SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

Stihirile pe 4, glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Peste sferele cerești, zburând prin dumnezeiasca faptă bună preafericite Părinte, ai intrat în nor Cuvioase, prin care cu adevărat nu în vorbe întunecate, ci în Darul lui Dumnezeu te-ai arătat, strălucire luând. De două ori.

Cu bunătățile luminându-ți sufletul și mintea, la Cer te-ai mutat, la Împărăția lui Hristos, Eftimie de trei ori fericite, aducându-i Lui mănunchile ostenelilor tale, și între sihaștri arătându-te ca un luminător, cu hrana cea nemuritoare te desfătezi.

Treimea Cea de o Ființă cu adevărat și fără început, lăcaș Duhului întru tine punând, luminător prealuminat te-ai arătat de Dumnezeu purtătorule Eftimie, și trecând toate cele pământești, în ceruri lăcaș ți-ai aflat.

Slavă..., glas 2.

Cuvioase Părinte, din pruncie cu osârdie spre fapta bună nevoindu-te, te-ai făcut organ Sfântului Duh, și de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai îndemnat pe oameni să urască dulcețile. Și acum cu dumnezeiască lumină m-ai luminat fiind strălucit, luminează și cugetele noastre Părinte Eftimie.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine te mărim Născătoare de Dumnezeu, strigând: Bucură-te ușă încuiată, prin care s-a deschis oamenilor raiul cel dedemult.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Amăgirile viclenilor draci, biruindu-le cu puterea Crucii, luminat ai arătat slava lui Hristos, Părinte Eftimie.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui,

Ridicatu-te-ai ca Ilie în car de foc, și ai mers Fericite fără mijlocire la Treime, Eftimie Preacuvioase.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul întru poruncile Lui va voi foarte.

Purtând în mâinile tale, Crucea Domnului, Părinte, nălucirile dracilor, până în sfârșit, Eftimie le-ai pierdut.

Slavă..., Și acum...

Bucură-te ceea ce ai luat bucuria lumii, pe Hristos, Dătătorul de viață, și ai oprit întristarea strămoașei.

Tropar, glas 4:

Veselește-te pustie ceea ce nu nășteai, bucură-te ceea ce nu aveai durere, că ți-a înmulțit ție fii, bărbatul doririlor celor duhovnicești, cu bună credință sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârșirea bunătăților. Cu ale căruia rugăciuni Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei învierii:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Părinte Eftimie, nașterea ta mai înainte o a vestit îngerul ceresc cel trimis, ca și a lui Ioan, celui ce a odrăslit din pântece sterp, că aceluia râvnitor te-ai arătat și asemenea cu obiceiul, neagonisitor, fără de casă ca Botezătorul și în munți hrănindu-te, ai strălucit cu nemăsurate minuni. De două ori.

Părinte Eftimie, rod din cea stearpă ai odrăslit, dar te-ai arătat cu adevărat mult roditor. Că din sămânța cea duhovnicească, de monahi s-au umplut pustiul, care mai înainte era neumblat. Și acum te roagă, să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Părinte Eftimie, viața ta este prea-aleasă și credința cu adevărat ortodoxă. Că din cele lucrătoare la privirea cea preaînaltă ai ajuns, făcându-te lăcaș înțelepciunii, pe Unul din Treime, Hristos, în două firi cinstind, pe Care roagă-L pentru sufletele noastre.

Alte Stihiri, glas 4.

Podobie: Cela ce de sus ești chemat...

Cela ce din pântecele maicii tale ai fost sfințit, când ochiul Cel ce vede toate, mai înainte a văzut bun gândul și voința ta, Care te-a dus fără de întoarcere la cele mai bune, atuncea Preafericite, pe tine Dar de Dumnezeu dat cu numele mângâierii numit mai înainte vestindu-te, a dezlegat întristarea părinților. Pentru aceasta din pruncie făgăduindu-te, lui Dumnezeu făcătorului de bine, ai plăcut, pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cela ce ai fost plin de daruri dumnezeiești, pe tine ca pe o oglindă neîntinată a dumnezeieștilor arătări, Părinte aflându-te Hristos, razele luminii Sale cele strălucitoare ție ți-au luminat, de unde izvor îndestulat de tămăduiri te-au arătat, hrănitor flămânzilor și setoșilor prin ploaie adăpându-le pofta. Și sufleteștile voințe văzând, cu cuvântul înțelepțește mai bune le-ai făcut lui Dumnezeu. Pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Cela ce cu privirea la cele de sus și cu lucrarea ai strălucit, viața asemenea cu a îngerilor ți-a fost, îndreptătoare de faptă bună și pildă prea adevărată, celor ce vor să slujească lui Dumnezeu întru săvârșire. Iar cuvântul tău de Dumnezeu înțelepțite Eftimie, Treimea a o cinsti a învățat și pe Hristos unul a fi cunoscut în două firi, și soboarele cele întocmai numărate cu patru Evanghelii ale lui Hristos. Pe Care roagă-L, să mântuiască și să lumineze sufletele noastre.

Slavă..., glas 3:

Sfințit fiind lui Dumnezeu din pântecele maicii tale, ca alt Samuil Părinte Eftimie, după numirea ta te-ai făcut mângâiere credincioșilor, călugărilor toiag și întărire, al Duhului Sfânt curat lăcaș, cere nouă, celor ce te cinstim, mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea cu bărbăție dumnezeiască, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără mamă, Care nicicum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă osebirea amândurora firilor. Pentru aceasta Maică Fecioară Stăpână, pe Acela roagă-L, să mântuiască sufletele, celor ce cu dreaptă credință, de Dumnezeu Născătoare te mărturisesc pe tine.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citirile.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 5, Vers 16.

Drepții în veci vor fi vii și întru Domnul plata lor, și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Pentru aceasta vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului, că cu Dreapta Sa va acoperi pe ei, și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întrarma făptura spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăcase-va în zaua dreptății și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită sfințenia, și va ascuți cumplită mânie întru sabie și va da război împreună cu Dânsul lumea asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din mânia cea zvârlitoare de pietre, pline, se vor arunca grindine. Întărise-va asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca de năprasnă. Stava împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor va vântura pe ei. Și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Auziți dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru popoarele neamurilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și putere de la Cel Preaînalt.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 3, Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri și s-a socotit pedepsire ieșirea lor și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor, lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și puțin fiind pedepsiți, cu mari faceri de bine se vor dărui, că Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi și vor stăpâni popoare și va împărății într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre dânsul vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul! Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui și cercetare întru aleșii Lui.

De la înțelepciunea lui Solomon, citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, la iubit și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și popoarele văzând și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glas 2, singur glasul a lui Ghermano.

Veseliți-vă a zis părinților îngerul Domnului, că prunc se va naște vouă, numit cu numele veseliei. Și te-ai zămislit în pântece, aducându-le lor făgăduința, și din scutece cu rugăciunea te-ai hrănit, Părinte Eftimie.

A lui Studit.

Întărindu-ți mintea cu dumnezeiască cunoștință, Părinte Eftimie, cele trecătoare le-ai trecut, nimica mirându-te de cele pământești. Și în necazuri cu inimă îndrăzneață arătându-te preaviteaz; și în pusnicie și întru sufleteasca liniște smerit și blând. Și, noianul cel nestătător al acestei vieți de acum arătat trecându-l, la limanul cel cu bună liniște ai ajuns. Pe Hristos roagă-L, să miluiască sufletele noastre.

A aceluiași.

Lucrurile cele dintru această viață le-ai defăimat, Părinte Eftimie, că de petrecerea cea de sus dorind, bogăția cea vremelnică întru nimica o ai socotit; și îmbrăcându-te în smerenie, desfătarea ai urât și ai iubit înfrânarea, nedreptatea ai lepădat și ai urmat dreptății; pentru aceasta Părinte Cuvioase, pomenește-ne și pe noi întru cuvioase rugăciunile tale cele către Domnul.

Slavă..., glas, 4.

Strălucit-au faptele tale cele bune ca soarele, pe pământ și în Cer, sluga lui Hristos, Eftimie. Că cu dreapta credință ne-ai propovăduit nouă credința lui Hristos cea adevărată și fără prihană. Pentru aceasta roagă-te Cuvioase Părinte, întru pomenirea ta de Dumnezeu purtătorule, să ne dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile asupra noastră cele rele, și din tot necazul izbăvindu-ne pe noi. Că pe tine una te avem anghiră tare și nemișcată, și a ta folosință am dobândit, să nu ne rușinăm Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucură-te Stăpână ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperământul, și mântuirea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5:

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te cela ce ai fost ca o începătură de mângâiere Bisericii, Părinte Cuvioase, că prin nașterea ta toate pornirile ereticilor din dumnezeiască rânduială s-au izgonit. Pentru aceasta pe tine cu numele bucuriei te-a numit Eftimie. Că cetele ființelor celor cerești le-ai umplut de bucurie prin strălucirea vieții. Cu care împreună sălășluindu-te, și de lumină umplându-te, și cu strălucirea cea preafericită și dumnezeiască desfătându-te acum, pe Hristos roagă-L, să dăruiască sufletelor noastre măre milă.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Cu toiagul Crucii întărindu-te, pâraiele fărădelegii le-ai uscat, și din râul dumnezeieștii desfătări, și din izvorul raiului duhovnicește Preafericite adăpându-te, izvoare de mântuire în pustie ai arătat. Și cu apele Dumnezeiescului Duh, Cuvioase hrănit fiind, ca un finic te-ai suit la cereasca înălțime, și stâlp în chipul focului te-ai arătat de Dumnezeu înțelepțite, și plin de lumina cea mult strălucitoare a lui Hristos. Pe Care roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul...

Cu adevărat până la cortul cel minunat, până la casa lui Dumnezeu, Preafericite, ai trecut întru bucuria și veselia sufletului, unde glasul cel frumos al celor ce prăznuiesc, Părinte ai auzit, și întru împărtășirea cântării celei dulci și a negrăitei veselii și frumuseți ești Eftimie. De care singur dorind, trupul ți-ai omorât, care ai și dobândit, cu dumnezeiasca dreptate fiind împodobit. Roagă pe Hristos, Cel ce dă lumii mare milă.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cuvioase Părinte, nu ai dat somn ochilor tăi, nici genelor tale dormitare, până ce sufletul și trupul de patimi ți-ai curățit, și pe tine însuți te-ai gătit lăcaș Duhului. Că viind Hristos cu Tatăl, sălășluire întru tine au făcut, și Treimii Celei de o Ființă slugă făcându-te, de lucruri mari vestitorule Eftimie; roagă-te pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fericimu-te Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te mărim credincioșii după datorie, pe tine cetatea cea nemișcată, și zidul cel nesurpat, și folositoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.

Tropar, glas 4:

Veselește-te pustie ceea ce nu nășteai, bucură-te ceea ce nu aveai durere, că ți-a înmulțit ție fii, bărbatul doririlor celor duhovnicești, cu bună credință sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârșirea bunătăților. Cu ale căruia rugăciuni Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei învierii:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel dintâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului de 2 ori. Slavă..., Și acum... al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna, glas 4.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cu lumina cea neapropiată luminat fiind, ca o stea ai strălucit în pustietăți, cu învățăturile luminând Eftimie, pe cei ce veneau la tine cu suflet neîndoit.

Slavă..., alta asemenea.

În Egipt ai strălucit ca un luceafăr, și lumea ai luminat cu strălucitele tale bunătăți Eftimie, strălucind tuturor lumina sihăstriei.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugăciune primind de la noi, cei ce alergăm la acoperământul tău, Preacurată Fecioară, nu înceta rugându-te Iubitorului de oameni, să mântuiască pe robii tăi.

După a doua Catismă, Sedealna glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

De grijile lumești lepădându-te, și primind viața cea îngerească, cu înfrânarea sufletul ți-ai împodobit, și Dar de minuni de la Dumnezeu ai luat din-destul, Eftimie de Dumnezeu purtătorule, roagă-te pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine cu bună credință. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară miluiește-ne pe noi, cei ce scăpăm cu credință la tine cea milostivă, și cerem acum a ta caldă folosință; că poți cu adevărat a mântui pe toți, ca ceea ce ești Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, cu rugăciunile tale cele de Maică pururea îmblânzindu-L, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

După Polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Sărăcia Celui ce S-a născut din Fecioară pentru noi cu adevărat luând, ai socotit cele trecătoare ca iarba, Fericite. Că din pomul cunoștinței gustând Cuvioase, călugărilor te-ai arătat dumnezeiesc învățător. Pentru aceasta și spre râvna vieții îngerești ai ridicat pe toți, și spre cunoștința credinței, purtătorule de semne Eftimie. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Fecioară, ca pe ceea ce numai tu între femei fără sămânță ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericim; că Focul Dumnezeirii întru tine S-a sălășluit; și ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Făcătorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, după vrednicie mărim preasfântă nașterea ta, și cu un glas strigăm către tine; Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu credință se închină nașterii tale.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glas 4.

Scumpă este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate, care mi-a dat mie.

Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate îmi sunt date Mie de la Tatăl...

Și după Psalm 50, Slavă... glas 2.

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Eftimie, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Apoi Stihira, glas 6.

Cuvioase Părinte, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale; taberele drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat; îndrăznire având către Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Caută-l înainte în 27 de zile ale acestei luni.

Și ale Cuviosului două CANOANE pe 8.

CANONUL cel întâi al Cuviosului.

Facerea lui Ioan Damaschin.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos: Nu este asemenea ție...

Dezlegat-ai întristarea celor ce te-au născut, Preamărite, de la Dumnezeu făgăduit fiind, și mai înainte de nașterea ta, Dar numit cu numele bucuriei.

Strigă cu mulțumire Biserica, Cuvioase, primindu-te pe tine de la Dumnezeu odraslă mai înainte veselitoare de pașnică veselie.

Alt CANON al Cuviosului.

Facerea lui Teofan

Cântarea 1-a, glas:

Irmos: Pe gonaciul Faraon...

Cu rugăciunile și cu cererile tale îmblânzind pe Dumnezeu, întunecatul nor al întristării mele, Preafericite, risipește-l, cela ce ești plin de veselie și de mângâiere, înaintea Împăratului tuturor stând.

Ca alt Samuil de Dumnezeu dat, și mai înainte de zămislire făgăduit fiind Părinte, tuturor bisericilor te-ai arătat Cuvioase chemare după numire, după amândouă adus fiind prin strălucirea bucuriei.

Rugăciuni și cereri făcând părinții tăi către Dumnezeu, Dar dumnezeiesc pe tine te-a luat, și odrăslire purtătoare de lumină, care prin naștere ai vestit strălucirea bunei, credințe și vădirea eresurilor.

Slavă...

Tu din pruncie te-ai sfințit, Cuvioase, lui Dumnezeu Celui ce te-a dat; și spre Dânsul privind, și îndreptat fiind cu poruncile Lui cele făcătoare de viață, de Dumnezeu purtătorule, la înălțimea cea preaînaltă a faptelor bune te-ai ridicat prin credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine Maica lui Dumnezeu folositoare avându-te, nu ne vom teme de tabăra vrăjmașilor, care se luptă împotriva celor ce slăvesc cu bună credință, pe Cel ce S-a născut din tine, Dumnezeu și Domnul tuturor, pe Care roagă-L pentru noi.

Catavasie: Pământul cel roditor de...

Cântarea a 3-a:

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Pe tine ceea ce te-a născut râvnind Anei, ca pe Cuviosul Samuil cel de demult, jertfă vie te-ai adus lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit și mai înainte de zămislire.

Cu îndestulată dragoste spre Dumnezeu fiind aprins, cu gând preabine credincios ți-ai înfrânat patimile, Preacuvioase. Pentru aceasta Dumnezeiescul Dar întru tine S-a odihnit.

Alt Canon,

Irmos: Cela ce ai întărit dintru...

Din cea stearpă născându-te, lucrător mult roditor de bună rodire duhovnicească te-ai arătat, tăind spinii păgânătății, Cuvioase, și dumnezeiască sămânța bunei credințe aruncând.

Sfințit slujitor vedeniilor celor mai presus de fire și de taină, de Dumnezeu purtătorule făcându-te, pe cei necredincioși i-ai adus lui Hristos, care cu dumnezeiască cuviință crezând, cu învățăturile tale Părinte s-au învățat cele mai bune.

Cu gând preacurat și binecredincios fiind cuprins, decât cele trecătoare și stricăcioase, îndată și mai mult ți-ai ales viața și desfătarea cea veșnică, prin înfrânarea cea multă omorându-ți trupul tău Eftimie.

Slavă...

Cu suflet arzător și cu dragoste umilită, de pândirile vrăjmașilor draci cele ca focul arzătoare scăpând, cu Darul cel răcoritor te-ai luminat Părinte, purtător de minuni făcându-te.

Și acum.... A Născătoarei:

Graiurile dumnezeieștilor prooroci și proorociile lor le-ai pecetluit, născând pe Cuvântul cel ce a grăit printr-înșii; și au plinit ale lor grăiri de Dumnezeu, ceea ce singură ești binecuvântată, Preacurată.

Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cu untuldelemn al înfrânării ți-ai umplut candela sufletului duhovnicește, și dorind de venirea cea pururea luminoasă a Mirelui tău, cu rugăciuni neadormite o ai așteptat Cuvioase, și în cămara Lui te veselești, Fericite. Pentru aceasta după vrednicie desfătarea cea pururea vie ai luat și lucrarea minunilor, de Dumnezeu purtătorule Eftimie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă... Și acum..., a Născătoarei:

Laudă de mulțumire după datorie aduc ție, Stăpână, ca văduva acei doi bani pentru toate darurile tale; că tu te-ai arătat acoperământ împreună și ajutor, ferindu-mă pururea de supărări și de nevoi. Pentru aceasta izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, ca din mijlocul unui cuptor cu văpaie, din inimă strig ție; Născătoare de Dumnezeu ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu, ca să-mi dea iertare de greșeli, că pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Plecat-ai cu pogorârea Ta, Hristoase...

Păzindu-ți mintea neschimbată din scutece, viața ta suire la Dumnezeu o ai arătat, de Care apropiindu-te, te-ai înălțat Părinte, din putere în putere.

Iubit-ai smerenia lui Hristos, și nemernic de aici spre cetatea cea de Dumnezeu primită făcându-te, împreună te-ai răstignit prin minte, cu Cela ce a pătimit pe Cruce pentru tine.

După lege a pătimi voind, te-ai dezbrăcat de lume, și gol luptându-te cu luptătorul împotrivă, după asemănarea lui Hristos, în pustie biruință ai ridicat.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Pe tine tot Părinte te-ai sfințit lui Dumnezeu, dorind de slava cea nemuritoare, și la Dânsul ai alergat cu căldură prin viețuire curată, prin postnicie și prin viață prealuminată, neîncetat strigând: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Tu izvorul bunătății Cuvioase iubindu-l din toată puterea, pustnicilor te-ai făcut izvor de dumnezeiești daruri, pe ei, însetoșați fiind, vindecându-i. Că izvoare, precum și Moise dedemult în pustie, cu strălucire, Preafericite, ai izvorât.

Arătând din cele de taină ale Duhului, pe fiii robiei i-ai slobozit, fii lui Dumnezeu pe aceia cu dumnezeiască cuviință înnoindu-i, prin Botezul facerii de fii. Că urmând vieții dumnezeiescului Mergător înainte, botezător te-ai arătat Eftimie.

Slavă...

De la Dumnezeu cu Darul fiind luminat, celor ce nu te știau, te-ai cunoscut Eftimie, că nu era cu cuviință adevărat, fapta ta cea bună în pustie să se tăinuiască și să se acopere. Pentru aceasta pe tine ca pe un sfeșnic purtător de lumină, Stăpânul a toate te-a arătat tuturor.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te cinstită, bucură-te Fecioară Preacurată. Bucură-te munte umbrit cu Darul, bucură-te cort, bucură-te sicriu. Bucură-te sfeșnice, care ai purtat dumnezeiasca lumină. Că solitoare de bucuria cea negrăită și de veselia sufletelor credincioșilor te-ai făcut.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Necredincioșii nu vor vedea.,.

Pe tine însuți te-ai plecat legii lui Dumnezeu, că trupul tău purtătorule de Dumnezeu, ca pe un organ al sufletului ți-ai robit, zburdarea trupului supunându-o duhului.

Veselindu-te ți-ai săvârșit cărarea vieții, și frica lui Dumnezeu întru tine zămislind ai născut mântuirea celor rătăciți, strălucindu-le ca un soare în pustie acoperit.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Pe postnici la cereasca cărare a bunei credințe, Eftimie Părinte i-ai povățuit, și la moștenirea cea nemuritoare întru cele de sus i-ai adus, stâlp de foc și nor arătându-te prin Raza Duhului.

Doctor foarte milostiv spre cei neputincioși pe tine Părinte lumii te-a dăruit Hristos, și hrănitor flămânzilor preaslăvit, învățător celor nepricepuți, înțelepțitor celor necunoscători, celor rămași de părinți și săracilor sprijinitor.

Îndurat, milostiv și purtător de curată cunoștință ai fost, tăind pricinile patimilor cu dumnezeiești învățături, și înțelepțind Părinte și învățând pe ucenicii tăi, și neputințele sufletelor tămăduind.

Slavă...

Pretutindenea răspândind razele minunilor tale, pe toți i-ai luminat, și ca magnetul i-ai atras la învățăturile tale, înnoindu-le obișnuințele, și voințele sufletelor îndreptându-le cu curăția sufletului.

Și acum..., a Născătoarei:

Adevărată Născătoare de Dumnezeu, toți pe tine te mărturisim, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, noi care prin nașterea ta ne-am mântuit de nașterea cea stricăcioasă, și la viața cea mai bună iarăși ne-am chemat, pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Precum dedemult pe fiii cei din roabă prin baia nașterii celei de a doua, fii i-ai făcut, Și acum cu rugăciunile tale de Dumnezeu purtătoru-le, sfărâmă jugul robiei noastre.

Pusu-te-a pe tine ispravnic înțelept și învățător celor nepricepuți, și izgonitor duhurilor celor viclene, de Dumnezeu purtătorule, Darul lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălășluit cu lucrarea întru tine.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Putere preamare de la Dumnezeu luând, mulțimile vrăjmașilor draci le-ai gonit, tămăduind de necăjirea lor pe toți cei ce aleargă la tine cu credință.

Fericit ai fost cu adevărat Părinte Eftimie, sărăcie de bogăție făcătoare și plângere de bucurie agonisindu-ți Cuvioase, prin care Împărăția Cerurilor ai moștenit.

Slavă...

Lepădat-ai cinstea cea de pe pământ și slava cea lesne veștejitoare, și viața cea pururea veșnică și moștenirea cea nestricăcioasă, Preafericite ai luat, în lăcașurile cerești sălășluindu-te prea-adevărat.

Și acum..., a Născătoarei:

Doamnă a toate și Stăpână pe tine te numim, că adevărat pe Cela ce este Dumnezeu, L-ai născut negrăit, pe Cel ce a făcut toate și le ține și le cuprinde, ceea ce ești cu totul fără prihană.

CONDAC, glas 8.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Întru cinstită nașterea ta, bucurie făptura a aflat, și întru dumnezeiască pomenirea ta, Cuvioase, veselie a luat pentru multe minunile tale, din care dă sufletelor noastre din-destul și ne curățește de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia.

ICOS.

Din inimă leneșă, laudă cum voi aduce eu ticălosul? Mă spăimântez! Și voi lăuda pe marele Eftimie. Dar nădăjduindu-mă spre rugăciunile lui, cu bucurie și cu multă osârdie voi începe cântare, și tuturor voi spune viața și nașterea lui, și cum părinții acestuia au cântat: Aliluia.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Eftimie cel mare.

Stih: Ce obștesc este ție Eftimie și vieții de pe pământ,

Ridică-te spre îngerii cei ce înstrăinați de viață sunt.

În această lună, în a douăzecea zi,

Eftimie de a viețui conteni.

Acest preacuvios Părintele nostru și marele Eftimie, a fost pe vremea împărăției Iui Grațian, născându-se în Melitina, mitropolia ce este în Armenia, din părinți de bun neam, anume: Pavel și Dionisia, ca marele Ioan, din pântece sterp și neroditor. Pentru aceasta și-a avut și numele după făgăduință, viind glas de sus la părinții lui să se bucure și să se afle în voie bună, când se rugau ca să le dea fii. Pe acesta după moartea tatălui său, l-a dus maică-sa la Eutropiu marele episcop al Melitinei, și a fost rânduit de dânsul la ceata clericilor. Deci făcându-se iscusit spre adunarea sfintelor învățături și întrecând pe toți cei de potriva lui cu nevoința faptelor celor bune, fost-a silit să se hirotonisească preot, și să primească grija sfintelor mânăstiri și a schiturilor. Deci fiind de douăzeci și nouă de ani, s-a dus la Ierusalim și s-a sălășluit într-una din peșterile muntelui, împreună cu Preacuviosul Teoctist în care a vindecat pe mulți din grele boli, și zic că și acesta cu numele Domnului din foarte puține, pâini a hrănit patru sute de oameni călători ce nimerise la mânăstirea lui. Și nu numai el dezlegând sterpiciunea cu puterea lui Dumnezeu s-a născut, ci și pe alte femei care nu nășteau, prin ruga sa le-a făcut bine roditoare de prunci. Și acesta ca marele Ilie a deschis porțile Cerului și a tămăduit pământul care era bolnav de nerodire, și a vădit strălucirea cea dinlăuntru a sufletului Preacuviosului, stâlpul cel de foc, pe care când slujea jertfa cea fără de sânge, l-au văzut cei ce stau împrejur; se pogora de la Cer și sta lângă Sfântul până săvârșea sfânta jertfă. Încă și aceasta, că vedea cu gândul gândurile și așezarea celor ce mergeau să se împărtășească cu dumnezeiasca împărtășire, care dintr-înșii mergeau cu curată cunoștință și care era întinat. Cu adevărat grăiesc că acesta era un semn al celei desăvârșit curățeniei sale. Acest fericit ajungând la nouăzeci și șapte de ani, a răposat întru Domnul, în zilele împăratului Leon cel mare. Însă era la chip cuvios și la fire fără de răutate, la față albineț, la stat om de cinste, cărunt Ia păr, barba lăsată în jos până la brâu. Și zic pentru dânsul și aceasta, că vrând să moară un monah care se părea multora a fi întreg înțelept și ținut de pofte, iar n-a fost așa, ci mai vârtos dimpotrivă neastâmpărat și neînfrânat. Că a văzut fericitul un înger trăgându-i sufletul dintr-însul cu o ostie, auzind împreună și glas, care vădea ascunsele rușini ale monahului. Și se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Vas, Evsevie, Eutihie și Vasilid.

Stih: Mâinile lui Vas, de mâinile gelatului s-au tăiat.

Mâinile sfințite de ale celui spurcat.

Toate mădularele lui Evsevie, cu securea le-a tăiat.

Însă el întru dreapta credință a rămas netăiat.

Pe Eutihie in trei părți l-a despărțit.

Pe cel ce dumnezeieștile trei fețe a cinstit.

Vasilid nevoind a se despica,

Spre plăcerea nevoitorilor altoit peste pântece a se spinteca.

Aceștia erau pe vremea lui Dioclețian împăratul, plini de bogăție și senatori. Au crezut în Hristos și au primit Botezul, și văzând pe episcopul Teopemt că rabdă întru munci și că minuni lucrează cu puterea lui Hristos, aduși fiind și ei înaintea împăratului, mai întâi li s-au luat brâiele, apoi au primit feluri de chipuri de moarte. Căci Sfântul Vas fiind băgat într-o groapă până la mijloc și tăindu-i-se mâinile și tot trupul măcelărindu-i-se, și-a dat duhul. iar Sfântul Evsevie fiind spânzurat cu capul în jos, a fost tăiat în bucăți cu securi. iar Sfântul Eutihie, fiind întins cu sila la patru stâlpi, s-a spintecat în trei. Iar Sfântului Vasilid cu cuțitul i-au spintecat pântecele; și așa au primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Inna, Pinna și Rima.

Stih: Căldură primească, pe nevoitorii gerului arătat,

Inna, Pinna, Rima cei ce au înghețat.

Acești trei Mucenici erau de la un loc despre miazănoapte. Deci fiind prinși de barbarii închinători de idoli, au fost duși la stăpânitorul lor. care auzind pe Mucenici că mărturisesc pe Hristos, i-au osândit pe ei ca să-și săvârșească viața prin ger. Și dar au fost legați mai întâi sfinții de stâlpi drepți, care erau înfipți în mijlocul răului pe vremea iernii. Când și această apă firește mișcătoare și curgătoare, nu se osebea de trupurile cele nemișcătoare și grele, fiindcă era cu totul înghețată. Deci prin așa muncă, și-au dat fericiții sufletele în mâinile lui Dumnezeu, și au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Fericitului Petru vameșul.

Stih: Hristos pe tine Petre, de la vamă te cheamă.

Mai întâi la bunătate, iar acum spre cerească desfătătoare hrană.

Acesta era pe vremea împăratului Iustinian, încredințându-i-se toată ocârmuirea Africii, a stătut patriciu. Dar cu totul crud fiind și nemilostiv, era cunoscut de toți și numit fidolas (adică scump); deci odată unul din săraci spre cercare apropiindu-se de el, cerea milostenie, iar el apucând o pâine (căci atuncea se întâmplase să-i aducă brutarul pâinile ce i le gătise), cu mânie asupra săracului, ca cu o piatră a aruncat cu acea pâine. Deci n-au trecut două zile, și patriciul a căzut în boală, și vedea că are să dea răspuns de cele ce a făcut. Apoi i se părea că vede o cumpănă și că despre partea stângă a ei, se adunau oarecari negri și puneau faptele lui cele rele, iar despre partea dreaptă vedea oarecari bărbați, cu haine albe îmbrăcați și minunați la față, care nu aflau ce alt bun să pună ca să vină cumpăna dreaptă deopotrivă cu cealaltă, decât numai pâinea aceea ce o aruncase cu mânie asupra săracului. Acestea văzându-le Petru, și-a venit întru sine, și îndată ce s-a ridicat din boală, a împărțit la săraci nu numai averea sa toată, ci și hainele ce purta le-a dat unui sărac. Și fiindcă a văzut în visul său pe Hristos purtând acele haine, pentru aceasta fericitul s-a vândut și pe sine Ia un argintar, și prețul l-a dat săracilor. Deci fiindcă vedea fericitul că în urmă are să se cunoască cine este, pentru aceasta vrând să fugă din casa stăpânului său, a zis către portarul care era surd și mut: întru numele lui Hristos auzi-mă și-mi deschide poarta. Și o minune! Surdul și mutul auzea și vorbea; deci deschizându-i-se, a ieșit și s-a dus la Ierusalim. De acolo ducându-se, a mers la Constantinopol. Unde a și adormit în Domnul, și s-a îngropat la locul numit al boului în însăși casa sa.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Tirs și Agni.

Stih: Tirs și Agni, pentru că pe Hristos au iubit,

Și moartea pentru el, foarte cu bucurie o au primit.

Tot în această zi, pomenirea prea evlaviosului împărat Leon cel mare, din Tracia cel numit Marcel.

Stih: Pe credinciosul Leon, pe marele împărat,

Împăratul Hristos, stăpânitorul Cerului l-a încununat.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Anna.

Stih: Anna, pe gânditorul Mire dorind.

Prin mucenicie aproape de el se află stând.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Zaharia, care a mărturisit în Paleapatra a Peloponesului, la anul o mie șapte sute optzeci și doi, despărțindu-se în două, s-a săvârșit.

Stih: Prin lățimea părților tale întru lățimea Cerului ai locuit,

Și de acolo și răsplătirile o Zaharie ai dobândit!

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Coconii cei tineri în Babilon...

Văzutu-te-ai în mijlocul norului, Părinte, cu focul cel mai presus de fire acoperit, ca un dumnezeiesc de cele cerești tăinuitor, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Datu-ți-a ție cele mai presus de fire din-destul, Părinte, Făcătorul firii, arătându-ți voințele sufletului Cuvioase, celor ce voiau să se cuminece cu trupul Domnului tău.

Pe Unul care și după dumnezeiasca întrupare, este Unul-Născut în două firi cinstindu-L ai strigat: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Priveliște postniciei și învățătoare de sfințenie Părinte viața ta s-a arătat, prin înfrânarea cea desăvârșită, cu cei fără de trupuri unindu-te, și strigând Eftimie: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Sabie de amândouă părțile ascuțită, Hristos pe tine te-a arătat, care inimile vrăjmașilor și taberele drăcești ai junghiat, și ai veselit sufletele celor ce cântă; Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

De Lumina cea întreit strălucitoare umplându-te Părinte, a doua lumină cu împărtășirea închipuindu-te, Celei dintâi te-ai arătat Eftimie, raze răspândind celor ce cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca luceafărul de dimineață ai răsărit, pe Soarele dreptății având, Care din întunericul necunoștinței lumea ai curățit cu razele cunoștinței de Dumnezeu, Căruia cântăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe tinerii cei bine...

Lui Dumnezeu pe tine sfințindu-te, și aprinzându-ți cuptorul cunoștinței inimii, Eftimie bucurându-te, ți-ai întors toată viața ta ca o jertfă fără prihană, cântând lui Hristos: Pe Domnul lăudați lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Fiu făcându-te prin dumnezeiescul Dar, ca o moștenire ai luat știința celor ce vor să fie, că firea înfrânându-ți, firea ai covârșit, prin mai înainte cunoștință, spre săvârșire sârguindu-te Eftimie; pe Domnul lăudați lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Înfrânare preatare agonisindu-ți Preafericite, la viața cea preaînaltă ai ajuns, făcându-te lăcaș de încăpere Duhului Celui de viață Făcător, și darurilor celor ce izvorăsc de acolo din-destul, cântând neîncetat: Noroade preaînălțați-L pe El întru toți vecii.

Mutându-te ai ajuns la Sion, cetatea cea preaînaltă și la lăcașurile cele veșnice ai venit, moștenirea cerească din ostenelile tale aflând, cu cetele îngerești cânți: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cu totul strălucit fiind ca soarele, pustietățile ai luminat și pe dracii cei cu chipuri întunecate i-ai gonit, și stâlp cu totul luminos până la Cer înalt te-ai făcut, cu raze făcătoare de minuni strălucind, și neîncetat strigând: Preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu preasfințite fapte prin viață fiind împodobit, bunătatea cea preaînaltă ai plinit, prin îndreptarea învățăturilor luminos făcându-te, și tâlcuitor teologiei celei adevărate, neîncetat strigând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Mireasă dumnezeiască, cu totul fără prihană, pe cei ce scapă la tine, scoate-i din robia patimilor, și neatârnare singură stăpânitoare dă Stăpână Bisericii ortodocșilor, celor ce cântă cu credință: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Cântarea a 9-a:

Irmos: După naștere Curată...

Izvor de tămăduiri și mai înainte de moarte și în sicriu Cuvioase adormit întreg aflându-te, ca pe un viteaz purtător de biruință te fericim.

Împăratului pământesc pe tine cel din înălțime, ajutor te-a făcut asupra vrăjmașilor și turmei tale, împotrivă a multor feluri de ispite, Părinte Cuvioase.

Alt Canon,

Irmos: Înfricoșatu-s-a de aceasta...

Arătatu-ți-a ție Hristos dezlegarea ta spre Dânsul cea mult rodită, Părinte, ca și dedemult lui Moise văzătorului de Dumnezeu, căruia următor prin fapta bună făcându-te, ai despărțit marea patimilor și ai trecut neoprit la pământul făgăduinței, pe cei potrivnici biruindu-i.

Pornitu-s-a în pustie apă, și în pământul cel însetat baltă s-a făcut, cu rugăciunile tale Părinte, prefăcându-se, că cetele sihaștrilor într-însa au locuit ca niște izvoare. Latura Iordanului a înflorit ca crinul, adăpat fiind cu lacrimile.

Mutatu-te-ai ca și Ilie râvnitorul, cu căruța faptelor bune suindu-te la Cer, unde viața ta arătat s-a scris Cuvioase, și acum înaintea Stăpânului stând, pomenește pe cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea de lumină purtătoare și sfințită.

Viața ta Preafericite îngerească a fost, și petrecerea ta preastrălucită, de Dumnezeu înțelepțite, și sufletul tău prealuminat de Dumnezeu văzător și credința ta cea bună. Că dumnezeieștilor dogme tâlcuitor ai fost, de Dumnezeu văzătorule, și propovăduitor învățăturii ortodoxe te-ai arătat.

Slavă...

Rugător și îmblânzitor către Dumnezeu pe tine Părinte te pun înainte cu osârdie, ca să te rogi și să-mi ceri iertare de păcate și de greșeli și tăiere datoriilor mele, dumnezeieștilor îndurări urmând, cu nădejdea rugăciunii tale de Dumnezeu înțelepțite fiind întărit.

Și acum..., a Născătoarei:

Turn de mântuire fii mie, Curată, oprind taberele dracilor și mulțimea ispitelor și a nevoilor gonind, și năvălirea patimilor departe împrăștiind și curată slobozenie dându-mi, și îndestularea dumnezeieștilor daruri dăruindu-mi.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Din pântece te-a sfințit Dumnezeu Părinte Cuvioase, ca și pe Ieremia dedemult și pe Samuil, de Dumnezeu purtătorule, prooroc dumnezeiesc arătându-te de minuni făcătorule Eftimie, locuitorule împreună cu îngerii. Cu care pomenește pe toți cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Slavă..., altă Luminândă, asemenea:

Dumnezeiescul înger a vestit nașterea ta din pântece sterp, precum odinioară a vestit odrăslirea Mergătorului înainte. Pentru aceasta te-ai și făcut asemenea lui, Eftimie, botezător crescut în pustie, fără avere, fără casă, strălucind cu toate darurile.

Și acum..., a Născătoarei:

În două voi și în două firi, ceea ce ești cu totul fără prihană și într-un Ipostas ai născut pe Dumnezeu negrăit, Care pentru noi a sărăcit de bunăvoie până la răstignire, și nouă ne-a dăruit bogăția Dumnezeirii, de Dumnezeu Născătoare Fecioară.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 8.

Podobie: O preaslăvită minune...

Cuvioase Părinte Eftimie, lăsând cele de pe pământ, lui Hristos ai urmat, Slăvite, nesocotind mai mult cele stricăcioase decât cele ce vor să fie. Și în pustie ca într-o cetate locuind, taberele drăcești ai pierdut. O cine ar putea să spună pururea slăvite, după adevăr, căldura sufletului tău cea către Domnul. De două ori.

Cuvioase Părinte Eftimie, tu te-ai arătat îndreptarea călugărilor și lauda și îndulcirea ortodocșilor și luminos luminător lumii. Că de înfricoșările vicleanului vrăjmaș nu te-ai spăimântat, în peșteră locuind. O Darul ce este întru tine, fericite, prin care arătat ai călcat toată înălțimea dracilor.

Cuvioase Părinte Eftimie, tu cu adevărat sufletul ți-ai înălțat către Dumnezeu și cu pustnicia Sfinte, simțirile ți-ai curățit, și cu neîncetate rugăciuni, Preafericite, vieții celei nemuritoare te-ai învrednicit, podoaba postnicilor pururea slăvite! De tine Hristos bucurându-se, te-a primit în lăcașurile cele fără materie.

Slavă..., glas 8.

Mulțimile călugărilor pe tine îndreptătorul te cinstim, Eftimie Părintele nostru, că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești că lui Hristos ai slujit și ai biruit puterea vrăjmașului. Cela ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cu cuvioșii împreună locuitor. Cu care roagă-te Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână primește rugăciunile robilor tăi, și ne mântuiește pe noi de toată nevoia și necazul.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul. Ceasul întâi și cel desăvârșit otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul cel dintâi al Sfântului, Cântarea a 3-a pe 4, și din Canonul cel de-al doilea, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui... Stih: Ce voi răsplăti Domnului... Apostol, Către Evrei: Fraților, ascultați pre învățătorii voștri... Aliluia, glasul al 6-lea: Fericit bărbatul care se teme de Domnul. Stih: Puternică pre pământ va fi sămânța lui... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, stătut-a Iisus la loc șes... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...