SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6 glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Făcându-te următor prea-ales al cuvântătorilor de Dumnezeu, ai urmat urmelor acelora. Pornindu-te de la răsărit și arătându-te la apus, luminând cu strălucirile dumnezeieștii propovăduiri, unde ai și apus din lume, și ai răsărit la Dumnezeu încununat cu lumina Darului, Preaînțelepte. De două ori.

Moaștele tale purtătorule de Dumnezeu preaînțelepte, iarăși cu cinste s-au dat cetății tale, sfințindu-te mai luminat prin pătimire și prin Dar strălucindu-te, ni s-a făcut nouă întoarcerea lor pricinuitoare de prăznuire, umplând de veselie și de bucurie insuflată de Dumnezeu, pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine sfințite Mucenice Ignatie. De două ori.

Luminând ca soarele, ai luminat marginile lumii cu razele Duhului, apărând fierbinte cu luminile cuvintelor tale, și scriind cu adevărat învățăturile bunei credințe. Drept aceea te-ai făcut Preafericite și hrană Stăpânului, Celui ce hrănește toate cu bunătate neîncetată.

De la răsărit la apusuri ai strălucit mai întâi, ca un luceafăr prealuminos, Ignatie; iar acum la întoarcerea dumnezeieștilor moaște, de la apus ai întins razele pe pământ. Pentru aceasta roagă-te, să se mântuiască din stricăciune și din primejdii, cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta cea pururea cinstită.

Slavă..., glas 8, a lui Anatolie,

Purtătorule de Dumnezeu Ignatie, de doritul tău Hristos, în brațe primindu-te, ai luat plata lucrării de sfințenie a Evangheliei lui Hristos, ca să te sfârșești prin sânge. Pentru aceasta grâu făcându-te a Lucrătorului de pământ, Celui fără de moarte, prin dinții fiarelor te-ai măcinat, și pâine dulce Lui te-ai arătat. Roagă-te pentru noi, pătimitorule, Fericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Mântuiește-mă Preacurată Stăpână, ceea ce negrăit ai născut pe Mântuitorul Hristos, că numai pe tine te am folositoare și zid nesfărâmat, acoperământ și veselie și dumnezeiească mângâiere sufletului meu. Ci tu mă izbăvește de viermele cel neadormit și de focul cel veșnic, Maica lui Hristos Dumnezeu.

A Crucii, a Născătoarei:

Ce priveală este aceasta ce se vede, care se arată o Stăpâne? Cel ce cuprinzi toată lumea, Te spânzuri pe lemn și Te omori, Cel ce dai viață tuturor? Plângând Născătoarea de Dumnezeu zicea, când a văzut înălțat pe Cruce, pe Cel ce a strălucit dintr-însa fără sămânță, Dumnezeu și Om.

STIHOAVNA din Octoih

Slavă... glas 1, a lut Studit.

O sufletul tău cel tare și de diamant, vrednicule de fericire Ignatie! Că tu către Cel dorit al tău, cu adevărat neslăbit dor având ai grăit: Nu este întru mine foc iubitor de uscăciune, ci mai ales apă vie și grăitoare întru mine este înăuntrul meu, zicându-mi mie: Vino la Tatăl. Pentru aceasta cu Dumnezeiescul Duh fiind aprins, ai ales fiarele, ca să te despartă mai curând pe tine din lume, și la doritul tău Hristos să te trimită; pe Care roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum...

Curată ceea ce primești rugăciunile păcătoșilor și nu treci cu vederea suspinurile celor scârbiți, roagă-te Celui născut din curate sângiurile tale, să ne mântuim noi, Preasfântă Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Stând lângă Crucea Fiului și Dumnezeului tău, și socotind îndelungă răbdarea Lui, Maică Curată tânguindu-te strigai: Vai mie Fiul meu preadulce! Pentru ce pătimești acestea fără dreptate? Cuvinte al lui Dumnezeu, ca să mântuiești neamul omenesc.

Tropar, glas 8.

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANOANELE

Amândouă din Octoih și al Sfântului pe 6.

CANONUL Sfântului

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos:

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Îndreptând către bunătate viața mea, luminează-mă cu lumina Darului, care locuiește întru tine, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, și tulburarea patimilor cu rugăciunile tale risipește-o.

Arătatu-te-ai ca un pământ prearoditor, care rodește însutit sămânța lui Hristos, Celui ce adapă sufletele cu ploaia Duhului, purtătorule de Dumnezeu Ignatie.

Stăpânul și Dumnezeul a toată lumea, cunoscând cu puterea Sa cea mai înainte văzătoare bunătatea sufletului tău, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, te-a luminat cu razele Duhului cele dumnezeiește strălucitoare.

Slavă...

Luminându-te cu razele Soarelui celui înțelegător, Preaînțelepte, te-ai pornit de la răsărit ca soarele cel simțitor, luminând cu propovăduirea ta întunericul apusului.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preacurată pe Unul din Treimea cea mai presus de Dumnezeire, Care S-a arătat din tine asemenea cu noi în trup, cu bunăvoirea Tatălui, și cu împreună lucrarea Preasfântului Duh, Mireasă dumnezeiască.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Veselească-se de Tine...

Fiindu-mi gândul rănit de cumplitele patimi ale trupului, vindecă-mi-l, o Ignatie Mucenice al lui Hristos, pururea pomenite.

Știindu-te bine Hristos, că ești la un gând cu Apostolii, te-a pus învățător bisericilor, ca să le luminezi cu lumina cea dumnezeiască.

Slavă...

Văzând omorât pentru tine, pe Dătătorul de viață, ai alergat ca să suferi cu dragoste moarte pentru Dânsul, Ignatie.

Și acum..., a Născătoarei.

Curățindu-te mai înainte prin Duhul, o Curată! Ai născut pe Cuvântul Tatălui, spre facerea de bine a firii celei cuvântătoare.

Irmosul:

Veselească-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând; Tu ești puterea mea Doamne, și scăparea, și întărirea.

Sedealna glas 3

Podobie: Pentru mărturisirea...

Fiind luminat de Dumnezeiescul Duh, cu îndrăzneală păstorească ai rușinat vitejește semeția cea tirănească, și trecând peste noianul înșelăciunii, ai ajuns către limanul cel dumnezeiesc, Părinte Cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

De dumnezeiasca fire nedespărțindu-Se, trup S-a făcut în pântecele tău. Și Dumnezeu a rămas, după ce S-a făcut Om, Cela ce după naștere, ca și mai înainte de naștere Maică Fecioară Preacurată pe tine te-a păzit, însuși Domnul. Pe Care cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

A Crucii, a Născătoarei:

Mielușeaua cea nespurcată a Cuvântului, Maica Fecioara cea nestricată, văzând pe Cruce răstignit pe Cel ce a odrăslit dintr-însa fără dureri, ca o Maică tânguindu-se striga: Vai mie Fiul meu! Cum pătimești? Vrând să scapi pe om din patimi de necinste.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cel ce cu purtarea de nume se numește purtător de Dumnezeu; fiindcă întru Hristos s-a îmbrăcat prin viețuire, pe toți îndeamnă luminat să primească tărie de Mucenici, pentru dragostea cununilor.

Fiind întărit Ignatie cu puterea Celui ce S-a pironit pe Cruce pentru tine, purtătorule de Dumnezeu, ai îndemnat fiarele, ca să te despartă de lume, către dragostea cea dorită de tine.

Iubind frumusețea Stăpânului, și având către Dânsul dorire neslăbită, Mucenice, cu osârdie ai râvnit patimilor Lui, purtătorule de Dumnezeu Ignatie.

Slavă...

Fiind înfrumusețat cu mohorâciunea sângiurilor tale, Mucenice, strălucești și cu ungerea preoției ca un Arhiereu, strigând lui Hristos cu mulțumire: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei.

Cela ce cu putere dumnezeiască zidește toate din neființă, S-a născut din tine, Maică a lui Dumnezeu, luminând lumea luminat cu razele Dumnezeirii, și cu strălucirile cunoștinței de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Acum privind tu fața lui Hristos către față Ignatie, fiind oglinzile cu adevărat dezlegate, te-ai împreunat cu dorirea ta.

Tras-ai luminare din Izvorul cel dătător de lumină Ignatie, căci apucându-te Hristos cu preacuratele Sale mâini, te-a sfințit.

Slavă...

Având minte luminată de Duhul lui Dumnezeu Ignatie, ai scris legile Darului ca niște lespezi scrise de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei.

De sus ți-a strigat ție îngerul glas cu bucurie, Născătoare de Dumnezeu, vestindu-ți negrăit zămislirea Stăpânului.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi ție cu glas...

Având înțelepciunea lui Dumnezeu cea înființată, ai risipit dogmele înțelepciunii elinești, și cu sunet ai surpat peretele cel din mijloc al înșelăciunii, sfințite tăinuitorule.

Nu înceta a te ruga, Preafericite, pentru cei ce-ți săvârșesc pomenirea, să se mântuiască de supărări cumplite, și de primejdie, arătându-te preot bine-primit.

Slavă...

Încuviințat ai fost cu bărbăția, și cu înțelepciunea, Cuvioase, și cu lumina dreptății, și a curăției, purtătorule de Dumnezeu, Mucenice, și cu frumusețea bunătăților te-ai arătat împodobit.

Și acum..., a Născătoarei:

Singură pe tine în mijlocul spinilor aflându-te Mirele Cuvântul, ca pe un crin curat, și floare din văi, iese din pântecele tău, o Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glas 4,

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi.

De la răsărit astăzi a răsărit, și toată făptura luminându-o cu învățăturile, prin mucenicie s-a împodobit, de Dumnezeu purtătorul și dumnezeiescul Ignatie.

ICOS

Pe Ieremia, Dumnezeu din pântece sfințindu-l, și mai înainte de naștere cunoscându-l ca un mai înainte cunoscător, vas a fi el Sfântului Duh, l-a umplut de acesta de-îndată din viața tinerețelor, și Prooroc și propovăduitor pe acesta l-a rânduit, ca să propovăduiască tuturor sfântă venirea Lui pe pământ. Însă născându-se și însuși Dumnezeu din Fecioară, și la propovăduire mergând, a aflat din pruncie ucenic vrednic Darului Său, pe purtătorul de Dumnezeu, și dumnezeiescul Ignatie.

SINAXAR

În această lună, în ziua a douăzeci și noua, aducerea moaștelor Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie purtătorul de Dumnezeu.

Stih: Har fie Ignatie leilor celor de sânge vărsători.

Căci parte din trupul tău au lăsat și credincioșilor celor iubitori,

În a douăzeci și noua zi s-a întâmplat;

Mutarea lui Ignatie cel lăudat.

Acesta făcându-se diadoh Apostolilor, a fost al doilea episcop al Antiohiei. Și fiind împreună cu Policarp episcopul Smirnei, ucenic evanghelistului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, a fost adus înaintea lui Traian împăratul, și răbdând tot felul de încercări de munci, și toate biruindu-le, a fost trimis la Roma să se lupte cu fiarele, care dacă se făcu, îl și mâncară. Iar niște creștini îi luară cinstitele și sfintele rămășițe de moaște și le aduseră de la Roma la Antiohia, și le dăruiră fraților, ca un dar dorit; care cu toată cinstea le-au așezat în pământ. Pentru care Biserica îi prăznuiește pomenirea cu bucurie.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților șapte Mucenici, ce s-au săvârșit în Samosate: Filoteiu, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacov și Parigorie.

Stih: Șapte capete mucenicești s-au pironit,

Pentru Cuvântul cel ce pe Cruce a pătimit.

Aceștia făcându-se ostașii lui Hristos, și înfruntând rătăcirea, le zdrobiră brațele și coapsele cu toiege groase. De aceea îi strujiră fără de milă; și primind lanțuri grele în grumajii lor, îi băgară în temniță, și iarăși scoțându-i, fură strujiți și spânzurați, și pironindu-le capetele cu piroane de fier, și-au dat sufletele la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Siluan episcopul, Luca diaconul și Mochie citețul.

Stih: Siluan, Luca împreună cu Mochie cel cinstit.

Și pornirile sălbaticilor lei le-au tâmpit.

Împărățind Numerian, era goană asupra creștinilor, atunci s-a dat în știre mai-marelui cetății Emesinilor, pentru Sfântul Părintele nostru Siluan episcopul acestei cetăți, și îndată fu prins, și împreună cu dânsul Luca diaconul, și Mochie citețul, și stătură legați înaintea stăpânitorului, pe care cercetându-i cu amăruntul, și auzind că mărturisesc pe Hristos Dumnezeu adevărat, și anatematesi pe cei ce slujeau idolilor, cu multă urgie și mânie se porni, și neputând să-i plece cu amăgiri, îi bătură foarte rău, și băgându-i în temniță, îi chinuia cu foamea. Deci peste puține zile dându-le iarăși strânsori, și iarăși bătându-i și închizându-i, și secându-i cu foamea și cu setea, judecă asupra lor, să se dea la luptă cu fiarele. Deci scoțând pe sfinți la privirea poporului, și lăsându-se slobode multe feluri de fiare, se rugară sfinții lui Dumnezeu, ca să se săvârșească acolo. Și îndată Dumnezeu luă sufletele slugilor sale. Atunci fiarele cele sălbatice sfiindu-se de moaștele sfinților, s-au dat în lături neatingându-se nicidecum. Și după ce a înnoptat, i-au luat niște creștini, și i-au îngropat cu cinste, mulțumind lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Sarvil și Vevea sora sa, care au pătimit în Edesa.

Stih: Sarvil spurcatele jertfe lăsând,

Lui Hristos împreună cu soru-sa s-au adus jertfă voind.

Aceștia au fost în zilele împăratului Traian. Deci Sfântul Sarvil era popă drăceștii înșelăciuni, și slujitor al necuratelor jertfe. Și oarecând făcându-se praznic dracilor, și fiind după obicei mai mare fruntaș spurcatelor acelora jertfe, fu dojenit și înfruntat de episcopul Varsemeu, ca cela ce era pricină pierzării a multora, care cu Darul lui Hristos se umili, și înduplecându-se la cuvintele episcopului, veni la credința lui Hristos, împreună cu soru-sa Vevea, și se botezară de episcopul. De care lucru fu adus Sfântul Sarvil la întrebare la Lisie ighemonul, și întâi fu bătut cu toiege, apoi zdrumicat cu săbii, și mai peste puțin strujit pe obraz, și legându-i mâinile înapoi, îl bătură pe pântece, și-l spânzurară de o mână și iarăși îl bătură și-l strujiră. Și-l arseră pe multe părți ale trupului. Și pe urmă luă cununa muceniciei, punându-l în teasc, și strângându-l cu vârteje muncitorii, cu fierăstrău îl fierăstruiră de la cap, apoi îi tăiară capul. Asemenea a pătimit și soru-sa din porunca ighemonului.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Varsemeu episcopul Edesiei.

Stih: Dând Varsemeu pământului trupul cel îngreuiat.

Cu cei ce rabdă greutatea zilei s-a împreunat.

Acesta precum s-a scris, fiind pricină sufleteștii mântuiri lui Sarvil, botezându-l, a fost pârât la ighemonul Lisie, și mărturisind pe Hristos, fu bătut foarte rău. De aceea venind scrisori împărătești, să înceteze gonirea, se mântui de la închisoare, și mergând la episcopia sa, și mulțumind lui Dumnezeu, către Domnul s-a dus.

Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Afraat,

Stih: Afraat cel ce cu trupul este mort, și viețuind,

În veci viețuiește mort fără suflare fiind.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Achipsima.

Stih: Achipsima bucurându-se de trup s-a dezbrăcat,

Care cu cele de moarte îmbrăcându-se în pământ a intrat,

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul una mie opt sute doi.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat, în Biserica slavei Tale, Doamne.

Fiind înfrumusețat cu mirul cel dumnezeiesc al preoției, și împodobit cu sângele muceniciei, despre amândouă părțile te-ai arătat luminos Cuvioase strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Cu punere de lege luminând toată lumea, cu pâine cerească ai hrănit pe credincioșii care strigau Stăpânului tău: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Cu străluciri dătătoare de raze luminându-te, Preafericite, și cu vărsare de lumină de la începerea luminii strălucindu-te, cu bucurie ai luat desfătarea cea cerească, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, lauda mucenicilor.

Slavă...

Grâu fiind a lui Dumnezeu, precum ai zis, Prealăudate, te-ai măcinat de măselele fiarelor, Mucenice, și te-ai făcut pâine preacurată, Celui ce cu dumnezeiască bunătate hrănește toată lumea.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești lăcaș sfințit și dumnezeiesc al Celui Preaînalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Bine ești cuvântată tu între femei Preacurată Stăpână.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Mâinile întinzându-și Daniil...

Stând înaintea judecății, Înțelepte, cu curăția gândului, și cu luminarea cugetului, Dumnezeu ai cuvântat pe Treimea cea nezidită, neîngrozindu-te sfințite de cruzimea scaunelor celor tirănești, ci strigai: Toate făpturile lăudați pe Domnul.

Îndreptându-ți gândul înțelepțește cu dumnezeieștile dogme fericite Ignatie, cu râurile înțelepciunii ai înecat de tot pe tiranul cel fățarnic, și părtinitorul înșelăciunii, strigând: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Luminându-te cu lumina Dumnezeirii cea nemărginită, Mucenice nebiruite, ai risipit întunericul cel nestatornic al nedumnezeirii, trimițând cărți luminoase, celor ce cântă: Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

De mânia și de căscările fiarelor nu te-ai temut dumnezeiescule Ignatie, căci răsărind din Fecioară puterea Celui Preaînalt, te-a îmbrăcat pe tine cu toată întrarmarea Crucii. Binecuvântați toate lucrurile pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, și puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de buna credință, strigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Hristos Piatra cea netăiată...

Dragostea cea dumnezeiască biruindu-ți sufletul tău, Fericite, grijile lumii cele materialnice le-a ars cu foc nematerialnic, și te-a așezat purtător de cunună înaintea doririi celei desăvârșite.

La liman luminos și prea-liniștit te-ai așezat, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, scăpând de furtuna valurilor și de năvălirea fiarelor celor sălbatice și ucigătoare, și acum luminându-te te îndulcești întru desfătarea cea veșnică.

Fiind împodobit cu cunună de multe feluri, ești încuviințat, învățătorule de cele sfinte. Că întru tine s-a adunat lauda preoției și a muceniciei. Și prin amândouă, ca un părtaș al Stăpânului tău, te-ai slăvit împreună cu Dânsul.

Slavă...

Ca unul ce ești arătător de cele sfinte, având îndrăzneală către Stăpânul și Dumnezeu, roagă-L acum, să se mântuiască de supărări, cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, Ignatie.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca una ce ești mai desfătată decât cerurile, și mai sfântă decât Heruvimii, și mai cinstită decât toată făptura, ai născut pe Dumnezeu, Cel ce șade în Sânurile Tatălui, purtându-L în brațele tale, Preacurată.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului. Din tine muntele cel netăiat Fecioară, S-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Purtătorule de Dumnezeu Ignatie, sfințite Mucenice preafericite, izbăvește de toată scârba și stricăciunea vrăjmașului, pe cei ce cu dragoste prăznuiesc întoarcerea ta cea luminată, dându-le iertare de greșeli, ca unul ce ai luat putere de la Hristos Mântuitorul.

A Născătoarei:

Fecioară Născătoare de Dumnezeu, tu ai născut negrăit în două voi, și în două firi, și într-un Ipostas pe Dumnezeu, Cel ce a sărăcit pentru noi până la Cruce, răstignindu-Se din voia Sa, și nouă ne-a dăruit bogăția Dumnezeirii, Preacurată Fecioară.

STIHOAVNA din Octoih.

Slavă..., glas 1, a lui Studitu.

Stâlpul cel însuflețit, și chipul cel de Duhul insuflat, praznicul cel de peste ani a sosit, purtătorule de Dumnezeu Ignatie, care învățăturile tale cele de taină și vitejiile tale propovăduiește, starea împotrivă cea pentru credință, până la sânge, fericitul acela și pururea lăudatul glas, care ai zis; Că grâu al lui Dumnezeu sunt și prin dinții fiarelor voi să mă macin. Pentru aceasta următor patimii Hristosului tău fiind, acum roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Tămăduiește Prealăudată sufletul meu, care bolește cumplit de patimi prea-rele, ceea ce ai născut pe Hristos, Doctorul și Mântuitorul tuturor, pe Cel ce vindecă toată slăbiciunea, Care a rănit cugetul cel rău al diavolului, și pe noi din moarte ne-a izbăvit.

A Crucii, a Născătoarei, asemenea.

Văzând Fecioara junghierea Ta cea fără dreptate Hristoase, tânguindu-se, striga Ție: Fiul meu preadulce, cum mori fără dreptate? Cum Te spânzuri pe lemn, Cela ce tot pământul l-ai spânzurat pe ape? Nu mă lăsa singură Făcătorule de bine, mult-Milostive, pe mine Maica și slujnica Ta rogu-mă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Octoih și din Canonul Sfântului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul, către Evrei: Fraților, aduceți-vă aminte de zilele cele mai dinainte... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia dela Marcu: În vremea aceea, venit-a Iisus și ucenicii Lui în Capernaum... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...