniță te-a pus Irod pe tine legat, vrând să te scoată la poporul cel de Dumnezeu ucigător, Apostole. iar mântuindu-te de la Dumnezeu, ai lăsat legăturile tale spre închinăciunea slugilor tale.

Întărindu-se prin atingerea preacuratului tău trup, și umplându-se de Dar lanțul cel pus împrejurul tău, sfințenie ne dăruiește nouă tuturor celor ce ne închinăm lui prin tine, Petre preacinstite.

Cu frică și cu dragoste apropiindu-ne, ne închinăm legăturilor lui Petru, prin semnele lui fiind întăriți, aducând Apostolului credință și închinăciunea care i se cuvine lui.

A Născătoarei:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu ca pe ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, cu cântări te slăvim, tot eresul gonind. Că întru tine Cuvântul din sângele tău trup însuflețit zidindu-și s-a arătat.

Alt Canon,

Irmos: Pentru dragostea numelui tău...

Spunând măririle Stăpânului, ai întors inimile neplecaților iudei la dumnezeiasca credință, ca o temelie a credinței.

Umbletele tale s-au cunoscut pe ape, prin prisosința dragostei Celui ce a umblat peste dânsele, Petre, și dumnezeieștile cărări ție ți-a arătat.

Slavă...

Doctorie având de multe feluri de boli dumnezeiescul tău lanț preafericite Petre, pe acesta îl sărutăm cu credință, pe tine cinstindu-te.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca într-o cămară desfătată sălășluindu-se Împăratul tuturor, în sfânt pântecele tău S-a arătat întrupat, cu totul fără prihană Stăpână.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Acum mă voi scula după proorocie, a zis Dumnezeu, acum mă voi proslăvi, acum mă voi înălța, luând din Fecioară pe cel căzut, și la lumina cea minunată a Dumnezeirii mele înălțându-l.

Strică Apostole legăturile păcatului meu cele ce sunt puse împrejurul grumazului meu, și mă împing la stricăciune, ca cel ce ai luat putere de la Mântuitorul, a lega și a dezlega greșelile.

Așează prealăudate, ridicările vrăjmașilor și strică smintelile Bisericii, dându-i unire, cela ce pentru dânsa cu lanț te-ai legat, pe care cu credință îl și cuprindem.

Mântuiește Apostole din robia cea înțelegătoare pe cei ce se închină cu credință lanțului tău, și ne păzește pe noi spre cereștile corturi, care ne-ai încredințat ca un păstor al nostru și învățător.

Pe care i-a îndreptat cu mijlocirea ta cea înfricoșată Petre Apostole, Dascălul tău, ca să împărățească peste noi ortodocșii, păzește-i cu puternică dreapta ta, Preamărite.

A Născătoarei:

Cunoscutu-te-a soarele cu mult mai presus decât razele lui, pe tine prealăudată din care S-a arătat Dumnezeu întrupându-Se, înălțând la lumina Dumnezeirii lui pe cei ce te cinstesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Luminează-ne pe noi Doamne...

Pe Fiul cel împreună fără de început cu Tatăl l-ai propovăduit prin dumnezeiască descoperire, Prealăudate, și te-ai învrednicit fericirii celei din gura celui fericit.

Când ai văzut lumina ceea ce a strălucit în Tabor, care a acoperit razele soarelui, atuncea cu lumina cea din lumină te-ai strălucit Petre, și ai luminat pe cei credincioși.

Slavă...

Pe Hristos mortul cel, de trei zile L-ai propovăduit, pentru care lanțuri ai purtat Petre, cărora a ne închina învrednicindu-ne, cu bună-credință te cinstim.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine cel îngreuiat cu sarcina a multe păcate, Preacurată ușurează-mă acum, întărindu-mă ca să port jugul lui Hristos cel prea-ușor.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Venit-am întru adâncurile mării și m-a înecat pe mine viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu scoate dintru adânc viața mea, mult-Milostive.

Astăzi puterile cerești și adunările Apostolilor împreună se bucură cu cei pământești Petre, văzând semnele chinurilor tale închinate fiind.

Se veselesc cetele îngerilor și se tânguiește tabăra drăcească temându-se, Petre, văzând semnele chinurilor tale închinate fiind.

Adormit-au ostașii cei ce te păzeau pe tine Petre întru venirea îngerului, și din mâinile tale lanțurile îndată au căzut, cărora cu cuviință ne închinăm.

Pe Tavita cea moartă o ai înviat, pe străjeri i-ai făcut ca niște morți, din legături te-ai scuturat; toate ale tale sunt mai presus de minte Apostole, pentru aceasta cu credință pe tine te cinstim.

A Născătoarei:

Intrat-am în iarna pierzării și m-a tulburat râurile greșelilor mele celor nemăsurate, ci milostivindu-te spre mine Stăpână, povățuiește-mă la limanul cel dumnezeiesc.

Alt Canon,

Irmos: Strigat-a mai înainte...

Cu capul în jos, Preamărite, suferind răstignire, ți-ai gătit picioarele tale spre cereasca mergere, pe care a umbla întărește-ne pe noi, ucenice al lui Hristos.

Sălășluitu-te-ai în viața celor vii, și legat fiind pentru dânsa, legăturile lui Veliar celui ce te-a legat pe tine le-ai sfărâmat; pentru aceasta cinstim lanțul tău.

Slavă...

Roagă pe Stăpânul făpturii, Preafericite, ca să trimită curățire, pace și milă, celor ce te măresc pe tine, ca pe un ucenic al Lui prea-adevărat.

Și acum..., a Născătoarei:

De hainele cele de piele ale omorâciunii s-a dezbrăcat strămoșul, că Ziditorul tuturor S-a îmbrăcat dintr-însul, întrupându-Se din sângele tău mai presus de cuvânt, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune scapă-mă, Iisuse, Împărate al puterilor.

CONDAC, glas 2.

Podobie: Pe cea întru rugăciune...

Pe cel mai mare și mai întâi decât Apostolii, pe dumnezeiescul ucenic al adevărului, pe marele Petru să-l lăudăm, și lanțul să-l sărutăm cu credință, dezlegare de greșeli luând.

ICOS

Pe lăudatul și marele ucenic al Domnului, ce limbă omenească poate să-l mărească după vrednicie? Că dumnezeiescul Cuvânt l-a fericit, ce minte îl va lăuda pe acela precum se cuvine? Însă deoarece oricine pe cât îi este după putință, dator este lui Dumnezeu a aduce, aceasta și eu a face mă ispitesc. Ci o iubitorilor de praznic! Cu bună cinste pe cel întâi pe scaun șezător, cu cântări să-l încununăm, iertare de greșeli luând.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaisprezecea, închinăciunea cinstitului lanț al Sfântului Apostol Petru.

Stih: Închinându-mă Petre lanțului tău celui cinstit.

De lungi lanțurile greșelilor mele, dezlegându-mă, voi fi scăpat.

În această lună în a șaisprezecea zi,

Închinăciunea mea lanțului lui Petru voi jertfi.

Întru această zi, facem închinăciune cinstitului lanț al Sfântului Petru, care i l-a pus Tetrarhul Irod, precum spune la Faptele Apostolilor, care dezlegându-se de îngerul ce s-a arătat; și aflând unii din credincioși, a fost cu pază de la unii la alții, și mai pe urmă s-a adus de cei bine cinstitori la Constantinopol și s-a pus în Biserica Sfântului Petru, care este înlăuntru în biserica cea mare, unde i se face soborul.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici și frați buni, Pevsip, Elasip, Mesip și Neonila, moașa lor.

Stih: Deșii călăreți cu însemnarea numirilor s-au aflat,

Câte-și trei însă spre pară pe jos au alergat.

Neonila bătrână, dar către focul aprins,

Ca o tânără în floare suferind s-a dus.

Acești sfinți erau din Capadocia câte-și trei și erau foarte iscusiți, spre a îmblânzi caii cei tineri sălbatici și spre a-i alerga pe câmpii. Deci în vremea ce ei aveau o serbare în patria lor, care se numea a Iui Dia Nemesie, au chemat și pe mătușa lor Neonila spre ospăț. Iar bătrâna fiind învățată credința lui Hristos le-a povestit lor iconomia lui cea pentru noi și-și bătea joc de idoli. Deci povestirea aceasta s-a făcut lor pricină, ca să-și aducă aminte fiecare ce a văzut în visul său. Iar acele vedenii, ii povățuiau pe ei ca să creadă în Hristos. Deci îndată câte trei au surpat idolii și mărturisind în priveliște pe Hristos, au fost aruncați de elinii stăpânii lor în foc, întru care săvârșindu-se au luat cununile muceniciei.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Danact.

Stih: Dacă de Delta, care prin tăierea capului Danacte te vei lipsi,

Apărat stăpânitor Cerului te vei vădi.

Acesta era din Iliric, din locul numit Avion, cleric sfintei biserici, de acolo. Deci luând veșmintele bisericii, ca să le scape de năvălirea păgânilor și fiind prins de ei în oarecare loc, și silnicindu-se ca să jertfească lui Dionis, pentru că nu s-a plecat, a fost omorât de săbiile lor.

Tot în această zi, Sfântul noul sfințit Mucenic Damaschin, care a mărturisit în satul numit Gaprov, a Târnovului, în anii una mie șapte sute șaptezeci și unul, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Pentru clevetire, mucenicia ție s-a dăruit,

Ca cel ce nevoitor al Domnului te-ai săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cela ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam și ai ucis pe Haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți, Prealăudate Doamne, bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cela ce i se părea că împărățește și mai vârtos cel stăpânit de desfătare, spre plăcerea iudeilor făcând, la legături de fier te-a osândit, care Apostole le cinstim, lăudându-te pe tine.

Toată făptura s-a sfiit de tine ucenice al lui Hristos! Că pe mări ai umblat, legăturile ca niște puzderii, ușile cele de fier ca niște ulițe s-a socotit înaintea ta cu puterea Mântuitorului.

Cel ce pe fermecătorii cei mincinoși i-ai omorât și morți ai sculat, și șchiopi și slăbănogi ai însănătoșit, și bolnavi cu umbrirea ta ai tămăduit, prin ușile încuiate ai trecut și din lanțurile cărora ne închinăm, ai scăpat Petre.

Din Palestina, calul și Apostolul lui Hristos, Petru, ca dintr-o priveliște ieșind și lumii propovăduind, în Roma cea veche a răposat, celor de la răsărit dându-le lanțul spre închinăciune.

A Născătoarei:

Minunea nașterii tale văpaia haldeiască o a arătat, pe tineri nimica vătămându-i. Deci și pe mine cel ars cu multe greșeli, cu roua rugăciunii tale, mântuiește-mă Stăpână.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii lui Avraam...

De trei ori te-ai lepădat de Hristos, pentru aceasta cu întrebarea cea de trei ori a tămăduit greșeala ta, Petre prealăudate. Și întărire te-ai arătat multora celor ce se alunecă.

Ca un legat al lui Hristos, cu preadulce dor, cu feluri de legături te-ai împărtășit. Pentru aceasta lanțului tău celui ce dezleagă patimile, Petre, cu credință ne închinăm.

Slavă...

Lauda lui Hristos ai fost, pe dânsul întru mădularele tale L-ai preamărit, Petre prealăudate. Pentru aceasta pe tine te mărim, și lanțului celui ce te-a legat ne închinăm.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce S-a pogorât pe pământ ca ploaia, Fecioară, cu dumnezeiască cuviință tot pământul a adăpat, și te-a arătat pe tine Curată mai cinstită decât toți îngerii.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe tinerii cei binecredincioși în cuptor, nașterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată, pe toată lumea ridică să-ți cânte ție: Pe Domnul lucrurile lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Puitorule de lege păstorule și învățătorule al turmelor lui Hristos, Petre mărite, pe cei ce te laudă pe tine cu bună cinste și cu credință se închină lanțurilor tale, din legăturile păcatului mântuiește-i.

Tulburările dracilor risipește-le, iarna păcatului potolește-o, bolile cele cu primejdie și necazurile și năvălirile barbarilor gonește-le, Petre, de la cei ce cinstesc lanțurile tale.

Darului se împărtășește tot cel ce se atinge de cinstit lanțul tău Apostole, de sfințenie umplându-se și cu bucurie cântând: Toate făpturile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Închinăciunea cea cu evlavie a cinstitelor tale lanțuri, ca un ospăț cu tot felul de dulceață se pune înainte. Că tu ești și ospătătorul acestei dumnezeiești veselii Apostole.

A Născătoarei:

Târându-se șarpele cel amăgitor prin rele sfaturi, m-a izgonit din desfătare. Iar Îngerul cel mare al sfatului, făcându-Se Om din pântecele tău, pe mine locuitor raiului iarăși m-a făcut.

Alt Canon,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Lucrând Petre țarinile inimilor, bine-roditoare le-ai făcut pe ele Lucrătorului făpturii, Celui ce ți-a dat dumnezeieștile chei, a lega și a dezlega greșelile.

Pe tine totdeauna te fericim Petre și sărutăm lanțul tău, care ca un făcător de rău l-ai purtat ucigând pe începătorul răutății și legându-l cu legăturile tale, Apostole.

Pe Cela ce a legat iadul și moartea, cu legăturile și cu preacurată patima Sa, luminat L-ai propovăduit. Pentru aceasta, Preafericite, lanțul tău sărutându-l ne sfințim.

Binecuvântam pe Tatăl...

Ca și cetele cele de sus să strigăm cu glasuri întreit sfinte, pe Tatăl pricinuitorul a toate acum slăvindu-L, și pe Fiul și pe Duhul, o Ființă, o Putere și o Lucrare.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfeșnic înțelegător mai înainte te-a însemnat Proorocul, pe tine ceea ce ai purtat dumnezeiasca Făclie de Dumnezeu Născătoare. Care a luminat pe cei ce erau mai înainte întunecați cu multe întunecări de răutăți.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Tot neamul pământesc să sălteze cu duhul fiind luminat, și să prăznuiască firea minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, și să strige: Bucură-te preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată pururea Fecioară.

Cu totul dulceață ești prealăudate Apostole și de toată mângâierea pline sunt laudele tale. Pentru aceasta și acum pe slugile tale care se închină cu credință legăturilor tale, veselește-i și-i sfințește, și ca să prăznuiască luminat, învrednicește-i.

Sfărâmă tăria vrăjmașilor celor ce se luptă cu noi Apostole, iar binecredincioșilor cu puterea ta cea nebiruită, supune în cătușe de fier pe maimarii lor. Biruință aducând cetății tale, întru care lanțul preacuratelor tale mâini acum se cinstește.

Cu adevărat, adevărate sunt cuvintele tale Stăpâne, Care ai grăit, zicând: Cela ce crede întru Mine și mai mari lucruri decât ale Mele va face. Că iată Apostolul și viu fiind cu umbrirea bolile a vindecat, și acum cu lanțurile sale feluri de minuni lucrează.

A Treimii.

Preaînalte Părinte, Fiule și Mângâietorule, Treime întocmai cinstită, cu rugăciunile lui Petru mai-marelui Apostolilor Tăi, binecredincioșilor ajută-le în războaie totdeauna, și cetății Tale, stare neclintită și nemișcată și pașnică dăruiește-i.

A Născătoarei:

Toți oamenii a lăuda nașterea ta cea străină nepricepându-ne, cuvântul îngerului celui ce a venit la tine, bucurându-ne, cântăm: Bucură-te mântuirea oamenilor, hrana săracilor! Bucură-te pedepsirea dracilor! Bucură-te curățirea greșelilor noastre.

Alt Canon,

Irmos: Nașterea ta nestricată...

A vedea cele de departe te-ai învrednicit, la cele ce ai avut tu nădejde cu credință Petre. Și răsplătirile ostenelilor cele de la Dumnezeu, Iubitorul de oameni, bucurându-te ai luat. A Cărui dumnezeiască patimă în trupul tău o ai închipuit.

Ca un dumnezeiesc descuietor al Împărăției, deschide intrările acesteia, celor ce te cinstesc pe tine cu credință pe pământ și sărută cinstitul tău lanț Petre, care l-ai purtat, legat fiind.

Împreună cu Fiul fiind în Tabor, te-ai învrednicit a auzi glasul Tatălui, Care L-a arătat pe El. Și Dumnezeiescul Duh, Petre, cu preastrălucire luminând inima ta a curățit.

Slavă...

Nouă celor ce te cinstim pe tine cu dragoste, și sărutăm lanțul cu care Petre ai fost legat, cere curățire și dezlegare de greșeli, și desfătarea Împărăției Cerului.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș luminii ai fost, pentru aceasta povățuiește-mă la lumină, Fecioară, pe mine cel întunecat cu toate ispitele vrăjmașului, ca cu credință să te măresc pe tine Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Nașterea ta nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieșit. Că S-a arătat purtător de trup pe pământ și cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toți te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei ascultați...

Nu trupul și sângele Petre, ci Tatăl ți-a insuflat ție, Dumnezeu a numi pe Hristos Fiul Părintelui Dumnezeului celui viu. Pentru aceasta și fericit pe tine, însuși mai înainte te-a mărturisit. Și după mutarea numelui te-a chemat Petru, ca pe o piatră tare și temei Bisericii.

Slavă..., altă luminândă:

Pe mine ticălosul cel ce sunt legat cu lanțurile patimilor, dezleagă-mă Fericite precum odinioară îngerul lui Dumnezeu ți-a dezlegat lanțurile, și cu mărire te-a scos din temnița întru care ai fost închis preafericite Petre, mai-marele Apostolilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară cu totul fără prihană, tu te-ai cunoscut și Maică, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, și Omul mai presus de fire și mântuire s-a făcut nașterea ta, celor ce cântă cu dragoste: Slavă se cuvine, cinste și închinăciune Treimii celei neapropiate și dumnezeiești.

LA LAUDE

Stihirile, glas 6:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Cinstind ostenelile vestirii tale prealăudate Corifeule, și lanțului cu credință închinându-ne, lăudăm pe Hristos Dătătorul de viață, și Făcătorul de bine al sufletelor noastre. De două ori.

Precum dintru adâncul nedumnezeirii ai scos Preamărite pe oameni, cu undița propovăduirii; așa ne scoate din întristare cu rugăciunile tale Petre, și pe noi care cu dragoste te cinstim pe tine.

Cela ce prin rugăciunile tale, Prealăudate, ca cu niște dumnezeiești chei ai deschis intrările cerești, deschide-ne ușile Corifeule, nouă celor ce te mărim pe tine, ca cela ce ai îndrăznire.

Slavă..., glas 4, a lui Anatolie.

După vrednicie ai luat de la Dumnezeu daruri, înțelepte Apostole, piatra credinței, prin care sângele tău ți-ai adus Ziditorului, ca o hrană dulce, Prealăudate. Și descuietor ușilor cerești te-ai arătat cu Darul, tuturor celor ce te laudă pe tine cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca pe o rugătoare neadormită și mângâitoare tare, câștigându-te pe tine Preacurată către Domnul, adormi ispitele și alină valurile ticălosului meu suflet, și inima mea ceea ce este întru necaz o mângâie Fecioară, rogu-mă ție, și umple de Dar mintea mea, ca după vrednicie să te măresc pe tine.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Preacurata Stăpână, văzând mort pe Hristos, Cel ce a omorât pe înșelătorul văitându-se, cu amar strigă, Celui ce a ieșit din pântecele ei, și minunându-se de îndelungă-răbdarea Lui, grăia: Fiul meu preaiubite, nu uita pe slujnica Ta, nu zăbovi Iubitorule de oameni, Cela ce ești mângâierea mea.

STIHOAVNA din Octoih

Slavă..., a Apostolului, glas 4, a lui Ioan monahul

Cu întrebarea cea de trei ori, adică Petre iubește-mă, lepădarea cea de trei ori, Hristos o a îndreptat. Pentru aceasta și Simon către Știutorul tainelor a zis: Doamne toate le cunoști; toate le știi; Tu știi că Te iubesc. Drept aceea către dânsul Mântuitorul a zis: Paște oile mele; paște pe cei aleși ai mei; paște mielușeii mei, pe care cu sângele Meu i-am răscumpărat spre mântuire. Pe Acela roagă-L de Dumnezeu fericite Apostole, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

De toate primejdiile păzește pe robii tăi binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine nădejdea sufletelor noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua și Maica Ta, Doamne, văzându-Te pe Tine pironit pe Cruce, se minuna și striga: Ce este această vedere preaiubite Fiule? Dar acestea Ți-a răsplătit Ție, necredincioasa adunare a celor fărădelege, care s-a îndulcit de minunile Tale cele multe? Ci slavă negrăitei smereniei Tale, Stăpâne.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Apostolului, Cântarea a 3-a și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 8-lea: În tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Apostolul din Fapte: În vremea aceea, pus-a Irod împăratul mâinile... Aliluia glas 1: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Ioan: În vremea aceea, arătatu-S-a Iisus ucenicilor Săi, după ce S-a sculat din morți, și a zis lui Simon Petru... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit vestirea lor...