SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale praznicului 3 și ale Sfântului 3.

Stihirile praznicului, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Făcătorul tuturor, și Mântuitorul nostru, S-a adus la Biserică, de Maica Fecioara. Pentru aceea bătrânul cu bucurie luându-L pe El striga: Acum slobozește pe robul Tău, Bunule, cu pace, precum bine ai voit.

Simeon primind în brațe din mâinile Fecioarei, pe Mântuitorul cel ce S-a născut mai-nainte de toți vecii, striga: Văzut-au marginile lumii lumina slavei Tale. Acum slobozește pe robul Tău, Bunule, cu pace, că Te-am văzut.

Pe Mântuitorul, Cel ce S-a născut în vremile cele mai de pe urmă spre mântuirea oamenilor, ținându-L Simeon în brațe, cu bucurie striga: Văzut-am lumina neamurilor, și slava lui Israil. Acum mă slobozește precum ai zis ca un Dumnezeu, din cele de aici, cu porunca Ta.

Alte Stihiri ale Sfântului, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat...

Strălucindu-te cu lumina dumnezeieștilor bunătăți, Preasfințite, lumină te-ai pus în sfeșnicul cel de taină al dumnezeieștii Biserici, luminându-o pe dânsa, Părinte, cu sfințite învățăturile tale.

Duhul, Care te-a sfințit pe tine Vucole preasfințite, prin tine dăruiește purtătorule de Dumnezeu, sfințenie și luminare, și mântuire, celor ce aleargă cu credință.

Propovăduind, Înțelepte, bunătatea Dumnezeului nostru cea nemărginită, îmbunezi popoarele cele căzute în rele, aducându-le Mântuitorului bună dăruire, ca un lucrător de sfințenie preasfințit.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, a lui Andrei Criteanul.

Cercați Scripturile, precum a zis în Evanghelii, Hristos Dumnezeul nostru. Că într-însele Îl vom afla pe Dânsul născut și înfășat, în iesle pus, și cu lapte hrănit, și cum tăierea împrejur a primit, și de Simeon S-a purtat. Și nu prin părere, și prin nălucire, ci prin adevăr lumii S-a arătat. Către Care să strigăm: Cela ce ești mai-nainte de veci, Dumnezeule, slavă Ție.

VEZI: De este post Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei. Caută-le în 11 zile.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Purtând Curata, și cea fără prihană Fecioară, pe Făcătorul și Stăpânul, ca pe un Prunc în brațe, în Biserică intră.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.

Primește o Simeone, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție, de la Duhul Sfânt, că iată a venit.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slavă norodului Tău Israil.

Acum au văzut ochii mei, Bunule Dumnezeule, făgăduința Ta, slobozește degrab pe robul Tău, Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., glasul 1, a lui Ioan monahul.

Astăzi, Cel ce a dat dedemult lui Moise legea în Sinai, poruncilor legii Se supune, pentru noi ca un Milostiv făcându-Se ca noi. Acum Dumnezeu cel Curat, ca un Prunc Sfânt, deschizând pântecele celei curate, luiși însuși ca un Dumnezeu se aduce, de blestemul legii slobozindu-ne, și luminând sufletele noastre.

Troparul Sfântului, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

La Biserică Te-ai adus Viața tuturor; pentru mine făcându-Te Prunc sub lege, Cel ce oarecând ai scris pe lespezi legea în muntele Sinai, ca să mântuiești pe toți din robia cea dedemult a legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăției Tale, slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea.

Podobie: Cuvântul cel împreună...

La Biserică Te-ai adus ca să plinești cele obișnuite Făcătorul și Stăpânul și Dătătorul legii, și ai suferit a Te ține trupește în brațele lui Simeon cu bunăvoirea Ta. Cela ce ești tuturor înfricoșat, și ții toată zidirea unule Îndurate, descoperind lumina Ta nouă tuturor.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 8, și al Sfântului pe 4,

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Cu frumusețile cele dumnezeiești și sfințite, și cu străluciri luminoase luminându-te totdeauna, luminează sufletul meu, care cinstește luminată prăznuirea ta, Părinte.

Stea cu totul luminoasă arătându-te pe tine, Soarele cel înțelegător, cu strălucirile bunătăților tale a luminat tot pământul, Ierarhe al lui Hristos, Vucole preaînțelepte.

Slavă...

Viață pururea curată și limpede, și neamestecată cu întinăciune, arătând Mărite, te-ai cunoscut pe pământ odor sfințit al lui Hristos, Vucole preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce este împreună cu Tatăl, Unul-Născut, întrupându-Se cu cuviință dumnezeiască, în pântecele tău mai presus de cuget, a îndumnezeit pe oameni, Preacurată, pentru mulțimea îndurărilor, Preabunul Dumnezeu.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Fiu zilei și al luminii prin osteneli dumnezeiești făcându-te Ierarhe, te-ai sălășluit cu adevărat acum întru luminile sfinților, luminându-te cu Darul.

Propovăduind cu bunăcredință o Ființă a Treimii, ai dezrădăcinat de pe pământ înșelăciunea mulțimii dumnezeilor, ca un Ierarh cinstit, și ca un slujitor adevărat al Cuvântului.

Slavă...

Calea vieții ai arătat tuturor, celor ce au fost rătăciți din ispita vrăjmașului, și i-ai adus pe ei mântuiți ca un păstor cuvântător, la Cuvântul începătorul păstorilor.

Și acum..., a Născătoarei:

Fii mie liman și păzitoare, celui ce pururea sunt bătut, neslăbit de întreitele valuri cele cumplite ale patimilor, în marea vieții, singură Preacurată pururea Fecioară.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna Sfântului, glasul al 4-lea.

Podobie: Cela ce Te-ai înălțat...

Strălucind cu lumina preoției, ai povățuit la lumină popoarele Ierarhe, și ai pierdut întunericul idolilor, iar cu lumina tămăduirilor, risipind negura patimilor, te-ai mutat către lumina cea neapusă, rugându-te neîncetat pentru noi, care te cinstim, Vucole fericite.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glas același.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Prunc Te-ai făcut pentru mine Cela ce ești vechi de zile, curățeniilor te împărtășești Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredințezi mie trupul cel din Fecioară. Și acestea Simeon cu taină știindu-le, Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu și Om, Cel ce Te-ai arătat cu trupul, și ca pe o viață Te-a cuprins, și bucurându-se ca un bătrân, a strigat: Slobozește-mă, căci Tu ești Dumnezeul meu.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei caută-le în 17 zile.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Cel ce a știut mai-nainte frumusețea sufletului, și curăția gândului tău, de Dumnezeu fericite, te-a făcut după cuviință propovăduitor celor sfinte, Înțelepte.

Fiind luminat de Duhul, luminezi pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii și prin Botez îi săvârșești fii zilei, Ierarhe pururea pomenite.

De multe fiare ți-ai mântuit turma, care căuta să o tulbure, și să o depărteze de credința cea fără prihană, podoaba Arhiereilor și pârga păstorilor, Vucole.

Slavă...

Aflându-te strălucit cu Darul, slăvitul cuvântătorul de Dumnezeu, te-a hirotonit cu învățături dumnezeiești, și te-a săvârșit preot sfințit, Vucole preaînțelepte.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătat te-a văzut pe tine Moise în rug, care închipuia cu sfințenie prin taină că vei să te arăți Născătoare Focului, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea ta...

Îmbrăcându-te cu sfințenie cu îmbrăcămintea cea sfințită a preoției, ai luminat pe cei nesfințiți Ierarhe, a cinsti o Unime nezidită în trei Fețe, Vucole preaînțelepte.

Din gura lupului celui înțelegător, ai răpit pe noroade, cu învățăturile grăitoarei de Dumnezeu gurii tale, și gurile cele fără uși ale ereticilor le-ai îngrădit cu teologiile tale, Părinte Vucole.

Luminându-te cu razele cele dătătoare de lumină ale Duhului, Cuvioase, te-ai făcut cu totul luminos, luminând sufletele celor întunecați, Vucole Ierarhe de Dumnezeu fericite.

Slavă...

Biruitu-s-a necuratul Marchian de ale tale sfințite cuvântări, și s-a izgonit turbatul, vărsându-și noroiul a toată necuviința, Vucole preamărite.

Și acum..., a Născătoarei:

Legile firii le înnoiește Iisus cel ce este Dumnezeu mai presus de toată ființa, Preacurată, născându-Se din pântecele tău, Cel ce singur a înființat toată lumea cu voirea Lui.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Preamăritul Vucol având smerenie înălțătoare, curăția gândului, dragoste nefățarnică, credință și nădejde curată, s-a arătat locaș Treimii.

Duhul Sfânt în urma ta, celui ce ai împodobit din-destul scaunul Smirnelor, Prealăudate, a hirotonit păstor pe Policarp, săvârșindu-se prin mâna ta, Vucole.

Slavă...

Cunoscând prin Duhul chemarea ta, Înțelepte, aduci la Altar pe cel din urma ta cu darul oilor celor cuvântătoare, fiind luminat cu strălucirile bunătăților.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpână, ușa Darului, care ai deschis oamenilor ușa cea cerească, deschide-mi mie ușile pocăinței luminat, și mă mântuiește de ușile morții.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea, mult-Milostive.

CONDACUL și ICOSUL praznicului.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a șasea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Vucol episcopul Smirnelor.

Stih: Vucol păstorul Smirnei cerescul jertfitor.

Neadormit este și după moarte al turmei păzitor.

În a șasea zi Vucol a părăsit,

Strălucirea lumii soarelui acestuia văzut.

Acesta din tânăra sa vârstă păzindu-se pe sine curat, se făcu vas Sfântului Duh. Pe care aflându-l iscusit și vrednic, prealăudatul și iubitul lui Hristos, dumnezeiescul Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, l-a hirotonisit Episcop și păstor ales bisericii, marii cetăți a Smirnelor. Care luminându-se de Duhul Sfânt, lumină pe cei ce se aflau întru întunericul rătăcirii, de i-a făcut fii zilei prin Sfântul Botez, mântuindu-i de neîmblânzitele fiare, adică de sălbaticii și întunecații draci. Deci acesta mai-nainte de a se săvârși, a hirotonisit diadoh în locul său într-această cetate păstor și dascăl oilor celor cuvântătoare pe fericitul Policarp; și așa către Domnul s-a mutat. Al căruia cinstit trup îngropându-se în pământ, făcu Dumnezeu de crescu un copac, care face tămăduiri până astăzi.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian, cel din Emesa.

Stih: Hristos a fost pironit la mâini și la picioare.

Iar Iulian și la cap cu adăugire.

Aceasta era din cetatea Emesei, în floarea vârstei sale, binecinstitor de Dumnezeu, cu părere adică că se osârduiește prin doctorii pentru trupurile oamenilor; iar mai multă îngrijire făcând pentru sufletele lor, căci era doctor numai puțin acestora decât acelora. Deci fiind prinși Siluan Episcopul, și Luca Diaconul, și Mochie Anagnostul, pe vremile împăratului Numerian, și fiind osândiți de închinătorii de idoli a se face mâncare fiarelor, Sfântul Iulian, când îi duceau pe ei, întâmpinându-i, li s-a închinat. Pentru care fiind prins și el după moartea acelora, i s-a bătut cuie de fier în cap, și la mâini și la picioare, și în oarecare peșteră, precum se afla cu cuiele fiind închis, și-a dat duhul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, Fausta, Evilasie și Maxim.

Stih: Trei Mucenici pătimesc a peștilor patimă,

Întâmplându-li-se obștesc organ tigaia.

Această sfântă Fausta, era pe vremea împăratului Maximian, din cetatea Cizicului. Și întâmplându-se a avea părinți bogați și pioși, multă bogăție după moartea lor a rămas. Ci nici vârsta tinereții, nici înșelăciunea bogățiilor, nu o a despărțit pe dânsa de la faptele bune. Ținându-se pe sine întru feciorie în post, și în rugăciune, și întru îndeletnicirea dumnezeieștilor Scripturi. Deci vestea ei ajungând până la împăratul, a fost trimis către ea oarecarele Evilasie din cei aleși ai siclitului ca să o plece pe ea să jertfească dumnezeilor, și neînduplecându-se, să fie aruncată întru adâncurile mării. Iar acela întrebuințând la ea toată cercarea muncilor, după ce a văzut că cu preamărire s-a izbăvit din ele, și că făcea minuni, a crezut în Hristos. Și iarăși a fost trimis la Evilasie și la, Maxim eparhul. Care pe amândoi, la cumplite munci supunându-i, prin facerile de minuni și prin rugăciunile Muceniței, a crezut și acesta în Hristos. Și în tigaia ce o gătise asupra sfinților, de voie intrând împreună și-au săvârșit nevoința, prin foc luând sfârșitul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Varsanufie.

Stih: Din pământ trupul lui Varsanufie este alcătuit,

Și în pământ în a sa Maică a intrat.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cel numit proorocul, învățăcelul Sfântului Varsanufie.

Stih: Drept este Ioane a te împreuna,

Și a te pune cu prietenul dascăl aici.

Tot în această zi, Cuviosul Ioan cel din cetatea Lico, cu pace s-a săvârșit.

Stih: Pe Ioan cel din Lico unde este cu dreptul a-l pune?

Decât numai aici, împreună cu Ioan cel de un nume.

Tot în această zi, pomenirea Părintelui nostru Fotie Patriarhul Constantinopolului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Înțelepțind pe cei neînțelepti, și îndreptând pe cei căzuți întru rătăcire, i-ai mântuit Părinte, și i-ai adus la Dumnezeu curați, cu bunăcredință cântând Lui: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Înfrumusețatu-ți-s-a fălcile tale, Preafericite, propovăduind întruparea Celui ce a strălucit nouă pentru nespusa milostivire, către Care cu bună glăsuire strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Patimile trupului prin nevoințe stăpânindu-ți, Preamărite, nestăpânit te-ai arătat de năpădirile înșelătorului, și acum fără rătăcire cânți: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum... a Născătoarei:

Mântuindu-ne de osândirea cea dintâi, prin nașterea ta cu totul fără prihană, te lăudăm pe tine, cei ce ne-am mântuit prin tine, Fecioară, strigând, și cu credință, zicând: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Din văpaie cuvioșilor...

Răsărind ca finicul în curțile lui Dumnezeu, ai adormit somnul cel cu cuviință drepților, și ai răsărit pom înaintea dumnezeiescului tău mormânt, minune la cei ce-l văd, Vucole, propovăduitorule de Dumnezeu.

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu cel înființat, sfințit Arhiereu te-a ales, ca să ungi poporul cu sfințenie, Preasfințite, mai-mare al scaunului Smirnelor luminătorule al lumii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Pe Cuvântul cel întrupat Dumnezeu l-ai cuvântat, și multe noroade ai mântuit din necuvântare făcându-te dumnezeiesc ucenic, celui ce a strălucit întru cuvântarea de Dumnezeu, Vucole propovăduitorule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu sfințenie se învăța adunarea cea dumnezeiască a proorocilor, tainele tale Născătoare de Dumnezeu, învățându-se de departe, și punând la arătare semnele cele dumnezeiești ale nașterii tale, Preacurată Fecioară.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci Hristoase cu singură voirea. Pe Tine Te preaînălțăm întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Ca o lumină, ca o strălucire, ca un soare mare, ca un fulger ai strălucit în Biserica lui Hristos, și cugetele credincioșilor le-ai luminat, și către locurile cele neînserate te-ai sălășluit, cântând în glasuri întreit sfinte pe Treimea cea nezidită.

Făcându-te afară de trup, și de lume lucrătorule de cele sfinte, te-ai mutat către cetele cele mai presus de lume bucurându-te, și îndumnezeindu-le cu prealuminat Dar. Pentru acea săvârșim pe pământ pomenirea ta cu credință, Vucole preaînțelepte.

Slavă...

Pământul a ascuns preafericit trupul tău, care de față izvorăște tămăduiri și daruri. Iar Cerul ține Duhul tău, împreună cu cei aleși din veac, luminat cu dumnezeieștile lumini adevărat, Vucole preamărite.

Și acum... a Născătoarei:

Cu glasul îngerului ai născut Curată pe Îngerul sfatului celui mare, pe Hristos Emmanuil, Care a împreunat pe cei de jos cu îngerii. Una binecuvântată, Prealăudată, singură pricina îndumnezeirii noastre, Fecioară.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat. Pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Păstorește ai povățuit turma Domnului, către pășunile bunei credințe, preaînțelepte Ierarhe, izgonind tot eresul, ca pe niște fiare. Drept aceea acum să căutați și spre noi din Cer cu milostivire, ca unul ce stai împreună cu Preacurata Născătoarea de Dumnezeu, înaintea Scaunului Dumnezeirii, preafericite Părinte Vucole.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

Nedespărțindu-Se negrăit de Sânurile Părintești, pentru bunătatea cea desăvârșită, din Fecioară Se naște, și Prunc Se face Cuvântul. Și pe Acesta Îl primește în brațe Simeon bătrânul, și împreună cu dânsul bătrâna, a mărturisit mulțumirea ca la un Stăpân, întru care și vestea mai-nainte mântuirea oamenilor.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Astăzi Mântuitorul, ca un Prunc S-a adus în Biserica Domnului, și cu bătrânele mâini, L-a primit pe El bătrânul.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace.

Astăzi, Cel vechi de ani, minunat Se vede Prunc după trup, și Se aduce în Biserică.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă norodului Tău Israil.

Primește o Simeoane, cea Preacurată a strigat, în brațe ca pe un Prunc, pe Domnul slavei și Mântuitorul lumii.

Slavă..., Și acum..., glasul al 2-lea.

Ziditorul Cerului și al pământului, astăzi Se ține în brațe de Sfântul Simeon bătrânul, căci el cu Duhul Sfânt zicea: Slobozitu-m-am acum că am văzut pe Mântuitorul meu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.