SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: ale Ierarhului 3 și ale Cuviosului 3.

Stihirile Sfântului Partenie, glasul 1:

Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Partenie cel mare, lauda Elespontului, luminătorul Lampsacului, luceafărul cel luminos al lucrărilor de minuni, pe noi pe toți împreună acum ne cheamă la pomenirea lui, ca să facem praznic duhovnicesc, lăudând pe Mântuitorul Hristos.

Din vârsta tinereților purtându-te de Dumnezeu, ai ars Preafericite cetele dracilor, cu focul rugăciunilor tale, îndreptând cu înțelepciune turma Lampsacului; că surpând capiștile idolilor, Biserică te-ai înnoit pe sineți lui Dumnezeu.

Propovăduiește minunea ta peștele, care de iznoavă s-a trezvit, și mortul cel ce a înviat, rodirea cea neroditoare a arăturii, ploaia cea de ajuns a viei și nimerirea vopselelor. Preaminunate îți sunt lucrurile Sfințite; ci roagă-te dar să ne mântuim noi.

Alte Stihiri ale Cuviosului Luca, glasul al 6-lea.

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Cu totul urmând Domnului din tinerețe, pătimirea cea bună de la părinți, și dragostea cea lumească ai părăsit, Preamărite, și în pustietăți ai locuit, cu viață sihăstrească te-ai nevoit întru smerenie. Care o ai săvârșit cu duh călduros, Cuvioase, bine neguțătorindu-te, împărțindu-ți averea la săraci, și cumpărând pe mărgăritarul cel de mult preț, pe Hristos; pe Care aflându-L, ai încetat a mai pofti, vrednicule de minune.

Bătându-te, înfruntându-te, certându-te cel ce te-a născut, răbdai pentru Domnul, pe Care Îl pofteai, preamărite Părinte. De a Căruia dragoste rănindu-te, întru nimic n-ai socotit cele veselitoare, și lipsirea de la maica ta, și străinătatea o ai iubit, și cu chipul călugăresc te-ai îmbrăcat, Preasfințite; dar Dumnezeu cel Iubitor de oameni te-a vădit și fără voia ta, plecându-se rugăciunilor maicii tale, Luca Cuvioase.

Cu sfințenie săvârșindu-ți viața cea cinstită, ai făcut minuni alese și străine, dându-ți Dumnezeu pentru ostenelile tale, și mai-naintea răsplătirii arvună dumnezeiască, și-ți va da și cunună nestricată și mărire veșnică când va veni ca un Judecător. Pe Care roagă-L, Sfințite, să se mântuiască de tot felul de răutate, cei ce te laudă pururea, Luca Preacuvioase.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei sau a Crucii a Născătoarei; Caută-le în 11 zile.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Ușile cerești, deschideți-vă, că Hristos în Biserică, ca un Prunc de Maica Fecioară, lui Dumnezeu Tatălui se aduce.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Jăratecul cel mai-nainte arătat, dumnezeiescului Isaia, Hristos ca într-o linguriță, prin mâinile Născătoarei de Dumnezeu, se dă acum bătrânului.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israil.

Cu frică și cu bucurie, ținând Simeon în brațe pe Stăpânul, cerea slobozire vieții, lăudând pe Maica lui Dumnezeu.

Slavă..., Și acum..., glasul al 6-lea, al lui Ioan monahul.

Să se deschidă ușa Cerului astăzi, că Cuvântul Tatălui cel fără început, luând început sub ani, nedespărțindu-Se de a Sa Dumnezeire, de Fecioara Maică ca un Prunc de patruzeci de zile, de bunăvoie S-a dus în Biserica legii. Și pe Acesta în brațe L-a primit bătrânul, strigând: Slobozește-mă; că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cela ce ai venit în lume, să mântuiești neamul omenesc, Doamne, slavă Ție.

Tropar, glasul al 4-lea.

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Slavă..., Și acum..., a praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului de 2 ori. Slavă..., al Sfinților, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie: Spaimântatu-s-a Iosif...

Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce ești vechi de zile, curățeniilor Te împărtășești, Preacurate Dumnezeule, ca să-mi încredințezi mie trupul cel din Fecioară. Și acestea Simeon cu taină știindu-le, Te-a cunoscut pe Tine același Dumnezeu și Om, Cel ce Te-ai arătat cu trupul, și ca pe o viață Te-a cuprins, și bucurându-se ca un bătrân, a strigat: Slobozește-mă, că Tu ești Dumnezeul meu.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

După a doua Catismă, Sedealna glasul 1.

Podobie: Ceata îngerească...

Cela ce este împreună cu Tatăl pe Scaunul cel Sfânt, venind pe pământ, S-a născut din Fecioară, și Prunc S-a făcut, Cel ce este cu anii nehotărât. Pe Care luându-L Simeon în brațe, bucurându-se, a zis: Acum slobozește Îndurate, veselind pe robul Tău.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta:

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6, și ale Sfinților două pe 8.

CANONUL Sfântului Partenie

Cântarea 1-a, glasul al 2-lea,

Irmos: Întru adânc a așternut...

Alcătuindu-te cu lumina cea dumnezeiască prin bunătăți, Părinte preasfințite, te-ai arătat a doua lumină. Pentru aceea săvârșindu-ți noi praznicul cel purtător de lumină, și pururea prăznuit, cu rugăciunile tale mântuiește-ne de întunericul păcatelor.

Ca o stea luminoasă ai răsărit la întărirea Bisericii Lui Dumnezeu, Partenie, cu strălucirile tămăduirilor, gonind cu Darul întunericul patimilor, și povățuind la lumină, pe cei ce se apropie de tine, Preasfințite.

Întunericul cel rău al bolilor ai risipit, Partenie, cu lumina cinstitelor tale rugăciuni. Pentru aceea te rugăm, tămăduiește durerile sufletelor noastre, și toate neputințele trupurilor gonește.

A Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cel Preabun, Preacurată, îmbunează smerita mea inimă, care este rănită rău de multe patimi, și o întărește să săvârșească voia Mântuitorului nostru, Care voiește să se mântuiască toți oamenii.

Alt CANON al Cuviosului Luca.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos: Ca pe uscat umblând...

Dă-mi cuvânt văzătorule de Dumnezeu, care stai înaintea Scaunului Stăpânului tău, ca să laud Luca pomenirea ta cea luminată și strălucită, risipind negura cugetului meu.

Iubindu-te Mântuitorule, Sfințitul, cu totul s-a dezbrăcat către pătimire, cu tărie răbdând scârbe, trude și osteneli. Pentru care a aflat desfătarea cea fără sfârșit.

Slavă...

Umilindu-ți trupul Părinte Luca, cu înfrânare totdeauna, și cu priveghere neîncetată, și cu tot felul de nevoințe; cu înțelepciune ai oprit pornirile dulceților de patimi.

Și acum..., a Născătoarei:

Născătoare a Domnului, Fecioară, care ai născut trup pe Dumnezeu cel neîncăput în toată lumea, și întrupat pentru milostivirea oamenilor; arată-mă mai presus de tirania patimilor.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Pe piatra credinței...

Surpător ai fost tiraniei dracilor celei pierzătoare, Preafericite, și capiștile idolilor le-ai sfărâmat, și ai ridicat locașuri dumnezeiești spre lauda lui Hristos, preasfințite Partenie.

Fiind împodobit cu faceri de minuni mari, boala charchinului cea cumplită ai încetat, și ochii orbiți ai deschis, și duhurile vicleniei ai gonit cu Darul cel dumnezeiesc, Părinte Partenie.

Înviat-ai pe cel ce s-a omorât rău, care mai-nainte slujea la lucru dumnezeiesc, că Dumnezeu, Care a oprit moartea, ți-a dat Har fericite Partenie, să înviezi morții prin rugăciunea ta.

A Născătoarei:

Petrecut-a cu oamenii Domnul, îmbrăcându-Se cu trup din tine negrăit, ci roagă-L pe Dânsul, Preasfântă, să Se milostivească spre mine cel trudit, și clintit de loviturile șarpelui.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt precum tu...

Întrarmându-te cu dragostea cea fierbinte a Mântuitorului, dragostea părinților nu o ai băgat în seamă pentru Dânsul, și te-ai făcut străin de toate cele veselitoare, Luca fericite.

Vrând ca să te faci pe sineți locaș Domnului, locuiai în pustie, ca odinioară Ilie, făcând război către draci. Pentru aceea ai aflat sfârșitul cel fericit.

Slavă...

La toate dumnezeieștile porunci te-ai arătat bine-plecat ca o slugă, săvârșindu-le bine, și smerindu-te pe sineți, Fericite; pentru aceea ai luat înălțime cerească.

Și acum..., a Născătoarei:

Fecioară Maica lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Cel ce S-a arătat pentru noi, ceea ce suntem noi. Roagă-te neîncetat, să mă mântuiască de toată necuvântarea.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălțat cornul credincioșilor Tăi, Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

CONDACUL, glasul al 3-lca.

Podobie: Fecioara astăzi...

Dumnezeiescul Dar de minuni ai luat de Dumnezeu înțelepțite sfințite Partenie făcătorule de minuni, de Dumnezeu purtătorule, toate patimile credincioșilor curățind, duhurile vicleșugului Părinte gonindu-le. Pentru aceasta pe tine te lăudăm, ca pe un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

ICOS

Lumină de minte neajunsă, cea din lumina Tatălui cel mai-nainte de început, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu, care luminezi toată lumea dumnezeiește, luminează-mi gândurile, mintea și cugetul, ca să laud astăzi această luminată prăznuire, și preacinstită a Cuviosului Partenie; că acesta cu adevărat pe pământ viață minunată a săvârșit și petrecere. Pentru aceasta adunându-ne, îl lăudăm pe el, ca pe un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Mare făcător de minuni al Lampsacului, suindu-te la înălțimea bunătăților, strălucești marginile lumii cu lumina tămăduirilor, risipind prea cu tărie pe dracii cei întunecoși, și gonind boli cu chemarea lui Hristos. Pentru aceasta curățind de rătăcirea idolilor tot Elespontul, îl luminezi cu minunile, purtătorule de Dumnezeu, Partenie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea.

Din tinerețe iubind bunătatea, Înțelepte, te-ai lepădat de toate dulcețile, arătând înfrânare și sihăstrie desăvârșit, și dragostea maicii întru nimic socotind-o, aducându-te pe sineți întru ascuns te-ai dat la mănăstire. Și iarăși te-a vestit pe tine Dumnezeu maicii tale, care plângea cu dreptate lipsirea ta prea-alesule, cu care și acum împreună veselindu-te, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului, glas același.

Podobie: Fluierele păstorești...

Născutu-Te-ai din Maică, Cuvinte cel fără început. Adusu-Te-ai la Biserică, Împărate al slavei, și bătrânul bucurându-se Te-a primit în brațe pe Tine, strigând: Acum slobozește, pe Cel ce L-ai păzit după cuvântul Tău, Cel ce bine ai venit să mântuiești ca un Dumnezeu neamul omenesc.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, sau a Crucii, a Născătoarei, caută-le în 11 zile.

Cântarea a 4-a,

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Cu rugăciunile ai tămăduit boli nenumărate, întărind cu Darul, Partenie, pe cei slăbănogi, precum și Stăpânul tău, urmând bunătății Lui celei multe.

Tu ai dat vopsitorilor a lucra cele de trebuință, pe dracul cel zăticnitor izgonindu-l Partenie cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni, preasfințite Părinte.

Domnul primind rugăciunile tale, Părinte, a dat vânătoarea de pește din-destul celor ce aveau trebuință, mărindu-te pe tine prin lucrarea de minune cu peștele, ce s-a aruncat din mreje la picioarele tale, Preasfințite.

A Născătoarei:

Rănile sufletului meu tămăduiește-le, Fecioară, cugetul meu liniștește-l, fiind rănit de patimi, și întunecat de călcarea poruncilor Mântuitorului.

Alt Canon,

Irmos: Hristos este puterea mea...

Fără răutate, cuvios, drept și blând, și întreg te-ai arătat Părinte Luca. Pentru aceea te-ai fericit de Făcătorul și Stăpânul tuturor, Preafericite.

Văzându-te zavistnicul că petreci viața bine, s-a aprins și a ridicat asupra ta mulțime de supărări, dar s-a înfruntat ca un deșert lup, căscând în zadar, precum zice povestirea.

Slavă...

Cu îndreptarea gândului ți-ai îndreptat viața, Preafericite, către cele mai bune, poftind ca să vezi cea mai desăvârșit decât toate cele dorite, care o ai și dobândit cu bună nimerire, Părinte.

Și acum..., a Născătoarei:

Aflându-te mai frumoasă cu podoaba decât toate femeile pe tine Fecioară Curată, Cel înfrumusețat S-a sălășluit în pântecele tău, și m-a mântuit de grozăvia patimilor și de întuneric.

Cântarea a 5-a,

Irmos: Cela ce ești luminarea...

Locuind în inima ta Darul nepătimirii cel luminos, de Dumnezeu cugetătorule Părinte, a gonit întunericul cel adânc al iubirii de argint de la Arhiereul, păzindu-l pe el nebolit prin învățăturile tale.

Pe cel ce era ținut de multă boală, Părinte, și fiind pe jumătate uscat, l-ai făcut cu totul sănătos, prin rugăciunile tale, Cuvioase, slăvind cu mulțumire pe Dumnezeu și Stăpânul, Care te-a mărit pe tine cu multe faceri de minuni.

Fiind împodobit cu ungerea de cinste a preoției, o ai luminat pe dânsa cu arătarea multor minuni, care ai săvârșit fiind viu, și după moarte purtătorule de Dumnezeu Partenie, viețuind ca un înger.

A Născătoarei:

Rogu-mă Fecioară, mântuiește-mă de întunecarea patimilor, de smintelile, care mi se pricinuiesc din supărările celui străin, de muncile cele veșnice, care mă așteaptă, cu rugăciunile tale cele către Iubitorul de oameni.

Alt Canon,

Irmos: Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

Răsplătirea ostenelilor tale luând de la Dătătorul cel bogat, Părinte Cuvioase, te-ai arătat tuturor noian de minuni, gonind bolile celor ce veneau către tine.

Nu te-ai slăbit Părinte de mulțimea năpădirilor vrăjmașului, nu te-ai spăimântat de trufia lui, ci ai stătut ca un turn întărit și nemișcat, fiind îmbrăcat cu smerenia ca cu o platoșă.

Slavă...

Bine săvârșindu-ți sfințită viața ta, Fericite, și luând de la Dumnezeu răsplătire Darul tămăduirilor, orbi ai luminat, pe ologi și pe slăbănogi i-ai făcut sănătoși.

Și acum..., a Născătoarei:

Noroadelor lăudați, pe ceea ce cu adevărat negrăit a născut pe Cuvântul, și după naștere a rămas iarăși Fecioară nestricată, pe apărătoarea tuturor, și mântuitoarea oamenilor.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Către Domnul, Iona a strigat...

Cu puterea cuvintelor tale, și cu a rugăciunilor, s-au surpat capiștile idolilor, prin Darul lui Dumnezeu, Părinte Partenie, și poporul cel necredincios a primit credința, cu un glas împreună slăvind pe Domnul.

Cu lacrimi ai rugat pe Iubitorul de oameni, Cuvântul, și celor ce au cerut ploi, le-ai pogorât de sus, milostivindu-te cu îndurare către poporul ce se primejduia, Ierarhe al Domnului, Partenie.

Cu ploile apelor tale celor de taină, ai adăpat toată inima, care venea către tine, Partenie, și pământul care era uscat de secetă, a primit ploi, cu minune bine rodind.

A Născătoarei:

Să nu mă arăți osândit la ziua judecății, să nu mă vădești vinovat pe mine cel nesimțitor înaintea tuturor, Dumnezeul meu, Făcătorul meu, având rugătoare pe Stăpâna, care mai presus de fire Te-a născut pe Tine.

Alt Canon,

Irmos: Marea vieții văzându-o...

Risipitu-s-a cea dedemult puterea ta împotriva noastră, cugetătorule de vicleșug, și întru nimic s-a făcut măiestriile tale cele multe, vicleanule. Că iată un tânăr prost și fără vicleșug, te-a biruit pe tine.

Nu ai dat Cuvioase genelor tale somn, nici tâmplelor tale odihnă, până ce ai surpat toată măiestria înșelătorului, care îți ridica ție în toate zilele supărări de multe feluri.

Slavă...

Cu curăție ai petrecut viața ta și cu bine, totdeauna cu dragoste primind străini, miluindu-i bogat și din-destul. Pentru aceea ai și dobândit nestricăciune, și mărire netrecătoare, Luca.

Și acum..., a Născătoarei:

Pe Unul din Treime tu L-ai născut trupește, mai presus de gând și de cuvânt, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Drept aceea strig: Arată-mă pe mine locaș Dumnezeieștii Treimi cu rugăciunile tale.

Irmosul:

Marea vieții văzându-o înălțându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viața mea mult-Milostive.

CONDACUL, Sfântului Luca, glasul al 8-lea.

Podobie: Apărătoarei Doamnei...

Dumnezeu, Cel ce te-a ales pe tine, mai-nainte de ce te-a zidit, spre a Sa plăcere cu judecățile Care știa, primindu-te, din pântece te-a sfințit, și a Sa slugă pe tine te-a arătat, îndreptând pașii tăi Luca, ca un Iubitor de oameni, Căruia acum bucurându-te, îi stai înainte.

ICOS.

O frumusețea cea prea aleasă a părinților, și cinstea! O podoaba tuturor pustnicilor! Plinitorule al poruncilor lui Hristos, cum voi lăuda viața ta, Preamărite, neavând putere de cuvinte? Însă îndrăznind, voi striga către tine: Bucură-te lauda cea strălucită a călugărilor; bucură-te povățuitorul credincioșilor și făclia. Bucură-te odrasla pustiului cea preafrumoasă; bucură-te sfeșnicul lumii cel prealuminos. Bucură-te că ai defăimat cele trecătoare și stricăcioase; bucură-te că în cele cerești împreună cu îngerii locuiești. Bucură-te mângâietorule cel grabnic al celor întristați; bucură-te folositorul cel dorit al celor din primejdii. Bucură-te vasul cel cinstit al Duhului; bucură-te lăcașul lui Hristos cel preaslăvit. Bucură-te prin care toată darea a strălucit; bucură-te, prin care Dumnezeu se preaslăvește. Căruia acum bucurându-te îi stai înainte.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a șaptea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Partenie episcopul Lampsacului.

Stih: Partenie țărâna Lampsacului a lăsat.

Lumină mare strălucindu-i înfocat.

Partenie în a șaptea zi,

Îndelungat somn adormi.

Acesta era pe vremea împărăției marelui Constantin, fiu lui Hristofor diaconul bisericii Militopolei, însă în carte nu era învățat, ci cu toată lucrarea faptei bune se nevoia a petrece. Deci a faptei celei bune, ca oarecare acoperământ, avea meșteșugul pescăriei, și da în dar la cei ce cereau, pește. Iar buna cinstire și bunătatea lui cea ascunsă, atâta era cât și Dar de la Dumnezeu luase, de gonea dracii și tot felul de boli tămăduia. Punând și nevoință să învețe carte, s-a hirotonit preot de Filip episcopul Militopolei, după aceea episcop al Lampsacului, de Ahilie Mitropolitul Cizicului, făcând și minuni multe; că și ochiul unui om, ce i l-a scos un taur l-a vindecat, și numai cu însemnarea Crucii a risipit, și a stins carchinul de la o femeie, o boală ce se cheamă așa; și a omorât încă cu suflarea lui și un câine turbat, ce-i sărise în spate, și pe acel mort ce-l călcase carul de-i spărsese pântecele, iarăși l-a adus la viață. Și a gonit și duhul cel necurat din femeia dregătorului; și vopsitorilor ce nu le umbla vopselile le-a făcut bune, gonind pe un drac, ce se încuibase acolo. Și făcând încă și alte fapte minunate, și proorocind și de cele viitoare, s-a dus către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Luca, care a locuit în muntele Stiru, cel din Elada.

Stih: Umplut-a Luca Elada de minuni,

Carele nici mort contenește a face minuni.

Acest preacuvios era născut și crescut în Elada, iar părinții lui au fost din ostrovul Eghinei care neputând trăi de prăzile agarenilor, s-au sculat de acolo, și au mers în Elada, întru care s-a născut fericitul Luca; care de copil mic s-a lăsat nu numai de carne, ci și de ouă și de brânză. Și era mâncarea și băutura lui, pâine de orz, și legume și apă; și topindu-și trupul cu tot felul de patimă rea, și grea petrecere, socotea desfătarea și săturarea a hrăni pe cei flămânzi, și a dărui haină goilor. Pentru aceea de multe ori dând și haina lui, se întorcea gol. Iar dacă s-a făcut călugăr, nu este cu putință a spune cineva, câtă răbdare și chinuri a arătat, umblând toate lăcașurile cele de pe lângă mare, și făcându-se pricină de mântuire multora cu minunile ce făcea. După aceea lăsând mutările locurilor, sosit la muntele ce se numește Stiru, și locuind acolo șapte ani, a proorocit tuturor de moartea lui, și așa s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților o mie și trei Mucenici, care au suferit mucenicia în Nicomidia.

Stih: Mulțime de oameni fiind o mie și trei,

Pentru Hristos au ales a muri de sabie.

Aceștia erau slugi a celor patru protectori, dintre care prin poruncă împărătească fu prins Preasfântul Petru episcopul Alexandrenilor, și i se tăie capul; iar după săvârșirea acestuia, protectorii cu toată casa lor crezând în Hristos, și mărturisind slugile acestora înfocați de dragostea Lui Hristos, de sine s-au dus către împăratul Dioclețian în Nicomidia, împreună cu femeile și cu copiii lor, și mărturisindu-se că sunt creștini; și neplecându-se a se lepăda de Hristos, de ostași cu sabie au fost tăiați.

Tot în această zi, Sfinții șase Mucenici cei din Frigia, de foc s-au săvârșit.

Stih: Cei șase Frigii de tăria focului nu s-au îngrozit.

Cei ce turn de tărie pământului Frigiei sunt.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Aprion, episcopul Ciprului.

Stih: Aprioane grăbește, du-te că te cheamă Hristos,

La răsplătirile moștenirii celei de sus.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru, care s-a nevoit în Monovate.

Stih: Nevoința cea preamare Petru săvârșind.

Preacinstită cunună în ceruri a primit.

Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teopemt, și cu urmașii lui.

Stih: Viteazul Teopemt bine s-a nevoit,

Și împreună cu sinodia sa și răsplătirile primește însutit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos: Porunca cea potrivnică...

Dumnezeiescul Dar care a locuit întru tine, te-a arătat Prooroc, spunând cele viitoare. Drept aceea, Înțelepte, mai-nainte ai vestit celui ce era să primească scaunul, pe cel mai întâi-șezător împodobit cu lumini dumnezeiești.

Pe Partenie Arhiereul Lampsacului, pe luminătorul cel neapus al Elespontului, pe cel ce a luminat tot pământul cu lumini, și a risipit noaptea patimilor, celor cu multe dureri, să-l lăudăm cu toții.

Cu mult spor și-a dat pământul roada sa, prin rugăciunea ta preaminunate Partenie, și via cea secetoasă a făcut struguri, așa preamărindu-te Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit prin viețuirea ta.

A Născătoarei:

Arătatu-te-ai Preacurată mai Sfântă decât puterile cele de sus, că ai întrupat pe Dumnezeu, pe Care cetele celor fără de trup, cu frică Îl preaslăvesc; ci roagă-L pe Dânsul pururea, să miluiască, pe cei ce te preaslăvesc pe tine.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii în Babilon...

Sicriul moaștelor tale Luca, s-a arătat izvor de tămăduiri, la care tot cel ce aleargă, se mântuiește de toate patimile, fericindu-te pe tine, Cuvioase, și lăudând pe Hristos Domnul.

Cu semne prea mari te-a mărit pe tine Domnul, Părinte, pe Care L-ai preaslăvit tu prin ostenelile sihăstriei mai-nainte, că strigai: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

În viață vestit, întru minuni prea-mare; și întru toate alte bunătăți neasemănat te-ai arătat, Cuvioase. Pentru aceea ai aflat răsplătire ostenelilor tale, Împărăția lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Mântuiește poporul, și cetatea ta, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, folositoarea noastră, celor ce cu credință neîndoită, strigăm ție: Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Foarte mari răsplătiri ai primit în ceruri pentru ostenelile tale, mărite Partenie, că locuiești în lumină neînserată, și ai luat mărire neprimenită, învrednicindu-te de bucurie neîncetată, Părinte.

Stea neapusă făcându-te în viață; cu răsăriturile dumnezeieștilor tale fapte, ai apus după legea firii, și ai mers către lumina cea neînserată, lăsându-ne nouă Cuvioase razele minunilor tale cele negrăite.

Fără de începere Tatăl, Fiul și Dumnezeiescul Duh, strălucire de o Împărăție, de un Scaun Se cunoaște, la cei ce cinstesc cu dreaptă credință, și cântă totdeauna împreună cu cetele îngerilor: Sfânt, Sfânt, Sfânt.

A Născătoarei:

Curătește-mă prin mijlocirea ta, Preacurată, de patimile spurcăciunii, care sunt asupra mea, și luminează rogu-mă, inima mea cea împâclită de negurile dracilor, ca să te fericesc, de Dumnezeu fericită.

Alt Canon,

Irmos: Pentru legile părintești...

Stricăciunea a toată boala gonești, preamărite Părinte Luca fericite, pe leproși vindecând, pe cei slabi întărind, și pe slăbănogi dezlegându-i din legătura care îi ținea, tămăduind pe ciungi, pe ologi și pe orbi, care strigă: Pe Domnul lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Aflat-ai Cuvioase mărirea cea fără osteneală, căci ai suferit multe osteneli și nevoințe, privigherea, topirea trupului, înfrânarea, pătimirea, zăcerea la pământ, și toată altă chinuire a trupului, pentru dragostea Celui ce te-a zidit; cu Care dimpreună fiind, te veselești cu Dânsul. Roagă-te Lui, să ne mântuim toți, cei ce cu credință și cu dragoste te lăudăm pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Prin multe feluri de osteneli ale bunătăților ai intrat la Împărăția Cerurilor, veselindu-te acum Cuvioase în veci, și îndulcindu-te totdeauna cu podoabele Stăpânului, împreună cu îngerii cânți cântări întreit sfinte. Pe Domnul lăudați-L făpturile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum... a Născătoarei:

Pe Cel nedespărțit din Sânurile Părintești, nedespărțindu-Se de acolo, negrăit L-ai născut Preacurată, fără ispită de bărbat, fiind Om desăvârșit; pe Care roagă-L să-mi dea putere, să biruiesc până în sfârșit toată năpădirea cugetelor celor rele, și să fac voia Lui cea dumnezeiască în toate zilele, ca să te măresc întru toți vecii.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pentru legile părintești, fericiții tineri în Babilon mai-nainte nevoie pătimind, au scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărățea. Și împreunându-se cu focul cu care nu s-au ars, Celui ce stăpânește, vrednică cântare i-au cântat: Pe Domnul lăudați-L lucrurile, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Fiul Părintelui...

Slobozindu-te de trup Părinte Partenie, te-ai învrednicit a vedea frumusețile cele nevăzute, fiind împodobit în totul adevărat cu frumusețea bunătăților. Pentru aceasta te cinstim, și curat te fericim.

Ca un crin, ca un trandafir, ca un miros cu bună mireasmă, fiind împodobit cu tot felul de bunătăți Părinte, te-a sălășluit Hristos arătat la cele de sus, căci ai păstorit cu cuviință poporul Lui, Ierarhe Partenie.

Să săltăm oamenii, să dănțuim veselindu-ne, să adunăm acum praznic sfânt, cântând lui Dumnezeu cu laudă, și fericind astăzi după vrednicie pe minunatul și marele păstor Partenie.

Pomenirea ta astăzi luminând inimile noastre, a strălucit ca un soare mare; care pe cei ce o săvârșesc cu credință, mântuiește-i de întunericul patimilor Ierarhe și de boli și de scârbe, și de tot felul de primejdii.

A Născătoarei:

Luminează-mă cu lumină, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, ca pe unul ce zac întru întunericul lenevirii celei rele, și nu voi nicicum să păzesc legile lui Dumnezeu, pentru ca să te fericesc după datorie, ca pe o folositoare a mea.

Alt Canon,

Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...

Ostenelile tale Părinte, și nevoințele, ce om va putea să le spună? Pentru care vrednică plată ai luat de la Dumnezeu, că te-ai făcut vas Dumnezeiescului Duh, cuvios, drept, adevărat și fără prihană.

Prost la fire, fără viclenie și smerit, plin de milostivire către săraci, iubitor de străini, și iubitor de pustie, blând, lin, cu adevărat te-ai arătat Părinte. Pentru aceea te-ai rânduit împreună cu Avraam, cu Iacov, și cu David.

Ca unul ce petreceai întru lăcașurile cele dorite, și fiind plin de frumusețe dumnezeiască, și îndulcindu-te acum de florile raiului celui dumnezeiesc din-destul, și veselindu-te, fă pomenire pentru noi către Dumnezeu, preafericite.

Slavă...

Ceea ce ești o Fire în trei Ipostasuri, o Ființă cu trei Lumini, și o Putere nedespărțită, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, o Dumnezeire, mântuiește pe cei ce cu credință Te slăvim, pe unul Dumnezeu în trei Fețe.

Și acum... a Născătoarei:

Nu poate înțelege cuget omenesc taina ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pururea lăudată, că mai-nainte de naștere fără bărbat ai luat în pântece, și după naștere ai rămas Fecioară, și ai născut pe Cuvântul cel împreună veșnic cu Tatăl.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-l vedea nu este cu putință oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngerești, iar prin tine Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat, pe Care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te fericim.

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți...

Păstorul cel preamare lăudat al Lampsacului, făcătorul de minuni Ierarhul Bisericii lui Hristos, lauda Elespontului, și întărirea credincioșilor, să se cinstească acum, Partenie; că acesta îmblânzește pe Dumnezeu cu rugăciuni pentru lume.

Slavă..., a Cuviosului, asemenea:

Din tinerețe sihăstrind, și Crucea ridicând, te-ai depărtat în pustie, Luca luminătorule al sihaștrilor. Și cu toată înfrânarea supunând pe cel rău la cel mai bun, cuprinsule de Dumnezeu, cât este prin putință, te-ai apropiat de Treimea cea neapropiată.

Și acum..., a praznicului:

Ca să plinești rânduiala Ta cea nespusă, Doamne, la Biserică Te-ai adus de Maica cea neispitită de bărbat, și văzându-Te bătrânul, striga: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne; că ai venit Mântuitor lumii, lumina Tatălui, Hristosul meu.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 2-lea.

Podobie: Casa Eufratului...

Preacurata și nevinovata Fecioară fiind, pe Ziditorul și Stăpânul, ca pe un Prunc în brațe, în Biserică intră.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Primește o Simeoane, pe Domnul slavei, precum ți s-a vestit ție de Duhul Sfânt; că iată a venit.

Stih: Lumină spre descoperire neamurilor, și slavă norodului Tău Israil

Acum văzură ochii mei făgăduința Ta, unule Bunule Dumnezeule; slobozește-mă degrab, pe mine robul Tău, Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., glasul al 4-lea, a lui Andrei Criteanul.

Astăzi sfințita Maică și cea mai înaltă decât Biserica, la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume, și Dătătorul legii, pe Care și în brațe primindu-L bătrânul Simeon, bucurându-se a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.