SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

După obișnuitul Psalm, cântam Fericit bărbatul... Slava, dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Goniri ai răbdat și nevoi ai suferit, de Dumnezeu grăitoru-le Cuvioase Atanasie, până ce ai gonit înșelăciunea lui Arie cel fără de Dumnezeu, și turma ta de păgânătatea lui o ai mântuit, de o Ființă a fi cu Tatăl, Fiul și Duhul, învățând cu dreaptă credință, lucrătorule de sfințenie, Preafericite.

Cu strălucirile propovăduirii pe cei dintru întuneric i-ai luminat, și toată înșelăciunea ai gonit, nevoi pătimind tare pentru credință Atanasie, ca un păstor adevărat, ca un temei neclintit al Bisericii lui Hristos, Prealăudate. Pentru aceasta adunându-ne, pe tine te cinstim cu cântări, bucurându-ne.

Toată fapta bună ai deprins cu răbdare de Dumnezeu insuflate, și ungându-te cu sfântă ungerea Duhului, sfințitor preasfințit arătat ai fost, și păstor adevărat și credinței apărător. Pentru aceasta toată Biserica mărește pomenirea ta, cu sfințenie săvârșindu-o și pe Mântuitorul slăvind.

Alte Stihiri, ale Sfântului Chiril, glasul și Podobie aceeași.

Cu dogmele tale cele de foc, toată materia eresurilor ca vreascurile se arde, Preaînțelepte. Și adunarea înțelegerilor necredincioșilor celor neplecați, intru adâncuri se cufundă Chirile, și cu dogmele înțelepciunii tale se împodobește, Fericite, în toate zilele Biserica credincioșilor, care cu mare glas te cinstește pe tine.

Cu bună rostirea cuvintelor tale, preasfințite Chirile, toată Biserica se împodobește și cu bună credință se înfrumusețează cu frumoase podoabe, și cinstește cu sfințenie sfântă și vestită pomenirea ta, Slăvite, cela ce ești lauda ortodocșilor și maimarele părinților, al preasfântului sobor apărătorule.

De la Biserica lui Hristos ai gonit pe lupii cei înțelegători Chirile, cu toiagul învățăturilor tale, și pe aceasta împrejur o ai îngrădit cu gardul cuvintelor tale, și o ai pus înaintea lui Hristos nesmintită și nemișcată. Pe Care roagă-L să se mântuiască de stricăciune și de nevoi, cei ce cu credință săvârșesc pururea cinstită pomenirea ta.

Slavă..., glas 6, a lui Chiril patriarhul Constantinopolului.

Pe începătorii ierarhilor, vârfurile patriarhilor și prealuminații luceferi ai lumii, pe arătătorii voințelor lui Hristos, adunându-ne o iubitorilor de praznic! Cu duhovnicești laude să-i lăudăm, zicând; Bucură-te Părinte Atanasie, cel cu numele nemuririi, care pe bârfitorul Arie, ca pe un lup l-ai izgonit din turma lui Hristos, cu izgonitoare praștia dogmelor tale celor de Dumnezeu înțelepțite. Bucură-te stea prealuminoasă, preafericite Chirile apărătorule al pururea Fecioarei, care cu glas mare în Sfântul Sinod cel din Efes, strălucit o ai propovăduit pe ea Născătoare de Dumnezeu, pierzătorule al bârfelilor lui Nestorie. Bucurați-vă izvoarele teologiei, râurile cele pururea curgătoare ale înțelepciunii de Dumnezeu, și fântânile dumnezeieștii cunoștințe. Ci o preaînțelepților părinți de trei ori fericiți, nu încetați a vă ruga lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce cu credință și cu dragoste săvârșesc pururea sfințita și cinstită prăznuirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda, Preacurată, nașterea ta? Că Cel cea strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, același din tine cea Curată a ieșit negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citire:

De la Pilde citire:

Cap. 1, Vers 8.

Pomenirea dreptului cu laude, și binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul, care a aflat înțelepciunea, și muritorul ce știe priceperea; că mai bună este neguțătoria acesteia, decât a aurului și a argintului visteria. Și mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț, și tot ce este scump nu este vrednic ei; pentru că lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și slavă. Că din gura ei este dreptate, legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine o fiilor, că lucruri de cinste voiesc să zic. Și fericit este omul care căile mele va păzi. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață, și se gătește vrere de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi, și pun înainte glasul meu fiilor omenești. Că eu înțelepciunea am tocmit, sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea, și a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc; și cei ce mă caută vor afla Dar. Înțelegeți dar cei fără de răutate chibzuiala, și cei neînvățați lipiți-vă inima. Ascultați-mă pe mine iarăși; că lucruri de cinste voiesc să zic. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăța grumazul meu, și urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înțeleg și netede celor ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, și să vă umpleți de Duh.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 10, Vers 32.

Gura dreptului izvorăște înțelepciune și buzele oamenilor înțelepți știu Darul cel bun. Gura înțelepților se învață înțelepciune, și dreptatea mântuiește pe dânșii din moarte. Sfârșindu-se omul drept, nu-și piere nădejdea; că fiul drept se naște întru viață. Și întru bunătățile sale va culege roada dreptății. Lumina drepților este dea-pururea, și de la Domnul vor afla Dar și slavă. Limba înțelepților știe cele bune, și în inima lor odihnește înțelepciunea. Iubește Domnul inimile cele cuvioase, și primiți sunt Lui toți cei fără prihană în cale. Înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că sosește la cei ce o doresc mai înainte de ce o cunosc pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni, și cel ce priveghează pentru dânsa degrab fără de grijă va fi. Că pe cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i și în cărări se arată lor cu bună priință, pe înțelepciune niciodată nu o biruiește răutatea. Pentru aceasta am fost și iubitor frumuseții ei; și o am iubit, și o am căutat pe dânsa din tinerețile mele. Și o am căutat să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor o am iubit, că este învățătoare întru ascuns de știința lui Dumnezeu, și aflătoare de lucrurile Lui. Ostenințele ei sunt bunătățile și învață aceea curățenie și minte, și dreptate, și bărbăție, decât care mai de trebuință nimica nu este întru viața oamenilor. Și de poftește cineva multă știință, știe cele trecute și cele ce vor să fie le semuiește, știe tălmăcirea cuvintelor, și dezlegările vorbelor celor ascunse, semne și minuni mai dinainte știe, și întâmplările vremilor și ale anilor, și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este într-însa, și slavă întru împărtășirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul, și m-am rugat Lui, și am zis dintru toată inima mea; Dumnezeule al părinților, și Domnul milei, Cel ce ai făcut toate cu Cuvântul Tău și cu înțelepciunea Ta ai tocmit pe om ca să stăpânească făpturile cele făcute de Tine, și să îndrepteze lumea întru cuviință și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe scaunele Tale și nu mă despărți pe mine de la slugile Tale, că eu sunt robul Tău, și fiul slujnicei Tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la lăcașul Tău cel Sfânt, și de la Scaunul slavei Tale, ca fiind cu mine să mă învețe ce place înaintea Ta; și să mă îndrepteze spre cunoștință, și să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt cu temere, și cu greșeală cugetele lor.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit; și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșale sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea s-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici puind în gând una ca aceasta. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glas 1.

Cu dulceața cântărilor, să binecuvântăm ziua de față a dascălilor și să glăsuim nevoințele lor. Căci aceștia ne stau nouă înainte spre laudă, râvnitorii lui Hristos, care surpând bârfirile ereticilor, ne-au învățat pe noi a cinsti Treimea, și se roagă Domnului pentru sufletele noastre.

Glas 2.

Pe Ierarhii lui Hristos Atanasie și Chirii toți să-i lăudăm, căci au surpat toate bârfirile ereticilor; și stăpânirea Sfintei Treimi, în toată lumea arătat o propovăduiesc, pe un Dumnezeu în trei Fețe nedespărțit. Căruia se și roagă pentru noi, cei ce cu credință săvârșim pomenirea lor.

Glas 8.

Pe vârfurile ierarhilor și preastrăluciții luceferi ai lumii, pe Atanasie împreună cu Chiril, credincioșii cu cântări să-i cinstim, și să strigăm lui Hristos cu bucurie: Milostive Doamne, dă rugătorilor Tăi, prin mijlocirile dascălilor, iertare de păcate și mare milă.

Slavă..., glas 5.

Când păstoreați Biserica, dascălilor, atunci îngrădeați gurile ereticilor. Căci cum cu totul ar fi putut a-și întoarce ochii la strălucirea de Dumnezeu insuflatelor învățăturilor voastre? Pentru aceasta ne rugăm Ierarhilor lui Hristos, iarăși astupați gurile celor rău cugetători din vremile noastre, izbăvindu-ne pe noi din smintelile lor, vrednicilor de laudă, preamari Ierarhilor.

Și acum..., A Născătoarei:

Fericimu-te pe tine de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, ceea ce ești cetate neclintită, zid nebiruit, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 6.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te îndreptătorul faptelor celor bune, cela ce te-ai nevoit prea tare pentru credință și ai stricat credința cea rea a lui Arie, cu vinele cinstitelor tale cuvinte, Atanasie, luminos învățând de o Putere a Dumnezeirii Cea în Trei Staturi cunoscută, de la Care toate cele gândite și cele văzute, prin singură bunătatea s-a adus întru facere, și arătând cele necuprinse ale dumnezeieștii lucrări, pe Hristos roagă-L să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Bucură-te întemeierea patriarhilor, trâmbiță bine glăsuitoare, minte bine pricepută, limbă prea-ascuțită, ochiul cel luminos, arătarea dogmelor celor drepte. Păstorule prea-adevărate, sfeșnice preastrălucite, secure care tai toată materia eresurilor, și o arzi cu focul Duhului. Stâlpul cel nemișcat, turnul cel neclintit care ai propovăduit luminat puterea Treimii cea mai presus de fire; pe Care roagă-o, să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te steaua cea prealuminoasă, care ai luminat toată partea cea de sub soare cu nevoințele luptelor tale. Și ai gonit arătat credința cea rău întunecată a lui Arie. Minte cerească, care cu învățăturile ai luminat pe toți ortodocșii, Prealăudate, cela ce ai propovăduit pe Fiul a fi de o Ființă cu Tatăl și împreună pe Scaun șezător, și întocmai cu aceeași cinste și într-un chip. Și pe Dumnezeiescul Duh, după Dumnezeire întocmai în fire și nedespărțit. Pe Care pururea roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 3, a lui Ghermano:

Iarăși Nilul cel curgător de aur și cu numele nemuririi numitul, prin pomenirea cea de peste ani venindu-ne nouă, cu bune adăugiri își varsă apele nemuririi cele cu aur curgătoare, și roduri dând de hrană dulce, prin cuvântarea de Dumnezeu a sa cea preaînaltă, ne învață să ne închinăm stăpâniei Treimii Celei nedespărțite, și vărsând din sine dumnezeieștile învățături, adapă gândurile credincioșilor și se roagă pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fără de sămânță de la Dumnezeiescul Duh și cu sfatul Tatălui, ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este din Tatăl fără mamă mai înainte de veci, și pentru noi din tine fără de Tată fiind, cu trup L-ai născut, și Prunc cu lapte L-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-L ruga, să se mântuiască din nevoi sufletele noastre.

Troparul, glasul al 3-lea.

Cu faptele dreptei credințe strălucind și toată credința cea rea stingând, biruitori purtători de biruință ați fost, cu bună credință pe toți îmbogățind, Biserica foarte împodobind, după vrednicie ați aflat pe Hristos Dumnezeu, Cel ce dăruiește nouă mare milă.

Slavă..., Și acum... a Născătoarei, Învierii.

Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Căci, cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce primind patimă, ne-a mântuit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., troparul Sfinților de două ori.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Înșelăciunea eresurilor o ai vădit, și ai propovăduit dreapta credință, ca un grăitor de Dumnezeu, cu bună credință luminat arătând Ierarhe, trei Ipostasuri întru Unimea Dumnezeirii, în fire de o Ființă, și în Fețe neamestecate. Pentru aceasta și adunându-ne Părinte Atanasie, săvârșim pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

De frumusețea fecioriei tale și de prealuminată curăția ta, Gavriil mirându-se a strigat ție Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Sau ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep, și mă minunez! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit, strig ție: Bucură-te ceea ce ești plină de Dar.

După a doua Catismă, Sedealna glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Pe dumnezeieștile slugi ale cinstitei Treimi și apărătorii credinței, pe Atanasie împreună și pe Chiril cu cântări toți să-i lăudăm, care întru adâncurile învățăturilor celor creștinești, adunarea cea fără pricepere a neplecaților eretici, precum se cădea, o a cufundat. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Marie, ceea ce ești cinstit lăcaș al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, și a greșelilor și a necazurilor; că tu ești mântuirea păcătoșilor și ajutătoare și folositoare tare, și mântuiești pe robii tăi.

După Polileu, Sedealna, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu dumnezeieștile daruri fiind împodobiți, părinți de Dumnezeu înțelepțiți, ați înfrumusețat cetatea Alexandrenilor. Și toată lumea ați învățat dumnezeieștile dogme cu cărțile, și credința cinstitei Treimi, ca niște dumnezeiești trâmbițe, măriților.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe Dumnezeu cel mai presus de vremi și mai înainte de veci, sub vremi L-ai născut cu trup mai presus de fire pe Dumnezeu Omul, Preacurată; pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare cu adevărat și drept toți mărturisindu-te, cu osârdie strigăm ție: Slavei celei veșnice pe toți îi învrednicește.

Deci Antifonul dintâi al glasului al 4.

Prochimen, glas 4.

Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate...

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan, Cap. X, V. 1—9;

Zis-a Domnul către Iudeii care venise la Dânsul; Amin, Amin grăiesc...

După Psalm 50, Slava, glas 2,

Pentru rugăciunile Arhiereilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Stihira, glas 6.

Vărsatu-s-a Dar în buzele voastre, Cuvioși Părinți, și ați fost păstori Bisericii lui Hristos, învățând oile cele cuvântătoare, să creadă în Treimea Cea de o Ființă, întru o Dumnezeire.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, glas 3:

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut înfricoșate minuni în Marea Roșie, că cu marea a acoperit pe cei potrivnici și a mântuit pe Israil: Aceluia unuia să-i cântăm, că S-a proslăvit.

A ta curăție Preacurată Fecioară, a curățit spurcăciunea și urâciunea lumii. Deci pe mine cel ce am căzut în tina patimilor, cu râurile rugăciunilor tale, curățește-mă de spurcăciunea patimilor.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu apele rugăciunilor tale rourează-mi smeritul meu suflet, cel ce se topește de zăduful nenumăratelor mele păcate, ca câștigând dumnezeiască răcorire, cu cântări să te slăvesc pe tine, Preacurată.

Arată-te Preasfântă Stăpână scăpare mie celui netrebnic, și mă mântuiește de amestecările patimilor mele celor tulburătoare, care acum înconjoară smeritul meu suflet și îl scârbesc.

Rugându-mă cu osârdie de viscolele cele cumplite ale păcatelor, celor ce mă stăpânesc, scapă-mă Preacurată pe mine robul tău, și la limanul mântuirii mă povățuiește.

Odihnitu-s-a Hristos întru tine cea singură binecuvântată, și S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel golit.

Alt Canon al Sfântului Atanasie.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Aduc laudă lui Atanasie, ca și cum i-aș slăvi bunătatea, iar lui Dumnezeu mai ales laudă aduc, de la Care se dă oamenilor Darul faptelor bune, Cel vrednic de laudă, al Căruia a fost însuflețit chip și pildă.

De dumnezeiasca înțelepciune fiind plin, și mai mult decât soarele cu viața îngerește strălucind în lume, și viețuind Cuvioase, ai întrecut legile laudelor cele de la noi. Ci primește-le Părinte, măcar că nu te lăudăm cum se cuvine.

După datorie cântare alcătuim, întru mărită pomenirea ta, dar nepricepându-ne spre laudele tale cele mai multe Atanasie, după vrednicie cerem să ni se dea nouă iertare, și Darul mântuirii prin tine cel desăvârșit.

Zburdările poftelor trupești cele din tinerețe le-ai omorât, în tinerețile tale agonisindu-ți minte de bătrân și stătătoare, Atanasie preafericite; că cu dragostea înțelepciunii toate simțirile ți-ai îndreptat.

A Născătoarei:

Lucruri preaslăvite s-au grăit de tine în neamurile neamurilor, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântece și curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare, Marie. Pentru aceasta toți te cinstim pe tine, cea după Dumnezeu folositoarea noastră.

Alt Canon al Sfântului Chiril.

Facere a Iui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos: Adâncul Mării Roșii...

De la Dumnezeu luând Darul cel dătător de lumină Chirile, și luminos luminător arătându-te, cuvântătoare raze strălucești nouă prin pomenirea ta, ca după vrednicie să te lăudăm.

Umplutu-te-ai de marea lumină a Duhului, Chirile înțelepte, ca un păzitor al poruncilor lui Hristos, și curățindu-te de patimi, te-ai făcut lăcaș Preaînaltei Dumnezeiri, al Treimii cu adevărat.

Slavă...

Ca un plin de râvnă și de îndrăzneală Chirile slăvite, toate limbile cele vătămătoare, împotriva lui Dumnezeu luptătoare, ale ereticilor celor răi credincioși, fără minciună le-ai vădit, apărând dreapta credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a călcat porunca Ziditorului, cel mai întâi din oameni amăgindu-se, s-a lepădat din desfătare. Dar tu născând pe Mântuitorul, pe acela ce o a călcat cumplit, iarăși l-ai chemat, Maică Fecioară.

Catavasie: Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Suflete sterp și neroditor câștigă-ți rod bine slăvit, și bine rodit făcându-te strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule, nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Luminează-mă cu lumina feței tale Stăpână, pe mine cel ce sunt acoperit cu multe păcate și mă mântuiește, ca să strig Fiului tău: Sfânt ești Doamne.

Iacov mai înainte te-a văzut pe tine scară Fecioară, deci pe mine cel căzut întru adâncimea patimilor lumești, ridică-mă spre înălțimea Cerului, Preacurată Stăpână.

Eu sunt cel căzut întru adâncimea dezmierdărilor lumești, Preasfântă Stăpână, ridică-mă pe mine, și mă curățește, mântuindu-mă de patimi și de scârbe și de întristări.

Isaia cel sfințit luminându-se preasfințit, oarecând cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: Iată Fecioara va lua în pântece pe Dumnezeu, întrupându-Se pentru milostivirea cea necuprinsă.

Eva cea mai de înainte a supus blestemului neamul omenesc prin mâncarea din pom, iar tu Preacurată născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la bună cuvântare.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Curățindu-ți de toată spurcăciunea sufletul și trupul Atanasie, Biserică te-ai arătat vrednică lui Dumnezeu. Pentru aceasta plinirea Treimii întru tine S-a odihnit, de sfințenie tăinuitorule, Preafericite.

Sufletul tău, precum a poftit Darul Mângâietorului, aflându-l curățit de patimi, lucrările arătate dintr-însul și-a arătat, și luminător luminos Părinte lumii te-a pus.

Canon arhieriei ca un Arhiereu te-ai arătat și viața ta pildă celei lucrătoare, iar cuvântul tău Înțelepte, chip luminat al privirii la cele de sus, și învățătura ta cu adevărat de Dumnezeu grăitoare s-a arătat.

A Născătoarei:

Decât Heruvimii și decât Serafimii mai înaltă te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu. Că tu una ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, ceea ce ești fără prihană. Pentru aceasta toți credincioșii pe tine Curată cu cântări te fericim.

Alt Canon,

Irmos: Veselească-se de tine...

Întărit fiind întru Hristos, meșteșugirile vicleanului balaur cu minte tare, Chirile ca o țesătură de păianjen le-ai rupt.

Tina patimilor din suflet o ai lepădat Chirile, surpând toată înălțarea gândurilor ce s-au înălțat asupra lui Hristos.

Slavă...

Ca un bine priceput nevoitor, Părinte, te-ai ferit tare de toată patima dulceții trupești, ca de un lucru vătămător și amăgitor.

Și acum..., a Născătoarei:

Îngerul Gavriil bucuria cea mai presus de cuvânt ți-a spus ție: Bucură-te lăcașul lui Dumnezeu, întru Care a Se sălășlui bine a voit.

CONDACUL Sfântului Atanasie, glas 2.

Podobie: Cu curgerile sângiurilor...

Învățăturile dreptei credințe sădind, spinii relei credințe ai tăiat, înmulțind sămânța credinței cu plouarea Duhului, Cuvioase. Pentru aceasta pe tine te lăudăm Atanasie.

ICOS.

Pomenirea cea cinstită a lui Atanasie și a lui Chirii, cu cântări să o lăudăm astăzi credincioșii, că aceștia pe Arie cel înșelător și pe Eunomie împreună cu Sabelie i-au surpat întru adâncul piericiunii lor, dându-i pe ei focului celui veșnic, ca să-i ardă, ca pe unii ce au hulit fără dreptate întruparea Mântuitorului. Pentru aceasta te lăudăm pe tine Atanasie.

Sedealna Sfântului Atanasie. Glas 3.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Precum mai înainte a rânduit Cel ce te-a chemat pe tine, te-ai făcut înainte închipuire a nemuririi, că omorând cu bună credință vicleșugurile lui Arie, ai rămas nevătămat și biruitor adevărului Părinte Atanasie, lauda credincioșilor. Pentru aceasta lăudându-te după datorie, săvârșim dumnezeiască pomenirea ta.

Slavă..., a Sfântului Chiril, glasul și Podobie asemenea.

Înșelăciunile eresurilor ai înfruntat și credința cea dreptslăvitoare ai luminat, ca unul ce ai fost grăitor de Dumnezeu și bine credincios, ai propovăduit în lume, ca să cinstească o Treime întru o Dumnezeire. Cea întru o Ființă cu firea și neamestecată cu Fețele. Pentru aceasta și noi adunându-ne prealăudate Chirile, cinstim pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

De Dumnezeiasca Fire nedespărțindu-Se, trup S-a făcut în pântecele tău și întrupându-Se Dumnezeu a rămas, Cela ce după naștere pe tine Maică Fecioară, ca și mai înainte de naștere te-a păzit fără prihană însuși Domnul. Pe Care cu osârdie roagă-L, să dăruiască nouă mare milă.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Pus-ai spre noi tare dragoste Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta strigăm Ție, mulțumind: Slavă puterii Tale, Doamne.

Rănile sufletului meu vindecă-le Stăpână Curată, și mă scapă de patimile cele aducătoare de moarte, ridicându-mă către viața mântuirii, ceea ce ai născut Viața.

Ocârmuitoare fii mie Preacurată, cela ce mă învăluiesc totdeauna în marea cugetelor lumești, și mă povățuiește către limanul mântuirii, Preasfântă Fecioară.

Dacă au văzut îngerii, Fecioară Curată, că a ieșit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu cu veselie ziceau: Slavă nașterii tale, Stăpână Fecioară.

Mântuiește-mă Maică Curată din robia patimilor, ceea ce ai născut pe Stăpânul, Cel ce a luat chip de rob și la limanul legii îndreptează-mă Fecioară.

Arătatu-te-ai scaun prealuminat al Împăratului Ceresc, Fecioară, întru care voind S-a odihnit cu trupul și a ridicat osteneala noastră cea multă și a așezat pe om la scaunul cel împărătesc, precum bine a voit.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Toată suflarea cea de viață purtătoare a Duhului lui Hristos întru tine a suflat, Care de sus a venit cu dumnezeiască cuviință în foișor și pe ucenici i-a umplut, Apostol al treisprezecelea te-a arătat Părinte pe tine, care ai propovăduit credința dreptmăritoare.

Tu cu dumnezeiasca râvnă foarte aprins, în Sinod împreună nevoindu-te și mai înainte până ce te-ai făcut tu mai întâi pe scaun șezător, în Niceea ai propovăduit pe Cea de o Ființă. Pentru aceasta Hristos mai-mare păstor și învățător Bisericii pe tine te-a pus.

Încredințate fiind ție cârmele Bisericii, din dumnezeiască rânduială, Atanasie, toate limbile cele bârfelnice vătămătoare de suflet ale ereticilor, ca o secure oarecare le-ai tăiat, dezrădăcinându-le ca pe niște spini și înțelepțește ai arat sămânța cuvântului adăpând.

De limba ta cea de foc s-a ars despărțirea cea înstrăinătoare a lui Arie și amestecarea lui Savelie, răutățile cele fără îndreptare și care aduc cele întocmai cu cinstea, la rea cinste și împreună cu dânșii toată hula ereticească o, Atanasie.

A Născătoarei:

Tu ești lauda credincioșilor, ceea ce nu ști de mire, tu folositoarea, tu scăparea creștinilor, zid și liman, căci către Fiul tău rugăciuni aduci ceea ce ești cu totul fără prihană, și mântuiești din primejdii pe cei ce cu credință și cu dragoste te cunosc Născătoare de Dumnezeu Curată.

Alt Canon,

Irmos: Văzându-te înălțat...

Văzându-te pe tine Hristos biruind patimile cele de suflet pierzătoare, și cu gândul înfrânându-ți trupul de Dumnezeu purtătorule Chirile, Arhipăstor dumnezeieștii Biserici, Părinte te-a pus.

Moștenitor făcându-te ca un fiu iubit bunătății lui Marcu celei părintești și scaunului lui primitor ai fost, urmelor dumnezeiescului Evanghelist urmând.

Slavă...

De Hristos ca o oaie te-ai păstorit, iar ca un păstor ai păstorit turma Părinte cu cuvintele tale cele de suflet hrănitoare, ca cu niște ierburi și flori ale Darului din-destul hrănindu-o.

Și acum..., a Născătoarei:

Tirania morții cea mâncătoare, Maica lui Dumnezeu, o ai călcat, născând Viața cea nemuritoare, Preacurată; pentru aceasta ție strigăm: Bucură-te de Dumnezeu Născătoare prealăudată.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Cela ce ești nevăzut, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii de bunăvoie ai petrecut Cel necuprins. Pentru aceasta la Tine mânecând, cântăm Ție Iubitorule de oameni.

Ca ceea ce ai purtat în brațe, pe Cel ce poartă toate cu dumnezeiasca voie, Născătoare de Dumnezeu, caută spre mine, și mă mântuiește de cugete netrebnice, cele ce sunt spre patimi.

Odorul fecioriei tu ești Preacurată Fecioară. Drept aceea pe mine cel tras de amăgirile dezmierdărilor lumești, mântuiește-mă Maica lui Dumnezeu.

Norule cel luminos al soarelui, luminează-mi mie lumină ca să risipească întunericul păcatelor mele, dă-mi mână mie celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor, ridică-mă de unde zac, căci tu singură ești îndreptarea mea.

Edenul cel încuiat prin călcarea poruncii celor întâi zidiți, mi s-a deschis prin nașterea ta, Fecioară, ceea ce ai născut pe Hristos viața noastră.

Aliatule cel luminat al Stăpânului, arată-mă pe mine casă luminii, ușa cea neumblată, deschide-mi calea pocăinței, povățuindu-mă către viața nemuritoare.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce mai lepădat...

Pe Hristos având Părinte grăind prin organul cel cu bun glas al limbii tale, ai rușinat eresul idolesc cu scripturile, pe cei rătăciți îndreptându-i și întorcându-i la adevăratul Dumnezeu, Părinte Atanasie.

Eresurile cele atotpierzătoare Părinte le-ai biruit, cu cuvintele și cu scrisorile, înșelăciunea cea de multe feluri izgonindu-o din lume, cu înțelepte dovediri și luminat arătând credința dreptmăritoare, neputând să-ți răspundă împotrivă, Fericite.

Învățător mare cu adevărat între învățători înțelepte Atanasie, cu cuvânt nemincinos împreună cu Apostolii te-a numărat Biserica lui Hristos Părinte, pe tine care ai arătat cuvântul credinței cel fără prihană.

A Născătoarei:

Ceea ce ai agonisit îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam nu o trece cu vederea rugămu-ne. Că noi creștinii pe tine una către Stăpânul rugătoare milostivă te-am pus înainte.

Alt Canon,

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Curgerii râului, ce este plină de apă cu adevărat s-a asemănat cuvântul tău Chirile, întorcând meșteșugirile celor rău credincioși.

Despărțirea cea urâtă a lui Arie, o Chirile, întocmai și amestecarea cea spurcată a lui Sabelie din temelie o ai surpat.

Slavă...

Cuvintele tale cele de bogăție făcătoare, ca niște aur o Chirile și ca niște vistierii și pietre scumpe, le-ai lăsat Bisericii lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei:

Icoana Sfântului tău chip Curată, cu adevărat gonește dracii, și pe credincioși sfințește și mântuiește sufletele noastre.

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat și se sfârșește duhul meu. Ci întinzându-ți Stăpâne brațul Tău cel înalt, ca pe Petru Îndreptătorule mântuiește-mă.

Scăpare de greșeli ca o bună dăruiește-mi mie robului tău, Preacurată, celui ce cu credință cer folosința ta, și mă scoate de la judecata ce va să fie.

Striga-voi ziua și noaptea către tine Preacurată și mă voi mântui, și voi trece peste zidul desfătărilor și voi scăpa de bântuielile dracilor prin mijlocirea ta.

Cu totul sunt ticălos și totdeauna arătat m-am spurcat, fiind cuprins de necurății și văzând acum dinapoia picioarelor mele moartea, strig ție Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie.

Omoară Preacurată, zburdările cugetelor celor viclene, care totdeauna chinuiesc pe smerit sufletul meu și mă înviază rogu-mă.

Preasfântă Fecioară, ceea ce ești bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit și cu lenea cufundat.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Semănător de sămânță străină asupra întrupării lui Hristos Cuvântului, pământeanului celui nou arătându-se Apolinarie, tare s-a mustrat de tine, Preafericite, ca un nebun și lipsit de minte.

Ape cu curgeri cuvântătoare, ce s-au vărsat din buzele tale, ca din izvorul Darului cel pururea curgător, Cuvioase, mai dulci decât mierea ca dintru o fântână credincioșii scoatem.

Minunează-se fiecare, Părinte, precum se cuvine de ale tale înțelepte scrisori, cu dragoste cuprinzându-le, eresurile cele ce vreau să răsară văzându-le gonite de la tine după proorocie.

A Născătoarei:

Să ne izbăvim de cumplitele greșeli cu rugăciunile tale Născătoare de Dumnezeu Curată, și să dobândim dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat din tine negrăit, Preacinstită.

Alt Canon,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Cu cleștele, Serafimul i-a dat proorocului cărbune, iar tu Bisericii lui Hristos cu mâinile tale, de sfințenie tăinuitorule, îi dai curățire, din dumnezeiescul foc fiind aprins.

Nu pe cei de altă seminție de pe lângă hotar, ca Samson ai pierdut, ci toate învățăturile cele de altfel ale celor de altă credință, și putere ortodocșilor ai dat Chirile.

Slavă...

Soborului celui de Dumnezeu ales cu adevărat ajutător fiind, vrăjmășia lui Nestorie, îndrăzneala cea hulitoare asupra lui Hristos, o ai surpat Părinte, suflând cu râvnă pentru adevărată Maica lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Luminezi cu Cel născut al tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că tu una te-ai arătat Curată din veac, având pe Soarele dreptății.

CONDAC, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...

Ierarhilor cei prea mari ai bunei credințe și vitejilor apărători ai Bisericii lui Hristos, păziți pe toți cei ce cântă: Mântuiește Îndurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credință.

ICOS.

Cu mâna Ta cea necuprinsă și cu puterea cea negrăită, Biserica Ta acum o ai făcut Cer, Îndurate, arătând cu adevărat pe acești doi mari și cuvioși luminători străluciți, care au luminat lumea, împreună cu preaînțeleptul Atanasie pe dumnezeiescul Chiril. Deci cu rugăciunile lor gonind noaptea eresurilor, risipește toată negura vrăjmașilor Mântuitorule, și cu înfricoșată lumina Ta luminează mulțimile credincioșilor, ca să glăsuiască și să strige Ție: Mântuiește Îndurate, pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credință.

SINAXAR

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celor dintru Sfinți, Părinților noștri Atanasie și Chiril patriarhii Alexandriei.

Stih: Atanasie, ca și după moarte viază, eu rostesc,

Căci drepții și după moarte viețuiesc.

Făptura astăzi tăcerea lui Chiril prăznuiește,

Dar nu și pomenirea sfârșitului celui pururea pomenit vestește.

În această lună în a optsprezecea zi, Atanasie din viață se sfârși.

Dintru aceștia Sfântul Atanasie a fost în zilele marelui împărat Constantin. care la Sinodul dintâi ce s-a făcut la Niceea, nefiind încă episcop, ca diacon, cu înțelepte cuvinte din știință și cu dovediri din sfânta Scriptură a rușinat pe Arie, iar după moartea lui Alexandru, făcându-se arhiepiscop Alexandriei, l-a izgonit prin multe locuri Constandie și pătimind patruzeci și doi de ani prin goane, se mută către Domnul. Iar Sfântul Chiril era în zilele împăratului Teodosie cel mic, nepot fiind lui Teofil arhiepiscopul Alexandriei și următor scaunului lui. Deci a fost reazem și ajutător sinodului al treilea ce s-a făcut la Efes și a caterisit pe rău credinciosul Nestorie, care a bârfit multe hule împotriva sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu. Deci strălucind cu multe bunătăți, Sfântul acesta Chiril, întru Domnul a răposat. Însă Sfântul Atanasie era după chipul trupului om de mijloc la vârstă, cam spătos și la stat cam gârbov, vesel la față, frumos la obraz, pleșuv, cu nasul plecat, grăsuliu la fălci, cu barba lungă și tăiat puțin la gură, nu prea cărunt, nici de tot alb, ci cam pleșuv. Iar Sfântul Chiril cu puțin mai neted la față, cu sprâncenele groase și mari, aduse și rotunde și neted la frunte, cu nasul plecat, gros la nări împresurat, pomeții obrazului lați, și buzele mai groase, cam pleșuvatec la frunte, barbă deasă și lungă, cu părul cam galben, amestecând căruntețe. Și se face prăznuirea lor în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Xeni, care în foc s-a săvârșit.

Stih: Hristos a venit oarecând să pună foc pe pământ,

Xenii hrănind focul cu străin chip se află suferind.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Marchian celui din Cipru.

Stih: Și Marchian, chipul nevoinței străin a avut,

Nu către sânge, ci către cele ce începătoriile întunericului sunt.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Cei trei tineri în cuptor Treimea închipuindu-o, îngrozirea focului au călcat cântând și strigând; Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Izvorule, cel ce izvorăști apa iertării, curgerea păcatelor mele usucă-o, dăruindu-mi mie izvor de lacrimi, ca să te slăvesc pe tine pururea Născătoare de Dumnezeu.

Elisabeta prin graiuri proorocești slăvind slava ta Preacurată, măririle nașterii tale celei dumnezeiești bucurându-se le-a propovăduit arătat, că tu ești veselia tuturor și lauda.

Inima mea ceea ce se clătește totdeauna cu valurile lumești, o liniștește Maică Fecioară, povățuindu-mă către limanul mântuirii.

Răsărind Soarele slavei din tine norul cel ușor Născătoare de Dumnezeu (mai presus de gând) a luminat toată zidirea, drept aceea cu cuget binecredincios te slăvesc Fecioară Maică.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Pe Cuvântul cel întocmai cinstit și împreună cu Tatăl pe Scaun șezător, pe Fiul Unul-Născut cu dreaptă credință propovăduindu-L, Părinte, cela ce ești cu numele nemuririi numit, iarăși înveți că Duhul împreună cu Tatăl și cu Fiul este întru o Fire și de o Ființă.

Pe tine învățătorul arătat propovăduitor de cele sfinte, al Luminii celei în trei Luminători, vestind credința ortodoxă până la marginile pământului, văzându-te tatăl păgânătății, goniri asupra ta a ridicat.

Nevoi nenumărate au fost care ai luat, Fericite, nevoindu-te pentru buna credință, și cununile așijderea nenumărate, că diamant ai fost celor ce bat, iar ca un magnet la tine ai atras pe toți.

Învățăturile cele străine și cele osebite de Biserica lui Hristos gonindu-le, Treimea o ai teologhisit în Ipostasuri, și Unimea Dumnezeirii; Căreia ai cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Pe Maria cea Preacurată și Preasfântă să o lăudăm, că printr-însa ne izvorăște nouă Harul darurilor celor mai presus de minte, ca din izvorul dumnezeieștii bunătăți, pe care cu gând binecredincios acum să o fericim.

Alt Canon,

Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

În muntele Sinai în nor dedemult intrând Moise, fericite Chirile, a luat legea, care ucidea cu scriptura; iar tu ai descoperit frumusețea cea ascunsă a Duhului.

Punerile de lege cele date mai înainte ca unor prunci prin vorbe întunecate Părinte, înțelegerile cele ca niște trandafiri cu frunze acoperite, tu le-ai descoperit, tâlcuind închipuirile prealuminat.

Cărțile cele cu anevoie de cuprins ale propovăduitorilor de Dumnezeu, și ale proorocilor celor de Dumnezeu, primiți, cu Darul Duhului Celui plinitor fiind insuflate Chirile, acelea nouă curat le-ai descoperit.

Slavă...

Întru neamestecată împreunare dumnezeiască, și întru netăiată despărțire, luminat Părinte de Dumnezeu grăind, Trei Ipostasuri ai zis Chirile neschimbate întru o Ființă, și întru o Dumnezeire.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit Dumnezeiesc, al Celui Preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată ești tu între femei, ceea ce ești cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Cel ce S-a pogorât în văpaie, la tinerii evreiești, cu putere dumnezeiască, pe Domnul Cel ce S-a arătat, preoți bine Îl cuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Maica lui Dumnezeu, scapă-mă de supărările patimilor, care viscolesc sufletul meu, că nu am altă nădejde afară de tine Stăpână. Pentru aceasta dă-mi mila ta cea bogată.

Maică Preacurată, nouă celor ce ne căim, și către Hristos alergăm, și dorim ca să luăm iertare de păcate, pe Acesta fă-L Milostiv tuturor, Stăpâna lumii.

Născut-ai cu trup pe Dumnezeu Cuvântul cel fără început, Născătoare de Dumnezeu, Cel ce este cu dumnezeiasca naștere mai înainte de veci din Tatăl fără mamă: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău Stăpână.

Vindecându-mă cu nașterea ta Preacurată Maica lui Dumnezeu de omorârea trupească cea dedemult, și lepădând blestemul și stricăciunea și moartea care s-a pricinuit din păcat, împreună cu oștile cele de sus te slăvim.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Podoaba Arhiereilor cea bine slăvită, Atanasie, stâlpul luminii, și întărirea Bisericii, apărătorule al Treimii, trâmbița cea de aur a teologiei, și al vieții călugărești adevărate scriitorule de îndreptare, împreună cu noi prăznuind, preoți săvârșind, popoare credincioase aducând lui Hristos în veci.

Cu numirea nemuririi numit ai fost cu adevărat, că pe cei ce se zăbovesc la cea lucrătoare cu cuvântul i-ai întrecut, și pe cei iscusiți în cuvânt prin adeverirea vieții biruindu-i, întru amândouă ai covârșit pe cei preaînalți. Pentru aceasta cu bunătate preaînaltă strălucind, nemuritoare pomenire ai câștigat în veci.

Prealuminată arhierie ai arătat, de cele cerești tăinuitorule de Dumnezeu primite, prin nevoințele tale cele vitejești, și înșelăciunea o ai gonit cu ale tale dese izgoniri pentru Treimea, pe Care propovăduindu-o ai strigat: Tatălui vă închinați, pe Fiul Dumnezeu îl numiți, pe Duhul lăudați întru toți vecii.

A Născătoarei:

Lăcaș Luminii celei neapuse te-ai făcut Preacurată, că ai născut Lumina celor din întuneric și din umbră, care luminează pe toate cu Darul cunoștinței de Dumnezeu, Căruia neîncetat credincioșii cântăm: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, popoare preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Mâinile întinzându-și...

Ca un val de mare cu adevărat, întru tine s-a vărsat izvorul înțelepciunii. Pentru că râuri pururea curgătoare de învățături creștinești au curs din pântecele tău Părinte, precum mai înainte a zis Hristos. Că covârșesc nisipul cuvintele tale cele de Dumnezeu grăitoare.

Păstor și învățător înțelept Bisericii arătându-te, amândouă testamentele luminat le-ai tâlcuit Chirile Cuvioase, care ca o anghiră și duhovnicești moșteniri având cuvintele tale strigă: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Tu de unirea cea negrăită a Cuvântului Celui preameșter, ce S-a întrupat pentru noi, înveți Chirile, și de aceste păreri amândouă a nedespărțirii, asemenea și a amestecării te-ai ferit, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Marie Stăpâna tuturor, scapă ticălosul meu suflet cel stăpânit de patimile trupești cele cumplite și de spurcate greșeli, cu puterea ta cea tare, și-i dă iertare de greșeli și mărirea cea nestricată.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

La muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine care ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii fără de ardere, iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.

Cu îndestularea vieții celei curvești, către iad acum m-am apropiat, Fecioară ceea ce ai preamultă îndurare, ca ceea ce nespus ai născut pe Bunul Dumnezeu, milostivindu-te mântuiește-mă.

Unule Împărate, frică-mi este de a doua venire a Ta, și mă tem, că fără măsură ți-am greșit și nu mă fac mai bun prin pocăință, ci ca unul ce ești Bun, întoarce-mă și mă mântuiește Iisuse, prin rugăciunile cele bineprimite, ale celeia ce Te-a născut pe Tine.

Locuind în pântecele tău, Cel ce locuiește întru înălțime, te-a făcut pe tine mai desfătată decât cerurile, Marie Născătoare de Dumnezeu; pe Care neîncetat roagă-L pentru noi robii tăi.

Urmând cuvintelor tale neamurile neamurilor, pe tine te vom ferici pururea, Marie; căci ai născut pe Dumnezeu cel cu adevărat fericit, Preacurată Fecioară.

Izvor de tămăduiri avându-te pe tine, Preacurată, adapă-mă pe mine cel cuprins de zăduful patimilor lumești, ca ceea ce ai născut izvorul vieții, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Strălucitu-ți-a viața ca un fulger și s-a revărsat vestirea ta ca un tunet Părinte tuturor, pe cât soarele vede, că din Cer de sus ai avut insuflarea ta cu adevărat. Pentru aceasta nu ți-a stins pomenirea ta mormântul, pricinuitorul uitării Atanasie.

Cu Lumina cea întreit luminătoare și întreit strălucitoare, prealuminat acum fiind strălucit, cântăreților tăi răsplătiri în chip de raze de soare, ca printr-o oglindă luminoasă de sus le trimiți, și ție pe ei îi agonisești, Fericite, măcar că este mare și mai presus de vrednicie, covârșind cererea.

Cântând te rugăm pe tine cu dinadinsul: Pentru Biserică roagă-te, să dăruiască prin Cruce biruință conducătorilor, și credinței ortodoxe putere asupra eresurilor vrăjmașilor, și nouă mântuire, și lumii pace, întru pomenirea ta, Atanasie.

A Născătoarei:

Ca ceea ce ai născut pe Mântuitorul și Răscumpărătorul, mântuire a dobândi învrednicește-mă Fecioară Preacurată, cu rugăciunile tale dezlegând legăturile greșelilor mele. Că toate câte voiești acum le faci, ca ceea ce ai purtat în brațe pe Împăratul tuturor, Cel cu bunătatea fără asemănare.

Alt Canon,

Irmos: Eva cu adevărat...

Înălțarea cea ridicată asupra cunoștinței lui Hristos și a dumnezeieștii Maicii Lui, Chirile, toată nedumnezeirea lui Nestorie tare o ai surpat, asemenea și îndoirea fiilor și amestecarea firilor celor fără de cap.

Cu puterea înțelegerilor, și cu luminarea Darului, pe Treimea de o Ființă, și pe Dumnezeu Fiul întrupat ai teologhisit, Fericite, și arătându-te Născătoarei de Dumnezeu apărător, între cei de sus acum te proslăvești.

Slavă...

De sus spre noi cântăreții tăi te uită, pururea mărite Părinte, cu milostivire, conducătorilor celor de Cruce purtători biruință dându-le, și înălțând cu rugăciunile tale cornul ortodocșilor, și luminând pe cei ce măresc pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Inima mea cea neroditoare de dumnezeiești fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arată-o de roadă aducătoare, Fecioară ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin sfatul Celui ce a făcut toate cu voia, ca să te laud pe tine, cea prealăudată.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Preaînaltei Dumnezeirii Treimii v-ați arătat, preaînțelepți tăinuitori și apărători, Atanasie fericite și Chirile de Dumnezeu arătătorule, pe Arie surpând, împreună cu dânsul și pe Savelie, încă și pe Nestorie cel rău credincios, împreună cu dânșii și toată altă înșelăciune a păgâneștilor eresuri, Arhiereii Domnului.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Muntele lui Dumnezeu cel preasfânt și sfeșnicul și năstrapa și sicriul și masa și toiagul și cădelnița, și dumnezeiescul scaun și ușa și Biserica și cămara, pe cea Curată și Fecioară să o lăudăm cei de Dumnezeu gânditori, din care Dumnezeu întrupându-Se fără schimbare și mai presus de fire, a îndumnezeit omenirea cu împreunarea cea negrăită.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu strălucirea dumnezeieștilor tale cuvinte Cuvioase, toată Biserica se împodobește, și cu bună credință se înfrumusețează cu podoabe frumoase, și cinstește după datorie întru-tot prăznuită pomenirea ta Atanasie; cela ce ești lauda bunei credințe a preoților, luminat și mare propovăduitor, și al Treimii apărător.

Cu dogmele tale cele de foc, toată materia eresurilor cea ca vreascurile se arde, Preaînțelepte, și adunarea înțelegerilor necredincioșilor celor neplecați, întru adâncuri se cufundă Chirile; și cu dogmele înțelepciunii tale se împodobește, Fericite, în toate zilele Biserica credincioșilor, care cu mare glas te cinstește pe tine.

Cu strălucirile propovăduirii pe cei dintru întuneric i-ai luminat, și toată înșelăciunea o ai gonit, nevoi pătimind tare pentru credință Atanasie, ca un păstor adevărat, ca un temei neclintit al Bisericii lui Hristos, Preamărite. Pentru aceasta adunându-ne, pe tine te cinstim cu cântări, bucurându-ne.

Glasul al 3-lea, singur glasul.

Pe Atanasie și Chirii, lauda cea mare a Arhiereilor, pe folositorii cei după podoaba sfințeniei nebiruiți, să-i lăudăm; că aceștia adunările eresurilor tăindu-le cu puterea Duhului, biruințe ortodoxiei au ridicat în toată lumea, numărând cu bună credință Taina Treimii, prin osebirea Fețelor, și iarăși împreunându-o întru Una fără amestecare prin întocmirea Ființei, și ca Heruvimii de Dumnezeu grăind, se roagă pururea pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 3-lea, a Iui Ghermano.

Trâmbița cea mare a adevărului, mult pătimitorul Atanasie astăzi la ospăț cheamă Biserica. Luminat toți credincioșii să mergem la prăznuirea bunului păstor, cu cântări cinstind sfințitele lui osteneli; ca prin rugăciunile lui să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână ceea ce ești nădejdea și folositoarea mea, ridică Preacurată mâinile tale către Fiul tău, și-L roagă pe El cu îndrăzneală ca pe un Făcător de bine, să ne miluiască pe noi în ziua judecății.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul. Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din canonul Sfântului Atanasie, Cântarea a 3-a pe 4; și din Canonul Sfântului Chiril Cântarea a 6-a pe 4, Prochimen glasul al 8-lea: Lăudase-vor cuvioșii întru slavă... Stih: Cântați Domnului cântare nouă... Apostol către evrei: Fraților, aducețivă aminte de maimarii voștrii... Aliluia!, glasul al 2-lea: Preoții Tăi se vor îmbrăca întru dreptate... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteți lumina lumii... CHINONICUL: Bucurați-vă drepții întru Domnul...