SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

Stihirile pe 4, glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

La înălțimea dragostei lui Hristos suindu-te Vasilie, ai văzut tainele cele nespuse, și dumnezeiești, care le-ai descoperit, și le-ai arătat noroadelor, ca un înțelept propovăduitor al bunei credințe. Pentru aceasta roagă-te să se izbăvească de stricăciune și de nevoi, cei ce urmează cu credință învățăturilor tale, Cuvioase.

Legăturile eresurilor le-ai dezlegat, Cuvioase, cu înțelepciunea cuvintelor și învățăturilor tale, și într-o unire ai adunat, pe cei cu bună înțelegere ai dreptmăritoarei credințe, care laudă pe Hristos, Grigorie. Pe care roagă-L, să izbăvească de stricăciune și de nevoi, pe cei ce primesc cu credință, învățăturile tale cele de Dumnezeu grăitoare.

Temelie nesurpată, Hristos te-a întărit Bisericii Sale, Părinte Cuvioase, pe tine care o ai păzit pe ea neclătită și nebiruită de asuprelile vrăjmașilor, de Dumnezeu grăitorule Hrisostoame; și te rogi ca să se mântuiască de patimile cele stricătoare de suflet, cei ce sunt însetați de cuvintele tale și de noianul cunoștințelor.

Pe cei aleși ai Treimii și florile cele mirositoare, și preafrumoase ale grădinii celei nestricăcioase, ca pe cei ce sunt ca niște raze ale Soarelui celui înțelegător, și luminează pământul cu dumnezeieștile sale străluciri, să-i lăudăm. Pe marele Ioan, împreună și pe dumnezeiescul de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, și pe Vasilie cel cu minte înaltă.

Slavă..., glas 6.

Oamenii lui Dumnezeu și credincioase slugi, slujitorii Domnului, bărbații doririlor, vasele alegerii, stâlpii și întăririle Bisericii, ai Împărăției moștenitorilor, nu tăceți a striga pentru noi către Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții, ție ne rugăm: Roagă-te Stăpână, cu Sfinții Ierarhi, și cu toți sfinții, să se miluiască sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 6:

Podobie: A treia zi ai înviat...

Darul a biruit, credința s-a întărit, umplutu-s-a toate de cunoștința lui Dumnezeu, prin Apostoli și prin învățători, și cu mântuirea ne-am îmbogățit.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor bucura întru așternuturile sale.

Pe tăinuitorii cerești, și învățătorii omenești, adunările cele dimpreună, ale darurilor celor de multe feluri, care cu îndreptările au biruit tot cuvântul ereticilor, pe cei trei Sfinți i-a minunat Domnul.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăcă întru dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Vasilie dumnezeiască minte, Grigorie dumnezeiescul glas, Ioan luminătorul a toată lumea, cei trei preaînalți următori ai Treimii și slujitori, împreună să se laude.

Slavă..., glas 6.

Drepte slugi bune și credincioase, buni lucrători ai viei lui Hristos! Voi și greutatea zilei ați purtat, și talantul cel dat vouă l-ați înmulțit, și celor ce au venit după voi, nu le-ați pizmuit. Pentru aceasta ușile cerești vouă s-au deschis. Deci intrând întru bucuria Făcătorului, rugați-vă pentru noi sfinților învățători.

Și acum..., a Născătoarei:

Nimenea din cei ce aleargă la tine, nu iese rușinat de la tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci cere Har și ia Dar spre folosul cererii.

Troparul, glas 4:

Ca cei ce ați fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei Învierii:

Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat. Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Ectenia mică și otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi.

La Doamne strigat-am... Stihirile, pe 8 glas 4.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Organele Darului, alăutele Duhului, trâmbițele cele bine-vestitoare ale propovăduirii, tunetele cele înfricoșate și vrednice de auzit, care de sus au glăsuit, și slava lui Dumnezeu o au arătat marginilor, pe cei trei propovăduitori ai Marii Treimi, pe Ioan, și pe Vasilie după vrednicie, împreună și pe Grigorie să-i cinstim.

Apărătorii Treimii, păzitorii bunei credințe, care după cei doisprezece sunt trei Apostoli. Râurile cele din Eden, ce izvorăsc apă vie, și fața pământului o adapă cu dumnezeiești curgeri de viață. Stihiile cele mari, care au alcătuit credința ca și o făptură după datorie să se cinstească.

Nu sunt graiuri zice, nici cuvinte grăite, ale cărora să nu se audă glasurile lor, că în tot pământul și marea a străbătut vestirea dumnezeieștilor, și înțelepților învățători ai făpturii. Pentru aceasta mai ales, cu dumnezeieștile lor așezăminte se cuprinde, și se adună împreună marginile în dreapta credință.

Organele Duhului, trâmbițele adevărului pe ritorii Cuvântului, să-i lăudăm cu glasuri de cântări, cei ce urmăm învățăturilor lor, rugându-ne lor ca celor ce au îndrăzneală către Domnul, să dăruiască lumii pace întărită pururea, și nouă tuturor iertare.

Alte Stihiri ale Sfinților Ierarhi, glas î.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Pe tăinuitorii cei duhovnicești, trâmbițele cele cuvântătoare ale lui Dumnezeu, pe dumnezeieștile oglinzi, astăzi după vrednicie să-i lăudăm, pe marele Vasilie, și pe dumnezeiescul și suflătorul de foc Grigorie, și pe Ioan cel adevărat cu gura de aur, care a vărsat nouă râurile cele aurite de învățături. De două ori.

Dreapta credinței, gândul cel dumnezeiesc și priveghetor, râul cel izvorâtor de aur, pe prealuminații și cinstiții luminători, pe primitorii Darului Duhului, pe stâlpii cei neclintiți, pe întăririle Bisericii, după vrednicie cu cântări să-i lăudăm.

Organele Duhului, trâmbițele dumnezeiescului tunet, fulgerele propovăduirii. Luminători prealuminați auriți, și purtători de dumnezeiască lumină, de trei ori fericite Vasilie, preaînțelepte Grigorie, prea-aurite și preacinstite Ioane, rugați-vă lui Hristos, ca să mântuiască pe cei ce vă cinstesc pe voi.

Slavă..., glas 6.

Trâmbițele Duhului cele de taină, pe purtătorii de Dumnezeu părinți astăzi să-i lăudăm, care au cântat în mijlocul Bisericii, cântare teologică bine alcătuită, Treimii Uneia Celei neschimbate, și Ființei și Dumnezeirii. Pe surpătorii lui Arie, și apărătorii ortodocșilor, care se roagă totdeauna Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei.

Cine nu te va ferici pe tine Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda Preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul, Unul-Născut, același din tine cea curată a ieșit, negrăit întrupându-Se. Din fire Dumnezeu fiind, și cu firea Om făcându-Se pentru noi. Nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L Curată cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și citirile.

De la a doua lege citire:

Cap. 1. Vers 8.

Zis-a Moise către fiii lui Israil: Vedeți, am dat înaintea voastră pământul, intrând moșteniți pe dânsul, care S-a jurat Domnul părinților voștri, lui Avraam, lui Isaac, și lui Iacov, să le dea lor, și seminției lor după dânșii. Și am zis vouă în vremea aceea, zicând: Nu voi putea singur să vă port pe voi. Că domnul Dumnezeu v-a înmulțit pe voi, și iată sunteți astăzi ca stelele Cerului mulțime. Domnul Dumnezeul părinților noștri să vă adauge pe voi, ca să fiți cu miile îndoiți, și să vă binecuvinteze pe voi, precum am grăit vouă. Și am luat dintre voi oameni înțelepți, și știuți, și pricepuți, și i-am pus pe ei să stăpânească peste voi, peste mii mai mari, și peste sute, și peste cincizeci, și peste zece, și logofeți judecătorilor voștri. Și am poruncit judecătorilor voștri în vremea aceea, zicând: Socotiți între frații voștri, și judecați cu dreptate între om și între fratele lui, și între nemernicul lui. Să nu cunoști fața la judecată. Pe cel mic și pe cel mare să judeci, să nu te sfiești de fața omului: Căci judecata a lui Dumnezeu este.

De la a doua lege citire:

Cap. 1, Vers 14.

Zis-a Moise către fiii lui Israil: Iată al Domnului Dumnezeului tău este Cerul, și Cerul Cerului, pământul și toate câte sunt pe dânsul. Însă pe părinții voștri a voit Domnul a-i iubi pe dânșii, și a ales seminția lor după dânșii, pe voi mai vârtos decât toate limbile, în ziua aceasta. Și vă tăiați împrejur învârtoșarea inimii voastre, și cerbicia voastră să nu o mai învârtoșați de acum. Că Domnul Dumnezeul vostru Acesta este Dumnezeul dumnezeilor, și Domnul domnilor. Dumnezeu mare, și tare, și înfricoșat, Care nu caută în față, nici ia mită. Cela ce face judecată nemernicului și săracului, și văduvei, și iubește pe cel nemernic, și dă lui pâine și haină. De Domnul Dumnezeul tău să te temi, și Lui unuia să slujești, și de Dânsul să te lipești, și întru numele Lui să te juri. Acela este lauda ta, și Acela este Dumnezeul tău, Cela ce ți-a făcut ție aceste lucruri mari și preaslăvite, care au văzut ochii tăi.

De la Înțelepciunea lui Solomon citire:

Cap. 3. Vers 1.

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca. Părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor. Și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și întru puțin fiind pedepsiți, cu mari bunătăți se vor dărui. Căci Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii, și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în topitoare i-a lămurit pe ei, și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării Sale vor străluci, și ca scânteile pe paie vor fugi. Judeca-vor limbi, și vor stăpâni noroade, și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul, vor înțelege adevărul, și credincioșii în dragoste vor petrece cu Dânsul. Că Dar și milă este întru cuvioșii Lui, și cercetare întru aleșii Lui.

LA LITIE

Stihirile, glas 2, singur glasul.

A lui Nil Xantopol.

Veniți slujitorii cereștii Treimi, să lăudăm treimea cea pământească, a dumnezeieștilor Ierarhi, pe Grigorie cel ce are numele cuvântării de Dumnezeu, pe Vasilie cel ce poartă numele împărăției, și pe Ioan cel ce are cu adevărat numele Darului, adâncurile înțelepciunii Duhului, apele Oceanului, izvoarele cele ce pururea izvorăsc apă vie curgătoare, pe mărgăritarii cei străluciți, pe luminătorii cei pământești, cârmele Bisericii, pomii cei luminat roditori, pe ispravnicii Darului, gura Hristosului meu, și apărătorii Treimii; care de la Dânsa fără mijlocire sunt străluciți, și se roagă neîncetat pentru sufletele noastre. Cărbunii cei aprinși din Focul cel nesuferit, noi cei luminați printr-înșii, cu credință să-i lăudăm. Că aceștia cu împreunarea cea cu Dânsul luminându-se, luminători lumii s-au făcut, putere de viață săracilor s-au arătat, pe Tatăl, și pe Fiul, și pe Duhul Sfânt, cu bună credință propovăduind, către care și noi să zicem: Bucură-te a Treimii de Dumnezeu înțelepțită treime.

Glas 6.

Praștia lui David cea întreit împletită, funia cea de mătase roșie a lui Solomon, biciul Cuvântului cel întreit împletit, pe înțelepții Ierarhi, pe marele Vasilie, pe dumnezeiescul Grigorie, pe Ioan Gură de aur, cu credință să-i lăudăm. Că pe Goliat cel netrupesc, cu Piatra cea din capul unghiului surpându-l, credința întru unire o au adus, cu sângele lui Hristos cel roșu îngrădindu-o. Și pe începătorii eresurilor, cei ce precupețesc cele dumnezeiești, de la îngrăditurile turmei lui Hristos celei dumnezeiești, departe i-au gonit prin cuvintele sale, și până acum credința o întăresc, și se roagă Domnului să miluiască sufletele noastre.

Glas 8.

Arătatu-s-a Darul lui Dumnezeu tuturor oamenilor, învățându-ne pe noi prin învățături, ca să ne împodobim obiceiurile, și deprinderile mai bune să le facem, și cu raza cunoștinței de Dumnezeu mintea să ne luminăm. Pentru aceasta să strigăm: Treime Sfântă, Doamna tuturor, pentru rugăciunile acestor trei păstori ai Tăi, turma Ta aceasta în pace o păzește, întărită și fără de întristare, și o izbăvește ca un Iubitor de oameni.

Glas 6.

Treime Sfântă, și Căreia ne închinăm, slavă înțeleptei rânduielii Tale. Că pe trei mari luminători oamenilor din oameni le-ai dăruit, care îi luminează cu lumina cunoștinței Tale, și le dau strălucire, cu raza mântuitoarelor și cinstitelor Tale voiri. Prin care lumea cu lumina cunoștinței îmbogățindu-se, cu a Ta slavă se luminează, și la fericită Împărăția Ta se silește a merge. Ale acestor dumnezeiești învățături îndemnându-ne pe noi, să le ascultăm. Tu și rugăciunile lor cele pentru noi ascultă-le, ca un Dumnezeu Preaîndurat, și mântuiește sufletele noastre, ca un Iubitor de oameni.

Slavă..., glas 6.

Pe Ierarhii lui Hristos, și lauda părinților, turnurile credinței, pe învățătorii credincioșilor și păzitorii, adunându-ne o iubitorilor de praznic, cu laude de cântări să-i lăudăm zicând: Bucură-te luminătorul Bisericii, Vasilie înțelepte, și stâlpul cel neclintit. Bucură-te minte cerească, preamare Arhiereule teologule Grigorie. Bucură-te Ioane Gură de aur, cel cu totul de aur, luminate învățătorule al pocăinței. Ci o părinți de trei ori fericiți, nu încetați pururea a vă ruga lui Hristos, pentru cei ce săvârșesc cu credință și cu dragoste, preasfințită și dumnezeiască pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce este podoaba fecioarelor și bucuria îngerilor, pe una de Dumnezeu Născătoarea și îngrădirea cea tare a credincioșilor, adunându-ne o iubitorilor de praznic, cu cântări de laude să o lăudăm, zicând: Bucură-te Fecioară Maică Curată, sfeșnice ca aurul strălucitor, și ușă cerească. Bucură-te cortul sfințeniei, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu în pântecele tău, Preacurată. Bucură-te ceea ce ești mai presus decât toate cetele cerești fără asemănare. Pentru aceasta Maică fără bărbat, Stăpână, nu înceta păzind pe robii tăi, cei ce te laudă pe tine pururea cu credință și cu dragoste, și se închină nașterii tale celei fără sămânță.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glas 5.

Podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te treime de Arhierei, turnurile cele mari ale Bisericii, stâlpii bunei credințe, întărirea credincioșilor, căderea ereticilor, cei ce ați păscut pe poporul lui Hristos cu dumnezeiești învățături, și l-ați crescut cu multe feluri de bunătăți, propovăduitorii cei luminați ai Darului, care ați pus așezăminte de lege plinirii lui Hristos, îndreptătorii, la cele de sus, cei ce sunteți intrările raiului, pe Hristos rugați-L, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă, și se vor bucura întru așternuturile lor.

Bucură-te treime de Arhierei, îngeri pământești, cei pe Cer umblători, mântuirea lumii, bucuria oamenilor și învățătorii lumii, apărătorii Cuvântului, doctorii cei preaiscusiți ai bolilor sufletești și trupești. Râurile Duhului cele pururea curgătoare, care cu cuvintele ați adăpat toată fața pământului. De Dumnezeu grăitoare trepte, dumnezeieștilor cei cu cuvinte de aur, pe Hristos rugați-L, ca să trimită sufletelor noastre mare milă.

Stih: Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te treime de Arhierei, soarele cerului celui pământesc, razele și luminile cele de la Lumina cea întreit strălucitoare, vederea celor întunecați, florile cele cu bun miros, mai frumoase decât ale raiului, teologule și înțelepte Vasilie, și Gură de aur. Tăblițele Duhului, lespezile cele de Dumnezeu scrise, sânii cei ce izvorâți laptele mântuirii, podoaba înțelepciunii. Pe Hristos rugați-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Slavă..., glas 6.

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să săltăm în cele de praznic, și să dănțuim bucurându-ne, întru preacinstită prăznuirea învățătorilor noștri. Împărații și domnii să alerge împreună, și pe Arhierei să-i laude cu cântări, ca pe cei ce au izvorât trei râuri preamari de învățături ale Duhului, bine curgătoare și pururea vii. Păstorii și învățătorii, pe sfinții tăinuitori cei întreiți ai Cinstitei Treimi, adunându-ne să-i lăudăm. Cei iubitori de înțelepciune, pe cei înțelepți, preoții pe păstorii, păcătoșii pe folositorii, săracii pe îmbogățitorii, cei din necazuri pe mângâietorii, călătorii pe cei împreună călători, cei ce sunt pe mare pe ocârmuitorii. Toți pe cei ce pretutindenea întâmpină cu căldură, pe dumnezeieștii Ierarhi lăudându-i, așa să zicem: Preasfinți învățători, sârguiți de scoateți pe credincioși din smintelile lumii, și ne scăpați pe noi de muncile cele de veci.

Și acum..., a Născătoarei, a lui Ghermano Patriarhul.

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, că privind de sus Împărăteasa a toate Maica Fecioara, cu binecuvântări încununează pe cei ce o încununează pe ea. Împărații și domnii să alerge împreună, și pe Împărăteasa să o laude întru cântări, pe ceea ce a născut pe Împăratul, Cel ce pe cei ținuți de moarte mai întâi, a-i izbăvi cu iubirea de oameni bine a voit. Păstorii și învățătorii, pe Preacurată Maica Păstorului celui Bun, adunându-ne să o lăudăm. Pe sfeșnicul cel cu raze de aur, norul cel de lumină purtător, pe cea mai presus decât Heruvimii, sicriul cel însuflețit scaunul Stăpânului cel în chipul focului, năstrapa cea de aur de mană primitoare, pe tabla Cuvântului cea purtătoare de viață. Scăparea tuturor creștinilor, cu cântări de Dumnezeu cuvântătoare lăudându-o, așa să zicem: Palatule al Cuvântului, învrednicește-ne pe noi cei smeriți Împărăției Cerurilor, că nimica nu este cu neputință mijlocirii tale.

La binecuvântarea pâinilor.

Tropar, glas 1.

Pe acești trei luminători mai mari ai Dumnezeirii celei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieștilor învățături. Pe râurile înțelepciunii cele cu miere curgătoare, care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu, pe marele Vasilie, și de Dumnezeu Cuvântătorul Grigorie, împreună cu slăvitul Ioan, cel cu limba și cu cuvinte de aur, toți cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne cu cântări să-i cinstim, că aceștia Treimii pururea se roagă pentru noi.

Alt Tropar, glas 4.

Ca cei ce ați fost întocmai la obicei cu Apostolii și lumii învățători. Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.

Și Născătoare de Dumnezeu Fecioară... O dată.

Și citire a Cuvântului.

Slujba Sfântului Ipolit s-a așezat să se cânte la Pavecerniță:

CANONUL

Facerea lui Ioan Monahul.

Cântarea 1-a, glas 4:

Irmos: Căruțele lui Faraon...

Veniți să lăudăm pe sfințitul Mucenic cu cântări mucenicești, văzându-l că luminează curat cu Dar luminat de Dumnezeu, pururea slăvind pe Hristos.

Dându-ți-se de la Hristos turma cea cuvântătoare, asemănându-te Lui, Părinte, ți-ai pus sufletul înaintea ei, vitejește pătimind, și te-ai împodobit cu îndoită cunună.

Slavă...

Fiind hirotonit din porunca lui Dumnezeu, cu ungerea cea de preoție te-a pecetluit, și cu cea mucenicească prin sânge, Ipolite.

Și acum..., a Născătoarei:

Rug nears a văzut Moise în muntele Sinai, închipuindu-te pe tine, Fecioară, care nu te-ai ars de Focul Dumnezeirii, căci pe Dumnezeu ai născut.

Cântarea a 3-a:

Irmos: Arcul celor puternici...

Miei cuvântători ai păstorit, și ca un miel te-ai jertfit mai înaintea oilor tale, asemănându-te Păstorului celui mai întâi decât toți, și Mielului lui Dumnezeu.

Cu lapte cuvântător de Dumnezeu insuflat, ai adăpat pe cei ce i-ai păstorit Ipolite; și paharul mărturisirii lui Hristos cu bucurie l-ai băut.

Slavă...

Fiind povățuitor cetei mucenicilor, ai intrat la mucenicie pentru buna credință, crezând întru Dumnezeu Tatăl împreună cu Fiul, și cu Dumnezeiescul Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te Maică neispitită de bărbat, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântecele tău, și L-ai născut întrupat, ca pe un Dumnezeu împreună și Om.

Cântarea a 4-a:

Irmos: Vestind mai înainte proorocul...

O cât este mult împletit dumnezeiescul șir al bunătăților tale, căci ca un păstor și Mucenic, întru Dânsul veselindu-te foarte, te-ai cinstit de Dumnezeu, Ipolite.

Prinosul lui Abel l-ai întrecut, că ai adus lui Dumnezeu miei cuvântători, și cu sângele tău ai stătut înaintea Stăpânului, bucurându-te.

Slavă...

Cugetul cel rău al ereticilor cel îndărătnic, biruindu-l prin Duhul, Fericite, te-ai făcut ales sfințit Mucenic, pentru dragostea Stăpânului.

Și acum..., a Născătoarei:

Dacă au văzut îngerii, Fecioară Curată, că a ieșit din pântecele tău, Fiul lui Dumnezeu, cu veselie ziceau: Slavă nașterii tale Stăpână.

Cântarea a 5-a:

Irmos: Tu Doamne lumina mea...

Tu cu adevărat te-ai făcut Mucenic între preoți, și între Mucenici Ierarhi, și strălucești cu daruri îndoite, Ipolite.

Pietrele cele luminoase se împodobesc cu aurul Ipolite; iar pe tine te luminează lucirea strădaniei Arhieriei tale.

Slavă...

Basnele elinești, și rătăcirea iudeilor cea fărădelege, tu le-ai înfrânat, cu Darul cel dumnezeiesc, o alesule între Mucenici, Ierarhe Ipolite.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine armă nebiruită asupra vrăjmașilor te punem înainte, pe tine întărire și nădejde de mântuirea noastră te-am câștigat, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Jertfit-ai Mântuitorului jertfă de laudă, în Biserica cuvioșilor, ca un mijlocitor lui Dumnezeu și oamenilor, și cu osârdie ai adus prinos sufletul tău prin sânge.

Mulțimea darurilor ai luat de la Dumnezeu prin Duhul, sfințite Mucenice, întru deschidere dumnezeiască a buzelor tale, și te-ai adus jertfă pe sine-ți, omorându-te cu mulțumire.

Slavă...

O cât este de dumnezeiască adunarea mucenicilor Tăi, Hristoase, celor ce se desfătează întru cele nădăjduite, ca și cum ar fi de față, care socoteau moartea mai dulce decât viața.

Și acum..., a Născătoarei:

O minune mai nouă decât toate minunile! Că Fecioara zămislind în pântece, fără ispită bărbătească pe Cel ce toate le cuprinde, nestrâmt l-a încăput.

Sedealna, glas 1.

Podobie: Mormântul tău...

Luminător pururea luminos te-ai arătat în lume, luminând cu fulgerele dumnezeieștilor tale cuvinte, cugetele credincioșilor, Ierarhe Ipolite. Pentru aceasta astăzi toți cu bucurie săvârșim sfințită și dumnezeiască pomenirea ta, și cu credință o cinstim.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Cela ce ai mântuit în foc...

Văzând luminat Părinte lupta cea preasfințită, și mai înainte cunoscută a muceniciei, stându-ți de față, strigai bucurându-te: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților bine ești cuvântat.

Cu strălucirile cele mucenicești și sfințite, arătat luminezi pe cei ce întru pomenirea ta sfințite Mucenice, cântă: Doamne Dumnezeul părinților noștri bine ești cuvântat.

Slavă...

Ipolit, care a suferit chinurile muceniciei cu tărie din dragostea cea fierbinte, cu îndrăzneală strigă: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe tine, ceea ce ai primit în pântece fără de stricăciune și mai presus de fire, pe Dumnezeu cel neschimbat, Care a venit la oameni pentru milostivire, te lăudăm credincioșii strigând: Prealăudate Doamne Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Cel ce S-a văzut în chip...

Cât este de grasă și de frumoasă jertfa, căci păstorul cel bun ca o oaie se aduce jertfă lui Hristos, strigând: Preoți binecuvântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Răsărit-a Ierarhul strălucind în Biserica Ta, Hristoase, cu cunună mucenicească strigând cu veselie: Tineri lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Bucurându-se Ipolit Mucenicul lui Hristos, de hotărârea morții celei îngrozitoare, strigă: Tineri binecuvântați pe Hristos, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe ceea ce a zămislit negrăit și fără sămânță a născut bucuria lumii, pe Hristos Dumnezeu, tineri lăudați-o, preoți bine o cuvântați, noroade preaînălțați-o întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Cela ce S-a văzut în chip de înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu lăudați-L tineri, preoți binecuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmos:

Nașterea ta nestricată s-a arătat. Dumnezeu din coapsele tale a ieșit, că S-a arătat purtător de trup pe pământ, și cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine de Dumnezeu Născătoare, toți te slăvim.

Ca un sfințit Mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos, și veselești inimile celor ce te laudă. Pentru aceasta după vrednicie toți te fericim.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învățăturilor, Preafericite, aduci lui Dumnezeu din sângiurile cele mucenicești curgeri ca de pârâu. Pentru aceasta după vrednicie toți te fericim.

Slavă...

Învățat-ai de Dumnezeu grăitorule, să ne închinăm unui Dumnezeu în Treime, Ziditorul tuturor făpturilor celor văzute și celor nevăzute, și te-ai împodobit cu diademă mucenicească.

Și acum... A Născătoarei:

Venitu-ți-a ție înger strălucind, iar cu strălucirile fecioriei tale, mai mult s-a strălucit el, încât să-și fi uitat și mărirea sa. Pentru aceea cu frică a strigat ție: Bucură-te!

Apoi Stihirile Sfântului cele de la Vecernie glas 1.

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Primind Darul preoției Părinte, ai luminat pe toți cu dumnezeieștile învățături Ippolite cugetătorule de Dumnezeu, și cu cinstite scrisori ai descoperit dumnezeieștile cuvinte ale proorocilor, arătându-ne nouă, cele ce se cuprind acolo.

Fiind împodobit cu cununa mărturisirii celei dumnezeiești, și împestrind podoaba preoției cu amestecătura sângiurilor tale, cu totul luminat și frumos, stai înaintea Împăratului și Stăpânului și Făcătorului, preafericite Ipolite.

Ca unul ce ai acum îndrăzneală către Mântuitorul Hristos, Preafericite, cu rugăciunile tale cele bineprimite, mântuiește-ne de nevoi și de primejdii, de supărări și de ispite cumplite, de patimi și de greșeli, pe noi cei ce cu credință te cinstim pe tine.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Cu toiagul folosinței tale Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, gonește patimile cele de fiare ale ticălosului meu suflet, îndreptându-mă de aici cu pace către viață, și mă numără cu turma ta cea sfântă, a oilor tale celor alese.

Cade-se să te fericim..., și celelalte.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... Troparele sfinților, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

După întâia Catismă, Sedealna glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Ca pe o podoabă împărătească a Bisericii lui Hristos, pe Vasilie toți să-l lăudăm, comoara învățăturilor cea neîmpuținată, că cu adevărat el ne-a învățat pe noi, să cinstim Sfânta Treime cea unită în Ființă, și despărțită în Ipostasuri.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Luminători prealuminați ai Bisericii lui Hristos, lumea ați luminat cu învățăturile voastre, părinți de Dumnezeu înțelepțiți, uscând eresurile tuturor celor rău credincioși, și stingând tulburările hulitorilor cele în chipul văpăii. Pentru aceasta ca niște Ierarhi ai lui Hristos, rugați-vă să ne mântuiască pe noi.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Prealăudată, Maica lui Hristos Dumnezeu, Marie dumnezeiască Mireasă, și care nu știi de nuntă, folositoarea credincioșilor, izbăvește de toată primejdia, și de toată nevoia, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce cu credință și cu dragoste aleargă la acoperământul tău, una dumnezeiască Mireasă.

După a doua Catismă, sedealna.

Podobie: Pentru mărturisirea...

Stâlp al Bisericii ai fost, avuție nefurată a bunei credințe te-ai arătat, de Dumnezeu Cuvântătorule Grigorie, luminându-ți viața ta cu nepătimirea, și descoperind dogmele Treimii, Părinte Preacuvioase! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În grădina Scripturilor, ca niște albine zburând voi înțelepților, ați adunat bine din florile cele mai alese, și mierea învățăturilor voastre, o ați pus înaintea tuturor credincioșilor împreună, spre îndulcirea lor. Și pentru aceasta tot cel ce se îndulcește, cu veselie strigă: Folosiți iarăși și după moarte, celor ce vă laudă pe voi fericiților.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu întreitele valuri ale patimilor, eu nepriceputul fiind învăluit. Preacurată, te chem pe tine cu căldură. Nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul, ca să pier, ceea ce ai născut adâncul milei. Că afară de tine altă nădejde nu am; deci să nu mă arăt vrăjmașilor bucurie și râs, eu cel ce mă nădăjduiesc spre tine. Pentru că poți câte voiești, ca ceea ce ești Maica Dumnezeului tuturor.

După Polieleu, Sedealna, glas 5.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

Grădina cuvintelor Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, pe cel ce ne-a povățuit pe noi la pocăință, care multe ispite a răbdat; pe Gură de aur credincioșii, ca cei ce ne-am învățat de la dânsul să-l cinstim după datorie; că se roagă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., altă Sedealnă, glas 4.

Podobie: Arătatu-te-ai astăzi lumii...

Prăznuiește astăzi Biserica, cinstită prăznuirea celor trei învățători, că aceia au întărit Biserica cu dumnezeieștile lor învățături.

Și acum..., a Născătoarei:

Ceea ce ești apărătoare nebiruită celor necăjiți, și caldă sprijinitoare celor ce nădăjduiesc spre tine, izbăvește-mă din nevoi; că tu ești ajutătoarea tuturor.

Apoi Antifonul dintâi al glasului al patrulea.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Preoții Tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate, și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Stih: Gura mea va grăi înțelepciune, și cugetul inimii mele pricepere.

Toată suflarea...

Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Eu sunt ușa...

După Psalm 50, Slavă..., glas 2.

Pentru rugăciunile Ierarhilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glas 6.

Vărsatu-s-a Har în buzele voastre cuvioșilor Părinți, și ați fost păstori Bisericii lui Hristos, învățând oile cele cuvântătoare, să creadă în Treimea Cea de o Ființă, întru o Dumnezeire.

CANOANELE TREI

Al Născătoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Născătoarei de Dumnezeu.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glas 2:

Irmos:

Veniți noroadelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărțit marea, și a trecut pe norodul, pe care l-a scăpat din robia egiptenilor; că S-a preamărit.

Pe mine, cel ce cu bună credință te mărturisesc pe tine Curată, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu preacinstită, de nevoile cele cumplite, și de bolile sufletului, și ale trupului, și de greșeli tu mă mântuiește.

Tot adâncul darurilor întru tine pus l-am cunoscut. Pentru aceasta alergând cu osârdie Născătoare de Dumnezeu la dumnezeiescul tău acoperământ, ne mântuim.

Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă, pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele și cinstitele tale sângiuri, ca să ne izbăvim de greșeli și de boală amară.

Toți credincioșii pe tine câștigându-te laudă, scăpare și întărire și bucurie și mântuirea sufletelor, nădejde și zid, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită.

CANONUL Sfinților

Facere a lui Ioan Evhaitului.

Cântarea 1-a, glas și Irmos același.

Ce mulțumire? Ce răsplătire cuviincioasă de la noi oamenii, se va aduce făcătorilor noștri de bine? Prin care a face bine ne îndreptăm.

Limbile ritoricești și măiestriile și meșteșugurile, și toată puterea cuvintelor, acum spre un temei să se pornească și pe cei ce au cinstit cu răsplătire să-i cinstească.

Al său osebit nimic nu au suferit a câștiga pe pământ cugetătorii de cele cerești; și păzitorii de obște, și folositori s-au arătat. Pentru aceasta și laudelor de obște să se învrednicească.

A Născătoarei:

Pe tine cea în totul iubitoare de cinstea firii noastre, ceea ce ești cu totul fără prihană, toți te slăvim, o gură făcându-ne și o unire.

Alt CANON al Ierarhului.

Facere a aceluiași Ioan.

Cântarea 1-a, glas 8:

Irmos: Pe gonaciul Faraon.

Nu este începerea aceasta lucrul nevoinței omenești, ci înțelepciunea care șade pe Scaunul Tău, Iubitorule de oameni, să-mi ajute mie. Dar de cuvânt dându-mi, ca să pot mări pe aceștia, pe care singură mai înainte bine i-a preaslăvit.

Ca un pahar preaplin, Stăpâne, bunătatea Ta și multă bogăția iubirii tale de oameni se varsă, și a curs, ca pe alți îngeri să arate în trup, și pe aceștia ce sunt puși înainte acum spre laudă.

Slavă...

O în Cer se cădea celor cerești să le fie și laudele, și îngerească cântare cuvioasă celor dumnezeiești, că dumnezei sunt după împărtășire aceștia, care pe Dumnezeu cel adevărat din fire și Unul Îl au întru sine viețuind și grăind.

Și acum..., a Născătoarei:

Pomenirea drepților, de Dumnezeu înțelepțită adunare cu laude o săvârșește, cu care împreună și Maica lui Dumnezeu, ca un cap al lor cu cuviință împreună se preaslăvește, rânduiala cea din sfârșit, și cea dintâi, și cea din mijloc ținând, și bunei laude împărtășindu-se.

Catavasie: Pământul cel roditor...

Cântarea a 3-a:

Irmos:

Întărește-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul și frica Ta o sădește în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cu rugăciunile tale Curată, pe Dumnezeu, Care ai născut, fă-L Milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău, și cu credință se închină nașterii tale.

Fecioară Prealăudată ascultă graiurile sufletului meu care dintru adâncul inimii le aduc ție, și din patimi și din nevoi mântuiește-mă.

Toată viața mea îndreptează-o Fecioară, nădejdea și folosința mea, de ispite și de cumplite primejdii mântuindu-mă pururea Fecioară.

Ca ceea ce ai purtat în brațe pe înțelepciunea lui Dumnezeu cea cu un Ipostas, Născătoare de Dumnezeu, roagă-te ca să se mântuiască din nevoi și de rătăcire, cei ce te laudă pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Pe piatra credinței...

Trâmbița cea mare a Bisericii, făclia care luminează lumea, propovăduitorul cel ce cuprinde cu vestirea marginile, Vasilie cel cu nume mare îndeamnă adunarea aceasta.

Cel luminat din viață și din fapte, cel luminat din cuvânt și din învățături, care întru toate strălucește mai presus de toți ca alt soare, mai mult decât stelele, mult-lăudatul teolog astăzi se fericește.

Iată lumina lumii luminează lumii, iată sarea pământului îndulcește pământul, iată pomul vieții rodurile nemuririi aduce, Sfântul Gură de aur, cei ce nu voiți să muriți, veniți de vă îndulciți.

A Născătoarei:

Cela ce din neființă întru ființă toate le-a făcut, și fire a dat tuturor celor făcute, același și firile cele date a le schimba știe, precum voiește, de unde se aude și aceasta, că Fecioara a născut; cine nu se va minuna?

Alt Canon,

Irmos: Cel ce ai întărit cerurile...

Îndreptătorii obiceiurilor, și chivernisitorii sufletelor, mântuitorii cei de obște ai oamenilor, care chipurile faptelor și ale cuvintelor ne-au arătat nouă, învățătorii vieții cei luminați, luminat să se laude.

Duhul lui Dumnezeu a umplut pe Vasilie de știință, și din limbile cele de foc a avut una Grigorie, și cu foc a suflat cuvintele cele înalte. Și gura lui Hristos în Ioan a grăit.

Slavă...

Pe înțelepciunea veacului de acum deșartă cu adevărat o are nebunia propovăduirii, și supusă eiși, și ca o roabă slujindu-i. Că Darul înțelepciunii pe învățători ritori îi arată.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce S-a sălășluit în pântecele Curatei Fecioare, sufletele sfinților celor purtători de Dumnezeu lăcaș luiși le face, și prin gurile lor tainele cele pentru Maica Sa ne spune nouă.

Catavasie: Întărirea celor ce nădăjduiesc...

Sedealna, glas 8:

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Pe luminătorii cei mari și luminați, stâlpii Bisericii cei nemișcați, cu un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim de bunătățile și de cuvintele lor, împreună și de Dar. Pe înțeleptul Gură de aur, și pe marele Vasilie, împreună cu Grigorie luminatul teolog; către care să și grăim, din inimă strigând; Preamari trei Ierarhi, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

Slavă...

Înțelepciune luând de la Dumnezeu, ca alți Apostoli trei ai lui Hristos, cu cuvântul cunoștinței ați așezat învățăturile, care mai înainte cu cuvinte netâlcuite, le-au alcătuit pescarii întru cunoștință cu puterea Duhului. Că și așa se cădea credinței noastre celei drepte să aibă alcătuire. Pentru aceasta toți strigăm către voi: Rugați-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Și acum..., a Născătoarei:

Sufletul meu cel smerit Fecioară, care în viforul ispitelor lumești acum este înecat, ca și cum ar fi corabia fără ocârmuitor, ceea ce ești cu totul fără prihană, și de sarcina păcatelor se arată nedeșertat. Și în fundul iadului a cădea este silit, întâmpină-l de Dumnezeu Născătoare cu călduroasă rugăciunea ta, și-l mântuiește, dându-i limanul tău cel cu bună liniște, ca cu credință să strig către tine: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască mie; că pe tine te am nădejde eu netrebnicul robul tău.

Cântarea a 4-a:

Irmos:

Auzit-am Doamne auzul rânduielii Tale, și Te-am preaslăvit pe Tine, unule Iubitorule de oameni.

De vătămările sufletului meu, și de bolile trupului, dăruiește-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeu.

De asupreală, de vifor, și de primejdii, scapă-mă Maica lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale, ceea ce una ești Prealăudată.

Pe mine cel vânturat de patimi și de gânduri, și de întreitele valuri ale vieții, întru nădejde și în credință Fecioară întărește-mă.

Pe mine cel învăluit de valurile lumești, scoate-mă Fecioară, la limanul tău îndreptându-mă.

Alt Canon,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Învățați din înțelepciunea cea de jos fiind voi, îndreptare de la cea dumnezeiască slăviților ați câștigat. Pentru aceasta pe aceea ca pe o roabă acesteia preaînțelepțește o ați supus.

Iubitorilor de înțelepciune, de iubiți pe cei înțelepți, înțelepțiți-vă, și a grăi vă învățați, toți cei ce vă mirați de cuvinte, adeverința lucrării, și a privirii la cele de sus de acolo învățându-vă.

A Născătoarei:

Ploaia cea târzie, Care mai pe urmă S-a făcut timpurie, Făcătorul apelor și al veacurilor, în pântecele tău a picurat, ceea ce ești cu totul fără prihană, la vremea Sa răcorind pe cei lipsiți.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești tăria mea Doamne...

Stâlp de foc povățuind pe poporul cel credincios, și arzând pe vrăjmașii credinței, și neamurile cele ce urmau cu tărie mântuindu-le, marele Vasilie s-a arătat, să îndrăznească, și să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogățită fiind cu un apărător ca acesta.

Desfătare limbii, și a tot auzul dulceață cuvântul tău a fost Grigorie, mană de viață, roua dulceții, miere din piatră, îngerească pâine cerească, care îndeamnă fără sațiu a se sătura de dulceața ei, și umple de dulceață pe cei ce se împărtășesc ei.

Slavă...

Râul darurilor celor duhovnicești s-a umplut până și la vărsare, și bună fața pământului ca un izvor de desfătare din gura cea de aur adapă, veselind și îngrășând toată cetatea lui Hristos, cu pornirile dumnezeieștilor valuri.

Și acum..., a Născătoarei:

Firea singură prin sine suferind întru sine împreunare, și arătându-se mai presus de amestecare în Fiul tău, Stăpână, cei trei de Dumnezeu purtători învățători au mărturisit, din două voi, și din două lucrări, îndoit a fi după fire arătându-L.

Catavasie: Acoperit-au cerurile...

Cântarea a 5-a:

Irmos:

Dătătorule de lumină, și Făcătorul veacurilor Domnul, întru lumina poruncilor Tale povățuiește-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu știm.

Armă nebiruită împotriva a multe feluri de ispite avându-te, de toată silnicia vrăjmașilor scăpăm pururea, cei ce te știm pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu.

Ceea ce ești mai presus decât Heruvimii, plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine. Pe Care roagă-L pentru robii tăi.

Ceea ce ai purtat în brațele tale pe Făcătorul tuturor, pe Acesta fă-L Milostiv nouă cu rugăciunile tale, celor ce din inimă acum la tine scăpăm.

Din strâmtorare și din sufletul meu cel dureros, rugăciune aduc eu ticălosul, ție uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul pricinuitorul îndurărilor, îndurându-te mântuiește-mă.

Alt Canon,

Irmos: Lumina celor întunecați...

Tu izvorul darurilor tale cel neîmpuținat nicicum cu deșertarea, Iubitorule de oameni, l-ai dat sfinților Tăi, să bea din-destul, Care toată lumea ai adăpat, cu dumnezeieștile curgeri cele din pântecele lor.

Ce-mi trebuiește aurul? De ce folos îmi este bogăția? Și slava și boieria, care ca fumul se risipesc în văzduh? Toate să piară, toate vântul să le spulbere. Mie bogăție una mult dorită îmi este treimea învățătorilor, cea împodobit vorbitoare.

Curge râul cu mursă și dumnezeiască băutură, curge celor flămânzi mâncare nemuritoare, și celor însetați băutură nestricăcioasă, apă vie în veci, și care ține vii, pe cei ce o beau; toți de viața cea mult curgătoare săturați-vă.

A Născătoarei:

Avea răutatea tărie asupra noastră, dar nu până în sfârșit, că a slăbit după ce a născut Fecioara pe Cel puternic întru tărie, Care a luat slăbiciunea trupului, și pe cel puternic întru răutate l-a omorât.

Alt Canon,

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Pe înțelepții știutori de lucrurile cele dumnezeiești și omenești, care firile, cele ce sunt, le-au arătat nouă cu iubirea adevărului, și pe Ziditorul acelora toți a-L cunoaște au făcut, precum s-a căzut, cu glasuri de mulțumire să-i lăudăm.

Amărăciunea și iuțimea leacurilor celor spre mântuire, o a îndulcit cu înțelepte învățăturile și meșteșugurile și darurile cuvintelor, dumnezeieștii tămăduitori ai sufletelor; îndulciți-vă toți iubitorii de bine, și veselindu-vă vă mântuiți.

Slavă...

Tace tot Cuvântul, propovăduitorii de Dumnezeu grăind cele dumnezeiești; și ține mai sus decât legea veche cea nouă, punând înainte întru sine cinstitele tăblițe ale puitorilor de lege. Cu care se numără și toată adunarea credincioșilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe firea cea nemuritoare o a întrecut cea muritoare întru sfințenie, și Fecioara Doamna pe îngerii cei fără trupuri i-a covârșit, ca ceea ce a născut pe Dumnezeu, Împăratul îngerilor, la Care a privi, nu este lor cu putință.

Catavasie: Dacă a văzut Isaia...

Cântarea a 6-a:

Irmos:

Întru adâncul greșelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat, din stricăciune Dumnezeule scoate-mă.

Liman de mântuire știindu-te pe tine, înotând prin noianul vieții cel mult îngrijat, chemu-te pe tine Stăpână, fii îndreptătoare sufletului meu.

Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind Maică pururea Fecioară. Ci tu care ai născut pe Dumnezeu, dă-mi veșmântul bucuriei.

Cu viața cea sfințită am căzut prin lene eu ticălosul. Ci mă ridică, binecuvântată Preacurată, la porunca Fiului tău îndreptându-mă.

Învrednicește-mă dumnezeieștilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preamilostiv, Care cu sângele Său, pe oameni din stricăciune i-a mântuit.

Alt Canon,

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Cuvântând de Dumnezeu, ați arătat trei osebiri în Treime: Nenașterea Tatălui și nașterea Fiului și ieșirea a singur Duhului.

Astăzi s-a făcut casei acesteia prealuminată mântuire; pe doi, și pe trei adunați în numele lui Hristos cinstindu-i, în mijlocul lor este de față.

Nemăsurat este adâncul pământului spre înălțimea Cerului, dar de pe pământ pe sfinți i-a înălțat mai pe sus de ceruri cereasca dragoste.

A Născătoarei:

Izvor nou și pricină tainelor Fecioară avându-te, cei trei de Dumnezeu grăitori, cu temeiuri noi, numire nouă Cuvioasă ție ți-a adus.

Alt Canon,

Irmos: Curățeșie-mă Mântuitorule...

Treimea în Unime, Dumnezeu a o numi ne-am învățat și Unimea întreită a o lăuda am luat de la părinți, și am cunoscut a ne închina unei Firi în trei Staturi.

Cuvântul era întru început la Tatăl, împreună fără început, și Duhul lui Dumnezeu, și Dumnezeu era împreună veșnic, o Dumnezeire singură prin Sine de o Ființă și întocmai în Fire, precum grăiesc dumnezeieștii învățători.

Slavă...

Împreunez și despart cele ce sunt cu împreunare despărțite, una nedespărțită o am în minte, și trei cunosc, pe trei învățători de Dumnezeu purtători primesc, care așa m-au învățat pe mine să cred.

Și acum... a Născătoarei:

Fără mamă mai înainte de trup a fost, și fără Tată după întrupare, Fiul Tatălui și al Maicii, care acestea amândouă mai presus de minte se cheamă, că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preamărite.

Catavasie: Strigat-a ție văzând bătrânul...

CONDAC, glas 2.

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe sfinții învățători, și de Dumnezeu vestitori, căpetenia învățătorilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea bunătăților Tale și odihnă. Că ostenelile acelora și moartea ai primit, mai vârtos decât toată jertfa, Cel ce însuți preamărești pe sfinții Tăi.

ICOS

Cine este îndestulat să-și deschidă buzele sale, și să-și miște limba spre cei ce suflă cu foc prin puterea Cuvântului, și a Duhului. Însă atâta îndrăznesc a zice: Că toată firea omenească o au covârșit acești trei cu darurile cele multe și mari, și cu lucrarea și cu privirea la cele de sus, întrecând pe cei ce sunt luminați întru amândouă. Pentru aceasta a preamari daruri i-ai învrednicit pe aceștia, ca pe niște slugi credincioase ale Tale, Unule, Cela ce preamărești pe sfinții Tăi.

SINAXAR

În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea celor dintru sfinți, părinților noștri, și a toată lumea dascăli: Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul și Ioan Gură de aur.

Stih: Cu dreptate este împreună a cinsti pe cei trei luceferi,

Care în lume au izvorât lumina cea în trei străluciri.

Toți suntem în drept a aduce obștească cântare.

Celor ce au vărsat tuturor obștește Darul cel mare.

O rândunea nu face primăvară cântând,

Însă primăvara sufletelor o fac trei privighetori fiind.

Treimea strălucește făptura cea gândită,

Iar treimea aceasta pe tine cea văzută.

Cei vechi cinstirea lui Dumnezeu au fost pierzând.

Nebunește soarele și luna cinstind.

Căci de frumusețea și grăbirea lor se minunau,

Și ca unor dumnezei cu nedreaptă cinstire se închinau.

Iar de la acești trei luceferi ce s-au ivit,

Noi întru cinstirea lui Dumnezeu am sporit.

Căci cu bunătatea vieții și înduplecarea cuvintelor arătat,

Pe toți a cinsti pe unul Ziditorul i-au plecat.

Pe făptura aceasta văzută este alcătuind,

Focul, aerul, apa și firea pământului fiind,

Însă iarăși cei ce alcătuiesc lumea cea mare,

Și credința către Dumnezeu ca pe o altă făptură tare.

A stihiilor Treime închipuind,

De nimic pământesc sunt grijind.

Și pământească înțelegere nicidecum prin cuvinte au fost având,

Căci Grigorie prin înțelesul Cuvântului foc este răsuflând.

Care spre înălțime a alerga înduplecă pe toți.

Încă și pe cei iarăși din patimi slăbănogiți.

Răsuflare oarecare cuvintele lui Vasilie sunt,

Curgerea apelor iarăși pilduind.

Singur cel cu gura și cu inima aurit,

Pe cei topiți de patimi i-a însuflețit.

Așa toată firea muritorilor spre înălțime îndemnându-o,

De pe pământ cu ale lor cuvinte sunt ridicându-o.

În luna lui Ianuarie în a trei zecea zi.

Strălucirea cea în trei sori aurită străluci.

Pricina acestei sărbători întru acest chip a fost: În zilele împăratului Alexie Comnin, care luase sceptrul împărăției după Botaniat, s-a făcut ceartă în Constantinopol între oamenii cei mai de cinste, și îmbunătățiți. Că unii cinsteau mai mult pe marele Vasilie, zicând: Că este înalt la cuvânt, ca cela ce a cercat cu cuvântul firea celor ce sunt, și la fapte puțin nu cu îngerii asemănându-l, și nici prea lesne iertă. Ci era greu la fire, nici un lucru pământesc la sine având; pogorând mai jos pe dumnezeiescul Gură de aur, ca și cum ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasilie, pentru că era lăsător, și trăgător la pocăință. Iar alții înălțau pe dumnezeiescul acesta Gură de aur, căci era mai deschis la învățătură, și cu dulceața graiului îndreptă pe toți, și îi chemă spre pocăință, și-l cinstea mai sus decât pe marele Vasilie și pe Grigorie, atât pentru mulțimea cuvintelor celor cu miere curgătoare, cât și pentru puterea și adâncimea gândului. Alții iarăși erau dați spre dumnezeiescul Grigorie, ca și cum ar fi întrecut pe toți, cei de demult vestiți la învățătura elinească, și pe ai noștri, cu înălțimea, înfrumusețarea și cuviința cuvintelor și zicea că acesta biruia, și-l suiau mai presus decât pe aceia, într-atâta cât se întâmplase de se împerechease oamenii. Și unii se ziceau Ioaniteni, alții Vasiliteni și alții Grigoriteni. Deci certându-se în cuvinte cu numele acestora, și așa zicându-se, mai apoi după câțiva ani se arătară sfinții aceștia, întâi unul câte unul, după aceea și câte trei împreună, aievea, nu în vis, Arhiereului ce păstorea atunci cetatea Evhaitenilor, marelui Ioan, care era om și la altele înțelept foarte, și părtaș și de învățătura elinească, precum se văd scrierile lui și ajungând la vârful bunătăților. Deci grăiră cu un glas către dânsul: Noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem, și nici o împotrivire sau vrajbă întru noi nu este; ci fiecare în vremea sa, porniți fiind de Duhul sfânt, am scris învățăturile cele ce sunt de mântuirea oamenilor, și cele ce am învățat am dat. Și nu este întru noi cel dintâi, și cel de al doilea, ci de vei zice de unul, cei doi urmează. Drept aceea scoală-te de poruncește celor ce se ceartă, să nu se împerecheze pentru noi. Că nevoința noastră aceasta a fost, și până am fost vii, și după ce ne-am săvârșit din viață; ca să împăcăm, și să aducem lumea la unire. Și încă ne și împreunează la o zi precum se cade, așa ne fă praznicul. Și fă în știre și celor de pe urmă, cum că noi suntem una la Dumnezeu. Adeverind că și noi vom ajuta împreună la mântuirea acelor ce ne fac pomenirea; că și nouă ni se pare a avea la Dumnezeu oarece îndrăznire. Acestea zicând se părea că se suie iarăși la ceruri cu nespusă lumină străluciți; și chemându-se unul pe altul pe nume. Iar minunatul acela om, adică Ioan Evhaitul, după ce se sculă, făcu precum sfinții i-au poruncit, potolind mulțimea și pe cei ce se prigoneau. Căci era omul întru bunătăți vestit, și a dat Bisericii lui Dumnezeu praznicul acesta a-l prăznui. Și ia vezi mintea acelui om; Că aflând pe luna aceasta a lui Ianuarie, că-i avea pe câte trei, adică la întâia zi pe marele Vasilie, la douăzeci și cinci pe dumnezeiescul Grigorie, și la douăzeci și șapte pe dumnezeiescul Gură de aur, i-a împreunat iarăși la treizeci a acestei luni, împodobindu-le slujba cu canoane și tropare, și cu cuvinte de laudă precum li se cădea. Care precum mi se pare și cu voia lor s-a făcut. Căci cât spre laude nici o lipsă n-au, într-atâta cât au întrecut pe toate câte s-au făcut de atunci încoace și câte se vor face. Deci erau sfinții aceștia la statul trupului lor, și la chipul feței într-acest fel; Adică, dumnezeiescul Gură de aur era scurt foarte și subțire, mare la cap, cu nasul plecat, galben cam albineț, adâncate ghioacele ochilor avându-le și bășicile acestora mari, care făcea căutătura veselă, de-i strălucea fața, măcar că la altă închipuire se arăta mâhnit, fruntea mare, și fără păr, cu multe sbârcituri, având și urechile mari, barba mică și rară, cu puțin păr cărunt împodobită, fălcile trase înlăuntru, de postul cel desăvârșit. Atâta însă trebuie a zice despre dânsul, că cu cuvântul a întrecut pe toți filozofii elinilor, și osebit la greutatea noimelor, adică celor cunoscute de gând, și la cea prealesne înflorire a graiului, și atâta a tâlcuit, și a descoperit dumnezeiasca Scriptură. Și cu Evangheliceasca propovăduire a folosit, ca nimeni altul cât de n-ar fi fost acesta (măcar că este cu cutezare a o zice) ar fi trebuit ca iarăși să vină Hristos pe pământ. Iar la fapta bună și la lucrare, și vedere, atâta s-a făcut cât a întrecut pe toți, făcându-se izvor de milostenie, și de dragoste, și de învățătură. Deci a trăit acesta șaizeci și trei de ani, păstorind Biserica lui Hristos șase ani. Iar marele Vasilie era la trup foarte lung, și drept la stat, uscățiv și lipsit de carne, negru la față, cu nasul plecat, sprâncenele rotunde, și făcut la frunte cam posomorât, asemănând omului gânditor și cu griji multe, zbârcit puținei la obraz și lungăreț. Cu tâmplele adâncate, cam păros la trup, cu barba lungă de ajuns, jumătate căruntă. Acesta cu cuvintele nu numai pe înțelepții cei ce s-au aflat în zilele lui, ci și pe cei vechi a întrecut, că petrecând toată învățătura și meșteșugul dăscăliei, întru toate se putea, numai puțin nevoindu-se la practica filozofiei, și sporindu-se cu dânsa spre cunoștința celor ce sunt, (adică tuturor lucrurilor cerești și pământești). S-a suit în scaunul Arhieriei de când era de patruzeci de ani, și cinci ani a condus Biserica. Iar Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, era la statul trupului om de mijloc, puținei cam gălbinicios și vesel la față, lat la nas, cu sprâncenele drepte, căutătura blândă și veselă, la un ochi era mai mâhnit. Care era cam tras de un semn de lovitură ce avea la pleoapa din sus, barba nu era prea lungă, iar deasă destul și tocmită și pe margine afumată; pleșuv, alb la păr. Și aceasta se cade a zice cineva de dânsul, că de ar fi trebuit a se face vre-o icoană sau stâlp înfrumusețat cu toate bunătățile, acesta marele Grigorie ar fi fost; întrecând cu strălucirile viețuirii sale pe cei iscusiți în practică. Și atâta cunoștință teologică avea, cât toți se biruiau de înțelepciunea sa, cea în cuvinte și în dogme. Drept aceea a câștigat și numele a se chema cuvântător de Dumnezeu. Și a păstorit Biserica Constantinopolului ani doisprezece; viețuind pe pământ optzeci de ani. Cu rugăciunile acestor trei Ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, și cu ale tuturor sfinților, surpă și risipește ridicările eresurilor, și pe noi la unire și pașnică așezare ne păzește, și cereștii tale împărății ne învrednicește. Că binecuvântat ești în vecii vecilor, Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințit Mucenic Ipolit, papa Romei, și a celor împreună cu dânsul: Chensurin, Avras, ce-i zicea și Hrisi, Filicos, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermi, Mavru, Evsevie, Rustic, Monagrie, Amandin, Olimpie, Chiprie. Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhilai diaconul, Chirin episcopul și Savain.

Stih: Ipolit cu îndrăzneală în mare intrând,

Ca un cal săltător în câmp șes fiind.

Chensurin grumazul la sabie întinzând,

Ca o cute de brici a nevoitorilor fiind.

Măruntaiele lui Savain le ard cu aprinse făclii.

Ai nemilostivirii preavicleni fii.

Hrisi aruncată fiind în adânc cu adevărat,

La cămara cerească mireasă de curând gătită s-a apropiat.

Acest sfințit Sinod era pe vremea împărăției lui Claudie, domnind Vicarie Ulpie Romul; și Chensurin fiind magistru și iubit de împăratul, cinstea pe Hristos întru ascuns, și apăra pe creștini; deci vădindu-se, a fost pus la închisoare, unde înviind pe un mort, a înduplecat pe toți ostașii ce se aflase acolo de față ca să creadă în Hristos, cărora din porunca tiranului, li s-au tăiat capetele, și împreună cu ale acelora și al fericitei Hrisi, și al slujitorului Savain. Care mai înainte au suferit multe munci, pentru că slujeau sfinților, și ștergeau sângiurile lor, și-i mângâiau. Despre acestea înștiințându-se papa Ipolit, de râvnă dumnezeiască mișcat, a venit și a mustrat pe tiranul în față. Iar el aprinzându-se de mânie, mai întâi l-a muncit, împreună cu cei ce urmau lui preoți, și diaconi, și episcopului. Apoi legându-le mâinile și picioarele, i-au aruncat întru adâncurile mării, și așa s-au săvârșit.

Tot în această zi, chinuirea Sfântului Mucenic Teofil cel Nou.

Stih: Lui Teofil i se taie capul cel preaiubit,

Căci a săruta dumnezeii barbarilor n-a voit

Acesta era din Constantinopol pe vremea împărăției împăratului Constantin și al Irinei, fiind senator. Deci rânduit fiind general la locul Chivirioților, s-a dus cu flota având cu sine și pe alți doi generali, spre ajutor, care îl și pizmuiau. Deci după ce au venit saracinii, împotriva acelui loc, el a ieșit întru întâmpinarea lor cu flota și cu ceilalți doi generali. Și mai întâi a năvălit cu puterea sa, și intrând în mijlocul saracinilor, a învins. Iar ceilalți doi, pizmuindu-l l-au lăsat singur și au fugit. Atunci saracinii înconjurându-l, l-au prins, și ducându-l la locul lor, l-au pus la închisoare; iar după patru ani scoțându-l din închisoare l-au silit ca să se lepede de Hristos, și neplecându-se i-au tăiat capul.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Teodor Mitilineanu, care a mărturisit în Mitilina, la anul o mie șapte sute patru, prin sugrumare s-a săvârșit.

Stih: Teodor prea cu înțelepciune mărturisind.

Și cu înțelepciune nestricăcioasă cunună a fost primind.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos:

Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de Dumnezeu, și fiind aruncați în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat din tine Născătoare de Dumnezeu, a rupt înscrisul lui Adam. Pe Care acum roagă-L Preacurată, ca să se mântuiască de nevoi toți, cei ce cu credință strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Nădejde bună și folositoare credincioșilor ești Stăpână; și acum te rugăm, ca să dăruiești adâncul milostivirii tale tuturor, celor ce nădăjduiesc spre tine, și Fiului tău strigă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu întunericul cel cumplit al vieții fiind ținut, pe cel ce s-ar scârbi împreună și împreună l-ar durea nu am agonisit. Cu strălucirea ta Fecioară, dezleagă-mi negura greșelilor, și luminează-mă pe mine cel ce cânt: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Frumoasă haina poruncilor celor de mântuire, în care prin Botez m-am îmbrăcat, o am înnegrit cu lenea eu ticălosul; ci acum alerg la tine Fecioară, cerând ca iarăși să mă îmbrac prin tine în haina curăției.

Alt Canon,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Biruiește-se, fericiților, și fuge nestătătoarea semeție cea mai dinainte a eresurilor, și ceară topită de fața focului, toată învățătura cea străină se arată, lovindu-se de cuvintele voastre cele cu foc insuflate.

De bârfelile cele elinești, cele mincinoase s-au ferit, și una îndemnarea cea puternică întru oameni au ales, prin care acești trei întărind adevărul, așa toată adunarea credincioșilor o biruiesc cu cuvintele, și o aduc la credință.

A Născătoarei:

Întru tine toată proorocia s-a plinit, și sfârșit a luat, de care se minunează cei ce grăiesc, și din tine mai luminate minuni și decât proorociile izvorăsc, Curată, care arată înțelepți, pe cei ce tâlcuiesc.

Alt Canon,

Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Stâlpi care tac și strigă văzuți, și auziți ai faptei bune și ai înțelepciunii, de Dumnezeu grăitorii s-au făcut cu fapta și cu cuvântul, a striga poruncind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Glasurile lui Dumnezeu, care ne tună nouă de sus minunat, și strălucirile fulgerelor și cuvintele voastre, preaînțelepților, primindu-le noi, împreună cu voi cântăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Grindine se aruncă din limbile cele de pietre zvârlitoare, sfărâmând învățăturile cele putrede, de îndrăznește cineva în mijlocul grăitorilor de deșertăciune, cele drepte nespunând; bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine Fecioară, S-a sălășluit, și după naștere Fecioară te-a lăsat, Cel ce preface stihiile, Născătoare de Dumnezeu, Marie Preacurată, către Care strigăm împreună cu tine, ceea ce ești cu totul fără prihană: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Catavasie: Pe Tine, Cel ce ai răcorit...

Cântarea a 8-a:

Irmos:

Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreiești și văpaia întru răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Îmi slăbește mintea acum, căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu Fecioară vindecă-mă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.

Turn tare de putere și temei, și păzitoare și folosință pe tine agonisindu-te, cu credință ne mântuim acum, și lăudăm nașterea ta Preacurată și o preaînălțăm întru toți vecii.

Nemuririi izvor prealimpede te știm pe tine Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui, Celui fără de moarte, Care ne mântuiește de moarte pe noi pe toți cei ce-L preaînălțăm pe El în veci.

Izvor de tămăduiri pururea izvorăști nouă credincioșilor, Preacurată, al cărui Dar din-destul luând acum, lăudăm nașterea ta Fecioară, și o preaînălțăm întru toți vecii.

Alt Canon,

Irmos același:

Cunoaștem cu bună credință, și slăvim o Fire întocmai cinstită, o Unime și Treime, fără măsură puternică, Care toate le chivernisește cu judecăți preaînalte, că așa au așezat a mări acești trei de Dumnezeu purtători; cu care împreună ne închinăm Ei în veci.

Unitu-s-au trei grăitori de Dumnezeu, care au unit Treimea, și nedespărțită întru toate o au păzit întru Dumnezeiasca Fire, și o slavă nedespărțită de la Dânsa au luat, care cheamă spre laudă, pe cei ce o înalță pe Ea în veci.

A Născătoarei:

Luând firea noastră, ne-a dat pe a Sa, Făcătorul de bine, făcut-a numai, iară n-a pătimit Fecioară; că face, dar nu spre stricăciune așază, mai vârtos și pătimind de bunăvoie, prin patimă patimile a dezlegat, precum acești trei părinți pe noi de taină ne-a învățat.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Pe care Dumnezeu i-a împreunat într-o unire întocmai cinstită, omul cel lăudător să nu-i despartă, ci întocmai socotindu-i întru aceleași daruri, întocmai și laudelor să-i învrednicească, dulce cântând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Apărătorii cei dimpreună ai Dumnezeirii, cei puternici și nebiruiți și ajutătorii adevărului cei nemincinoși, adâncurile Duhului bine cercându-le, cunoștințele de Dumnezeu, cele Cuvioase lui Dumnezeu, de acolo le-au alcătuit, și au învățat a cânta: Noroade preaînălțați-L pe El în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

În Cer doi luminători preamari prin luarea unuia de la altul luminează toată partea cea de sub soare, iar de pe pământ mai luminat luminează toată lumea trei preamari luminători, strălucind întocmai între sine și cântând împreună: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Pentru noi au fost întruparea și cinstitele patimi, pentru noi Dumnezeu cu morții a fost, și moarte n-a gustat, ca Cel slobod de patimi, iar împărtășirea trupului celui muritor se zice că și patimii S-a împărtășit și morții; pentru care Îl preaînălțăm întru toți vecii.

Catavasie: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Irmos: Cu focul cel nesuferit...

La Cântarea a 9-a, nu cântăm: Ceea ce ești mai cinstită... Ci cântăm, Stihirile.

La Irmos și la Troparele Canonului Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, zicem Stihira aceasta:

Stih: Mărește suflete al meu pe cea mai cinstită decât oștile cele de sus, pe Preacurata Fecioară, de Dumnezeu Născătoarea.

Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl mărim.

De Dumnezeu fericită Fecioară, toată nădejdea mea îmi pun cu osârdie spre tine, mântuiește-mă Maica vieții celei adevărate, și te roagă Preacurată, să se sature de desfătarea cea dea pururea, cei ce cu credință și cu dragoste întru cântări pe tine te măresc.

Arătându-te Fecioară, luminează întunericul sufletului meu cu strălucirile cele fără materie ale luminii tale, ceea ce ești ușa dumnezeieștii lumini, și învrednicește Curată, să se izbăvească de focul cel veșnic, cei ce cu credință și cu dragoste întru cântări pe tine te măresc.

În pântecele tău S-a sălășluit Fiul, și Om desăvârșit S-a făcut, pe Care mai înainte de veci Tatăl L-a născut, și izvor de Daruri pe tine Maica lui Dumnezeu te-a arătat nouă, celor ce ne închinăm cu credință nașterii tale celei negrăite.

Pe cei bolnavi și cu sufletul și cu trupul, și căzuți în patimi cumplite, văzându-i Stăpână, tămăduiește-i cu bunătatea ta, și-i izbăvește din întristările ce-i supără, ca toți cu cântări neîncetat să te mărim.

Alt Canon,

Irmos: Fiul Părintelui Celui...

Stih: Mărește suflete ai meu pe acești trei între Ierarhi mari luminători.

Iată lucrarea voastră și turma, pentru care mari dureri ați răbdat, întru una adunându-se, și împreună pe voi trei primindu-vă, laudă deobște are preadulce unirea voastră.

Stih: Mărește suflete al meu pe acești trei luminători ai Bisericii lui Hristos.

Nu sabie cu două ascuțișuri, ci cu trei ascuțișuri, Darul pune împotriva luptătorilor săi, o sabie din Cer lucrată, de trei puteri ascuțită, care pururea s-a luptat pentru o Dumnezeire întreit strălucitoare.

Stih: Mărește suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.

Viața voastră, și trup purtând încă nespurcat, în ceruri a fost prealăudaților, în care acum preacurat locuind, cereți, ca noi cei ce locuim pe pământ, cele de sus să gândim, și să le facem.

A Născătoarei:

Stih: Mărește suflete al meu pe cea mai cinstită și mai preamărită decât oștile cele de sus.

Strâmtează-mă pe mine lărgimea măririlor tale Fecioară Stăpână, care îmi îneacă cuvântul din îmbulzeală, și cu preaslăvire mi se întâmplă de nu mă pricep, de multa putere. Pentru aceasta mărim pe Cela ce atâta te-a mărit pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Stih: Mărește suflete al meu pe trei păstori ai Preasfintei Treimi.

Înălțatu-s-a bunătatea Treimii și toate le-a umplut de slavă, altă rază întreit luminată arătându-ne nouă asemenea cu strălucirea Ei, pe cereștii de taine învățători. Prin care la dumnezeiasca ei privire noi cei binecredincioși ne îndreptăm.

Stih: Mărește suflete al meu pe acești trei mari luminători ai Luminii celei întreit luminătoare.

Nu este al doilea întru acești trei, că fieștecare cinstea sa întru sineși poartă, nici unul mai întâi fiind, și pe cei întocmai cu cinstea covârșindu-i, și își împărtășește mai vârtos unul altuia biruința bucurându-se, că nu încape între dânșii îndrăzneala pizmuirii, care strică unirea gândului.

În Ioc de Slavă...: Mărește suflete al meu stăpânia Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri, și nedespărțite.

Buna credință, care a arătat pe părinți fii ai săi întâi născuți, naște printr-înșii fii luminii după lege, și fără prihană, săvârșiți prin Duhul, Cel ce a grăit viață între dânșii, și cere să se păzească pacea până în sfârșit, care printr-înșii o a moștenit.

În Ioc de Și acum...: Mărește suflete al meu, pe cea mai cinstită și mai preaslăvită decât oștile cele de sus.

Fiu al lui Dumnezeu celui viu, căpetenia înțelepților învățători a propovăduit pe Fiul tău, din descoperirea Tatălui, nu de la trup și de la sânge aceasta învățându-se, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu, și Fecioară și Maică te-a slăvit.

Catavasie, cu pripeala Născătoarei de Dumnezeu: În lege, în umbră, și în Scriptură...

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Pe vasele Luminii, pe fulgerele cele revărsătoare de raze, pe Vasilie cel mare, pe Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, și pe Ioan Gură de aur, să-i lăudăm acum toți.

Slavă... asemenea:

Dumnezeire una, Părinte, Fiule și Duhule, pentru rugăciunile lui Vasilie, Grigorie și ale lui Ioan, și ale Curatei Născătoarei de Dumnezeu, să nu mă desparți pe mine de slava Ta.

Și acum... A Născătoarei:

Stâlpul cel cu foc înfășurat, și cetate cu douăsprezece ziduri, scaun cu picături de soare, șederea Împăratului, minune necuprinsă de minte cum cu lapte ai hrănit pe Stăpânul?

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glas 2.

Podobie: Cu ce cununi de laudă...

Cu ce cununi de laude, vom încununa pe învățătorii cei despărțiți cu trupurile, și împreunați cu Duhul? Pe maimarii, de Dumnezeu purtătorii, cei întocmai cu numărul și slugile Treimii, pe luminătorii cei ce au luminat lumea; stâlpii Bisericii. Pe care cu cununi de laudă ca pe niște biruitori i-a încununat Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce are mare milă.

Cu ce podoabe de cântări, vom încununa pe purtătorii de Dumnezeu? Pe cei ce au fost cerești tăinuitori, și propovăduitori dreptei credințe? Pe cuvântătorii de Dumnezeu cei prea-aleși. Pe marele și de sfințenie tăinuitorul Vasilie, pe dumnezeiescul și de Dumnezeu grăitorul Grigorie, și pe Ioan cel cu limba cu totul de aur. Pe care i-a preamărit Treimea după vrednicie, Domnul cel ce are mare milă.

Cu ce cuvinte de laudă vom încununa pe Ierarhii? Pe cei întocmai Apostolilor cu Darul, și întocmai cinstiți cu facerile de bine. Pe surpătorii păgânătății, pe mântuitorii și îndreptătorii cu cuvântul, și cu fapta. Pe păstorii cei prin credință următori lui Hristos. Pe îngerii cei pământești, și oamenii cei cerești. Pe care i-a cinstit Hristos Domnul slavei, Cel ce are mare milă.

Cu ce cununi de laude vom încununa pe cel cu cuvinte de aur? Împreună cu Vasilie pe Grigorie, cinstitele lăcașuri ale Duhului. Pe apărătorii credinței cei tari, stâlpii Bisericii, întărirea credincioșilor, mângâierea tuturor păcătoșilor. Izvoarele cele ce izvorăsc apă, din care bând, ne îndulcim la suflete, cerșind iertare de greșeli și mare milă.

Slavă..., glas 2.

Astăzi sufletele pământenilor se înalță de la cele pământești, astăzi cerești se fac întru pomenirea sfinților, că ușile cerești se deschid, și nouă cele ce sunt ale Stăpânului se arată. Cuvintele cuvinte propovăduiesc, și limbile minuni laudă. Iar noi către Mântuitorul strigăm: Slavă Ție, Hristoase Dumnezeule, că pace credincioșilor printr-aceștia s-a făcut.

Și acum..., a Născătoarei, asemenea.

Astăzi Hristos în Biserică, Se aduce. Astăzi sub lege Se face, Cel ce a dat lui Moise legea, oștile îngerești s-au minunat, în brațele bătrânului văzând, pe Cela ce ține împreună toate. Simeon de cucernicie și de bucurie umplându-se, a strigat: Acum mă slobozește Mântuitorule din viața cea trecătoare, la odihna cea neîmbătrânitoare, că Te-am văzut, și m-am veselit.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Și se ung frații cu untul-de-lemn, de către preot.

Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din canonul întâi al sfinților, Cântarea a 3-a, pe 4, și din Canonul al doilea, Cântarea a 6-a pe 4. Prochimen glasul al 8-lea: În tot pământul a ieșit vestirea lor... Stih: Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu... Apostol către evrei: Fraților a duceți-vă aminte de maimarii voștri... Aliluia glasul al 4-lea: Mărturisi-vor cerurile minunile Tale, Doamne... Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Voi sunteți lumina lumii... CHINONICUL: Bucurați-vă drepților întru Domnul...

VEZI: Tipicurile, și învățăturile cele cuviincioase pentru sfinții trei ierarhi, când se întâmplă în Duminicile Triodului, adică a vameșului, a păcătosului ce s-a pocăit, a lăsatului de carne și în săptămâna brânzei, aici adică de față nu le-am pus, după cum le-am arătat în alte tomuri, și până acum, ci atât pentru acești trei Ierarhi, cum și pentru înainte prăznuirea întâmpinării, pentru praznicul întâmpinării și pentru odovania lor. Pentru Aflarea cinstitului cap al Mergătorului înainte. Pentru Sfinții patruzeci de Mucenici. Pentru înainte prăznuirea Buneivestiri. Pentru praznicul Buneivestiri, și pentru odovania ei, până când se întâmplă în sfânta și marea Sâmbătă, caută tipicul la Triod, ori în ce zi s-ar întâmpla aceste mai sus pomenite praznice. Acolo vei afla pe larg învățătura pentru, toate, că cu neputință este a fi biserică fără Triod.