SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIA CEA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Pe Cuvântul cel nescris, și mai presus de ființă, Cel purtat cu slavă pe scaunele cerești, L-a luat în brațe Simeon, strigând: Acum mă slobozește, după cuvântul Tău Mântuitorule, Cela ce ești mântuirea credincioșilor și mângâierea. De două ori.

Prunc văzându-Te minunatul Simeon, pe Tine Cuvântul cel mai-nainte de veci din Tatăl născut, a strigat: Mă înfricoșez, și mă tem, cu mâinile mele a Te lua în brațe Stăpâne. Ci Cela ce m-ai căutat pe mine robul Tău, acum cu pace mă slobozește, ca un Milostiv.

Acum să se deschidă ușa cerească, că Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a născut din Tatăl fără de ani, S-a născut din Fecioară, trup omenesc luând de bunăvoie, ca să înnoiască firea omenească ca un Bun, și să o pună dea-dreapta Părintelui.

Slavă..., Și acum..., glasul 1, a lui Andrei Criteanul.

Astăzi sfințita Maică și cea mai înaltă decât Biserica, în Biserică a venit, arătând lumii pe Dătătorul de lege, și Făcătorul lumii; pe Care și în brațe luându-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Mântuitorul, ca un prunc S-a adus, în Biserica Domnului, și cu bătrânele mâini, L-a primit pe El bătrânul.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.

Cărbunele cel ce S-a arătat mai-nainte dumnezeiescului Isaia, Hristos ca cu un clește, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, acum se dă bătrânului.

Stih: Lumină spre descoperire neamurilor, și slavă poporului Tău Israil.

Cu frică și cu bucurie, în brațe pe Stăpânul ținându-L Simeon, a cerut slobozire din viață, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., asemenea.

Primește o Simeoane, cea Preacurată a strigat, în brațe ca pe un prunc, pe Domnul slavei și Mântuitorul lumii.

Tropar, glasul 1.

Bucură-te ceea ce ești cu Dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric; veselește-te și tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și înviere.

Deci Ectenia mică și Otpustul.

LA VECERNIA CEA MARE

După obișnuitul Psalm cântăm: Fericit bărbatul...

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 8, glasul 1, însuși glasul.

Ale lui Ghermano Patriarhul.

Spune Simeoane: Pe cine purtând în brațe, în Biserică te bucuri? Cui strigi și grăiești: Acum m-am slobozit, că am văzut pe Mântuitorul meu. Acesta este, Cel ce S-a născut din Fecioară; Acesta este, Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu; Care S-a întrupat pentru noi, și a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De trei ori.

Primește Simeoane, pe Cel ce mai-nainte sub nor L-a văzut Moise, punând legea în Sinai; Care Prunc s-a făcut, și legii S-a supus. Acesta este, Care prin lege a grăit: Acesta este Cel vestit de prooroci; Care s-a întrupat pentru noi, și a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De trei ori.

Veniți și noi, cu cântări dumnezeiești să întâmpinăm pe Hristos, și să-L primim pe Dânsul, a Căruia mântuire Simeon a văzut. Acesta este, pe Care David L-a vestit. Acesta este, Cel ce a grăit prin prooroci; Care s-a întrupat pentru noi, și a mântuit pe om; Acestuia să ne închinăm. De două ori.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea,

A lui Ioan monahul.

Să se deschidă ușa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărțindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică, ca un prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica Legii. Și pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând: Slobozește-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuiești neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.

VOHOD: Lumină lină...

Prochimenul zilei, și Paremiile

De la Ieșire citire:

Cap. 13, Vers. 10.

Grăit-a Domnul către Moise în ziua aceea, întru care a scos pe fiii lui Israil din pământul Egiptului, zicând: Sfințește Mie pe tot născutul întâi, care deschide pântecele întru fiii lui Israil. Și a mers Moise, și a adunat tot poporul și a zis: Să țineți minte ziua aceasta, întru care ați ieșit din pământul Egiptului, și din casa robiei; cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul de acolo, și să păziți legea Lui. Și va fi dacă te va aduce pe tine în pământul hananeilor, precum s-a jurat părinților tăi, vei osebi tot născutul întâi, care deschide pântecele, partea bărbătească, Domnului. Și va fi dacă te va întreba pe tine după aceasta feciorul tău, zicând: Ce este aceasta? Vei zice lui: Că cu mână tare ne-a scos pe noi din pământul Egiptului, și din casa robiei. Deci când a învârtoșat pe Faraon și nu vrea să ne slobozească pe noi, a ucis Domnul tot născutul întâi în pământul Egiptului, de la născuții întâi ai oamenilor, până la născuții întâi ai dobitoacelor. Pentru aceasta eu aduc jertfă Domnului, pe tot cel ce deschide pântecele parte bărbătească, și pe tot născutul întâi al fiiilor mei izbăvesc. Și va fi întru semn neclintit înaintea ochilor tăi; că așa a zis Domnul Dumnezeu Atotțiitorul: Că pe cei întâi născuți ai feciorilor tăi vei da Mie. Și va fi tot cela ce naște prunc parte bărbătească, în ziua a opta îi va tăia împrejur marginea trupului lui. Și treizeci și trei de zile nu va intra în Biserica lui Dumnezeu la preot, până când se vor plini zilele curățeniei. Și după aceea vei aduce Domnului un miel de un an fără prihană jertfă, și pui de porumbel sau de turturea, înaintea cortului la preot; sau în locul acestora vei aduce înaintea Domnului doi pui de porumbel sau doi de turturea. Și se va ruga preotul pentru dânsul, aceștia ce-mi aduc Mie această aducere sunt dintru toți fiii lui Israil, și i-am primit, și i-am sfințit pe dânșii Mie în locul celor născuți dintâi ai egiptenilor, întru care zi am ucis pe tot născutul întâi în pământul Egiptului, de la om până la dobitoc. Zis-a Domnul Dumnezeu Cel Preaînalt Sfântul lui Israil.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 6. Vers. 1:

Fost-a în anul în care a murit Ozia împăratul, văzut-am pe Domnul șezând pe Scaun Preaînalt și preaînălțat, și era plină Biserica de slava Lui. Și Serafimii stau împrejurul Lui: Șase aripi la unul, și șase aripi la altul, și cu două își acoperea fețele sale, și cu două își acoperea picioarele sale, iar cu două zburau. Și striga unul către altul, și zicea: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este Cerul și pământul de slava Lui. Și s-a mutat din loc pragul cel deasupra de glasul cu care striga; și casa s-a umplut de fum și am zis: O ticălosul de mine, că m-am umilit! Că om sunt, și buze necurate am, și trăiesc în mijloc de norod, care are buze necurate, și pe Împăratul, Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei. Și a trimis la mine pe unul din Serafimi, și în mâna lui avea cărbune arzător, care îl luase cu cleștele din altar. Și l-a atins de gura mea, și a zis: Iată s-a atins acesta de buzele tale, și va șterge fărădelegile tale, și păcatele tale le va curăți. Și am auzit glasul Domnului, zicând: Pe cine voi trimite, și cine va merge la poporul acesta, și am zis: Iată eu, trimite-mă. Și a zis: Mergi și zi norodului acestuia: Cu auzul veți auzi, și nu veți înțelege, și privind veți privi, și nu veți vedea. Că s-a îngroșat inima norodului acestuia, și cu urechile sale greu a auzit, și ochii lor s-au împăinjenit, ca nu cumva să vadă cu ochii, și cu urechile să audă, și cu inima să înțeleagă, și se vor întoarce, și-i voi vindeca pe dânșii. Și am zis: Până când Doamne? Și a zis: Până când se vor pustii cetățile, ca să nu locuiască într-însele, și casele, ca să fie fără de oameni, și pământul va rămânea pustiu, și după aceea va adăuga Dumnezeu oameni și se vor înmulți cei ce au rămas pe pământ.

Din proorocia lui Isaia citire:

Cap. 19, Stih. 1:

Iată Domnul va ședea pe nor ușor, și va veni în Egipt, și se vor zdruncina idolii Egiptului de la fața Lui, și inima lor va seca într-înșii. Și se va tulbura sufletul lor într-înșii, și sfatul lor va strica, și va da Egiptul în mâini de domni cumpliți. Pentru că acestea grăiește Domnul, Stăpânul cel Sfânt, Savaot: Bea-vor egiptenii apă de pe lângă Mare, iar apa cea curgătoare va seca, și se va usca. Aceasta grăiește Domnul: Unde sunt acuma înțelepții tăi? Ca să-ți vestească, și să-ți spună ție, ce a sfătuit Domnul Savaot asupra Egiptului. În ziua aceea vor fi egiptenii întru frică, și întru cutremur de la fața mâniei Domnului Savaot, care El o va pune pe dânșii. Și va fi altarul Domnului în țara Egiptului, și turnul Domnului în hotarele lui, și va fi Domnul Savaot, semn în veci în pământul Egiptului. Că vor striga către Domnul, și le va trimite lor Domnul pe un om, care îi va mântui pe dânșii. Și se va cunoaște Domnul de egipteni, și vor cunoaște egiptenii pe Domnul în ziua aceea; și vor face jertfă și dar. Și se vor ruga, și vor da rugăciunile sale Domnului.

LA LITIE

Stihirile Samoglasnice, glasul 1.

A lui Anatolie.

Cel vechi de zile, Care legea dedemult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Și după lege ca un făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, și bătrânului S-a dat. Și primindu-L pe El Simeon dreptul, și plinirea făgăduințelor văzându-o săvârșită, cu bucurie a strigat: Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozește pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare și minunată și fără de sfârșit, Cela ce dai lumii mare milă.

A lui Ioan monahul.

Astăzi, Cel ce a dat dedemult lui Moise legea în Sinai, poruncilor legii Se supune, pentru noi ca un Milostiv făcându-Se ca noi. Acum Dumnezeu cel curat, ca un Prunc Sfânt, deschizând pântecele celei Curate, luiși însuși ca un Dumnezeu se aduce, de blestemul legii slobozindu-ne, și luminând sufletele noastre.

Glasul al 2-lea al lui Andrei Piru.

Căruia slujitorii cei de sus cu cutremur se roagă, pe Acela acum jos Simeon în brațe trupește luându-L, a propovăduit cum că Dumnezeu cu oamenii S-a unit, și Om pe Dumnezeu cel ceresc văzându-L, osebindu-Se de cele de pe pământ, cu bucurie a strigat: Cela ce ai descoperit celor din întuneric lumina cea neînserată, Doamne, slavă Ție.

A lui Ghermano, glasul același.

Astăzi Simeon primește în brațe pe Domnul slavei, pe Care mai-nainte sub nor Moise L-a văzut, când în muntele Sinai i-a dat lui tablele legii. Acesta este, Cela ce a grăit prin prooroci, și Făcător legii. Acesta este, pe Care David mai-nainte L-a vestit; Cel ce este tuturor înfricoșat, Care are mare și bogată milă.

Al aceluiași sau a lui Ioan monahul.

Pe Cel sfințit sfințita Fecioară L-a adus în Biserică preotului, și tinzându-și mâinile Simeon, L-a primit pe El bucurându-se, și a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, Doamne.

Ziditorul Cerului și al pământului, astăzi Se ține în brațe de Sfântul Simeon bătrânul, căci el cu Duhul Sfânt zicea: Slobozitu-m-am acum, că am văzut pe Mântuitorul meu.

A lui Anatolie, glasul același.

Astăzi Simeon bătrânul în Biserică intră, bucurându-se cu duhul, ca să ia în brațe pe Dătătorul legii lui Moise, și plinitorul legii; că acela prin întuneric, și prin glas nearătat, văzător de Dumnezeu a fi s-a învrednicit, și cu fața acoperită, inimile cele necredincioase ale evreilor le-a defăimat; iar acesta pe Cuvântul cel mai-nainte de veci al Tatălui întrupat L-a purtat, și lumina neamurilor a descoperit, Crucea adică și Învierea, și Anna Proorociță s-a arătat, pe Mântuitorul și Izbăvitorul lui Israil propovăduind. Acestuia să strigăm, lui Hristos Dumnezeului nostru: Pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește-ne pe noi.

Glasul al 4-lea, a lui Andrei Criteanul.

Astăzi sfințita Maică și cea mai înaltă decât Biserica, la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, și Dătătorul legii, pe Care și în brațe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, că Te-am văzut pe Tine mântuirea sufletelor noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea, al aceluiași.

Cercați Scripturile, precum a zis în Evanghelii Hristos Dumnezeul nostru. Că într-însele Îl vom afla pe Dânsul, născut și înfășat, în iesle pus, și cu lapte hrănit, și cum tăiere împrejur a primit, și de Simeon S-a purtat, și nu prin părere și prin nălucire, ci prin adevăr lumii S-a arătat. Către Care să strigăm: Cela ce ești mai-nainte de veci, Dumnezeule, slavă Ție.

Și acum..., același glas al lui Ghermano.

Cel vechi de zile, Prunc făcându-Se cu trupul, de Maica Fecioară, în Biserică S-a adus, plinind făgăduința legii Sale; pe Care Simeon primindu-L, a zis: Acum slobozește în pace, după cuvântul Tău pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 7-lea.

Ale lui Cosma monahul, singur glasul.

Împodobește-ți cămara ta Sioane, și primește pe Împăratul Hristos; închină-te Mariei, ușii celei cerești; că aceasta scaun de Heruvimi s-a arătat. Aceasta a purtat pe Împăratul slavei, nor al luminii este Fecioara, purtând în mâini pe Fiul cel mai-nainte decât luceafărul. Pe Care luându-L Simeon în brațele sale, L-a propovăduit popoarelor, Stăpân a fi El vieții și morții, și Mântuitor lumii.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.

Pe Cel ce a strălucit mai-nainte de veci din Tatăl, iar mai pe urmă din pântece fecioresc, ducându-L în Biserică, Maica ceea ce nu știe de nuntă, pe Cel ce a pus legea în muntele Sinai, și S-a supus poruncii legii, L-a adus la Arhiereul cel bătrân și drept, căruia i se vestise să vadă pe Hristos Domnul; pe Care luându-L Simeon în brațele sale, s-a bucurat, strigând: Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl împreună veșnic, și izbăvitorul sufletelor noastre.

Stih: Lumină spre descoperire neamurilor și slavă poporului Tău Israil.

Pe Cel ce se poartă în căruță de Heruvimi, și Se laudă cu cântări de Serafimi, purtând în brațe Născătoarea de Dumnezeu Maria, pe Cel ce S-a întrupat dintr-însa fără ispită de nuntă, pe Dătătorul legii, Cel ce a plinit rânduiala legii, L-a dat în mâinile bătrânului preot; care Viața purtând, a cerut dezlegarea de viață, zicând: Stăpâne acum mă slobozește, să vestesc lui Adam: Că Te-am văzut Prunc, pe Tine, Dumnezeul cel neschimbat, și mai-nainte de veci și Mântuitor lumii.

Slavă..., Și acum..., glasul al 8-lea, a lui Andrei Criteanul.

Cel ce Se poartă pe Heruvimi, și Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în brațele bătrânului ca pe un scaun șade. Și de la Iosif primește daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, și pe poporul cel nou cel ales din păgâni, și doi pui de porumbel, ca un Începător legii celei vechi și celei noi. Și sfârșitul făgăduinței celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, semnele, patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, și de la Dânsul a cerut slobozire, strigând: Acum mă slobozește, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, și Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.

La binecuvântarea pâinilor:

Troparul, de 3 ori:

Bucură-te ceea ce ești cu Dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric; veselește-te și tu bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit nouă și înviere.

Și citire a cuvântului

Iar de nu va fi priveghere: Polonușnița după obicei; La Utrenie, după întâiul Sfinte Dumnezeule..., în locul lui: Iată Mirele vine... Zicem Troparul praznicului, după al doilea Sfinte Dumnezeule..., Condacul praznicului. Doamne miluiește de 12 ori, și Otpustul. Iar rugăciunea: Pomenește Doamne... nu se zice.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul de 3 ori. După întâia Catismă, Sedealna glasul 1. Însăși Podobia.

Ceata îngerească să se spăimânteze de minune, iar noi oamenii cu glasuri să strigăm cântare; văzând negrăită pogorârea lui Dumnezeu, că de Care se cutremură puterile cerești; pe Acela acum Îl cuprind mâinile bătrânului, pe unul Iubitorul de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Stihologie, Sedealna glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Cela ce este împreună cu Tatăl pe Scaunul cel Sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioară, și Prunc s-a făcut, Cel ce este cu anii nehotărât. Pe Care luându-L Simeon în brațe, bucurându-se a zis: Acum slobozește îndurate, veselind pe robul Tău.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

După Polieleul, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cela ce ești vechi de zile, curățeniilor Te împărtășești, Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredințezi mie trupul Cel din Fecioară. Și acestea Simeon cu taină știindu-le, Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeul cel ce Te-ai arătat cu trupul; și ca pe o viață Te-a cuprins, și bucurându-se ca un bătrân, a strigat: Slobozește-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viața tuturor.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Deci Antifonul întâi, al glasului al 4-lea.

Prochimen, glasul al 4-lea.

Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul și neamul.

Stih: Răspuns-a inima mea cuvânt bun...

Toată suflarea...

Evanghelia de la Luca. Cap. 2, Vers 25: În vremea aceea, era un om în Ierusalim, anume Simeon...

Psalm 50, Slavă..., glasul al 2-lea.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum..., iar aceasta. Apoi Stih: Miluește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...

Și Stihira, glasul al 6-lea:

Să se deschidă ușa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărțindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică ca un prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica Legii. Și pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând: Slobozește-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuiești neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.

CANONUL

Facerea lui Cosma monahul.

Și cântăm canonul pe 14 zicând Irmosul de 2 ori, iar Troparele pe 12.

Cântarea 1-a, glasul al 3-lea,

Irmos:

Pământul cel roditor de adâncime uscat l-a umblat oarecând soarele, căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părțile, înaintea norodului celui ce a trecut marea pedestru, și cu plăcere lui Dumnezeu a cântat: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Să pice norii apă, că Soarele pe nor ușor fiind purtat, a venit pe mâinile cele preacurate, Hristos în Biserică ca un prunc. Pentru aceasta credincioșii să strigăm: Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Întăriți-vă mâinile lui Simeon, cele slăbite de bătrânețe, și pulpele bătrânului cele prea trudite drept vă mișcați spre întâmpinarea lui Hristos, dănțuire cu cei fără de trupuri împreunați. Să cântăm Domnului, că cu slavă S-a proslăvit.

Ceruri, cele ce sunteți cu înțelepciune întinse, veseliți-vă, și te bucură pământule, că din prea dumnezeieștile sânuri ieșind meșterul, Hristos, de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce Prunc, Cel mai-nainte de veci; că cu slavă S-a proslăvit.

Catavasie, Irmos același.

Cântarea a 3-a,

Irmos:

Întărirea celor ce cred în Tine, întărește Doamne Biserica Ta, care o ai câștigat cu scump sângele Tău.

Cel Unul-Născut din Tatăl mai-nainte de veci, Prunc, Unul-Născut din Fecioară nestricată, lui Adam, tinzându-i mâna S-a arătat.

Pe cel întâi zidit, ce s-a făcut prin amăgire cu minte pruncească, iarăși îndreptându-l, Dumnezeu Cuvântul, Prunc făcându-Se S-a arătat.

Firea cea făcută din pământ, care iarăși s-a întors într-însul, închipuită Dumnezeirii o a arătat, Ziditorul, ca un prunc făcându-Se fără schimbare.

Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În muntele Sinai dedemult a văzut Moise spatele lui Dumnezeu, și glas dumnezeiesc subțire, s-a învrednicit în nor și în vifor a auzi. Iar acum Simeon, pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat fără schimbare pentru noi, în brațe L-a luat; și bucurându-se s-a dus din aceste de aici, la viața cea veșnică. Pentru aceasta a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieșind din Chivotul sfințirii Tale, din nestricata Maică, în Biserica slavei Tale, Te-ai arătat, ca un Prunc în brațe purtat, și s-au umplut toate de a Ta laudă.

Bucurându-te Simeoane tăinuitorule al celor negrăite, Născătoarea de Dumnezeu a strigat: Pe Hristos Cuvântul, Cel ce S-a făcut Prunc, Care S-a vestit ție dedemult de la Duhul Sfânt, primește-L în brațe, strigându-i Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Spre Care ai nădăjduit Simeoane în vârstă pruncească, primește-L bucurându-te pe Hristos mângâierea dumnezeiescului Israil, pe Făcătorul legii și Stăpânul, Care a plinit rânduiala legii, strigându-i Lui: Umplutu-s-au toate de lauda Ta.

Văzând Simeon pe Cuvântul Cel fără de început, cu trupul ca pe scaunul cel de Heruvimi de Fecioara purtat, pe Pricinuitorul ființei tuturor ca pe un Prunc minunându-se a strigat Lui: Umplutus-au toate de lauda Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Dacă a văzut Isaia cu închipuire, pe Dumnezeu pe Scaun Preaînalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: O ticălosul de mine! Că mai-nainte am văzut pe Dumnezeu întrupat, pe Cela ce stăpânește pacea, și lumina cea, neînserată.

Cunoscând dumnezeiescul bătrân slava cea mai-nainte arătată dedemult proorocului, și văzând pe Cuvântul pe mâinile Maicii ținut, o! Bucură-te Curată, a strigat. Că ți ca un scaun pe Dumnezeu, lumina cea neînserată, și Care pe pace stăpânește.

Plecându-se bătrânul și dumnezeiește atingându-se de tălpile celei ce n-a știut de nuntă, și Maicii lui Dumnezeu, a zis: Foc porți Curată, înfricoșezu-mă, a lua în brațe pe Dumnezeu lumina cea neînserată, și Care pe pace stăpânește.

Curățitu-s-a Isaia, luând cărbunele de la Serafim, bătrânul a strigat Maicii lui Dumnezeu: Tu ca un clește cu mâinile mă luminezi, dându-mi pe Acela pe Care porți, Lumina cea neînserată, și Care pe pace stăpânește.

Cântarea a 6-a,

Irmos:

Strigat-a Ție bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit oamenilor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu!

În Sion Tu Te-ai pus piatră de împiedicare celor neplecați, și piatră de sminteală, iar credincioșilor neclintită mângâiere.

Cel ce după adevăr ai purtat chipul Celui ce Te-a născut mai-nainte de veci, pentru milostivire, acum cu neputința omenească Te-ai îmbrăcat.

Pe cel ce se închină Ție, Fiului celui de sus, Fiul Fecioarei Lui Dumnezeu, Celui ce S-a făcut Prunc, acum slobozește-l cu pace.

CONDAC, glasul 1.

Cela ce ai sfințit pântecele Fecioarei cu Nașterea Ta, și mâinile lui Simeon le-ai binecuvântat, precum se cădea, întâmpinând și acum, ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta împacă lumea întru războaie, și întărește Biserica pe Care o ai iubit, unule Iubitorule de oameni.

ICOS

Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm, cei ce voim să vedem pe Fiul ei, Cel ce S-a adus la Simeon; pe Care cei fără de trupuri din Cer văzându-L, s-au spăimântat, zicând: Minunate vedem acum și preaslăvite, necuprinse și negrăite. Că Cela ce a zidit pe Adam, Se poartă ca un Prunc. Cel neîncăput, încape în brațele bătrânului. Cel ce este în Sânurile cele necuprinse ale Părintelui său, de bunăvoie se cuprinde cu trupul, iar nu cu Dumnezeirea, unul Iubitorul de oameni.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a doua, întâmpinarea Domnului Dumnezeu, și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; când l-a primit pe El dreptul Simeon în brațele sale.

Stih: Sânurile Părintelui tău închipuind arată.

Mâinile lui Simeon, care pe tine te poartă,

Simeon pe Hristos în a doua zi.

În biserică îl primi.

Trecând patruzeci de zile după mântuitoarea întrupare, și Nașterea Domnului nostru, cea fără împreunare bărbătească, din pururea Fecioara Maria, întru această cinstită zi, s-a dus în biserică Domnul nostru Iisus Hristos de preasfânta lui Maică, și de dreptul Iosif, după obiceiul umbroasei Scripturi a legii vechi când și bătrânul Simeon, căruia îi era făgăduit de la Duhul Sfânt, să nu vadă moarte, până ce nu va vedea pe Domnul Hristos, și luându-l pe el în brațe, și mulțumind lui Dumnezeu și mântuindu-se, a strigat: Acum slobozește pe robul tău Stăpâne, după cuvântul tău; și cu multă bucurie mutându-se de la cele pământești, la cele cerești și nesfârșite. Și se face soborul acesta la cinstita biserică a preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, ce este la Vlaherne.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Agatodor.

Stih: Dar din ale mele cuvinte lui Agatodor dau,

Carele prin sângiuiri, dar s-a dat lui Dumnezeu.

Acesta fiind tânăr de vârstă, s-a adus la Domnul cetății Tianeilor, și pentru mărturisirea în Hristos, fu strujit, și pus deasupra unui grătar ars, și i s-a tăiat limba cu cuțitul, și i-au scos dinții cu cleștele, și pielea obrazului cu briciul, și-i sfărâmă pulpele și fluierele picioarelor, și-i împunseră coastele cu sulița, și în moalele capului îi bătură țepuși, și așa și-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, Stântul noul Mucenic Iordan Trapezunteanul, care în Constantinopol a suferit mucenicia la anul o mie șase sute cincizeci, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Pe Iordan nu râul să-l înțelegi cu adevărat,

Ci pe nevoitorul lui Hristos cel ce în anii acești din urmă s-a arătat.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol la anii o mie șase sute șaptezeci și șase, prin sabie s-a săvârșit.

Stih: Tăiat fiind Gavriil cel nou pentru dragostea Domnului,

Împreună cu Gavriil dănțuiește în locașurile Cerului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos.:

Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit, și în Fecioară nestricată Te-ai sălășluit, lăudăm pe Dumnezeu Cuvântul, cântând cu bunăcredință: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Lui Adam celui ce locuiește în iad, merg să-i vestesc, și Evei să-i aduc bună vestire, Simeon a strigat, cu proorocii dănțuind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Dumnezeu, cel ce mântuiește neamul pământesc, până la iad va veni, și celor robiți iertare va da, și vedere orbilor, cât și muții să strige: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și prin inima ta, Preacurată i-a zis mai-nainte Simeon sabie va trece pe Cruce văzând pe Fiul tău, Căruia strigăm: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna credință, și de văpaie nevătămându-se, dumnezeiască cântare au cântat: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Norodule al lui Israil, văzând pe Emmanuil, slava ta, Prunc din Fecioară, înaintea dumnezeiescului sicriu, acum dănțuiește: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Iată a strigat Simeon: Acesta va fi semn, Căruia se va zice împotrivă, Dumnezeu fiind și Prunc, Acestuia cu credință să-i cântăm: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Viață fiind, Aceasta va fi cădere celor neplecați, Prunc făcându-Se Dumnezeu Cuvântul, ca o sculare a tuturor, celor ce cântă cu credință: Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, și-L preaînălțați întru toți vecii.

La Cântarea a 9-a. Ceea ce ești mai cinstită... nu cântăm: ci Pripelile acestea:

Pripeală: Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creștinilor, acoperă, apără, păzește pe cei ce nădăjduiesc spre tine,

Pripeală: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bună ajutoare lumii, acoperă și păzește de toată nevoia și scârba.

În lege, în umbră, și în Scriptură, închipuire vedem noi credincioșii, toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel mai-nainte născut, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbătească, Îl slăvim.

Pripeală: De Dumnezeu primitorule Simeon vino, și ridică pe Hristos, pe Care l-a născut Fecioara Preacurata Maria.

Pripeală: Îmbrățișează cu mâinile bătrânul Simeon, pe Făcătorul legii și Stăpânul a toate.

Pripeală: Nu Mă ține pe mine bătrânul, ci Eu țin pe dânsul, fiindcă acesta cere slobozire de la Mine.

Pripeală: Cleștele cel tăinuitor cum porți pe Cărbune; cum hrănești, pe Cel ce toate le hrănește.

Celor dedemult de curând născuți, o pereche de turturele, sau doi pui de porumb, întru al căror loc dumnezeiescul bătrân, și înțeleapta Anna Proorocița, Celui născut din Fecioară, și Fiului Celui născut din Tatăl, ce S-a adus în Biserică, slujindu-i L-au slăvit.

Pripeală: O fiica lui Fanuil, vino, și stai împreună cu noi, și mulțumește lui Hristos Mântuitorul, Fiului lui Dumnezeu.

Pripeală: Anna cea înțeleaptă mai-nainte proorocește cele înfricoșate, mărturisind pe Ziditorul Cerului și al pământului.

Pripeală: Necuprinse sunt îngerilor și oamenilor cele ce s-au făcut de tine, Maică Fecioară Curată.

Pripeală: Porumbiță Preacurată, Mielușea neîntinată, aduce pe Mielul, și Păstorul în Biserică.

Datu-mi-ai mie, strigat-a Simeon, bucuria mântuirii Tale, Hristoase, primește pe slujitorul Tău cel trudit în umbră, pe tăinuitorul de sfințenie, propovăduitorul Darului celui nou, care cu laudă Te slăvește.

Pripeală: O, Hristoase! Împărate al tuturor, credincioșilor robilor Tăi, împăraților dreptcredincioși, dăruiește-le biruință asupra vrăjmașilor.

Pripeală: O, Hristoase! Împăratul tuturor, fierbinți lacrimi dă-mi mie, ca să plâng sufletul meu care rău l-am pierdut.

În loc de Slavă...: Dumnezeirea cea în trei străluciri și Ipostasuri, cu bunăcredință să o lăudăm.

În loc de Și acum...: O Fecioară Marie, luminează sufletul meu cel cumplit, întunecat de dulcețile vieții.

Cu sfințită cuviință proorocind Anna, înțeleapta și Cuvioasa, și bătrâna s-a mărturisit Stăpânului, în Biserică de față, și pe Născătoarea de Dumnezeu propovăduindu-o tuturor, celor ce erau acolo, o a slăvit.

Și iar Irmosul cu Pripeala.

LUMINÂNDA

Însă-și Podobia.

Cu Duhul în Biserică înainte stând bătrânul, în brațe a primit pe Stăpânul legii, strigând: Acum de legătura trupului mă slobozește în pace, precum ai zis; că văzură ochii mei, descoperirea neamurilor și mântuirea lui Israil. De trei ori.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Dat-ai semn celor ce...

Legea cea din Scriptură plinindu-o Iubitorul de oameni, acum în Biserică S-a adus, și l-a luat pe El în brațe bătrânești Simeon bătrânul, strigând: Acum mă slobozește la fericirea cea de acolo, că Te-am văzut astăzi cu trup muritor îmbrăcat pe Tine, Cela ce domnești peste viață, și peste moarte stăpânești. De două ori.

Lumină spre descoperirea neamurilor Te-ai arătat Doamne, pe nor ușor șezând, Soarele dreptății, legea cea din umbră plinind, și arătând începătura Darului celui nou. Pentru aceasta pe Tine văzându-Te Simeon, a strigat: Din stricăciune mă slobozește, că Te-am văzut astăzi.

De sânurile Părintelui nedespărțindu-te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum bine ai voit, ținut fiind în brațele pururea Fecioarei. Te-ai dat în mâinile primitorului de Dumnezeu Simeon, Cela ce ții toate cu mâna Ta. Pentru aceasta acum slobozește în pace pe robul Tău, care cu bucurie a strigat: Că Te-am văzut, Stăpâne.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, a lui Ghermano:

Cel ce bine ai voit pe mâini bătrânești, în ziua de astăzi, ca întru o căruță de Heruvimi a Te pune, Hristoase Dumnezeule, și pe noi, cei ce Te lăudăm pe Tine, chemându-te, mântuiește-ne de tirania patimilor, și mântuiește sufletele noastre ca un iubitor de oameni.

SLAVOSLOVIA cea mare.

Ecteniile și Otpustul.

Ceasul întâi și cel desăvârșit Otpust.

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul praznicului, Cântarea a 3-a, și a 6-a, pe 8. După Vohod zicem îndată Stihul acesta: Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa, înaintea noroadelor a descoperit dreptatea Sa. Apoi Troparul praznicului, Slavă..., Și acum... Condacul, Prochimen, glasul al 3-lea, Cântarea Născătoarei de Dumnezeu: Mărește suflete al meu pe Domnul... Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale... Apostol către Evrei, Fraților, fără de nici o prigonire cel mai mic de cel mai mare se binecuvintează. Aliluia, glasul al 8-lea: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne... Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor... Evanghelia de la Luca: În vremea aceea, suit-au părinții pe Iisus Pruncul... CHINONICUL: Paharul mântuirii voi lua...

VEZI: Că de se va întâmpla întâmpinarea Domnului în Duminica vameșului, sau a curvarului, sau a lăsatului de carne, sau a lăsatului de brânză, caută învățătură pe larg în Triod, la litera D. Iar de se va întâmpla în săptămâna brânzei, caută la litera E.