SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

Stihirile pe 4, glas 2.

Podobie: Când de pe lemn...

Când în mormânt bucurându-te pe tine însuți te-ai încuiat Părinte, pentru dragostea lui Hristos, ai răbdat prea-tare de la draci ispite, și cu rugăciunea și cu Darul ai arătat viclenirile lor mai slabe decât păianjenul, atunci s-au veselit cetele cerești strigând: Slavă Celui ce te-a întărit pe tine Antonie. De două ori.

Alt Ilie te-ai arătat, având pe măriții tăi ucenici, ca pe Elisei, Înțelepte, cărora și Darul tău îndoit l-ai vărsat, răpit fiind ca într-un car ceresc Părinte. Pentru aceasta viețuind cu Duhul, acum împreună te bucuri cu dânșii, pomenind Preafericite pe toți cei ce săvârșesc cu dragoste, cinstită pomenirea ta Antonie.

Ca și văzătorul de Dumnezeu Moise, ai intrat în norul vedeniilor cel înțelegător cu adevărat, și de îndată ai văzut luminat pe Acela de Care ai dorit. Și preamărindu-te la față cu raza aceea Părinte, te-ai povățuit la lăcașurile cele mântuitoare. Pentru aceasta adunându-ne de Dumnezeu înțelepțite, bucurându-ne strigăm: Slavă Dumnezeului nostru, Celui ce te-a întărit pe tine.

Slavă..., glas 3.

Cuvioase Antonie, arzătoare și cu tot sufletul obișnuință de pustnicie preatare, ca și cum te-ai fi odihnit între cei fără materie ai săvârșit. Că cu cei mari din pustie pe tine împreunându-te duhovnicește, săgețile dracilor cele ca focul arzătoare le-ai călcat, și mai presus decât toată fapta bună făcându-te, te sălășluiești împreună cu îngerii întru Împărăția Cerurilor. Cu care împreună roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Sicriu înțelegător te știm pe tine, Preacurată, care ai purtat lespezile cele scrise de Dumnezeu și pe Dătătorul de lege și Ziditorul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ.

Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Arătatu-te-ai din scutecele maicii tale vas sfințit, de Dumnezeu purtătorule Antonie, și casă Preasfântului Duh.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Amăgirile viclenilor draci, biruindu-le cu puterea Crucii, luminat ai arătat slava lui Hristos, Părinte Antonie.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Ridicatu-te-ai ca Ilie în car de foc și ai mers Fericite fără mijlocire la Treime, Antonie Preacuvioase.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cetele cele de sus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, te laudă cu cei de jos, mărind neîncetat Preacurată nașterea ta.

Tropar, glas 4:

Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând Părinte Antonie. Pustiului te-ai făcut locuitor și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întru împreunare neamestecată întrupându-Se, și Crucea de bună voie pentru noi luând. Prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.

Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

Fericit bărbatul... Slava întâia.

La Doamne strigat-am,... Stihirile pe 8, glas 4,

Podobie: Cela ce ești chemat...

Cela ce te-ai luminat cu razele Duhului, când dumnezeiescul dor pe tine te-a aprins și sufletul ți-a ridicat, ca să dorești de dragostea Lui cea preamultă cu adevărat. Atunci nu te-ai uitat la trup și la sânge și afară de lume ai fost, prin multa pustnicie și liniște cu Dânsul unindu-te. Pentru aceasta te-ai umplut (precum ai cerut) de bunătățile cele de acolo și ai strălucit ca o stea, luminând sufletele noastre, Antonie. De două ori.

Cela ce ai sfărâmat arcele și săgețile dracilor, cu Darul Dumnezeiescului Duh, și răutatea și pândirea lor tuturor o ai vădit cu dumnezeiești învățături, de dumnezeiești raze fiind strălucit, călugărilor te-ai făcut preastrălucit luminător și pustiei întâi împodobitor, și bolnavilor iscusit și cinstit tămăduitor, și pildă întâi și închipuire vieții celei îmbunătățite, Părinte Antonie. De două ori.

Cela ce ești plin de dumnezeieștile daruri, pe tine ca pe o oglindă neîntinată a dumnezeieștilor arătări, Părinte aflându-te Hristos, razele cele strălucite ale luminii Sale ție ți-a arătat. De unde te-ai arătat izvor îndestulat de vindecări. Și hrană celor flămânzi și celor însetați, prin ploaie rourând iertare și patimile sufletești văzându-le, cu cuvântul tău înțelepțește mai bune le-ai făcut lui Dumnezeu. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre. De două ori.

Cela ce ești curat la suflet și la inimă, înger pământesc, om ceresc. Învățător fecioriei, al înfrânării cumpănă adevărată Antonie, care ești împreună cu Stăpânul tău, și slavoslovie fără tăcere Fericite, împreună cu îngerii și cu cuvioșii și cu toți mucenicii Lui aduci, pe cei ce săvârșesc a ta cinstită pomenire pururea, din cumplite nevoi și din greșeli mântuiește-i.

Slavă..., glas 6, a lui Sicheot.

Pe cel după chip păzindu-l nevătămat, mintea stăpân peste patimile cele pierzătoare pustnicește punându-ți, spre cel după asemănare, cât este după putință te-ai suit. Că bărbătește firea silindu-ți, te-ai nevoit pe cel mai rău a-l supune celui mai bun, și pe trup a-l face rob sufletului. Pentru aceasta călugărilor te-ai arătat mai mare, cetățean pustiei, celor ce bine călătoresc povățuitor, îndreptător de faptă bună prea-adevărat. Și acum în ceruri, oglinzile dezlegându-se Fericite, curat vezi Sfânta Treime, rugându-te fără mijlocire, pentru cei ce cu credință și cu dragoste te cinstesc pe tine.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda Preacurată, nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine cea Curată a ieșit negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat, fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD, Lumină lină...

Prochimenul zilei și Paremiile.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului, că cu Dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăcase-va în zaua dreptății și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline, se vor arunca grindine. Întărise-va asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor va vântura pe ei. Și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și putere de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 3, Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri și s-a socotit pedepsire ieșirea lor și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor, lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare și va împărății într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul! Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, la iubit și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glas 2, ale lui Studit.

Postnicească nevoință ai adunat pe pământ Cuvioase Antonie, și adăogirile patimilor în izvorul lacrimilor tale toate le-ai potolit. Și scară dumnezeiască și cinstită la ceruri ridicând, la toți s-a cunoscut viața ta, de Dumnezeu primită; că rodurile bunei credințe într-însa tare arătând, tămăduiești cu dânsele neputințele patimilor, celor ce-ți strigă ție cu credință: Bucură-te steaua răsăritului cea ca aurul strălucitoare și al călugărilor luminătorule și păstorule. Bucură-te prealăudate, creșterea cea preabună a pustiei, și reazemul Bisericii cel neclintit. Bucură-te îndreptătorul cel mare al celor ce rătăcesc. Bucură-te lauda noastră și a lumii bucuria cea luminoasă.

Pe îngerul cel de pe pământ și în ceruri omul lui Dumnezeu, bună podoaba lumii, desfătarea bunătăților și a faptelor bune, lauda pustnicilor, pe Antonie să-l cinstim. Că sădit fiind în casa lui Dumnezeu, a înflorit după dreptate. Și ca un cedru în pustie a înmulțit turma oilor lui Hristos celor cuvântătoare, întru cuviință și dreptate.

Cuvioase Părinte din pruncie cu osârdie spre fapte bune nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh. De la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască cele îndulcitoare. Și acum cu dumnezeiască lumină mai curat fiind strălucit, luminează și gândurile noastre, Părinte Antonie.

Glas 3, a lui Anatolie.

Cuvioase Antonie, arzătoare și cu tot sufletul obișnuință de pustnicie preatare, ca și cum te-ai fi odihnit între cei fără materie ai săvârșit. Că cu cei mari din pustie pe tine împreunându-te duhovnicește, săgețile dracilor cele ca focul arzătoare le-ai călcat, și mai presus decât toată fapta bună făcându-te, te sălășluiești împreună cu îngerii întru Împărăția Cerurilor. Cu care împreună roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., glas 5.

Cuvioase Părinte, glasul Evangheliei Domnului auzind, lumea ai părăsit, bogăția și slava întru nimica socotindu-le. Pentru aceasta tuturor ai strigat: Iubiți pe Dumnezeu și veți afla Dar veșnic. Nimica să nu cinstiți mai mult decât dragostea Lui, că atunci când va veni întru slava Sa, să aflați odihnă cu toți sfinții; cu ale cărui rugăciuni, Hristoase păzește și mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară și te mărim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nemișcată și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glas 5.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te cela ce ai fost sihaștrilor conducător și nebiruit ajutător! Că tăind rădăcinile poftelor și pornirile dracilor, împotrivindu-te bărbătește, ai biruit neputința lor și înșelăciunea cea de suflet pierzătoare, și ai arătat a Crucii Mântuitorului lucrarea și nebiruita putere. Cu care și încingându-te ai biruit pe toți cei ce se leapădă de dumnezeiască arătarea lui Hristos în trup. Pe Care roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stâlp luminos cu faptele bune întărit și nor umbrit ai fost celor din pustie, de pe pământ la Cer povățuind pe cei ce văd pe Dumnezeu. Cu toiagul Crucii despărțind marea patimilor și pe Amalic cel netrupesc biruind, neapărată suire la Cer ai aflat, de Dumnezeu fericite, și moștenire nestricăcioasă, cu cei fără de trupuri stând cu bucurie înaintea Scaunului lui Hristos, pe Care roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul.

Bucură-te cela ce locuiești împreună cu cetele îngerești întru cele de sus Antonie, că viața acelora Părinte pe pământ ai viețuit cu adevărat, cu fapta bună nevoindu-te, te-ai arătat oglindă, preacurată și neîntinată, primind razele cele preastrălucite ale Sfântului Duh, Preafericite. Pentru aceasta fiind luminat, ai văzut cele ce vor să fie, toate mai înainte spunându-le, de dumnezeiasca arătare de lumină fiind învățat; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 8, a Sicheotului

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Antonie, Părintele nostru. Că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor. Cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană. Care tuturor dăruiești curățire de greșeli, acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul, glas 4.

Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemănându-te, Botezătorului cu drepte cărări urmând Părinte Antonie. Pustiului te-ai făcut locuitor și ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Și Născătoare de Dumnezeu..., o dată.

Citire a Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului de două ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Sufletul tău legându-ți cu dragostea lui Hristos, cele pământești toate urându-le arătat, te-ai sălășluit Părinte Cuvioase în pustietăți și în munți. Că din pomul cunoștinței gustând, Slăvite, ca din cele de taină, îngerește ai strălucit tăinuitorule. Pentru aceasta și norul trupului tău trecându-l întunericul dracilor ai gonit, Fericite, cela ce ai fost între călugări mai ales. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe Înțelepciunea și Cuvântul în pântecele tău zămislind fără de ardere Maica lui Dumnezeu, negrăit ai născut pe Cela ce a făcut toate și în brațele tale ai avut pe Cela ce ține toate, și din sâni ai hrănit pe Cela ce hrănește lumea. Pentru aceasta te rog pe tine Preasfântă Fecioară, ca să mă curățești de greșeli, când voi vrea să stau înaintea feței Ziditorului meu. Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atuncea să-mi dăruiești. Pentru că poți câte voiești Preacurată.

După a doua Catismă, Sedealna Sfântului glas 5:

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Pe sihastrul Domnului cu cântări să-l cinstim, ca pe cel ce a omorât toate năvălirile patimilor, cu înfrânarea și cu răbdarea cea tare cu adevărat, și a rușinat foarte pe împotrivă luptătorul vrăjmaș și toate mândriile lui, și acum se roagă Domnului să miluiască sufletele noastre. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te ușa Domnului cea neumblată, pe care mai înainte te-a propovăduit toți cei preadrepți, și Proorocul Daniil, munte netăiat. Și David dulcele cântăreț; cu Moise și cu Apostolii, rug și năstrapă, și toiag, nor, ușă și scaun, și munte mare te-a arătat nouă.

După Polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea...

Gâlcevile lumești lăsându-le și Crucea ta pe umeri luându-ți, pe tine însuți tot te-ai adus Domnului și afară de trup Părinte și de lume fiind, te-ai făcut părtaș Duhului Sfânt. Pentru aceasta și spre râvna ta pe noroade adunând, cetăți ai deșertat și pustietățile cetăți le-ai făcut, de Dumnezeu purtătorule Antonie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., glas 4.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Cu lumina cea neapropiată luminat fiind, ca o stea ai strălucit întru dăscăliile pustiei, luminând Antonie, pe cei ce au venit la tine cu suflet neîndoit.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea,

Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel de pe un Scaun cu Tatăl și de o Ființă, prin glasul îngerului L-ai zămislit Curată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești chemarea lui Adam.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glas 4.

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate care mi-a dat mie.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate îmi sunt date Mie...

După Psalm 50, Slavă... glas 2.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Antonie, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea...

Stihira, glas 6.

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale, pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale, taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și al Cuviosului pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Calea mării cea nebătută și neumblată, călătorindu-o neudat Israelul cel ales a cântat: Să cântăm Domnului, că S-a proslăvit.

Scara cea fără materie de demult și calea mării cea străină și neumblată, nașterea ta a arătat Curată, care o lăudăm toți, că s-a proslăvit.

Puterea Celui Preaînalt, statul cel desăvârșit, înțelepciunea lui Dumnezeu, Care S-a întrupat din tine Preacurată, cu oamenii a locuit, că S-a proslăvit.

Umblat-a prin ușa cea neumblată a pântecelui tău celui încuiat Soarele dreptății Curată, și lumii a luminat că S-a proslăvit.

Alt CANON al Cuviosului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Pe gonaciul Faraon...

Cela ce la nemurire și la viața veșnică ai apucat cu adevărat, și de raza cea întreit strălucitoare Părinte te saturi, roagă-te, ca să se lumineze cu luminarea Darului sufletul meu cel întunecat, ca după vrednicie să te laud pe tine.

Tânăr fiind de vârsta trupului, calea cea nouă a faptei bune luând, fără primejdie ai călătorit pe dânsa. Legii Mântuitorului celei noi plecându-te de trei ori fericite, și poruncilor Evangheliei celor de viață purtătoare urmând.

Slavă...

Cu strălucirea cea în trei luminătoare Preaînțelepte luminat fiind, vrăjmășească întărâtarea dracilor, Fericite, și gurile cele căscate ale fiarelor și durerile vătămărilor, ca pe niște păianjeni le-ai sfărâmat, cu dumnezeiască dragoste fiind aprins.

Și acum.... Născătoarei:

Ca ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică a lui Dumnezeu către Cel ce S-a născut din tine, Cuvântul cel Unul-Născut și împreună fără început cu Tatăl și de o Ființă cu Duhul, rugându-L nu înceta, ceea ce ești cu totul fără prihană, ca să izbăvească din nevoi, pe cei ce te măresc pe tine de Dumnezeu Născătoare.

Catavasie:

Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părțile, poporului celui ce a trecut marea pedestru, și cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Arcul puternicilor s-a sfărâmat, prin stăpânirea Ta, Hristoase, și cei slabi s-au încins cu putere.

Cel mai presus decât toată vremea, ca un făcător al vremilor, din tine Fecioară de bunăvoie Prunc S-a zidit.

Pântecele cel mai desfătat decât cerurile, să-l lăudăm credincioșii, prin care Adam în ceruri bucurându-se petrece.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Cu gând întărit și cu răbdare stătătoare stingând văpaia patimilor, te-ai îmbrăcat în luminată haina nepătimirii, Părinte Antonie și în veșmântul mântuirii.

Cu năvăliri preatari dracii îndrăznind și asemănându-se fiarelor, n-ai băgat seamă de puterea lor cea slabă, că pe cel tare în războaie ai avut ajutor.

Slavă...

Purtătorul de Dumnezeu, pe căpeteniile întunericului și stăpâniile înfrângându-le cu înfrânare tare, purtător de izbândă biruitor s-a făcut, Antonie, lauda sihaștrilor și bucuria călugărilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Mintea mea cea omorâtă, cu lucrarea cea de viață, care din tine s-a arătat lumii, ridică-o Curată și la viață o povățuiește, ceea ce una ai sfărâmat porțile morții, cu Cel născut al tău.

Catavasie:

Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întărește Doamne Biserica Ta, care o ai câștigat cu scump sângele Tău.

Sedealna Sfântului, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Chemării Domnului tău ai urmat, lepădându-te de lume și de toate frumusețile ei, preafericite Antonie, scârba postniciei cu osârdie ai suferit, și taberele dracilor cu bărbăție le-ai gonit. Pentru aceasta pururea cu credință și cu cântări cinstim pomenirea ta.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 8.

Podobie: Pe înțelepciunea...

Crucea Domnului ridicând Înțelepte și Lui până în sfârșit urmând, mintea nu ți-ai întors la lume, de Dumnezeu înțelepțite, ci cu înfrânarea și cu ostenelile ți-ai omorât patimile, și pe tine însuți te-ai gătit Biserică Domnului. Pentru aceasta răsplătire de daruri ai luat, a vindeca bolile și a goni duhurile, de Dumnezeu purtătorule Antonie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Ca ceea ce ești Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu știi de bărbat, ca ceea ce ești lăcaș Mângâietorului, cu totul fără prihană, pe mine cela ce sunt lăcaș spurcat fărădelegii și batjocură dracilor întru cunoștință m-am făcut, grăbește de mă izbăvește de lucrarea lor cea rea, lăcaș luminat prin fapta bună făcându-mă, ceea ce ești de lumină primitoare Curată, gonește-mi negura patimilor și împărtășirii celei de sus mă învrednicește și luminii celei neînserate, cu rugăciunile tale.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul iconomiei Tale și Te-am proslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

Iată s-a preaînălțat dumnezeiescul munte al casei Domnului, mai presus decât puterile, Maica lui Dumnezeu, prea-arătat.

Afară de legile firii Fecioară una născând pe Stăpânitorul făpturii, te-ai învrednicit dumnezeieștii chemări.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Scară dumnezeiască de bunătăți făcându-ți, la înălțime Părinte te-ai suit și pe Dumnezeu ai văzut într-însa întărit, și daruri împărțind cu mână prea-bogată, celor ce cântă cu credință: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Cu totul te-ai sfințit lui Dumnezeu, Antonie, însuți cu Acela unindu-te, Preaînțelepte, prin fapta bună și prin cuvântări, și dumnezeieștii vederi ca un curat învrednicindu-te, că de pământ și de cele pământești depărtându-te, după vrednicie ai aflat cereasca desfătare.

Slavă...

Mintea și sufletul curățindu-ți Antonie, înșelăciunea cea de suflet pierzătoare Părinte și meșteșugirile și amăgirile cele amare și nălucirile vrăjmașilor le-ai vădit, că pătimind te-ai învățat, și învățat fiind, ai învățat mulțimile călugărilor, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat din tine roagă-L, Care neschimbat a rămas precum a fost și firește de o ființă fiind, este întocmai cu Tatăl și cu tine ceea ce L-ai născut, iertare de greșeli și mântuire sufletelor să dăruiască, celor ce te laudă pe tine cu credință.

Catavasie:

Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieșind din Chivotul sfințirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica slavei Tale, Te-ai arătat ca un Prunc în brațe purtat, și s-au umplut toate de a Ta laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cărbunele care mai înainte s-a arătat lui Isaia, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit, celor rătăciți întru întuneric, luminarea dumnezeieștii cunoștințe dăruindu-le.

Norilor, dulceață de veselie stropiți celor de pe pământ, că Prunc S-a dat, Cel ce este mai înainte de veci, întrupându-Se din Fecioară, Dumnezeul nostru.

Vieții și trupului meu lumină a strălucit și mâhnirea păcatului o a dezlegat, întru cele mai de pe urmă, din Fecioară fără de sămânță întrupându-Se Cel Preaînalt.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce mai lepădat...

Locuind întru tine având pe Dumnezeu, Cel ce toate le vede, Fericite, Care te-a învățat și te-a luminat și te-a înțelepțit, suișurile sufletelor celor curate și fericite, de trei ori fericite, a le vedea te-ai învrednicit.

Darul tămăduirilor asupra bolilor celor de multe feluri ție ți-a dăruit Hristos, și puterea asupra duhurilor celor necurate, Înțelepte, că firea Părinte biruindu-ți, darurilor Duhului, celor mai presus de fire te-ai împărtășit.

Și acum..., a Născătoarei:

Cei ce te avem pe tine zid, și cu folosința ta suntem păziți, care cu dumnezeiască mărirea ta ne lăudăm, pe tine te fericim. Că tu Preacurată sufletelor noastre izvorăști bucurie și veselie.

Catavasie:

Dacă a văzut Isaia cu închipuire, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de îngerii slavei încunjurat, a strigat: Vai mie ticălosul! Că mai înainte am văzut pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpânește pacea și lumina cea neînserată.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind Stăpâne, scapă-mă de rele, că însuți ești Pricinuitorul mântuirii noastre.

Firea omenească, ceea ce slujea păcatului, Stăpână Curată, prin tine a dobândit scăpare, că Fiul tău ca un Miel pentru toți S-a junghiat.

Strigăm ție toți adevăratei Maicii lui Dumnezeu, mântuiește pe robii tăi, cei ce te mânie, căci singură către Fiul ai câștigat îndrăzneală.

Alt Canon,

Irmos: Adâncul păcatelor...

Viața cea după lege vitejește din pruncie primind-o de Dumnezeu înțelepțite, până în sfârșit o ai păzit, și ca un dumnezeiesc biruitor cunună de biruință ai luat de la Împăratul tuturor.

Slavă...

Avându-te pe tine rugător preatare către Dumnezeu, Fericite, și părtaș purtărilor de grijă, și folositor, și ajutător, și mijlocitor bineprimit, de toate nevoile ne mântuim, de ispite și de primejdii.

Și acum..., a Născătoarei:

Înălțat-ai cu tot adevărul firea omenească cea căzută, pe Fiul cel văzut neschimbat în Chipul cel dumnezeiesc, și întru o întocmire cu Tatăl, de Dumnezeu Născătoare fără sămânță născându-L.

Catavasie:

Strigat-a ție, văzând bătrânul, cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu, Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu.

CONDAC, glas 2

Podobie: Căutând cele de sus...

Valurile lumești lepădându-le, viață fără gâlceavă ai săvârșit, Botezătorului urmând la tot obiceiul Preacuvioase. Deci împreună cu dânsul te cinstim, Părinte al părinților, Antonie.

ICOS

Glasul lui Hristos auzind, ai umblat în urma poruncilor Lui, gol de lume făcându-te. Și ai lepădat toate grijile de agoniseală, de averi și de slugile tale și de iubirea surorii tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie. Și singur în pustietăți cu Dumnezeu vorbind preacurat, ai luat Darul cunoștinței. Care trimite-l mie, celui ce voi să te laud pe tine. Părinte al părinților, Antonie.

SINAXAR

În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Antonie cel mare.

Stih: Cerul cu unul cel mai mare și decât îngerii s-a îmbogățit,

Fiindcă pe Antonie maimarele sihaștrilor a primit.

În această lună în a șaptesprezecea zi,

Antonie viața părăsi.

Acesta era de neam egiptean, învățat de la părinții săi și de la moși credința în Hristos, și a trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian, ajungând până în zilele binecredinciosului împărat Constantin și feciorilor lui, și dându-se pe sine în viața monahală, atâta a întrecut pe toți, cât s-a făcut pildă celor mai de pe urmă, și ce este mai minunat lucru, că întâi foarte în scurtă vreme s-a făcut începător și dascăl celei peste firea omenească împărății și singur numai a ajuns la hotarul cel mai desăvârșit, precum arată istoria lui. Însă mult este a povesti noi cele ce sunt lăudate și vestite la toți, atâta numai trebuie să zicem, că aflându-se în trup muritor se depărta de la cele trupești și vedea suișurile sufletelor, și pe dracii ce-l dosădeau, care este lucrul firii celei peste fire și fără de trup. Deci trăind o sută și cinci ani, s-a mutat la Domnul; iar soborul lui se face în biserica cea mare. Și viața lui s-a scris de marele Atanasie episcopul Alexandriei.

Tot în această zi, Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Antonie cel nou și făcătorul de minuni, care a sihăstrit în schitul Veriei și care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Dar Antonie cel nou, unde se va așeza?

Decât numai cu vechiul Antonie se va împreuna.

Tot în această zi, pomenirea binecinstitorului împărat Teodosie cel mare.

Stih: Împărăția, piedică ție nu ți-a stătut,

Pentru a fi Teodosie mântuit.

Tot în această zi, Cuviosul Ahila, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Ahile stăpânește orașele jos cu armele,

Iar Ahila câștiga cetatea cea de sus cu ostenelile.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Ritori preaînvățați s-au arătat tinerii oarecând, că din suflet cuprins de Dumnezeu grăind, cu buzele au cântat: Dumnezeul cel mai presus de dumnezei, al părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Văzut-a Iacov noaptea cu adevărat ca întru închipuire pe Dumnezeu întrupat, iar dintru tine întru strălucire S-a arătat, celor ce cântă: Dumnezeul părinților Cel prea-îndumnezeit și prea proslăvit.

Semnele negrăitei întrupării celei dintru tine mai înainte vestindu-le, s-au luptat cu Iacov, prin care de bunăvoie s-a împreunat cu oamenii, Curată, Dumnezeul părinților Cel prea-îndumnezeit și preaslăvit.

Urât este cel ce nu te vestește pe Tine unul Fiul Fecioarei, din Prealăudata Treime, cu minte neîndoită și cu limba, strigând: Dumnezeul părinților Cel prea-îndumnezeit și preaslăvit.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Pahar cu miresme de fapte bune au fost fălcile tale, cu bună mireasmă și de mântuire, dând miros ca dintr-o grădină celor ce strigă cu dragoste: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Harul Preasfântului Duh întru tine sălășluindu-se, gonitor de duhurile cele viclene Părinte te-a făcut și călugărilor învățător, care strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Maria cea Preacurată și Preasfântă să o lăudăm, că printr-însa ne izvorăște nouă Darul darurilor, celor mai presus de minte, ca din izvorul dumnezeieștii bunătăți. Pe care cu gând binecredincios acum să o fericim.

Catavasie:

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-a numit, și în Fecioară nestricată Te-ai sălășluit, lăudăm pe Dumnezeu Cuvântul, cântând cu bună credință: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiții tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu și neschimbat, prin mijlocul focului cântau: Toată zidirea cea înființată să laude pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Văzutu-S-a pe pământ prin tine, și cu oamenii împreună a petrecut, Cel neasemănat cu bunătatea și cu puterea, Căruia cântând toți credincioșii, strigăm: Toată făptura cea înființată să laude pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cu adevărat pe tine Curată vestindu-te te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, că tu una ai născut pe Cel din Treime întrupat, Căruia cu Tatăl și cu Duhul cântăm: Să laude toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Întru rugăciuni priveghere, în posturi bună întărire, întru ispite răbdare, Antonie, întru curăția minții pe pământ ca un înger arătându-te lui Dumnezeu, ai strigat: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Cu cererile și cu rugăciunile Cuvioase apropiindu-te tu neîncetat către Dumnezeu, ai alergat la înălțimea cea preaînaltă, din cursele dracilor scăpând și din tirania lor mântuindu-te, de Dumnezeu înțelepțite cânți: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Nou Moise făcându-te, în pustie biruință asupra vrăjmașilor și luptătorilor ai pus, pe norod povățuind, adică adunarea sihaștrilor, care întru veselie și cinstită viață a strigat Stăpânului: Preoți lăudați-L, popoare preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare, Preacurată, rănile sufletului meu și rănile cele din păcat curățește-le, spălându-le cu izvoarele cele din coasta Celui născut al tău și cu pâraiele cele dintr-însa curățindu-le, căci către tine strig și la tine năzuiesc, și pe tine te chem cea plină de Dar.

Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna credință și de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cu totul ești dorire, cu totul ești dulceață, Cuvinte al lui Dumnezeu, Fiule al Fecioarei, Dumnezeule al dumnezeilor, Doamne Preasfinte al sfinților. Pentru aceea împreună cu ceea ce Te-a născut, pe Tine Te slăvim.

Toiag de tărie s-a dat firii celei slabe, Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău Preacurată, și pe aceasta o a sculat fiind alunecată până la iad. Pentru aceasta pe tine Preacurată, ca pe o Născătoare de Dumnezeu te slăvim.

Primește Stăpâne cu milostivire pe ceea ce o ai ales, pe Maica Ta rugătoare pentru noi, și de a Ta bunătate toate se vor umplea; ca toți pe Tine ca pe Făcătorul de bine să Te slăvim.

Alt canon,

Irmos: Înfricoșatu-s-a de aceasta...

Sosit-a prăznuirea ta cea de lumină, preafericite Părinte Antonie, plină de bucurie, plină de veselie duhovnicească, plină de Duhul Sfânt, plină de bună mireasmă și de luminare; și acum câștigându-te pe tine canon sihăstriei și legiuitor, ne bucurăm.

Nu înceta rugând pe Mântuitorul, preacinstite Părinte, să dăruiască celor ce săvârșesc cu bună cucernicie sfințită pomenirea ta, iertare de greșeli, împărțirea darurilor, dumnezeiască folosință, sufletelor mântuire și scăpare veșnică.

Slavă...

Întocmai cu îngerii vieții viețuind pe pământ, întocmai cu îngerii ai aflat luminare. Că întru împărtășirea strălucirii lor celei de Dumnezeu împodobite ai fost. Cu care împreună te și bucuri pururea ca un dumnezeiesc Prooroc, ca un Mucenic de cunună purtător, ca un maimare al călugărilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislit-ai fără sămânță Fecioară, fără pofte trupești, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce a zidit toate și fără stricăciune L-ai născut, fără dureri de Maică. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, cu inima și cu limba mărturisindu-te, te slăvim.

Catavasie:

În lege, în umbră și în Scriptură, închipuire vedem noi credincioșii, toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai înainte născut, Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel Întâi-Născut din Maică fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul în Biserică...

Luminător luminătorilor ai fost, și călugărilor îndreptător și începător Antonie, lauda lumii, învățându-i ca un viteaz și voievod ales, să nu se teamă de năvălirile drăcești, ajutor având pe Hristos, pierzătorul înșelăciunii.

Slavă...

În trup săvârșind viață îngerească, ai umblat ca un fără de trup, și lumii te-ai văzut luminător, pururea strălucind și tuturor te-ai arătat Antonie de Dumnezeu purtătorule, lauda călugărilor, podoaba sihaștrilor și lauda părinților.

Și acum..., a Născătoarei:

Nădejdea lumii cea bună, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, folosința ta cea nebiruită cerem Stăpână, noi cei ce suntem cuprinși de necazuri și de valurile vieții învăluiți, oprește vânturile patimilor și ne du la limanurile voirilor lui Dumnezeu.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 8.

Podobie: O preamărita minune...

Cuvioase Părinte Antonie, tu jugul lui Hristos pe umeri ridicând, înălțarea satanei cu Crucea o ai surpat, și pustiile cetăți le-ai arătat, prin chipul vieții tale, o Preafericite! Lauda sihaștrilor. Pentru aceasta pe Hristos neîncetat roagă-L, să ne miluiască pe noi.

Cuvioase Părinte Antonie, pentru viața cea adevărată în mormânt te-ai închis, nicicum netemându-te de năvălirile potrivnicului cele cu sunet și cu plesnit, Cuvioase, ci cu rugăciunile tale le-ai surpat, o suflet răbdător! Al pustiei povățuitorule! Pentru aceasta și acum toți pe tine te cinstim și te fericim.

Cu credință adunându-ne toți, pe tine ca pe un sihastru al lui Hristos te cinstim, Antonie. Că bucurându-te, ai umblat prin pustietăți neumblate, Înțelepte, cu adevărat, și îndreptător credincios te-ai arătat ei. Pentru aceasta ție noi toți strigăm: O preafericite! Cela ce ești lauda călugărilor, Mântuitorului neîncetat te roagă, ca să ne izbăvească pe noi.

Părinte al părinților Antonie, cu nesățioasa dragoste și iubirea lui Hristos sufletul mișcându-ți, în pustietăți L-ai căutat pe El, de toate valurile depărtându-te. Și singur cu Acela unul vorbind și prin minte împreunându-te și de lumină umplându-te. Cu Care luminează și sufletele noastre, celor ce te lăudăm pe tine.

Slavă..., glas 8, a lui Anatolie.

În căruța bunătăților cea mergătoare la Cer suindu-te minunate, ai ajuns la cetatea cea preaînaltă, prin sihăstrie, din pustie înconjurând frumusețile Ierusalimului celui de sus. Și din nevoințele cele cu osteneală, după vrednicie cinste luând, te bucuri împreună cu mai-marii cetelor cerești, Preafericite, veșnicelor bunătăți moștenitor și Împărăției locuitor făcându-te. Deci de Dumnezeu purtătorule Antonie, roagă-te Mântuitorului tuturor, să împace lumea și să izbăvească sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

SLAVOSLOVIA, cea mare.

Ecteniile și Otpustul. Ceasul întâiu și Otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Cuviosului, Cântarea a 3-a și a 6-a. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostol, către Evrei: Fraților ascultați pre învățătorii voștri... Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatul care se teme de Domnul... Stih: Puternică pe pământ va fi sămânța lui... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...