SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

Punem Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cu gura cea de Dumnezeu grăitoare, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, și cu limba ta cea cuvântătoare de Dumnezeu, ai arătat pe Cel lăudat în Treime, pe Dumnezeu Cel de o Ființă, pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Duhul Sfânt, și ai uscat nebunia elinilor și minciuna, propovăduind adevărul, cu cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu.

Și vederea ta a fost cinstită, și chipul tău smerit, sfințite Grigorie. Pentru aceasta te cinstim cu cântări de bucurie, și zicem: Bucură-te stea înțelegătoare, care luminezi marginile, cu strălucirea înțeleptelor tale cuvinte: Bucură-te trâmbița care propovăduiești lumii poruncile lui Iisus.

Organul cel mult glăsuitor, alăuta cea bine alcătuită, fluierul și vioara cea dulce răsunătoare, pe Ierarhul cel preaînalt, și marele învățător al Bisericii lui Hristos, să-l lăudăm cântând: Bucură-te adâncul Dumnezeiescului Dar! Bucură-te înălțimea cereștilor înțelegeri, Părinte al părinților Grigorie.

Cu praștia dumnezeieștilor tale cuvinte, de Dumnezeu insuflate, cu putere, Preaslăvite, ai împrăștiat ca pe un lup pe Arie, și departe l-ai gonit de la turma lui Hristos, păstorule preabune, păzind oile tale întru pășunea Treimii, pentru aceasta pe tine te cinstim, păstorule al păstorilor, Grigorie.

Slavă..., glas 6.

Pe mai-marele păstorilor, și cinstea patriarhilor, pe tăinuitorul văzătorilor de Dumnezeu, și mintea cea preaînaltă a cugetării de Hristos, adunându-ne o gânditorii de Dumnezeu, cu duhovnicești laude să-l lăudăm zicând: Bucură-te izvorule al cuvântării de Dumnezeu, râul înțelepciunii, și curgerea dumnezeieștii cunoștințe. Bucură-te stea prealuminoasă, că lumea toată luminezi cu dogmele tale. Bucură-te cel ce ești mare apărător al bunei credințe, și al relei credințe gonitor preaslăvit. Ci o preaînțelepte, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, pentru cei ce săvârșesc pururea cu credință și cu dragoste, pomenirea ta cea plăcută lui Dumnezeu, și cinstită.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână, cu Ierarhul Grigorie, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 2.

Podobie: Casa Eufratului...

Veniți iubitorilor de dumnezeiasca înțelepciune, pe dumnezeiescul cuvântător de Dumnezeu, să-l lăudăm strigând: Bucură-te înțelepte Grigorie.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune, și cugetul inimii mele pricepere.

Gura cea sfințită, limba cea de Dumnezeu grăitoare, și dumnezeiasca minte a înțeleptului Grigorie, toți să o lăudăm, de Dumnezeu înțelepților.

Stih: Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

Casă de taină, a dumnezeieștilor sale cuvinte, a gătit tuturor, marele Grigorie; veniți credincioșilor să ne ospătăm.

Slavă...

Întru cinstita Treime, în Tatăl, Cuvântul și Duhul, dumnezeiescul cuvântător de Dumnezeu, a crede a învățat, într-un Dumnezeu nedespărțit.

Și acum..., a Născătoarei:

În tine Maica lui Dumnezeu, și întru Dumnezeiescul tău Fiu, marele cuvântător de Dumnezeu, a crede a învățat, Marie, Maică Fecioară.

Troparul, glas 1.

Fluierul cel păstoresc al cuvântării tale de Dumnezeu, a biruit trâmbițele ritorilor; că ție celui ce ai cercat adâncurile Duhului, și frumusețile vorbei ți s-au adăugat. Deci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii:

Gavriil zicând ție, Fecioară, bucură-te!, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin nașterea ta.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi...

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 8, glas 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Părinte Grigorie, buzele tale nu le-a acoperit mormântul, solitorul uitării, că a dumnezeieștii cuvântări gură te-ai arătat, dogmele bunei credințe și acum lumii grăindu-le. Pentru aceasta roagă-te, ca să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă. De două ori.

Părinte Grigorie, înțelepțește de trup te-ai ferit, de cel vrăjmaș și înșelător, și în căruța bunătăților cea cu patru cai, la Cer mergătoare suindu-te, ai zburat la frumusețea cea nespusă. De care săturându-te, acum te rogi să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Părinte Grigorie, lui Dumnezeu și oamenilor ai fost credincios mijlocitor cu Darul; și acum cu rugăciunile tale cele cu bună îndrăzneală bine Milostiv făcându-ne nouă, pe Hristos Domnul nu înceta a-L ruga, Cuvioase, să dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Alte Stihiri, glas 2.

Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Veniți cu sfințite cântări să lăudăm pe grăitorul de Dumnezeu, pe ochiul cel priveghetor al Darului, și gura cea preaînțeleaptă a Duhului, pe luminătorul lumii cel strălucit, și marele glăsuitor al Bisericii. Lauda ortodoxiei cea prealuminată, curgerea cuvântării de Dumnezeu, râul dumnezeieștilor dogme cel pururea curgător, izvorul cel ce izvorăște apele dumnezeieștii dulceți. De două ori.

Cu dragoste duhovnicească astăzi să lăudăm pe Ierarhul, pe cel întocmai la obicei cu Apostolii, apărătorul bunei credințe, izvorârea grăirii de Dumnezeu, râul învățăturii cel preadulce, întărirea cuvintelor celor înalte grăitoare. Buzele cele din Cer tunătoare, limba cea cu foc suflătoare, vistieria înțelepciunii, pe propovăduitorul Cuvântului, podoaba credincioșilor.

Cu cântări după datorie toți să lăudăm pe cuvântătorul de Dumnezeu, pe păzitorul turmei lui Hristos și vânătorul lupilor, cel preaînțelept. Pe smulgătorul neghinelor celor înstrăinate, pe semănătorul dreptelor dogme, cel preaminunat. Pe izgonitorul ereticilor cel preatare, care a înmulțit cu adevărat, cu dumnezeiasca priveghere talanții lui Hristos, precum s-a căzut, și lumea a luminat cu dumnezeieștile străluciri ale învățăturilor.

Slavă..., glas 8.

Limba ta cea deșteptată spre învățătură, glăsuind în urechile inimilor, sufletele leneșilor le ridică, și prin cuvintele cele de Dumnezeu grăitoare, scară se află, care suie pe cei de pe pământ la Cer. Pentru aceasta Grigorie, de Dumnezeu cuvântătorule, nu înceta rugându-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască din nevoi sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Împăratul cerurilor pentru iubirea de oameni, pe pământ S-a arătat, și cu oamenii a petrecut. Că din Fecioară Curată trup luând, și dintr-însa ieșind cu lucrarea, Unul este Fiul îndoit în fire, dar nu în fețe. Pentru aceasta pe Acesta desăvârșit Dumnezeu și Om desăvârșit, cu adevărat propovăduindu-L, mărturisim pe Hristos Dumnezeul nostru; pe Care roagă-L Maică nenuntită, să se miluiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei și citire.

De la Pilde citire:

Cap. 1, Vers 8.

Pomenirea dreptului cu laude, și binecuvântarea Domnului pe capul lui. Fericit este omul, care a aflat înțelepciunea, și muritorul ce știe priceperea; că mai bună este neguțătoria acesteia, decât a aurului și a argintului visteria. Și mai scumpă este decât pietrele cele de mult preț, și tot ce este scump nu este vrednic ei; pentru că lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și slavă. Că din gura ei este dreptate, legea și mila pe limbă le poartă. Deci ascultați-mă pe mine o fiilor, că lucruri de cinste voiesc să zic. Și fericit este omul care căile mele va păzi. Că ieșirile mele sunt ieșiri de viață, și se gătește vrere de la Domnul. Pentru aceasta vă rog pe voi, și pun înainte glasul meu fiilor omenești. Că eu înțelepciunea am tocmit, sfatul și știința și gândul eu l-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea, și a mea este tăria. Eu pe cei ce mă iubesc pe mine, îi iubesc; și cei ce mă caută vor afla Dar. Înțelegeți dar cei fără de răutate chibzuiala, și cei neînvățați lipiți-vă inima. Ascultați-mă pe mine iarăși; că lucruri de cinste voiesc să zic. Și voi scoate din buzele mele cele drepte, că adevărului se va învăța grumazul meu, și urâte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Că dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimica nu este într-însele strâmb, nici răzvrătit. Toate sunt drepte celor ce înțeleg și netede celor ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi adevărul, ca să fie în Domnul nădejdea voastră, și să vă umpleți de Duh.

De la înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 10, Vers 32.

Gura dreptului izvorăște înțelepciune și buzele oamenilor înțelepți știu Darul cel bun. Gura înțelepților se învață înțelepciune, și dreptatea mântuiește pe dânșii din moarte. Sfârșindu-se omul drept, nu-și piere nădejdea; că fiul drept se naște întru viață. Și întru bunătățile sale va culege roada dreptății. Lumina drepților este dea-pururea, și de la Domnul vor afla Dar și slavă. Limba înțelepților știe cele bune, și în inima lor odihnește înțelepciunea. Iubește Domnul inimile cele cuvioase, și primiți sunt lui toți cei fără prihană în cale. Înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că sosește la cei ce o doresc mai înainte de ce o cunosc pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va osteni, și cel ce priveghează pentru dânsa degrab fără de grijă va fi. Că pe cei vrednici ei, singură umblă împrejur căutându-i și în cărări se arată lor cu bună priință, pe înțelepciune niciodată nu o biruiește răutatea. Pentru aceasta am fost și iubitor frumuseții ei; și o am iubit, și o am căutat pe dânsa din tinerețile mele. Și o am căutat să o aduc mie mireasă. Ca pe Stăpânul tuturor o am iubit, că este învățătoare întru ascuns de știința lui Dumnezeu, și aflătoare de lucrurile Lui. Ostenelile ei sunt bunătățile și învață aceea curățenie și minte, și dreptate, și bărbăție, decât care mai de trebuință nimic nu este întru viața oamenilor. Și de poftește cineva multă știință, știe cele trecute și cele ce vor să fie le semuiește, știe tălmăcirea cuvintelor, și dezlegările vorbelor celor ascunse, semne și minuni mai dinainte știe, și întâmplările vremilor și ale anilor, și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este într-însa, și slavă întru împărtășirea cuvintelor ei. Pentru aceasta am făcut vorbă către Domnul, și m-am rugat Lui, și am zis dintru toată inima mea; Dumnezeule al părinților, și Domnul milei, Cel ce ai făcut toate cu Cuvântul Tău și cu înțelepciunea Ta ai tocmit pe om ca să stăpânească făpturile cele făcute de Tine, și să îndrepteze lumea întru cuviință și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe scaunele Tale și nu mă despărți pe mine de la slugile Tale, că eu sunt robul Tău, și fiul slujnicei Tale. Trimite-o pe dânsa din ceruri, de la lăcașul Tău Cel Sfânt, și de la Scaunul slavei Tale, ca fiind cu mine să mă învețe ce place înaintea Ta; și să mă îndrepteze spre cunoștință, și să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt cu temere, și cu greșeală cugetele lor.

De la Înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 4, Vers 7.

Dreptul de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețile sunt cinstite, nu cele de mulți ani, nici cele ce se numără cu numărul anilor. Și căruntețile sunt înțelepciunea oamenilor, și vârsta bătrâneților viață nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a iubit; și viețuind între păcătoși, s-a mutat. Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau înșelăciunea să înșele sufletul lui. Că râvna răutății întunecă cele bune, și neînfrânarea poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Sfârșindu-se peste puțin, a plinit ani îndelungați. Că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceea S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutății. Și noroadele văzând, și necunoscând, nici punând în gând una ca aceasta. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glas I, singur glasul.

A lui Anatolie:

Cu dumnezeiești fapte trupul împreună cu sufletul după lege curățindu-ți, hotarele cuvântării de Dumnezeu ai străbătut, dumnezeieștile taine învățându-te, de Dumnezeu arătătorule Grigorie. Și în norul cel neapus intrând, așezarea de lege cea de Dumnezeu însemnată ai luat, care înseamnă pe Treimea Cea de o Ființă. Căreia închinându-ne prin tine, cântând zicem: Unime, Ceea ce ești în Treime cunoscută, miluiește-ne pe noi.

Cu cuvântul Lui, Dumnezeu deschizându-ți gura ta, ai tras Duhul înțelepciunii. Și umplându-te de Dar, dumnezeieștile învățături ai tunat, de trei ori fericite Grigorie, și cu puterile îngerești împreunându-te, lumina cea întreită și nedespărțită ai propovăduit. Pentru aceasta cu ale tale cuvinte luminându-ne Grigorie, ne închinăm Treimii celei cunoscute întru o Dumnezeire, spre mântuirea sufletelor noastre.

Cu limba ta cea de foc de Dumnezeu grăitorule Grigorie, limbile cele vătămătoare, cele luptătoare împotriva lui Dumnezeu, ale ereticilor le-ai, ars; că dumnezeiască gură te-ai arătat, care cu Duhul a grăit măririle lui Dumnezeu. Și cu scrisorile ai însemnat Ființa cea întocmai puternică a Treimii celei nevăzute, și cu Lumina cea întreit strălucitoare luminând lumea cea pământească, te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Slavă..., glas același.

Cu dumnezeiești fapte trupul împreună cu sufletul după lege curățindu-ți, hotarele cuvântării de Dumnezeu ai străbătut, dumnezeieștile taine învățându-te, de Dumnezeu arătătorule Grigorie. Și în norul cel neapus intrând, așezarea de lege cea de Dumnezeu însemnată ai luat, care înseamnă pe Treimea Cea de o Ființă. Căreia închinându-ne prin tine, cântând zicem: Unime, Ceea ce ești în Treime cunoscută, miluiește-ne pe noi

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru rugăciunile tuturor sfinților, Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dăne-o nouă, și ne miluiește pe noi ca un Îndurat.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5;

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te izvorul dumnezeieștii cuvântări, și lăcașul privirii la cele preaînalte. Că adâncul cel de sus, Părinte, cu binecuvântat gând cercându-l, tuturor l-ai arătat, întreit luminătoare a fi o amestecare a Luminii unită întru unirea Dumnezeirii, și întreită întru cinstitele Ipostasuri; și cu curăția vieții și cu strălucirea cuvintelor, ai învățat a cinsti pe Preasfânta Treime de Dumnezeu insuflate. De la Care roagă-te, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.

Cu raza cuvântării de Dumnezeu, noaptea cea întunecată a eresurilor o ai stricat, că la izvorul luminilor cu gând de Dumnezeu cinstitor, și de Dumnezeu înțelepțit ajungând, de Dumnezeu cuvântătorule, razelor celor ce se trimit de acolo te-ai împărtășit. Că strălucită mintea ta ca o oglindă făcându-ți, lumina Dumnezeirii cea întreită și nedespărțită, Părinte ai luat prealuminat, și Raza cea unită din-destul, o ai încăput, pe Care acum roagă-o, să dea sufletelor noastre mare milă.

Stih: Gura dreptului va deprinde înțelepciune, și limba lui va grăi judecată.

Bucură-te râul lui Dumnezeu, cel pururea plin de apele Darului, care veselești toată cetatea Împăratului Hristos, cu dumnezeiești cuvinte și învățături. Izvorule al desfătării, noianul cel nedeșertat. Păzitorule cel adevărat, și după lege al dogmelor. Apărătorule al Treimii cel preacald, organul Duhului, minte deșteaptă, limbă bine glăsuitoare, care adâncul Scripturilor ai tâlcuit; pe Hristos acum roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 8:

Inimile credincioșilor, cu limba ta arându-le Grigorie, rodurile bunei credințe pururea înflorite ai crescut într-însele lui Dumnezeu, și le-ai împodobit cu curăția gândurilor, tăind din rădăcină eresurile cele spinoase. Pentru aceasta primind laudele noastre, dumnezeiască alăută, ochiul cel priveghetor, păstorule al păstorilor, vânătorule de lupii cei înțelegători. Roagă-te cu dinadinsul Cuvântului, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară ceea ce nu știi de mire, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup. Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană; care tuturor dăruiești curățire de păcate; acum rugăciunile noastre primindu-le, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor.

Troparul Sfântului, glas 1.

Fluierul cel păstoresc al cuvântării tale de Dumnezeu, a biruit trâmbițele ritorilor; că ție celui ce ai cercat adâncurile Duhului, și frumusețile vorbei ți s-au adăugat. Deci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre. De două ori.

Și Născătoare de Dumnezeu... o dată.

Și citirea Cuvântului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparul Sfântului, de două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

După întâia Catismă, Sedealna, glas 3.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Dumnezeieștii străluciri făcându-te moștean, cu viață nematerialnică ai viețuit, cu sfințirea întocmai numit. Că mai presus de fire luminat descoperind învățăturile, în ortodoxie, credința o ai întărit, Părinte Cuvioase. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Slavă... asemenea:

Stâlp al Bisericii ai fost, avuție nefurată a bunei credințe te-ai arătat, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, luminându-ți viața ta cu nepătimire și descoperind dogmele Treimii, Părinte Preacuvioase. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Și acum..., a Născătoarei:

De dumnezeiasca fire nedespărțindu-Te, trup S-a făcut în pântecele tău, ci Dumnezeu a rămas, după ce S-a făcut Om, Cel ce după naștere, ca și mai înainte de naștere Maică Fecioară cu totul fără prihană te-a păzit, însuși Domnul. Pe Care cu osârdie roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

După a doua Catismă, Sedealna, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Priveghind la Cuvântul adevărului lui Hristos, stăpânia Treimii, Dumnezeu o ai cuvântat, și păgânătatea lui Arie și cea fărădelege a lui rea credință surpând, ca un viteaz al bunei credințe, și părtinitor Ierarhe, ai luminat pe cei ce dormeau întru întunericul necunoștinței. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Patimile sufletului meu cele cu multe dureri, și bolile trupului meu degrab le vindecă, și rătăcirile minții mele așază-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, și întru liniștea gândurilor, a aduce rugăciuni curate Împăratului tuturor învrednicește-mă de Dumnezeu Născătoare, și a cere iertare greșelilor.

După polieleu, Sedealna, glas 8.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Defăimând înșelăciunea celor rău-credincioși, și Scripturile deschizând cu dumnezeiască cuviință, ai trimis învățături, care au îndulcit cu adevărat mai mult decât mierea inimile credincioșilor, vrednicule de minune, a sluji Treimii întru Unimea Dumnezeirii. Pentru aceasta chipul Mântuitorului în Icoană L-ai pus înainte, să sărutăm cu dragoste omenirea, cuvântătorule de Dumnezeu, Grigorie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Când va veni să judece tot pământul Stăpânul tuturor și Făcătorul, cu cele dea-dreapta să mă împreuni pe mine osânditul, și din întunericul cel mai dinafară și din toată munca pe mine netrebnicul robul tău să mă scoți, rogu-mă; ca cu mulțumire să măresc bogăția bunătății tale, de Dumnezeu Născătoare cu totul fără prihană, și să strig ție bucurându-mă. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Deci Antifonul dintâi al glasului al patrulea

Prochimen, glasul al 4-lea:

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune, și cugetul inimii mele pricepere.

Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan:

(X, 1 - 9)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat vă spun vouă; cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur și tâlhar. Iar cine intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui; și oile sale le cheamă pe nume și afară le mână. Și când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor și oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei, dar ei n-au înțeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăși le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat vă spun vouă; Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine, sunt furi și tâlhari; dar oile nu i-au ascultat Eu sunt ușa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui; și va intra și va ieși, și pășune va afla.

După Psalm 50. Slavă..., glas 2.

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glas 6.

Cuvioase de trei ori fericite preasfințite Părinte, păstorule cel bun, și al lui Hristos mai-marelui păstorilor ucenice, cel ce ți-ai pus sufletul tău pentru oi, tu și acum prealăudate, de Dumnezeu cuvântătorule Grigorie, cere cu rugăciunile tale, să ne dăruiască nouă mare milă.

CANOANELE

Al Născătoarei de Dumnezeu cu Irmosul pe 6. Și ale Sfântului două pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Cântarea 1-a, Glas 8:

Irmos:

Să cântăm Domnului, Celui ce a povățuit pe norodul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a proslăvit.

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, care pe Cuvântul cel întrupat pururea veșnic și preadumnezeiesc, mai presus de fire L-ai născut, pe tine te lăudăm.

Pe Tine Strugurul cel purtător de viață, Care izvorăști dulceața mântuirii a toată lumea, Fecioara Te-a născut Hristoase.

Neamul lui Adam la fericirea cea mai presus de minte, prin tine fiind ridicat Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te lăudăm pe tine.

CANONUL cel dintâi al Ierarhului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 1:

Irmos: Hristos se naște, slăviți-L...

Pe cuvântătorul de Dumnezeu cel al doilea, pe stâlpul cel ceresc luminos, trâmbița înțelepciunii lui Dumnezeu, veniți iubitorilor de cuvintele acestuia, cu dragoste adunându-ne, să-l lăudăm, ca pe un cuvântător de Dumnezeu.

Cuvântul cel fără început al Tatălui, Care ca un Dumnezeu este purtător de grijă a toate, cu puterea cea de grijă purtătoare, Fericite, Dar de cuvânt și de înțelepciune minții tale dăruindu-ți, Bisericii ca unei maici pe tine Dar te-a dăruit.

Mintea stăpân făcându-ți, poftele trupești ți-ai înfrânat și încăpător făcându-te dumnezeieștilor străluciri, pe un Dumnezeu în Trei Fețe a cinsti, ne-ai luminat pe noi Grigorie.

A Născătoarei:

Înțelepciunea lui Dumnezeu case eiși și-a zidit, în pântecele tău sălășluindu-Se, ceea ce ești cu totul fără prihană, și plină de Dar, și mai presus de minte S-a arătat ca un om, cu acesta unindu-Se după Ipostas, Curată.

Alt CANON al Ierarhului.

Facere a aceluiași Teofan.

Cântarea 1-a:

Irmos: Laudă de Dumnezeu văzătorul...

Mântuirea începătorului neamului și a patimilor noastre, sângele cel dumnezeiesc, ce a curs, ai stătut a-l aduce întru jertfă, și acum Grigorie preaînțelepte, fă-ne nouă pe Dumnezeu, Milostiv.

Slavă...

Table de Dumnezeu însemnate a luat Moise, intrând în nor oarecând, iară tu punându-ți în minte masa cea de Dumnezeu primită, cu dinadinsul pe Dumnezeu ai rugat.

Și acum..., a Născătoarei:

Vrând pentru milostivirea Sa, să cheme din moarte și din stricăciune firea omenească, Dumnezeu cel peste toate, Fecioară Preacurată, în curat pântecele tău S-a sălășluit.

Catavasie: Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați și pe Tine Te laudă duhul meu.

Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile cumplitelor înconjurări.

Strămoașei Eva tu te-ai făcut îndreptare, pe Începătorul vieții lumii născându-L, Născătoare de Dumnezeu.

Încinge-mă cu putere, Preacurată, care cu adevărat pe Dumnezeu L-ai născut cu trup; puterea Tatălui cea ipostatnică.

Alt Canon,

Irmos: Fiului celui mai înainte...

Având izvorul înțelepciunii, care neîncetat izvorăște învățăturile cele de Dumnezeu înțelepțite, Preafericite, ai umplut Biserica lui Hristos, care strigă lui Dumnezeu, Celui ce este peste toate: Sfânt ești Doamne.

Propovăduitorul bunei credințe cel cu glas mare, și cuvântătorul de Dumnezeu cel binevestit al cuvântării de Dumnezeu, vistieria privirii la cele de sus, din-destul ne pune nouă înainte, și ne împarte bogat bogăția cea neîmpuținată.

Ritorul cel cu foc insuflat, alăuta Darului cea de Dumnezeu vestitoare, cu suflare de Dumnezeu grăitoare, și cu glas insuflat de Dumnezeu, glăsuind prealuminat, cântarea Ființei Celei în Trei Staturi, nouă ne-a cântat.

A Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare împărăteasă a toată făptura, pe Hristos Împăratul tuturor rugându-L nu înceta, pe Care L-ai născut spre mântuirea noastră celor de pe pământ, să mântuiască, pe cei ce te laudă pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Ceea ce mai înainte...

Cela ce mai înainte de ieșirea din pântece ai fost vestit, ceea ce te-a născut Cuvioase Părinte, numirea purtându-ți după vrednicie Ierarhe înțelepte, din tot sufletul strigăm ție Părinte: Bucură-te.

Slavă...

Cela ce mai înainte decât a voi cele rele, soție și ajutătoare prin dumnezeiești arătări ți-ai ales curăția cea văzătoare de Dumnezeu, și înțelepciunea, apărătorule al credincioșilor veselindu-ne, strigăm: Bucură-te Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Alunecarea cea dedemult a strămoașei Eva o ai îndreptat, primind întru tine pe Cuvântul Tatălui, Cel ce a îndreptat pe cei surpați, cu putere nebiruită, Maică Fecioară.

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc...

Sedealna, glas 8: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Deschizându-ți gura cu Cuvântul lui Dumnezeu, ai răspuns înțelepciune propovăduitorule al Luminii, și cunoștință dumnezeiască lumii ai semănat, întărind cu adevărat dogmele părinților, și ca Pavel te-ai arătat apărător credinței. Pentru aceasta și cetățean împreună cu îngerii ești, și împreună vorbitor cu dânșii te-ai arătat fericite, de Dumnezeu grăitorule Grigorie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Când va veni să judece tot pământul, Stăpânul tuturor și Făcătorul, cu oile cele dea-dreapta să mă împreuni pe mine cel osândit, și din întunericul cel mai din afară, și din toată munca pe mine netrebnicul robul tău să mă scoți Preacurată, rogu-mă; ca cu mulțumire să măresc bogăția bunătății tale, Născătoare de Dumnezeu cu totul lăudată, și să strig ție bucurându-mă: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să-mi dăruiască; că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne taina iconomiei Tale, înțeles-am lucrurile Tale, și am preamărit Dumnezeirea Ta.

Holdă nearată, care ai răsărit Spicul cel făcător de viață, Care dă lumii viață, Născătoare de Dumnezeu, mântuiește pe cei ce te laudă pe tine.

Născătoare de Dumnezeu Preacurată pe tine toți cei luminați te cunoaștem, că ai născut Soarele dreptății pururea Fecioară.

Curățire dăruiește neștiințelor noastre, ca Cel ce ești fără de păcat, și împacă lumea Ta, Dumnezeule, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.

Alt Canon,

Irmos: Toiag din rădăcina lui Iessei...

Tăinuitor Treimii făcându-te, cu a acesteia cunoștință lumea ai luminat, Înțelepte, razele dogmelor strălucindu-le, Cuvioase, ale învățăturii tale celei adevărate, la care gândind pururea, toți pe tine cu bună credință te lăudăm.

Luceafăr luminos bunei credințe ai răsărit, primind întru tine lumina cea cu trei străluciri, și noaptea cea întunecată a păgâneștilor eresuri, cu raza dogmelor tale celor înțelepte, o ai gonit, și sufletele credincioșilor Părinte le-ai luminat.

Pe mintea cea mai presus înființată, izvorul Cuvântului și al Duhului, Care sunt din Cel pururea veșnic, cu tunetul cel de Dumnezeu grăitor, Preafericite, Dumnezeu a fi zicându-o, cu bună credință o ai învățat. Aceasta de la Dânsul fiind învățat, de la Dumnezeirea cea dumnezeiește stăpânitoare cu adevărat și de lumină începătoare.

Suitu-te-ai în muntele bunătăților, de cele de jos osebindu-te, și de la lucrurile cele muritoare depărtându-te, și table cu mâna lui Dumnezeu scrise, învățăturile curatei teologii ai luat, învățătorule de tainele cele mai presus de lume, Grigorie.

A Născătoarei:

Pe Adam, cel din voia sa mai înainte căzut, l-ai ridicat, ceea ce ești cu totul fără prihană, născând Viața cea cu un Ipostas din pântece fecioresc, curățit cu Duhul. Și la desfătarea cea nepătimitoare, și dumnezeiască și nestricată, iarăși l-ai adus, Stăpână.

Alt Canon,

Irmos, același.

Cu minunatul Avvacum stând la dumnezeiască paza ta Grigorie, și pe Cel ce este pe umerii Heruvimilor cunoscându-L, mântuirii celei a toată lumea te-ai făcut vestitor, pururea strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Mai-marilor cetelor, celor ce se arată aproape, și înaintea lui Dumnezeu stau, asemănându-te preaînțelepte, și cele ce sunt mai presus decât aceea, cu mintea înconjurându-le, iară nu partea cea de jos; ai ajuns la starea cea preaînaltă, de acolo aducând oamenilor bogăție neîmpuținată.

Slavă...

Cela ce ai intrat în norul cel necuprins, și ca dintr-o fereastră de piatră ai văzut spatele, adică firea cea trupească amestecată cu cea fără trup, și amestecării celei neamestecate ai fost arătător, sluga lui Hristos; pe Acesta fă-L Milostiv robilor tăi.

Și acum..., a Născătoarei:

Munte înțelegător tu te-ai arătat, din Care S-a tăiat negrăit Piatra cea cinstită, Care a zdrumicat chipul întunecatei înșelăciuni, și cu luminarea Darului a luminat, pe cei ce cu credință pururea strigă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Catavasie: Acoperit-au cerurile bunătatea...

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Mânecând, strigăm Ție Doamne; Mântuiește-ne pe noi, că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm.

Potolește viforul patimilor mele cel nestătător, ceea ce ai născut pe Dumnezeu chivernisitorul și Domnul.

Slujesc nașterii tale Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cetele îngerilor și adunările oamenilor.

Marie, Născătoare de Dumnezeu cea nenuntită, nădejdile vrăjmașilor deșartă-le și pe cei ce te laudă, pe tine îi veselește.

Alt Canon,

Irmos: Dumnezeu fiind păcii...

Dumnezeiască vestirea cuvintelor tale, și al învățăturilor dumnezeiescului Dar, ca un fulger grabnic au înconjurat tot pământul. Treimii întru Unime, și Unimii în Treime să ne închinăm, de Dumnezeu grăitorule, învățându-ne pe noi.

Dorit-ai cu adevărat de înțelepciunea lui Dumnezeu, și frumusețea cuvintelor ai iubit, și mai mult o ai cinstit decât toate cele preafrumoase de pe pământ; pentru aceasta cu cununa darurilor, Preafericite, cu bună credință te-a împodobit, și de Dumnezeu cuvântător te-a făcut.

A vedea arătat pe Cel ce este, ca și Moise de demult, tu ai dorit de Dumnezeu grăitorule, și spatele Acestuia, în piatră fiind acoperit, a-L vedea te-ai învrednicit, și te-ai învățat adâncul Dumnezeieștii Ființe, Cel fără de cuprindere arătat.

A Născătoarei:

Cela ce a zidit dedemult pe Eva strămoașa ta, din tine S-a întrupat, osândirea aceleia, și neascultarea arătat vindecând, și dezlegându-o ca un Îndurat, și Stăpân al tuturor; de Dumnezeu Născătoare Maică pururea Fecioară.

Alt Canon,

Irmos: Cărbune cu foc de buzele...

Lângă tot focul vederii de Dumnezeu, preafericite Grigorie, apropiindu-te prin curăția minții și a sufletului, fără sațiu cu mâinile tale ai luat Lumina cea întreit strălucită și întocmai văzută.

Slavă...

Cu strălucirile Luminii celei întreit strălucitoare fiind înconjurat, și din Lumină fiind aprins, și cu dumnezeiești raze, mintea luminându-ți cu asemenea strălucitoare raze pe toți i-ai luminat.

Și acum..., a Născătoarei:

Lumina cea din Lumină, pe Cuvântul Tatălui Unul-Născut, Cel fără început primind Maică Fecioară; ușă Luminii arătat te-ai, făcut, pe Soarele dreptății luminat arătându-L.

Catavasie: Dacă a văzut Isaia cu închipuire...

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Haină luminoasă dă-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, mult-Milostive Hristoase Dumnezeul nostru.

Pe tine Biserică lui Dumnezeu și cort, cămară însuflețită și ușă cerească. Născătoare de Dumnezeu credincioșii te vestim.

Chipurilor idolești fiind risipitor (ca un Dumnezeu) Cel născut al tău, Marie dumnezeiască Mireasă, este închinat împreună cu Tatăl și cu Duhul.

Cuvântul lui Dumnezeu pe tine Născătoare de Dumnezeu oamenilor te-a arătat scară cerească, că prin tine la noi S-a pogorât.

Alt Canon,

Irmos: Din pântece pe Iona...

Cu curgerile înțeleptelor tale învățături, Preaînțelepte, mintea lui Arie cea preatulbure o ai uscat, întru liniște păzind turma ta neînecată, ca pe o corabie cuvântătoare, întru care ai pus semințele bunei cinstiri cu podoaba cuvintelor tale.

Ca să-ți îmbogățești mintea cu strălucirea cinstitei Treimi, Părinte, o ai luminat ca o oglindă neîntinată și nouă, de curând curățită, prin înfrânare deșăvârșit făcându-o; pentru aceasta și de Dumnezeu preavăzător te-ai arătat prin dumnezeieștile arătări.

Cu totul amestecându-te cu raza Duhului, te-ai făcut luminător cu totul luminos, Părinte, cu strălucirea cuvintelor tale luminând marginile, și cu curăția teologiei împodobind frumoasă adunarea credincioșilor, de Dumnezeu grăitorule Grigorie.

Nou Samuil de Dumnezeu dat te-ai arătat, dat fiind lui Dumnezeu și mai înainte de zămislire, Preafericite, cu înțelepția și cu curăția fiind înfrumusețat, și cu preasfântă îmbrăcămintea preoției Părinte împodobit, mijlocitor fiind între Ziditorul și între zidire.

A Născătoarei:

Hârtie curată, care vrei să primești întru tine pe Cuvântul scris, Cel ce a fost mai întâi nescris împrejur după Dumnezeire, mai-nainte ai fost cunoscută de prooroci de demult, Maică Fecioară. Că tu pe Cel nehotărât în pântecele tău negrăit L-ai încăput.

Alt Canon,

Irmos: Cel ce în mare ai suferit...

Nefiind înecat cu mintea, fundurile dumnezeiescului adânc ai cercat, și dintr-însele tu ai scos mărgăritarul Stăpânului, și tăcerea ca cuvântul ai pus, prea-alesule Grigorie.

Slavă...

Cela ce prin curată rugăciune ai alinat marea cea sălbăticită, și sărătura cuvintelor celor străine o ai lepădat afară, tu Stăpânului ai adus pe poporul cel credincios, ca o picătură cerească, Grigorie.

Și acum..., a Născătoarei:

Necuprinsă de cugetele omenești este taina nașterii tale celei negrăite, și înfricoșate, Maica lui Dumnezeu; că tu Fecioară pe Făcătorul tuturor născând, ai rămas Fecioară.

Catavasie: Strigat-a ție văzând...

CONDAC, glas 3.

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, împletiturile ritorilor dezlegându-le, Slăvite, cu haina ortodoxiei cea țesută de sus, Biserica ai împodobit, care și purtându-o, împreună cu noi fii tăi strigă: Bucură-te Părinte, mintea cea preaînaltă a cuvântării de Dumnezeu.

ICOS.

De înțelepciunea ta cea de Dumnezeu grăitoare, și preaînaltă, umple-mi mintea mea cea săracă și ticăloasă, ca să laud viața ta, Părinte. Că nu pot să-ți aduc ție cuvânt, de nu-mi vei da tu mie cuvânt și cunoștință, putere și înțelepciune. Ca dintru ale tale, să-ți aduc ție, și din bogăția bunătăților tale, de acolo să am pricinile, și să încununez cinstitul și Sfântul tău creștet, cu credincioșii strigând: Bucură-te Părinte, mintea cea preaînaltă a cuvântării de Dumnezeu.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și cincea, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, arhiepiscopul Constantinopolului.

Stih: A cunoaște cu ortodoxie ființa lui Dumnezeu (Celui adevărat),

De la Grigorie este Darul acesta creștinilor dat.

Cuvântătorul de Dumnezeu Grigorie,

A murit în douăzeci și cinci de zile ale lui Ianuarie.

Marele acesta Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, a fost pe vremea împărăției lui Valent și Teodosie cel mare, a căruia patria cea pământească a fost cea a doua a Capadocilor, iar cea cerească, Ierusalimul cel de sus. Însă părinții lui erau de bun neam și drepți: Grigorie și Nona, care mai înainte neștiind, se închinau idolilor, iar după ce au născut pe marele Grigorie, au fost renăscuți de Duhul Sfânt prin apă și prin Duh, și atunci tatăl Sfântului s-a făcut ales învățător și Arhiereu Nazianzului; iar după ce a ajuns la măsura vârstei și a răzbătut ca nimeni altul, tot meșteșugul și știința învățăturii, s-a făcut tâlcuitor și dascăl vieții sale, și a cinstit cu cuvinte de laudă de îngropare pe marele Vasilie și pe Grigorie tatăl său, și pe fratele său Chesarie, și pe sora sa Gorgonia. Deci și cine a scris ceva pentru dânsul, n-a luat din altă parte pricinile, fără cât din cele ce erau scrise de dânsul. Atâta numai este de nevoie a zice, că de ar fi trebuit să se facă la oameni vreo icoană și stâlp, să aibă parte din toate bunătățile, acesta era marele Grigorie că covârșind și biruind cu strălucirea vieții sale pe cei ce după practică erau procopsiți, la atâta cunoștință s-a suit, cât toți erau biruiți de înțelepciunea lui ce avea, și de cuvintele cele dăscălești și dogme. Pentru aceasta a dobândit și numele a se chema și a se zice cuvântător de Dumnezeu. Cârmuind biserica Constantinopolului, doisprezece ani, până la sinodul al doilea. Era la statul trupului mijlociu, puțin cam galben și vesel la față. Cu nările late cu sprâncenele drepte, căutătura blândă și veselă, la un ochi era mai mâhnit, care era cam tras de un semn de lovitură ce avea la pleoapa din sus. Barba nu era prea lungă, însă deasă destul. Pleșuv și alb la păr, barba pe margine cam afumată. Și se face prăznuirea lui în sfânta biserică cea mare, și la mărturisirea sfintei Anastasia, la intrările lui Domnin și în biserica marilor Apostoli, unde i-a pus cinstitele moaște, Constantin Porfirogenitul iubitorul de Hristos, și cu prea-evlaviosul împărat, ce le-a adus din Nazianzul Capadocilor.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Puplie.

Stih: Puplie pe viața cea materialnică lepădând,

Pe cea nematerialnică și gânditoare este luând.

Acesta era din ceata sfetnicilor, din cetatea Zevgma, ce se află lângă râul Eufratului. Deci suindu-se într-un munte înalt, care era nu mai mult de treizeci de stadii departe de zisa cetate, și-a făcut o mică peșteră. Și toate câte a primit de la părinți, le-a împărțit săracilor, întru toată bunătatea și sihăstria petrecând. Deci vestea lui pretutindenea mergând, mulți mergeau către el ca să se împărtășească din sihăstreștile lui nevoințe. Cărora și poruncindu-le a-și face mici chilii, adeseori îi cerceta ca nu cumva să se afle în chiliile lor afară de trebuințe ceva. Căci și însăși pâinea o cumpănea cu cumpăna, și de găsea la vreunul mai multă, rob pântecelui pe acela îl numea, și spre sațiu iubitor de trup. Iar de vedea pe vreunul că osebește făina de tărâțe, zicea că acela se împărtășește de desfătarea satiricească pe care îi defaimă istoricii. Și noaptea fără de veste mergând la ușa fiecăruia, dacă-l afla făcând rugăciune, cu tăcere iarăși se ducea. Iar de simțea pe vreunul dormind, lovind cu mâna în ușa aceluia, mult îl mustra pe el cu cuvântul, încât din deasa cercetare a acestuia, multe oarecare icoane s-au făcut tipărite cu toată bunătatea aceluia. Din care sunt Teotechi, și Atonie, care și apărarea, și îngrijirea pentru frați, după sfârșitul său a primit-o asupră-și. Așa bine nevoindu-se, cu pace și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Maris.

Stih: Și Maris acum se află fericit,

Ca cel ce poruncile lui Hristos a plinit.

Acest sfânt Părintele nostru Maris încă în lume aflându-se, era tânăr, frumos, și cu bun glas. Pentru aceasta împodobea praznicele lui Hristos și ale sfinților, cu dulcile lui cântări. Iubea pururea pe Dumnezeu, și poruncile lui cu osârdie le săvârșea. Ci și trupul, și-l păzea fericitul curat, și sufletul neîntinat, deșii se afla între cursele dulceților, și se aduna cu oameni lumești. Iar când a vrut să se lepede de lume, s-a dus la un sat numit Omir și acolo făcându-și o chilioară și închizându-se într-însa, a petrecut treizeci și șapte de ani. Care deșii primea multă umezeală din muntele megieșit, care umezeală mult îl vătăma, n-a voit să o schimbe ci a rămas într-însa până la sfârșitul vieții sale. Acesta iubea prostia, și de obiceiurile cele felurite și înșelătoare, cu totul se îngrețoșa; iubind sărăcia mai mult decât multa bogăție. Și viețuind ani nouăzeci, întrebuința haine făcute din peri de capre. Pâine și puțină sare, îi plinea trebuința hranei. Deci de multă vreme dorind, să vadă aducându-se duhovniceasca jertfă, preotul întrebuințând mâinile diaconilor în loc de jertfelnic înaintea sa, a adus tainica și mântuitoarea jertfă. Iar el de toată dulceața umplându-se, i se părea că vede însuși Cerul. Așa bine viețuind, și la ceruri zburând, dănțuiește împreună cu toți sfinții, în lăcașurile celor întâi născuți.

Tot în această zi, Sfânta Medula cu însoțitoarele ei, care în foc s-a săvârșit

Stih: Cinstita Medula roaba lui Dumnezeu Cuvântului fiind,

Cu robii lui Dumnezeu împreună nevoitoare s-a arătat, prin foc murind.

Tot în această zi, Preacuviosul Apollos, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Până la sfârșitul vieții bine viețuind,

Apollos toată obrăznicia diavolului este zdrobind.

Tot în această zi, Cuviosul Părintele nostru Castin, episcopul Bizantiei.

Stih: Pe Castin cel după toate bun și drept,

Hristos l-a arătat din necredincios și preot.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Dimitrie Schevofilactul.

Stih: Lui Dimitrie nimic era din ceste pământești plăcând,

Îndată la cele nematerialnice privind.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Auxentie, care a mărturisit în Constantinopol la anii o mie șapte sute douăzeci, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Mare cunună a crescut lui Auxentie,

La cele cerești mutându-se, prin sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Tinerii cei ce mersese din Iudeea în Babilon oarecând, cu credința Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Din pântece fecioresc întrupându-te, te-ai arătat spre mântuirea noastră, pentru aceasta știind pe Maica Ta, Născătoare de Dumnezeu, cu bună credință strigăm: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Toiag ai răsărit Fecioară din rădăcina lui Iessei, Preafericită, care aduce din floare roadă de mântuire, celor ce cu credință, Fiului tău strigă: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

De înțelepciune ai umplut pe toți, și de putere dumnezeiască, înțelepciunea cea ipostatnică a Celui Preaînalt, prin Născătoarea de Dumnezeu pe cei ce-ți cântă ție cu credință: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în buna credință...

Cu totul este dor și dulceață, cu adevărat cuvântul tău Grigorie, cu totul este plin de veselie și de lumină, umplând de sufletească mângâiere, pe cei ce cântă cu credință: Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Cu minte luminată la izvorul luminilor ai ajuns, și cu strălucirile cele de acolo fiind aprins, ai ars bârfelile lui Eunomie, Treimii strigând: Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Deschizând jgheaburile adâncului înțeleptelor tale dogme, și desfăcând izvoarele înțelepciunii, ai acoperit pe căpeteniile înșelăciunii, strălucit fiind cu lumina cea veșnică, și întreit luminătoare.

A Născătoarei:

Ca ploaia pe lână pogorându-Se în pântecele tău, S-a întrupat râul păcii, și Izvorul bunătăților, Cel ce picăturile ploii le numără; Dumnezeul părinților Cel binecuvântat.

Alt Canon,

Irmos: Trecut-a ca printr-o cămară...

Înaintea judecătorilor nedrepților voievozi stând Grigorie, pornirile ereticilor celor ce suflau mai iute decât focul, cu buna credință le-ai ars, Treimii strigând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...

Pe Preasfânta Treime, izvorul cel netulbure al bine-cinstitelor dogme Grigorie, din buze vărsându-l pe pământ, pe cel înțelenit adăpându-l, purtător de flori l-ai arătat; Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Și acum...

Omorâtu-s-a strămoșul, ca cel ce a gustat fără cale din pom, iar tu o Fecioară! Viața cea fără sfârșit odrăslind, l-ai ridicat pe dânsul să locuiască în rai, Născătoare de Dumnezeu, Curată binecuvântată.

Catavasie: Pe Tine Cel ce ai răcorit...

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Săgețile potrivnicilor cele aprinse, și în chipul văpăii făcute asupra noastră, stinge-le, ca să te lăudăm Curată în veci.

Mai presus de fire L-ai născut Fecioară, pe Ziditorul și Mântuitorul Dumnezeu Cuvântul, pe Care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Pe tine făclie luminătoare, cu raze de aur, Lumina cea neapropiată, ce S-a sălășluit întru tine Fecioară, te-a arătat întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Cuptorul cel răcorit...

Întocmai cu Tatăl a fi Cuvântul și Duhul, cu bunătatea și cu împărăția, cu bună credință ai învățat întocmirea ființei și a firii, și unirea cunoscând; pentru aceasta bucurându-te ai strigat: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Măririi îngerești te-ai învrednicit, că ai strălucit lumii ca un înger, Treimii, Preaînțelepte, curățindu-ți cu osârdie sufletul, trupul și gândul, Căruia acum cânți veselindu-te: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Milostiv cu rugăciunile tale pe Stăpânul făcându-L, cere Părinte iertare de greșeli nouă, celor ce prăznuim cu credință, sfințită și întru-tot cinstită pomenirea ta, întru care veselindu-ne, cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Tăinuitor al unei Stăpânii în Trei Fețe, și al Dumnezeirii în Treime, prin obișnuința faptelor bune făcându-te, teolog al Treimii te-ai arătat, Preafericite, și acum cânți bucurându-te: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Al Născătoarei:

Cel slăvit cu îngerești cântări, Cuvântul cel îndestulat, pentru noi a sărăcit, pe tine frumusețea lui Iacov cea binecuvântată Maică alegându-te, pentru aceasta lăudându-te, cântăm: Bine să cuvinteze toată făptura pe Domnul, și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii cei ce nu s-au spurcat.

Mai presus decât văpaia Babilonului, Părinte înălțându-te, și mai mult decât aceea cu bunăcredință aprinzându-te, ceresc tăinuitor și propovăduitor al Treimii arătându-te, strigi: Bine să cuvinteze toate făpturile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Focul cuptorului ispitelor celui de fier în multe chipuri Părinte stingându-l, și lesne din ispite ieșind, la Cer ai zburat, strigând: Bine să cuvinteze făpturile Domnului pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Sfeșnicul cel poleit cu aur cu închipuire a arătat dumnezeiască nașterea ta Preacurată cinstită, că tu Lumina cea neapropiată lumii o ai răsărit, Căruia strigăm: Să laude lucrurile Domnului pe Domnul.

Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Cu focul cel nesuferit...

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, cei mântuiți prin tine; cu cetele cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

De veselie și de bucurie plină este pomenirea ta, izvorând tămăduiri, celor ce se apropie, și celora ce te vestesc cu bună credință Născătoare de Dumnezeu.

Cu psalmi te lăudăm, ceea ce ești plină de daruri, și neîncetat strigăm ție: Bucură-te, că tu ai izvorât tuturor bucuria.

Frumos a crescut rodul tău Născătoare de Dumnezeu, solitor, nu celor ce se împărtășesc stricăciunii, ci vieții, celor ce te măresc pe tine cu credință.

Alt Canon,

Irmos: Chipul Curatei nașterii tale...

Îți dă ție viață nestricăcioasă Treimea cea stăpânitoare, pe Care Dumnezeu a fi o ai zis, primindu-ți nevoințele tale cele pentru Dânsa, și învățăturile și luptele. Căreia acum Părinte îi stai înainte, pentru lume rugător prea-ales.

Cela ce cu raza Luminii celei întreit strălucitoare, care iese dintru o Dumnezeire, ești strălucit, de sfințenie tăinuitorule Grigorie, pe cei ce te laudă pe tine cu credință mântuiește-i, și cu teologia învățăturilor tale la lumină povățuiește-i.

Alergarea cea bună ai săvârșit, pentru stăpânitoarea Treime nevoindu-te, și îndumnezeire ca un grăitor de Dumnezeu ai dobândit, și plinirea dumnezeiescului tău dor ai luat după vrednicie, cela ce ești cinstită podoaba bisericilor.

A Născătoarei:

O înfricoșată minunea ta! Că tu Fecioară Născătoare de Dumnezeu, taina cea mai înainte de neamuri, și mai înainte de veci ascunsă, întru Dumnezeu cel ce a zidit toate, născând pe Dumnezeu Cuvântul nespus, o ai arătat.

Alt Canon,

Irmos: Izvorul cel primitor...

Cela ce adâncul cel de sus al dumnezeieștii necuprinderi cu bună credință l-ai deschis, mintea ta ca dintr-o piatră necuprinsă, la Treimea cea dumnezeiască stăpânitoare ți-ai ridicat; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

Cela ce ai rupt haina cea proastă a scripturii legii, și cea dintr-însa dumnezeiasca și de taină frumusețe a dumnezeieștilor scripturi ale Duhului ne-ai tălmăcit nouă; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

Cela ce ești împreună numărat cu cetele cele de sus Cuvioase Părinte, pentru că cu dânsele în veci te sălășluiești, pentru turma ta fă rugăciune, către Dumnezeu; preafericite Părinte, pe tine te slăvim.

Slavă...

Cela ce te-ai învățat cele dumnezeiești din dumnezeiasca și mai presus de minte insuflare, Cuvioase Părinte, și spre împreunarea cea cu știință neajunsă, a acelora cu taină te-ai săvârșit, după datoria ta cea nemăsurată; preafericite Părinte, pe tine te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu încăperea dumnezeieștii necuprinderi, Curată, mai presus de fire te-ai făcut, ca ceea ce ai împrumutat trup lui Dumnezeu, Care când S-a născut fără sămânță, nu ți-a stricat feciorescul pântece pe tine te slăvim.

Catavasie: În lege, în umbră și în Scriptură...

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Unimii celei în Trei Ipostasuri, și Treimii celei desăvârșit întru o Dumnezeire, preaînțelepte de Dumnezeu Cuvântătorule, ne-ai învățat să ne închinăm, Lumină zicând pe Tatăl, și pe Fiul, Lumină, și iarăși Lumină pe Duhul Sfânt. Însă o Lumină nedespărțită, neamestecată. Că Unul este Dumnezeu, luminat arătând întocmirea Ființei, o Grigorie fericite.

Slavă..., asemenea.

Preaînțelepțește slujindu-te cu înaltă grăire a dogmelor tale, arătat ai învățat cea negrăită adâncime a tainelor lui Hristos, și ai lăudat nevoințele și viețile sfinților, o Grigorie fericite. Și făcându-te acum Dumnezeu, prin împărtășire dumnezeiască, mântuiește-mă și pe mine, și mă primește, de Dumnezeu Cuvântătorule, în lăcașurile tale.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu Maica lui Dumnezeu, și Fecioara Maria, și cu marele Vasilie, Preaînțelepte, stând înaintea Treimii celei neapropiate, pace lumii, și binecredincioșilor împărați biruințe, și nouă mântuire cere-ne acum, celor ce te lăudăm pe tine de Dumnezeu Cuvântătorule, Arhiereule Grigorie, ritorule al Bisericii.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie: Cel ce de sus ești chemat...

Tăind tu norul Scripturii, ai intrat cu Duhul la lumina cea preaînaltă, și de acolo luând vărsarea de lumină, pe toți i-ai îmbogățit, cu teologia Grigorie preaînțelepte, luminătorule al Bisericii. Și cu fulgerele cuvintelor tale, norii cei întunecați ai eresurilor ai gonit. Pentru aceasta te sălășluiești, unde este glasul celor ce prăznuiesc, cu îngerii împreună vorbitor fiind, rugându-te neîncetat, să se mântuiască sufletele noastre.

Cela ce de Dumnezeu cuvântător al doilea, și tăinuitor ai fost dumnezeieștii străluciri, și al Treimii luminat scriitor, care de firea cea negrăită și dumnezeiască mai presus de fire ai învățat Grigorie, și acum prealuminat te îndulcești de Dumnezeu; pe cei ce te cinstesc pe tine pomenește-i, și apărător fii Bisericii, pe care o ai adunat. Că vestirea ta în toate marginile lumii a ieșit, învățând a mări Treimea Cea de o Ființă.

Arând cu limba de Dumnezeu Cuvântătorule în brazdele inimii, dumnezeiască sămânță ai pus, cu cuvântarea de Dumnezeu cea preaînaltă îmbogățind toată plinirea Bisericii. Drept aceea neghinele eresurilor cu Focul Duhului le-ai ars, cu dragostea dumnezeieștii filozofii fiind hrănit. Părinte al părinților, și păstorule al păstorilor, și slava credincioșilor, al preoților luminătorule, lauda lumii, preafericite Grigorie.

De paharul înțelepciunii apropiindu-ți cinstită gura ta, Părinte Grigorie, ai băut dumnezeiasca apă a teologiei, și credincioșilor din-destul o ai împărțit, și ai astupat curgerea eresurilor cea pierzătoare de suflete, și pline de hulă; că pe tine ca pe un cârmaci, te-a aflat Duhul Sfânt, împingând și gonind ca pe niște suflări de vânturi, pornirile necredincioșilor, întru Unimea Ființei, Treimea vestindu-o.

Slavă..., glas 1, a lui Anatolie.

Alăutei Duhului, biruitorului eresurilor, și îndulcirii ortodocșilor, celui socotit al doilea cu cel ce s-a rezemat pe piept, singur văzătorul învățăturilor Cuvântului, înțeleptului Arhipăstor, noi fiii Bisericii cu cântări de laudă să-i zicem: Tu ești păstor bun, care te-ai dat pe tine însuți Grigorie, ca și învățătorul Hristos pentru noi, și împreună cu Pavel dănțuiești, și te rogi pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Rugăciunile păcătoșilor primindu-le, și suspinul celor necăjiți netrecându-l cu vederea, roagă-te Celui ce S-a născut din preacurat pântecele tău, să ne mântuiască pe noi, Preacurată Fecioară.

SLAVOSLOVIA mare.

Ecteniile și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Ierarhului cel dintâi Cântarea a 3-a, pe 4, și din Canonul cel al doilea Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul întâi: Gura mea va grăi înțelepciune. Stih: Auziți acestea toate neamurile... Apostolul către Corinteni: Fraților, fiecăruia se dă arătarea Duhului... Aliluia, glasul al 6-lea: Luați aminte poporul meu. Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Eu sunt ușa... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...