SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am... Stihirile pe 6, ale înainte-prăznuirii 3, și ale Sfântului 3.

Stihirile înainte-prăznuirii, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz între mucenici...

Cinstita Biserică se gătește să primească întru sine pe Domnul, Cel ce vine ca un Prunc, și va să lumineze duhovnicește cu darurile pe a Sa preacredincioasă și de Dumnezeu iubitoare adunare, către Care și strigă: Tu ești slava și lauda și podoaba plinirii mele, Cuvinte, Cel ce Te-ai făcut Prunc cu trupul pentru mine.

Cămara cea mult luminoasă, și cortul cel preacinstit, și Biserica cea Sfântă și desfătată, care a băgat pe Domnul înlăuntrul cămărilor Bisericii, mai-nainte s-a adus pe sine întru cinstită Biserica Lui, și se roagă pururea, ca să se mântuiască de stricăciune și de nevoi, cei ce neîncetat pe dânsa o slăvesc, cu adevărat de Dumnezeu Născătoare.

Simeoane preasfințite, nădejdea care ți-ai agonisit, pe Hristos vino de-L vezi, intră în Biserică, și primește în brațe, și strigă: Acum slobozește, Mântuitorule, de pe pământ pe robul Tău, și cheamă și pe Proorocița Ana să preaslăvească împreună cu tine cu frică pe Făcătorul de bine, Cel ce S-a născut Prunc cu trupul.

Alte Stihiri ale Sfântului Trifon, glasul 1.

Podobie: Prealăudaților Mucenici...

Trifone preamărite, părtaș te-ai făcut desfătării celei nepieritoare, în ceruri; luminat biruit-ai Mărite cu lupte vitejești, și martor al adevărului făcându-te. Roagă-te lui Hristos, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Trifone preamărite, cu strălucirile Luminii celei veșnice, cu totul te-ai făcut luminat la chip, stricând înșelăciunea cea întunecoasă, și pe stăpânitorii lumii întunericului surpându-i cu Darul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre, pace și mare milă.

Trifone preafericite, învrednicitu-te-ai bucuriei și veseliei îngerești, lepădându-te de cele veselitoare ale vieții, și cu întărirea sufletului toate întru nimica socotindu-le, și săvârșind vitejește mucenicia, te rogi acum pentru sufletele noastre.

Slavă..., a Sfântului, glasul al 2-lea, a lui Ciprian.

Defăimând cele pământești preafericite Trifone cinstite, ai alergat vitejește la nevoințe și la lupta de sânge, surpând cu meșteșugire pe cel mândru, Mucenice, tu ai luat cununa biruinței. Deci nu înceta rugând pentru noi pe Hristos Dumnezeul nostru, purtătorule de chinuri, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a înainte-prăznuirii glas același, a lui Ghermano.

Astăzi Simeon primește în brațe pe Domnul slavei, pe Care mai-nainte sub nor l-a văzut Moise, când în muntele Sinai i-a dat lui tablele legii. Acesta este Cela ce a grăit prin prooroci și Făcătorul legii. Acesta este pe Care, David mai-nainte L-a vestit, Cela ce este tuturor înfricoșat, Care are mare și bogată milă.

Iar de este Vineri seara, Slavă... a înainte-prăznuirii, Și acum..., Dogmatica glasului.

LA STiH0AVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Primește, o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție, de la Duhul Sfânt, că iată a venit.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.

Purtând Curata și cea fără prihană Fecioară, pe Făcătorul și Stăpânul, ca pe un Prunc în brațe, în Biserică intră.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slavă poporului Tău lsrail.

Mare și înfricoșată și străină taină: Cela ce cuprinde toate, și pruncii zidește, ca un Prunc în brațe Se poartă.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii, glasul al 2-lea a lui Ghermano.

Pe Cel sfințit sfințita Fecioară l-a adus în Biserică preotului, și tinzându-și mâinile Simeon L-a primit pe El bucurându-se, și a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.

Troparul Sfântului, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Trifon întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al înainte-prăznuirii, glasul 1.

Cereasca ceată a îngerilor cerești privind spre pământ, vede venind ca un Prunc, pe Cel mai întâi născut decât toată făptura, ducându-Se la Biserică de Maica Sa, ceea ce nu știe de bărbat. Deci cântare mai-nainte de praznic împreună cu noi cântă bucurându-se.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul înainte-prăznuirii de 2 ori, Slavă... al Sfântului. Și acum..., iar al înainte-prăznuirii.

După întâia Catismă, Sedealna glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Pe Tine, Cel întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se Simeon preasfințitul, Te-a primit, strigând: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, și Anna Prorocița cea fără prihană și mărita, acum mărturisire și cântare îți aduce Ție; iar noi strigăm către Tine, Dătătorule de viață: Slavă Celui ce așa bine ai voit. De două ori.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Fluierele cele păstorești...

Născutu-Te-ai pe pământ Cela ce ești împreună fără început cu Tatăl. Adusu-Te-ai în Biserică, Cela ce ești necuprins, și bucurându-se bătrânul, pe mâini Te-a luat, strigând: Acum mă dezleagă pe mine, pe care m-ai cercetat, după Cuvântul Tău, Cel ce bine ai voit a mântui ca un Dumnezeu neamul omenesc.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Al înainte prăznuirii, cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4.

CANONUL înainte-prăznuirii.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos:

Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului, și ai acoperit pe Faraon cu căruțele lui, și puterea lui.

Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, Celui ce Te-ai făcut Prunc cu trupul, și legii Te-ai supus, și ai mântuit pe om, pentru care Te-ai făcut Om.

În brațe primind bătrânul pe Dătătorul de viață și Dumnezeu, din viață dezlegare cerând, a strigat: Acum mă slobozește, că Te-am văzut pe Tine astăzi.

Legilor firii Te-ai plecat, și așezământurilor Scripturii după lege Te-ai supus, Hristoase, Cela ce mai-nainte mi-ai dat mie lege în muntele Sinai.

A Născătoarei:

Cânt Ție, Doamne Dumnezeul meu, că Te-ai născut din Maică Fecioară Curată, și pe aceasta o ai arătat nădejde sufletelor noastre.

Alt CANON al Mucenicului.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos: Apa trecându-o...

Împărtășindu-te de dumnezeiască dulceața cea adevărată în ceruri, ca un pătimitor nebiruit, cu rugăciunile tale mântuiește sufletul meu de tulburarea patimilor.

Ascultând cuvintele cele dumnezeiești, le-ai săvârșit pe dânsele în faptă, pururea pomenite, iubind sfințenia, și îmbrățișând curăția.

Slavă...

Fosta-i cu adevărat păstor, păstorind cugetele sufletului tău cu înțelepciune, și întorcând sufletele cele rătăcite, le-ai adus la Dumnezeu, preamărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Mă luminezi cu lumina cea înțelegătoare, Fecioară cu totul fără prihană, care ai născut Strălucirea slavei celei Părintești, și-mi risipește întunericul păcatului.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întăritu-s-a inima mea întru Domnul Dumnezeul meu, pentru aceasta cei slabi s-au încins cu putere.

Deschide-se Biserica, că Biserica lui Dumnezeu acum a venit, să ne facă pe noi biserici Sfântului Duh.

Trecut-a acum umbra, și în locul ei a venit adevărul, venind Darul, primește pe Hristos, Simeoane.

Văduvă Anno, înțeleaptă Cuvioasă, și cunoscută lui Dumnezeu acum te mărturisești Celui ce S-a făcut Prunc cu trupul pentru noi.

A Născătoarei:

Pe Maica lui Dumnezeu, Fecioara, drept preaslăvindu-o să o lăudăm, că se roagă neîncetat pentru noi către Domnul.

Alt Canon,

Irmos: Tu ești întărirea celor...

Fiind îmbrăcat cu puterea Celui Preaînalt, ai stricat puterea cea trufașă, mărite Mucenice al lui Hristos.

Îmbrăcat fiind cu trup, ai stins trufia vrăjmașului cea fără trup, și ai propovăduit pe Dumnezeu Cuvântul întrupat.

Slavă...

Numai cu arătarea ta fug duhurile cele viclene, gonindu-se de Darul Sfântului Duh.

Și acum..., a Născătoarei:

Avându-te ajutătoare, nu mă voi rușina, Preacurată Maica lui Dumnezeu; avându-te apărătoare vieții mele, mă voi mântui.

Irmosul:

Tu ești întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu ești lumina celor întunecați, și pe Tine Te laudă Duhul meu.

CONDACUL înainte-prăznuirii, glasul al 6-lea.

Împreună cu Tatăl, Cuvântul cel nevăzut, acum văzut este cu trupul, născându-Se, negrăit din Fecioară, și se dă în mâinile bătrânului preot. Aceluia să ne închinăm, ca Unui adevărat Dumnezeul nostru.

Sedealna Mucenicului, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu durerile trupești desfătându-te, Fericite, dumnezeiască desfătare, și fără durere după vrednicie în Rai ai primit, cununa nemuririi luând de la Dumnezeu. Pentru aceasta și râuri de tămăduiri izvorăști, celor ce aleargă cu dragoste la acoperământul tău, Mucenice.

Slavă..., Și acum..., a Înainte prăznuirii glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Cela ce ești vistieria vecilor și viața tuturor, Cela ce pentru mine Te-ai făcut Prunc sub lege, Care ai însemnat în tăblițe legea în muntele Sinai, ca pe toți să-i mântuiești din robia legii cea dedemult. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule; slavă Împărăției Tale; slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, și pământul s-a umplut de slava Ta. Pentru aceasta neîncetat strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Cetele îngerești s-au spăimântat, văzând în brațele bătrânului pe Fiul cel lăudat împreună cu Tatăl, și cu Duhul, și Dumnezeul nostru.

Ne-săvârșirea noastră primind asupra Sa, Dumnezeu cel cu totul desăvârșit, prin aducerea cea după lege, Dar desăvârșit nouă ne-a dăruit.

Ca pe un Prunc în brațe primind, și cu Duhul Dumnezeu a fi văzându-L Simeon, Mântuitor lumii pe Hristos l-a propovăduit.

Decât Moise, cel ce a luat legea în muntele Sinai, mai cinstit te-ai făcut, că pe Hristos Domnul în brațe L-ai purtat, bătrânule.

A Născătoarei:

Anna proorocind cele viitoare, pe Dumnezeu, Cel ce era să fie din pântecele tău, mai-nainte L-a vestit; pentru aceasta neîncetat roagă-te Maica lui Dumnezeu, să se mântuiască robii tăi.

Alt Canon,

Irmos: Auzit-am Doamne...

Spăimântat-ai pe cei ce te vedeau, cu întărirea răbdăriii tale, Fericite, că ai răbdat chinuri, ca și cum ai fi pătimit în trup străin.

Împungându-te cu ostenelile durerilor, te îndulceai, Fericite, iar acum mai curat te îndulcești, umplându-te de mărire veșnică.

Slavă...

Zgâriindu-ți-se trupul cu ascuțiturile unghiilor celor de fier ți se întărea puterea sufletului cu dumnezeiescul Dar, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Toată nădejdea mea la tine o pun Maică Fecioară, păzește sufletul meu; ceea ce ai născut pe Dumnezeu Mântuitorul meu.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Cela ce ai răsărit lumina, și ai luminat zorile, și ai arătat ziua; slavă Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.

În umbra legii cu Cuvântul Darului luminat s-a îmbogățit dreptul Simeon trupește primind pe Hristos.

Acesta spre cădere a zis și spre sculare este pus, spre căderea necredincioșilor, și spre scularea credincioșilor, Simeon oarecând mai-nainte a proorocit.

A Născătoarei:

De Dumnezeu Născătoare, Curată, roagă pe Fiul tău, să mântuiască de nevoi, și de toată asupreala pe cei ce te slăvesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Alt Canon,

Irmos: Mânecând strigăm Ție...

Chipurile înșelăciunii le-ai stricat, purtătorule de chinuri, că ai iubit a cinsti chipul lui Dumnezeu cel adevărat.

Biruit-ai socotința cea fără Dumnezeu a tiranului, Preaînțelepte, întărindu-te cu credința lui Hristos.

Slavă...

Strălucindu-te cu dumnezeiesc Dar, cu osârdie ai pătimit pentru Hristos, pătimitorule.

Și acum... a Născătoarei:

Zămislirea ta, s-a făcut negrăită Fecioară, nașterea a rămas nespusă, Preacurată pururea Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, așa și pe mine dintru adâncul greșalelor scoate-mă, și mă mântuiește, unule Iubitorule de oameni.

Răspuns luase bătrânul, că nu va muri mai-nainte, până ce va vedea pe Stăpânul Hristos, iar astăzi în brațe Îl poartă, și-L arată pe El la tot poporul lui Israil.

Pe Făcătorul veacurilor, bătrânul ca pe un Prunc primindu-L, Dumnezeu mai-nainte de veci pe Hristos l-a cunoscut, ca pe o slavă a neamurilor, și a lui Israil.

Acum Simeon a proorocit, acum Anna s-a mărturisit lui Dumnezeu. Acela adică Maicii și Fecioarei, iar aceasta Celui ce S-a arătat din Fecioară cu trup.

A Născătoarei:

O, fericit pântece! Cum o slavă ca aceasta ai odrăslit? Dumnezeu este Cel ce S-a născut, o Fecioară! Și lumina neamurilor; slava și izbăvirea.

Alt Canon,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Stropiturile cele scârnave, și spurcăciunile mirosului de jertfe ale nebuniilor idolești uscându-le, ai adăpat cu sângiuirile tale mărite Trifone, toate odraslele Bisericii cele de bun neam.

Slavă...

Sângiuirile cele închegate ale mucenicilor ca mirul mirosesc, sângele pătimitorilor izvorăște tămăduiri, țărâna trupului sfințește sufletele, celor ce-i cinstesc pe ei cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca un sicriu însuflețit ai primit pe Cuvântul cel fără început. Ca un lăcaș sfințit ai încăput pe Ziditorul. Ca un scaun în chip de foc, porți pe Stăpânul a toată făptura, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul:

Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat, și mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca niște pârgă a firii...

Cu întărirea Treimii, mulțimea dumnezeilor o ai stricat de la margini, Preamărite, cinstit întru Hristos făcându-te, și biruind pe tirani întru Dumnezeu Mântuitorul, cununa muceniciei tale ai luat, și darurile dumnezeieștilor tămăduiri, ca un nebiruit.

ICOS

Sfințit ospăț se pune înaintea adunării iubitorilor de praznic astăzi, care poartă semne de prăznuire înainte, cele patruzeci de zile de la înfricoșată Nașterea Domnului cea din Fecioară, și luarea în brațe de cinstitul bătrân, și pomenirea cinstitului purtătorului de chinuri; că prin însuși Hristos s-a făcut biruitor, ca un nebiruit.

SINAXAR

Luna Februarie, are zile 28. Iar când este bisect, are zile 29. Ziua are ceasuri 11, și noaptea 13.

În ziua dintâi: Înainte prăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și Sfântul Mucenic Trifon.

Stih: Iar tu Trifone, ce de sabie pătruns ești murind,

Deci care este vremea sfârșitului tău? Începutul lunii fiind.

Întru întâia zi a lui Februarie,

Trifon a murit prin sabie.

Acesta era din satul ce se chemă Lampsac, din eparhia Frigiei, pe vremea împărăției lui Gordian, la două sute nouăzeci și cinci de ani, de la împărăția lui August. Și fiind încă foarte tânăr, și purtându-se cu meșteșug de potriva vârstei sale, precum povestesc că păștea gâște, s-a umplut de Duhul Sfânt, și tămăduia toată slăbiciunea, și dracii gonea. Tămăduit-a și pe fiica împăratului îndrăcită fiind, la care lucru zic, că a arătat și pe drac, la cei ce se aflau de față, ca un câine negru, și spunea faptele cele viclene. Deci cu această minune a tras pe mulți la credința lui Hristos; iar pe vremea împăratului Deciu, care a primit pe Filip, cel ce a împărățit după Gordian, fu pârât la Achilin Eparhul Anatolului, că nu dă slujbă și cinste dracilor. Deci aducându-se înaintea lui la Niceea, și mărturisind numele lui Hristos, întâi fu bătut cu spata, un fel de muncă, după aceea fu legat de cai, și gonit în vreme de iarnă, prin locuri cu anevoie de trecut, și prin sate cu anevoie de umblat. Apoi după acestea gol peste piroane de fier fu tras. Deci mai bătându-l încă, și arzându-l cu făclii pe coaste, și-a luat răspunsul, să moară de sabie, care apucând mai-nainte, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se face soborul lui la mărturisirea lui, ce este în sfânta biserică a Apostolilor, a Sfântului Ioan teologul aproape de sfânta biserică cea mare.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru celui din Galatia.

Stih: Petru al Galatiei până la sfârșit s-a nevoit.

De cuvintele lui Pavel cele către Galateni fiind sfătuit.

Acesta fiind crescut între Galateni, ce sunt aproape de Anghira, a petrecut șapte ani cu părinții lui. După aceea se duse la Ierusalim pentru învățătură și pentru vederea sfintelor locuri, și de acolo la Antiohia, și aflând un mormânt, intră într-însul care avea cerdac înainte, în care primea, pe cei ce veneau. Și mânca în două zile odată, puțină pâine, și apă cu măsură, însă cu ruga sa a tămăduit întâi pe oarecare îndrăcit, ce l-a făcut împreună locuitor cu dânsul, și a vindecat de durerea ochilor pe Maica preafericitului Teodorit episcopul Cirului, care era smerită și plăcută lui Dumnezeu, și pe un bucătar, ce se bântuia de duhuri necurate, și pe alt țăran l-a mântuit de aceiași patimă, și pe voievodul cetății l-a oprit din pornirea lui, ce vrea să facă silă unei fecioare, orbindu-l; iar pe cea mai sus zisă Maica lui Teodorit o a mântuit de moarte și de primejdia nașterii cea cu anevoie. Și alte nenumărate minuni ca acestea făcând, și trăind nouăzeci și doi de ani cu plăcere dumnezeiască, și-a dat sufletul la Dumnezeu, vrând să-și ia darul și plata nevoințelor.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vendimian.

Stih: Vendimian sădit fiind pe pământ copacul mare al bunătăților.

Prin mutare a câștigat locuința cerurilor.

Acesta fu ucenic al Sfântului Auxentie, și după ce a adormit Auxentie, aflând acesta o crăpătură de piatră, și zidindu-și înlăuntrul ei o chilioară, a petrecut acolo patruzeci și doi de ani, făcând mari lupte și biruințe împotriva dracilor. Iar când s-a apropiat să se mute către Domnul, a îngenuncheat pe pământ, și și-a dat Sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vasilie, arhiepiscopul Tesalonicului, ce se trăgea din cetatea Atena.

Stih: Tu Vasilie poporul drept ai păstorit,

Și cu adevărat prin fapte ai împărățit.

Tot în această zi, Preacuviosul Timotei, care cu pace s-a săvârșit.

Stih: Timotei s-a împărtășit de cinstea cea de sus.

Nealegând ceva mai mult decât cinstea lui Dumnezeu jos.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Tion, cu doi prunci, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Tion cu toată osârdia urma,

Pruncilor care cu osârdie, de sabie a muri voiau.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Carion, care tăindu-i-se limba s-a săvârșit.

Stih: Carion, cu lipsirea glasului prin a limbii tăiere.

A contenit bârfelnica glăsuire a limbilor înșelătoare.

Tot în această zi, Sfânta Muceniță Perpetua, și cei împreună cu dânsa: Satir, Revcatu, Satornil, Secund și Felicitas.

Stih: Cinci cei junghiați cu Perpetua fiind,

Împreună junghiindu-se în șesime este prefăcând.

Sfânta Muceniță Perpetua, era din cetatea Vufritanilor din Africa. Deci a fost prinsă de către necredincioși, și adusă la voievod, împreună cu pomeniții tineri ce se catehiseau. Deci asupra sfintei Perpetua și Felicitas, a fost slobozită o vacă sălbatică, care năvălind asupră-le, le-au sfâșiat; iar ceilalți patru sfinți, de mulțimea necredincioșilor au fost omorâți prin sabie.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Anastasie Naupliotul, care a mărturisit în Nauplia, la anul o mie șapte sute cincizeci și cinci, în bucăți fiind tăiat s-a săvârșit.

Stih: Lui Anastasie membrele trupului tăindu-i-se.

La învierea cea de apoi va fi întregindu-se.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

Dumnezeul părinților noștri, nu ne rușina pe noi; ci ne dăruiește nouă cu îndrăzneală a striga Ție: Bine ești cuvântat Dumnezeule.

Dumnezeul cel ce S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, în brațele lui Simeon, ca pe scaunul cel de foc astăzi șade.

Tu firea noastră cea pământească luând, Cuvinte, Prunc Te-ai făcut cu trupul, și curățirilor celor după lege Te-ai împărtășit, ca un Prunc.

Înțeleapta Anna ne-a proorocit nouă cele viitoare, și mai-nainte a vestit cu taină așteptarea neamurilor, și mântuirea lui Israil.

A Născătoarei:

Bucură-te pământ nesemănat, care ai născut din pântecele tău mai presus de fire pe Cuvântul întrupat, ceea ce ești acoperământul sufletelor noastre.

Alt Canon

Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Purtând cunună, dănțuiești veselindu-te împreună cu cetele mucenicilor, că biruind înșelăciunea cu cuvântul adevărului, bucurându-te cânți: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Slavă...

Stăpânul tuturor încununează pe mărturisitorul patimilor Lui, și pe acesta îl așază în lăcașurile cele cerești, strigând, și zicând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Și acum..., a Născătoarei:

Preacurată, ceea ce ai purtat Prunc tânăr, pe Dumnezeul cel mai-nainte de toți vecii, Care S-a întrupat din tine; rugându-te nu înceta, să se mântuiască cei ce cântă: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a mărturisit tinerii cei robiți în cuptor, grăind cu mare glas, toate lucrurile lăudați pe Domnul.

Pe Cela ce pentru noi S-a făcut Prunc asemenea ca noi, Care sub lege S-a supus, ca să mântuiască pe toți de legea cea scrisă; toate făpturile lăudați-L ca pe Domnul.

Văzându-Te pe Tine, Lumina cea înțelegătoare, Simeon bătrânul în brațe Te-a luat, strigând: Acum mă dezleagă Stăpâne din această trecătoare viață, la viața cea întru Duhul.

Pe Dumnezeu cel mai-nainte de veci, Care bine a voit pentru noi a Se face Prunc, și pe mâinile bătrânului Simeon a Se primi; toate lucrurile lăudați-L ca pe Domnul.

A Născătoarei:

Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, și după naștere a rămas Fecioară Curată, făpturile lăudați-L ca pe Domnul.

Alt Canon,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Până la tăiere și la ardere, până la vărsarea sângelui, și până la moarte desăvârșit te-ai chinuit, stând împotriva păcatului, Mucenice al lui Hristos, iar acum câștigând viața cea ascunsă întru Hristos, strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Nevoitu-te-ai pe pământ, luptându-te cu cei rău credincioși, cei ce te sileau cu amar spre rătăcirea cea înșelătoare, și împotrivitoare de Dumnezeu; iar în ceruri Trifone te desfătezi purtând cunună, și împreună cu îngerii strigând: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Sfântul Duh Domnul.

Rușinat-ai Preaînțelepte nedumnezeirea cea tiranică, și ai stins vrăjmășia cea drăcească, către Dumnezeu cu curgerile sângiurilor tale, vestind cu cuvioasă și curată vrednicie pe un Dumnezeu în Treime, cinstindu-L și strigând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum..., a Născătoarei:

Urmând cuvintelor tale, te fericim Preacurată, ceea ce ești fericită, care ai născut cu trup pe Cel adevărat Fericit, pe Stăpânul, Cel ce locuiește în lumină neapusă, și este aducător și Dătător de lumină; pe Care tinerii bine-L cuvintează, preoții Îl laudă, noroadele Îl preaînalță întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm...

De șapte ori tiranul haldeilor, nebunește a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, a strigat: Tineri bine Îl cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Slăvim toți iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce ești slava robilor Tăi, și cununa credincioșilor, Care ai mărit pomenirea celeia ce Te-a născut pe Tine.

Cel ce a scris în table Legea Scripturilor, cu mâinile bătrânului s-a îmbrățișat ca un prunc, și ne-a așezat nouă Scriptură Sfântă, Legea Evangheliei.

Astăzi în Biserică, Simeon bătrânul, în brațe a luat pe Hristos Dumnezeul nostru, și a strigat, zicând: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne.

Cetele îngerilor văzând în trup pe Ziditorul lor făcut ca un prunc în brațele bătrânului, cu frică lăudându-L L-au slăvit.

Simeoane de Dumnezeu primitorule, însuți văzătorule al Domnului, cela ce ești sfârșitul legii, și începutul darurilor, fă pomenire și de noi, cei ce cinstim cinstită mutarea ta.

A Născătoarei:

Bucură-te Preacinstită Curată, lauda fecioriei, și bucuria lumii, Marie, Maica și slujitoarea lui Hristos Mântuitorul. Pe Acesta roagă-L pentru sufletele noastre.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Mai presus decât cele ce se văd, au fost așteptările mucenicilor, nădejdea lor se vede plină de tămăduiri nemuritoare, plină de veselie, plină de bucurie și de lumină nespusă. Pentru aceea sunt vrednici a se ferici.

A doua lumină te-ai făcut, apropiindu-te de Lumina cea dintâi, aprinzându-te, și închipuindu-te cu raza Lui, Trifone înțelepte, te-ai luminat cu strălucirile, ce ți s-au dat de la Dânsul; pentru aceea toți te fericim.

Slavă...

Arătatu-te-ai nespăimântat la chinuri, purtătorule de chinuri, arătatu-te-ai adevărat de un nume cu dumnezeiască desfătare, de care acum îndestulându-te și îndulcindu-te cu adevărat, cere-ne nouă mântuire, celor ce te cinstim.

Și acum..., a Născătoarei:

Omoară cugetul trupului meu, Născătoare de Dumnezeu, înviază omorârea sufletului, cu lucrarea Vieții celei adevărate, Care S-a născut dintru tine cu trup pentru nespusa milostivire, și dă mântuire celor ce te laudă.

Irmosul:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii fără tăcere te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu duhul stând bătrânul...

De mâncare preaslăvită și dumnezeiască săturându-te, împreună locuitor cu îngerii ai fost, Fericite, gâștile păscând în lunci, de la Dumnezeu ai luat Dar de tămăduiri, Trifone, mare Mucenice, a vindeca neputințele și bolile omenești.

Slavă..., Și acum..., a înainte-prăznuirii, asemenea.

Cela ce ține împreună toată făptura cu voia Sa, de Maică s-a ținut ca un prunc, și la Biserică S-a adus după lege, și preotul L-a primit, strigând: Acum slobozește pe robul Tău în pace.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Fără întinăciune, Hristos, S-a născut din Fecioară, că din Tatăl fără stricăciune este Fiu, mai-nainte de luceafăr, Care a mântuit pe Adam.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.

Ușile cerești, deschideți-vă, că Hristos în Biserică ca un prunc, de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slavă poporului Tău lsrail.

Primește o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție de Duhul Sfânt; că iată a venit.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea, al lui Ioan monahul.

Ziditorul Cerului și al pământului în brațe S-a purtat astăzi de Sfântul Simeon bătrânul; că acela cu Duhul Sfânt a zis: Acum mă slobozește, că Te-am văzut pe Tine Mântuitorul meu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul înainte-prăznuirii Cântarea a 3-a, pe 4. Și din Canonul Mucenicului, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol, către Romani: Fraților, știm că celor ce iubesc pe Dumnezeu... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori.... Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Iată dau vouă stăpânire... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică...

VEZI: Cade-se a ști, că de se va întâmpla înainte prăznuirea întâmpinării Domnului, în Duminica vameșului și a fariseului, sau a lăsatului de carne, sau a lăsatului de brânză, caută învățătura pe larg în Triod la litera A. Iar de se va întâmpla în săptămâna brânzei, caută la literile B. și G.