SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile, pe 6, ale Apostolului 3 și ale lui Anastasie 3.

Stihirile Apostolului, glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Razele Duhului luminându-te arătat, descoperitorule de cele sfinte, Timoteie, te-ai arătat ca un luminător prealuminos, alergând peste tot pământul și luminându-l cu Darul. Și acum te roagă, să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Cugetătorule de Dumnezeu Timoteie, din pârâul desfătării ai băut, și cu cuget dumnezeiesc ai adăpat pe cel ce dorea cu fierbințeală de cunoștința lui Dumnezeu, asemânându-te lui Hristos. La Care acum cu bucurie ai alergat, ca să vezi slava cea prealuminată a Treimii și pacea cea cu putere nemărginită.

De Dumnezeu cugetătorule Timoteie, cu boli dese ale trupului și cu neputință întărindu-ți gândul, Fericite, prealesne ai stricat tăria înșelăciunii, îngrădindu-te cu puterea lui Hristos. Și ne-ai propovăduit nouă cu glas înalt, dumnezeiasca Evanghelie a păcii.

Alte Stihiri ale lui Anastasie, glasul și Podobie asemenea.

Marginile lumii laudă acum minunile tale, făcătorule de minuni Anastasie. Că răsplătindu-ți Hristos, te-a împodobit cu faceri de minuni, răbdând pentru Dânsul chinuri și după moarte te-a învrednicit slavei celei bune nemuritoare și de fericire.

Mucenice Anastasie, ridicând strălucite biruințe împotriva înșelăciunii, porți laudă asemenea cu numele tău, Preafericite, fiind vestit pretutindenea ca un biruitor viteaz Anastasie. Și acum ridică din căderea păcatelor, pe cei ce cu credință cinstesc pomenirea ta.

Lauda mucenicilor, Anastasie, ridicând luminat semne de biruințe împotriva înșelăciunii, ai luat îndoită cununa sihăstriei și a pătimirii celei tari și împotrivirii tale până la moarte. Drept aceea după vrednicie ți-a dăruit Stăpânul Hristos și lucrarea minunilor.

Slavă..., glas 8:

Fiind mai înainte ales lui Dumnezeu și ucenic înțeleptului Pavel te-ai învățat cele dumnezeiești bine viețuind și arătat îmbrățișând credința fără îndoială până la sânge, te-ai făcut și Arhiereu credincios Timoteie Apostole. Drept aceea înfruntând pe cei ce se nebuneau după idoli și chinuindu-te cu măciuci și cu pietre, ai luat cununile muceniciei. Pentru aceasta, Preafericite, roagă-te pentru noi care săvârșim cu credință, pomenirea ta cea preacinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te Fecioară, dumnezeiască Mireasă. Bucură-te nădejdea credincioșilor. Bucură-te curățirea lumii. Bucură-te ceea ce mântuiești pe robii tăi de toată întristarea. Bucură-te pierderea morții. Bucură-te raiul cel aducător de viață. Bucură-te sprijineala celor ce te cheamă. Bucură-te dumnezeiesc lăcaș al lui Dumnezeu și munte sfânt.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

O preaslăvită minune! O taină înfricoșată! O lucru de spaimă! Zicea Fecioara, dacă Te-a văzut pe Cruce în mijlocul a doi tâlhari spânzurat, pe Care fără dureri înfricoșat Te-a născut, plângea strigând; Vai mie Fiule preaiubite! Cum norodul cel nemulțumitor cumplit Te-a pironit pe Cruce.

LA STIHOAVNĂ

Punem Stihirile din Octoih, apoi zicem această Stihiră, glas 1.

Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.

Pe luminătorul credincioșilor și Apostolul, pe Timotei cel vestit întru Evanghelie, veniți noroadelor să-l lăudăm, zicând: Bucură-te ramura credinței, cea veselitoare a facerii de fii a dumnezeiescului Pavel. Bucură-te îndreptătorul bunătăților, gura cea cu multă înțelepciune a Cuvântului. Bucură-te fluierul marginilor pământului, cel ales de Dumnezeu. Bucură-te chipul credinței și întărirea Bisericii.

Slavă..., a lui Anastasie, glas 2.

Mărit-ai Hristoase, precum în Iudeea așa și în Babilon, puterea cinstitei Cruci. Că printr-însa au învățat babilonienii prăznuirea cea făcătoare de viață a învierii. Și Crucea cea robită de dânșii li s-a făcut mântuitoare nebuniei idolești; și mărturisitor, adevărat al minunilor, este pătimitorul Anastasie cel slăvit care se cinstește acum, dănțuind împreună cu îngerii și rugându-se pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Când de pe lemn...

Numai tu ai purtat în pântece nestrâmtorat pe Dumnezeu cel neîncăput, făcându-Se Om pentru bunătatea Sa, Preasfântă a lui Dumnezeu Mireasă. Pentru aceea te rog mântuiește-mă de relele care mă strâmtorează, ca trecând drept prin cărarea cea strâmtă, să ajung la lărgimea fericirii celei de acolo.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Văzând Preacurată pe Făcătorul a toată lumea, că rabdă multe ocări și se înalță pe Cruce, suspinai zicând: Prealăudate Doamne, Fiule și Dumnezeule, cum suferi necinste în trup? Vrând să cinstești zidirea Ta, Stăpâne. Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale celei nespuse, Iubitorule de oameni.

Troparul, glas 4.

Bunătate învățându-te și trezvindu-te întru toate, cu bună cunoștință ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai luat din vasul alegerii celei negrăite, și credința păzind, întocmai curgerea ai săvârșit, sfințite Apostole Timoteie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., a Mucenicului, asemenea.

Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Din Octoih unul pe 6, și ale sfinților două pe 8.

CANONUL Apostolului.

Facerea lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviință întru tărie s-a preamărit. Că aceasta Nemuritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, Israelienilor prin adânc cale nouă făcându-le.

Năvălirile patimilor și întunericul necunoștinței risipește-l prin rugăciunile tale, Fericite, cu Darul cel luminos al nepătimirii; ca să te laud după vrednicie, arătătorule de cele dumnezeiești.

Dumnezeu cel mai înainte cunoscător, Care poartă grijă pentru noi cu purtare de grijă înțeleaptă, văzând mai înainte frumusețea cugetului tău Timoteie, te-a învrednicit a fi împreună slujitor cu dumnezeieștii Apostoli, Mărite.

O Stăpânie mai presus de ființă cunoaștem, Care poartă grija tuturor, că Timotei elin fiind, luminându-se cu Darul lui Hristos, acum se numără Apostol împreună cu dumnezeiescul Pavel.

Alt CANON al Mucenicului.

Glasul și Irmosul același.

Luminându-se cu zorile cele prealuminate ale învierii Tale, Hristoase, Anastasie cel numit cu numele ei și trăgându-se de la răsărit, ca soarele luminează acum Biserica cu minunile.

Slavă...

Fiind plin de dragoste dumnezeiască, vitejește ai răbdat muncile, Mucenice Anastasie; și cu podoabele cele sihăstrești fiind împodobit, cu bucurie te-ai adus lui Hristos jertfă cu bun miros.

Și acum..., a Născătoarei:

Roagă-te Maică a lui Dumnezeu, să fie Blând și Milostiv credincioșilor Cuvântul, pe Care L-ai născut și a venit la noi trupește, că pe tine te avem apărătoare și mântuire.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Însuți Cela ce știi neputința...

Vărsatu-s-a Darul cu îndestulare în buzele tale, Preafericite, și a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui Hristos și aduc roadă prea înmulțită, Timoteie propovăduitorule al lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu, Apostole.

Picioarele tale după proorocie s-au înfrumusețat, Preafericite, că bine ai vestit preaînțelepte pacea, care întrece tot gândul cu adevărat, pe Mântuitorul și Domnul tuturor, Care a dezlegat războiul cel vechi al oamenilor.

Omorându-ți mădularele trupului, le-ai supus socotinței celei bune, fericite Timoteie, dând la partea cea mai bună stăpânirea celor rele, și patimile le-ai stăpânit și sufletul l-ai luminat, îndreptându-te cu dogmele lui Pavel.

Al Mucenicului:

Umblând pe cărarea cea strâmtă mai înainte prin sihăstrie, ai alergat și către mărirea muceniciei, aflând desfătare prin munci și culegând prin osteneli veselia cea cerească, slăvite Mucenice Anastasie.

Slavă...

Osteneala chinuirii tale a ieșit în toată lumea, Mucenice nebiruite, că punându-te împotriva păcatului până la sânge, te-ai făcut purtător de biruință și te-ai împodobit cu cunună de biruință.

Și acum..., a Născătoarei:

Din tine ne-a odrăslit nouă floarea cea neveștejită, care bine miroase la toată firea omenească, cu dumnezeiescul mir al firii sale, împreună cu Tatăl fără de început și din tine întrupat sub vreme, Preacurată Fecioară.

Irmosul:

Însuți Cela ce știi neputința ființei omenești și prin milostivire Te-ai închipuit într-însa, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ție: Sfântă este Biserica cea însuflețită a slavei Tale celei nepovestite, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glas 4:

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înfrumusețându-te cu dumnezeieștile daruri, ai împodobit luminata Mitropolie a Efesenilor, slăvite Apostole, că te-ai arătat propovăduitor împreună cu dumnezeiescul Pavel, vestind mai înainte tuturor Cuvântul mântuirii. Drept aceea cu credință prăznuim pomenirea ta.

Slavă..., a Mucenicului asemenea:

Ca unul ce erai luminat la cuget cu străluciri dumnezeiești, de Dumnezeu gânditorule Părintele nostru, te-ai arătat preacinstit în slava săvârșirii, și te-ai făcut cu dumnezeiasca înțelepciune cuvios întru sihăstrie și Mucenic prin sânge, Mucenice Anastasie. Pentru aceasta Hristos izvorăște întru tine Darul minunilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Înnoit-ai Preacurată cu dumnezeiască nașterea ta ființa pământenilor cea muritoare, fiind stricată de păcate; și ne-ai ridicat pe toți din moarte către viață nestricăcioasă. Pentru aceasta după datorie toți te fericim Fecioară prealăudată, precum ai proorocit.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut răstignit de bunăvoie pe Fiul tău și Dumnezeu. Pe care binecuvântată, roagă-L neîncetat, să ne dăruiască nouă iertare de greșeli.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Munte umbrit cu Darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avvacum, cu ochii cei de departe văzători mai înainte a vestit pe Sfântul lui Israil ce vrea să iasă dintru tine spre mântuirea noastră și înnoirea.

Alegând Preafericite a petrece întru chinuire, după lege ai supus gândului întreitele valuri ale patimilor prin înfrânare desăvârșit și ajungând la vârful bunătăților, mare propovăduitorule, cugetătorule de Dumnezeu, Timoteie.

Strălucind Pavel ca soarele, te-a trimis pe tine ca pe o rază luminoasă, arătătorule de cele dumnezeiești, Timoteie, spre povățuirea și întărirea noastră, care cu lumină îndestulată luminează lumea prealuminat.

Dorind cu fierbințeală de bunătatea cea mai desăvârșită, și prin dragoste unindu-te cu dânsa de Dumnezeu cuprinsule, ai petrecut viață potrivită doririi tale, văzându-ți totdeauna dorul, și umplându-te de vedenia lui.

Al Mucenicului.

Nimic nu te-a despărțit pe tine de dragostea lui Hristos, nici tăierea mădularelor, nici îngrozirea muncilor, nici sabia, nici moartea, nici focul, nici foamea, Anastasie cel împreună locuitor cu ceata cea cerească.

Slavă...

Cu osârdie ridicându-ți Crucea pe umeri, ai urmat poruncilor lui Hristos celor mântuitoare, și făcându-te următor Lui până la moarte, preabunule, acum te îndestulezi de strălucirea Lui.

Și acum..., a Născătoarei:

Viind maimarele voievod din Cer cu bucurie, bine ți-a vestit ție de față Curată, zicând: Că va ieși Dumnezeu cu trup din tine, Fecioară Preacurată, spre mântuirea noastră, celor ce pe tine cu dragoste te lăudăm.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dumnezeu fiind păcii. Tată îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare, dăruindu-ne pace L-ai trimis nouă. Deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.

Luminându-te de luminile cele fără materie, ale Luminii celei dintâi și pricinuitoare tuturor, ai luminat lumea cu propovăduire cinstită, arătându-te luminător al ortodoxiei, și de față având locul vieții, tăinuitorule de cele sfinte, Preafericite.

Ucenicul cel tare al dumnezeiescului Pavel, urmează urmelor învățătorului său, semănând credincioșilor învățăturile lui, prin care îndreptându-ne către lumina ortodoxiei, de noapte mânecând, Te slăvim Iubitorule de oameni.

Arătându-se Pavel a doua lumină, slujitoare Luminii celei dintâi, cu cunoștința Ei ne-a luminat pe noi. Acestuia s-a arătat Timotei împreună ostaș, îngrădindu-se cu toată întrarmarea lui de biruință.

Al Mucenicului:

Cel ce odinioară se lăuda peste măsură și îngrozea că va să cuprindă pământul, și în deșert se lăuda că va seca marea, cu vitejiile tale, înțelepte Mucenice Anastasie, de tot se calcă potrivnicul lui Dumnezeu.

Slavă...

După lege pătimind Mucenicul lui Hristos și biruind, arătat își ia darurile cele pentru nevoințe, lucrarea minunilor; că tămăduiește boli, și gonește draci cu puterea lui Hristos, lucrând minuni Anastasie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu nașterea ta Fecioară ai încetat blestemul Evei, mamei tuturor, răsărind lumii binecuvântare pe Hristos. Pentru aceea cu veselie mărturisindu-te pe tine cu gura și cu limba, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te fericim.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Din pântece pe Iona...

Căruță a lui Dumnezeu te-ai arătat Timoteie, purtând dumnezeiesc numele Lui înaintea tiranilor celor fără de Dumnezeu, cuprinsule de Dumnezeu, nespăimântându-te de sălbătăcia lor; că tu ai fost îmbrăcat cu puterea Mântuitorului cea nebiruită.

Cunună bine înfrumusețată ai primit Timoteie preafericite, de Dumnezeu cugetătorule Apostole, și după vrednicie porți diadema împărăției, și stai înaintea Scaunului Stăpânului tău, veselindu-te împreună cu Pavel în lăcașurile cerești, Preafericite.

Mirosind Timoteie preacinstite, mirul cel înțelegător al lui Hristos, care s-a vărsat prin trup pentru noi, te-ai împărtășit dintr-a Lui bună mireasmă, și ai împărțit Sfinte, din înțelegătoare bunătatea Lui, celor ce năzuiesc la tine cu credință, tăinuitorule al celor negrăite.

Al Mucenicului:

Luminându-te arătat cu strălucirea Crucii, ai risipit întunericul înșelăciunii și luptându-te cu tiranul, l-ai biruit prealăudate, și cu bucurie ai luat semnele biruinței, Mucenice al lui Hristos Anastasie înțelepte, dănțuind împreună cu oștile mucenicilor.

A Născătoarei:

Toată adunarea proorocilor învățându-se de Dumnezeu, a spus mai înainte taina celei negrăite și dumnezeieștii zămisliri, a lui Dumnezeu Cuvântul cea din tine, Maică Fecioară; că tu ai arătat de față sfatul cel vechi și prea-adevărat.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Și în Fecioară sălășluindu-Se Cuvântul și trup luând, a ieșit păzindu-o nestricată. Că Cel ce nu a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, o a păzit nevătămată.

CONDAC, glas 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Pe dumnezeiescul ucenic și împreună călătorul cu Pavel, pe Timotei toți credincioșii să-l lăudăm cu cântări, împreună cu dânsul cinstind și pe înțeleptul Anastasie, cel ce a strălucit din Persia ca o stea, și gonește patimile noastre cele sufletești și bolile trupului.

ICOS

Ca un pescar isteț a aruncat mrejele Darului, marele Pavel Apostolul, și întâi pe grăitorul de Dumnezeu, Timotei, ca pe un vânat sfânt l-a tras, și împreună cu dânsul înconjurând marginile, a tras din gâtlejul diavolului, pe cei ce au primit cuvântul credinței, din care a fost și viteazul Anastasie. Că crezând, toată rătăcirea Perșilor a părăsit, și numele lui Hristos pe umeri l-a purtat. Pentru aceasta cu dumnezeiescul Dar, gonește patimile noastre cele sufletești și bolile trupului.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, Sfântul Apostol Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Stih: Timotei de dumnezeiasca dragoste a cununilor arzând,

A vopsit pământul cu sângiurile prin toiege bătut fiind.

În a douăzeci și doua zi duhul și-a dat, Timotei cel lăudat.

Acesta a fost din cetatea ce se cheamă Listra, din tată elin și din Maică jidovească, ce o chema Eunichi. Deci făcându-se ucenic lui Pavel Apostolul și scriitor și propovăduitor dumnezeieștii Evanghelii, s-a lipit lângă cel mult iubit ucenic Ioan, si se făcu de acest Pavel Apostolul, episcop Efesului; că după ce scoase marea afară pe Ioan, precum povestesc cele ce s-au scris de Irineu episcopul Lugdunilor, de l-a dat la Efes, precum se povestește, și iarăși s-a izgonit la ostrovul Patmos de Domețian împăratul. Acest fericit Timotei cârmuia Efesul. Iar slujitorii de idoli, pentru prăznuirea obișnuită a patriei lor, ce se zicea Catagogion, ținând în Efes idoli pe mâinile lor, și punând niște chipuri de obraze, și cântând într-aceste cântece, gonind ca niște tâlhari, și pe bărbați și pe femei, și făcând mult omor, nesuferind fericitul Timotei a vedea grozăviile lor, și dojenindu-i, ca să se ferească de acele fapte scârnave, fu omorât de dânșii, năvălind asupra lui cu pari. Apoi sfintele lui moaște s-au adus la Constantinopol cu porunca marelui împărat Constantin, prin Sfântul Artemie duxul. Și s-a pus în biserica sfinților Apostoli, unde i se face și prăznuirea.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului, Preacuviosului Mucenic Anastasie Persul.

Stih: Anastasie sugrumare având în gât.

Se împodobește ca cu un gherdan preastrălucit.

Pe Anastasie sugrumarea îl săvârși.

În a douăzecea și doua zi.

Măritul Mucenic Anastasie a fost din Persia, pe vremea lui Hosroiu care împărățea peste Perși, și al lui Iraclie ce împărățea peste Romani; însă era de patrie Razih, dintr-un oraș ce se chema Nuni. Și-i era numele mai înainte Magundat, fecior unui vrăjitor ce-l chema Vav, de la care s-a învățat meșteșugul vrăjitoriei. care cu puțin mai înainte se numărase în ceata ostașilor ce se chema a Tironilor. Deci prădând Perșii locurile sfintei cetăți Ierusalimul, și prinzând pe mulți robi, fu luat de dânșii și cinstitul lemn al cinstitei Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos cea după trup patimă a răbdat, și de minunile ce se făcea de dânsul, adică de sfânta Cruce în țara lor, se dusese vestea, că Dumnezeul creștinilor a venit aicea. Deci Magundat fiind biruit de Darul lui Dumnezeu, cerca cu multă osârdie, să afle pentru Hristos, pentru aceea aflând de la un om credincios toată orânduiala Crucii, crezu în Hristos. De aci mergând la Calcedon, și aflând de înfrângerea Perșilor ce li s-a făcut de Iraclie, se duse la Ierapoli; unde aflând pe un lucrător de aur, lucră cu dânsul la meșteșug, iară de acolo se duse la Ierusalim, și se boteză în sfânta cetate, și se numi Anastasie. Și mergând la mânăstirea Sfântului Sava, luă sfânta schimă a monahilor. Și petrecând toată calea cea bună, ce aduce pe om spre faptă bună și învățând sfintele cărți și Psaltirea de rost, și pornindu-și mai vârtos și mai înfierbântat dorul ce avea către Dumnezeu, se rugă să-și săvârșească viața prin mucenicie și prin sânge, că văzând pe pereții bisericilor zugrăviturile sfinților, și auzind în cărți ca și cum ar fi aievea, foarte se aprindea spre a acestora urmare. Drept aceea i se arătă și în vis, unde luă un pahar de aur plin de vin, și-l bău tot, pe care socotindu-l că era semn poftei celei sădite în inima sa ce avea ca să mărturisească pentru Hristos, și împărtășindu-se cu dumnezeieștile Taine, ieșii din mânăstire, și se duse în Cesareea Palestinei, unde văzând pe vrăjitori, și batjocorind cele ce făceau ei, și numindu-se pe sine creștin, fu prins de dânșii, și adus la Marzavanâ, domnul lor. De către care îi fu poruncit a căra pietre. Unde mergând mulți din neamul lui, nu lipsi a face tot felul de ocară asupra lui, smulgându-i barba, că socoteau ocară neamului lor credința în Hristos. De aceea fu bătut de dânșii foarte rău, și aducându-se înaintea lui Hosroiu împăratul Perșilor, și mărturisind pe Hristos, și neprimind a se întoarce iarăși spre legea lor cea persienească, fu bătut cu toiege fără de milă, și l-au spânzurat de o mână, atârnându-i o piatră dedesubt. De aceea punându-i un laț de grumaz, nu putea nici să răsufle, și numai de-abia răsuflând, îi tăiară capul. Și se face soborul lui în sfânta sa mucenicie, ce este în lăuntrul bisericii Sfântului Apostol Filimon, în locul ce se numește strategie.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, Manuil, Gheorghie, Petru, Leon, Sionie, Gavriil, Ioan, Parod, și alți trei sute șaptezeci și șapte.

Stih: Sabia pe Manuil în două părți tăind.

Care în Hristos două firi nedespărțite este cântând.

Pe Gheorghe și Petru cărora este obștească slujirea către Dumnezeu.

Obștește îi taie pentru obștescul său Stăpân.

Leon avea sârguință neclintită cu adevărat.

Spre sabia ce pântecele i-a despicat.

Frica sabiei ce la grumaji s-a întins aproape.

De Gavriil și de Sionie era departe.

Nu s-au spăimântat de sabie fiind ostași.

Ioan și Leon cei prea-aleși.

Parod de mulțimea pietrelor fiind împroșcat.

Calea vieții dulce o a trecut cu adevărat.

Pe trei două zecimi încincite la număr ce prin sabie le-au omorât.

Cu înzecită șeptime pe ele le-a unit.

Acești sfinți din feluri de eparhii și locuri fiind, locuiau în Andrianopoli. Iar nemulțumitorii și necunoscătorii bulgari, au venit ca să stăpânească pe Greci. Deci pe Traci și pe Macedoni robindu-i, și pe însăși împărăteasa cetăților prigonind, au venit la Andrianopoli, și stăruind la ea trei zile, o au stăpânit. Deci acestea se făceau când împărățea răucredinciosul Leon Armeanul luptătorul de icoane; și când Crum stăpânea neamul Bulgarilor. Fiindcă intrând Crum în Andrianopoli după ce o a stăpânit, a scos afară patru mii de creștini, împreună și pe Preasfântul episcop al Andrianopolei, pe care aruncându-l la pământ, l-a călcat cu picioarele pe grumaji. Iar după ce a murit Crum, i s-a făcut diadoh Ducum. Iar după ce a murit și Ducum, s-a făcut guvernator Bulgarilor Dizang, om crud, sălbatic și neomenit, care și pe arhiereul Andrianopolei, Manuil cu numele, l-a spintecat în două, și tăindu-i mâinile de prin umere, l-a aruncat spre mâncarea fiarelor. Deci pentru sălbătăcia lui, pedepsit fiind de Dumnezeu cu orbirea ochilor, a fost omorât de ai săi. Și primind stăpânirea bulgarilor Murtagon, a omorât toți creștinii ce nu se supuneau a se lepăda de Hristos. Pe alții legându-i și la pedepse și munci supunându-i, iar pe alții chinuindu-i cu neomenoase chinuri, i-a scos din viață. Acesta și pe Sfântul arhiereu Delbetu Gheorghe și pe episcopul Petru, mai întâi fără omenie i-a zdrobit cu toiege, apoi le-a tăiat sfintele lor capete. Asemenea și pe ceilalți trei sute șaptezeci și șapte, cu sabia i-a omorât. Acesta și lui Leon și Ioan ostașilor creștinești, le-a tăiat capetele. Iar Sfântului Leon episcopul Niceei, care se părea a fi scopit, i-a spintecat pântecele cu sabia. Și lui Gavriil și lui Sionie, le-a tăiat capetele cu cuțitul. Iar pe Parod sfințitul preot, l-a osândit să fie omorât cu pietre; încă și pe alți mulți creștini cu feluri de munci muncindu-i, i-a omorât neomenitul; nu numai păgânul acesta Murtagon făcea acestea, ci și ceilalți ighemoni ai bulgarilor, care unii de la alții primeau stăpânirea, și aceștia, zic, toți spurcații, pe mulți creștini au omorât cu feluri de munci.

Cu ale lor sfinte rugăciuni. Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Pe tine Născătoare de Dumnezeu, cuptor înțelegător te cunoaștem credincioșii. Că precum a mântuit pe cei trei tineri Cel Preaînălțat, și pe mine tot omul în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinților Cel lăudat, și proslăvit.

Făcându-te împreună dănțuitor cu ceata cea cerească după vrednicie, Fericite, te veselești dimpreună bucurându-te, umplându-te de strălucire dătătoare de lumină, tăinuitorule al celor sfinte, Timoteie, și vestind pe Dumnezeu cel lăudat, și prea proslăvit.

Slujind cu sfințenie Evangheliei lui Hristos, Pavel cel prea dumnezeiesc, cu bucurie trimitea din vârful bunătăților cărți de Dumnezeu scrise către tine ucenicul Timotei, vestind pe Dumnezeul cel lăudat, și prea proslăvit.

Slăbiciunea trupului o întărea bună tăria sufletului, că viețuind tu pe pământ ca un fără trup, te-ai făcut Mucenic, de Dumnezeu fericite, zdrobindu-ți-se capul, slujitorule al Tainelor lui Dumnezeu.

Al Mucenicului.

Pătimitorul, arătând adevărată pildă vitejia lui, îndeamnă pe credincioși, să urmeze acum dumnezeieștii patimi celei de bunăvoie, care a suferit pentru noi, Dumnezeul părinților noștri, Cel lăudat și prea proslăvit.

Slavă...

Întocmai la putere se crede Treimea, de cei ce iubesc buna credință. Că vitejii pătimitori pentru Dânsa s-au chinuit, vărsându-și sângele, mucenicește împleticindu-se, dându-și sufletele arătat, și omorându-se cu foc.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Curată acoperirea lui Adam, din care a ieșit Păstorul Cel Preaînălțat, îmbrăcându-Se cu adevărat întru mine tot omul, pentru milostivirea Sa cea necuprinsă. Dumnezeul părinților Cel lăudat și proslăvit.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Arătatu-te-ai vrednic treptei îngerești, Timoteie fericite, că învățându-te mai presus de fire pentru cetele cele cerești, ai urmat luminării lor Înțelepte, cu care dimpreună bucurându-te, cânți: Bine să cuvinteze toată zidirea pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Arătatu-te-ai cugetâtoru-le de Dumnezeu ca un Apostol, îmbrăcat cu putere din Cer, care a venit cu mijlocire străină la ucenicii cei însuși văzători Cuvântului, o Timoteie. Cu care împreună bucurându-te, cânți: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Încetat-ai de a mai dori, Preafericite, ca unul ce ai ajuns cu adevărat la bunătatea cea mai desăvârșită, Timoteie învățătorule de Dumnezeu, luminându-te totdeauna cu lumina Treimii arătat. Și acum cânți veselindu-te: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Al Mucenicului:

De pe pământ te-ai înălțat către ceruri, purtând cunună Mucenice Anastasie, fugind de toată înșelăciunea dracilor, și călcând închinăciunile idolilor. Drept aceea veselindu-te acum, strigi: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Vopsindu-ți haina Mucenice preafericite, din sângiurile tale cele mucenicești, și Crucea purtându-o semn de sceptru, împreună cu Hristos, împărățești în veci Anastasie. Și acum veselindu-te cânți: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Cuvântul cel bogat, Care se slăvește cu cântări arhanghelicești, pentru noi a sărăcit, alegându-te Maică pe tine frumusețea lui Iacov, cea binecuvântată. Drept aceea lăudându-te pe tine, strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta cântând să strigăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Chipul Curatei nașterii tale...

Graiul lui David s-a împlinit, căci ca un fulger te-ai arătat în lume, luminând marginile cu învățăturile, pururea pomenite fericite Timoteie. Drept aceea neîncetat te mărim, arătătorule de Dumnezeu.

Umplându-te Preaînțelepte, și curat îndestulându-te de Raza cea începătoare de lumină, și de strălucirile Dumnezeirii celei în trei Sori, mântuiește Fericite de întunericul păcatelor, pe cei ce te cinstesc, învățătorule de cele sfinte, Preacinstite.

Socotind drept, Te slăvim întocmai cu Tatăl, Unule-Născut Fiule, și cu Duhul, întărindu-ne de învățăturile Apostolilor Tăi, Stăpâne, de ale lui Pavel propovăduitorul rânduielii Tale, și de ale lui Timotei, cugetătorul de Dumnezeu.

Al Mucenicului.

Cu râurile sângiurilor tale, Mărite, ai stins toată înșelăciunea idolilor; iar plinirea Bisericii o ai luminat. Pentru care prea-alesule, nu înceta rugând pe Stăpânul, ca să te fericim toți.

Slavă...

O cât este mai presus de cuvânt slava ta, și luminarea cea dumnezeiască și negrăită cu adevărat, de care te-ai împărtășit ca un biruitor Anastasie, stând înaintea Stăpânului Hristos. Pe Care și acum roagă-L, pentru noi cei ce te lăudăm.

Și acum..., a Născătoarei:

O ce înfricoșată minunea ta, că tu Fecioară Născătoare de Dumnezeu, născând pe Dumnezeu Cuvântul, ai arătat taina cea mai înainte de neamuri, și de veacuri ascunsă, întru Dumnezeu cel ce a zidit toate.

Irmosul:

Chipul nașterii tale celei curate, l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Și acum te rugăm, ca să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine Născătoare de Dumnezeu neîncetat.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Doimea cea cu chip prealuminos astăzi strălucind mai luminat decât soarele, toată lumea o luminează Timotei Apostolul, cel de un scaun cu Apostolii și dumnezeiescul Anastasie, veselia sihaștrilor și lauda mucenicilor.

A Născătoarei:

Preacurată Maică a lui Dumnezeu, vestirea cea mare a Apostolilor și a mucenicilor, a proorocilor și a cuvioșilor, îmbunează-ne nouă robilor tăi pe Fiul tău și Domnul, Născătoare de Dumnezeu, când va ședea să hotărască cele după vrednicia fiecăruia.

STIHOAVNA din Octoih.

Apoi Stih, glas 1: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Pe viteazul pătimitor Anastasie, care s-a nevoit bine pentru buna credință, veniți noroade să-l lăudăm, zicând: Bucură-te părtinitorule cel tare al credinței, după Prooroci și după Apostoli. Bucură-te cela ce ai în sineți pe Hristos, urmând lui Pavel prin fapte. Bucură-te limanul cel neînviforat al bolnavilor. Bucură-te lauda noastră, și veselia lumii.

Slavă..., glas 5:

Cuvioase Părinte, surpând cu puterea Crucii toată înșelăciunea Babilonului, te-ai făcut biruitor midilor și haldeilor celor înțelegători, nu te-ai îndulcit de netezimea desfătărilor. Nu te-ai spăimântat de focul ispitelor. Drept aceea Hristos Dumnezeu te-a încununat cu daruri de biruință. Pentru aceea stând împreună cu îngerii Anastasie, roagă-te către Domnul cerând pace și sufletelor noastre mare milă.

Și acum..., a Născătoarei.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te porumbița cea aleasă, poleită cu aripile fecioriei, și turturea preafrumoasă și rândunea prea-aleasă, și pasăre preacurată. Mielușea care ai născut pe Mielușelul Dumnezeului nostru, junice dumnezeiască, care ai purtat jugul Celui ce poartă păcatele noastre. Via cea prearoditoare, care înflorește strugurii bunei credințe, ce dă vinul muceniciei. Pe Dânsul roagă-L, să se dea robilor tăi mare milă.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea:

Stând lângă Crucea Ta, Iisuse, ceea ce Te-a născut, tânguindu-se plângea strigând: Nu rabd Fiule a Te vedea pironit pe lemn, pe Cela ce Te-am născut. Că eu am scăpat de dureri, ca una ce am fost fără bărbat, și cum acum sunt cuprinsă de dureri și mă sfărâm la inimă eu cea fără prihană? Că acum s-a împlinit cuvântul, care a zis Simeon, că prin inima mea va trece sabie. Dar acum o Fiul meu! Scoală-te și mântuiește pe cei ce Te laudă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Octoih și din Canonul apostolului Cântarea a 3-a pe 4. Prochimen, glasul al 8-lea: În tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Apostolul către Timotei: Fiule Timotei, mulțumesc lui Dumnezeu... Aliluia, glasul 1: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale Doamne... Evanghelia lui Luca: În vremea aceea, arătat-a Domnul și alți șaptezeci de ucenici... CHINONICUL: În tot pământul a ieșit...