SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, ale Mucenicului 3, și ale Proorocului 3.

Stihirile Mucenicului, glasul al 5-lea:

Podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te ostașul lui Hristos, cel ce ai biruit tabăra vrăjmașului, cu arma bunei credințe, întărirea credincioșilor, care prin multe munci ai câștigat cereasca Împărăție a lui Dumnezeu, Teodore. În care dănțuind, și cu împărtășirea îndumnezeindu-te și luminându-te cu curate împărtășiri, pomenește pe cei ce cinstesc mărită pomenirea ta, și se închină cu credință sicriului moaștelor tale. Din care celor ce cer, le izvorăști bună întărire și mare milă.

Bucură-te sfințite cap, cinstită înălțarea purtătorilor de chinuri, podoaba Bisericii, surpătorule al vrăjmașului, cela ce ești numit cu numele dumnezeieștilor daruri, luminătorule care luminezi cu minunile, partea cea de sub soare. Turnule cel mare, care ai rămas neclintit, de loviturile nemăsuratelor munci. Cela ce cu sulița răbdării tale ai omorât pe balaurul, care te-ai arătat foarte vitejește, ca un ostaș nebiruit; pe Hristos roagă-L, să dea sufletelor noastre mare milă.

Cu arma Crucii celei de viață purtătoare, sfărâmare făcând idolilor, ispită de bătăi ai suferit, și pe lemn fiind întins, sfâșieri ai răbdat, Preafericite. De care fiind zdruncinat, și cu făclii ars, pe Cruce te-ai ridicat de dânșii, cu sulițe împungându-te, și ochii orbindu-ți. Pentru aceasta te fericim pe tine, cel ce bine ai pătimit, și cerești cununi ai dobândit, Teodore. Pe Hristos roagă-L să dea sufletelor noastre mare milă.

Alte Stihiri ale Proorocului, glasul al 8-lea.

Podobie: Ce vă vom numi...

Având viețuire întocmai cu îngerii, împreună cu îngerii arătat vorbeai, descoperitorule de cele dumnezeiești, printr-înșii luminându-ți cugetul cel mai presus de minte, cu lămurirea semnelor celor minunate, descoperirea tainelor celor mari, mai-nainte spunerea proorocească, cu înnoire duhovnicească; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Înger te-ai arătat pământesc, că ai avut pe pământ îngeri cerești vorbind cu tine; făcându-te văzător vederilor celor mai presus de lume; și sfeșnic care strălucește lumină înțelegătoare; măslin, precum zice psalmistul prearoditor, care pică credincioșilor grăsime dumnezeiește lucrătoare; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Îndestulat fiind de îndumnezeirea cea nădăjduită, ca un Prooroc prea-adevărat al lui Dumnezeu, și arătat umplându-te de desfătarea cea veșnică, și văzând slava cea negrăită, de Dumnezeu cuprinsule, roagă-te neîncetat pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, ca să se mântuiască sufletele noastre.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum... a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei:

Izvor vieții veșnice, te cunoaștem Stăpână; ci cu darul tău înviază-mi sufletul, cel ce s-a uscat de patimi, și-l gătește a izvorî totdeauna ape de mântuire. Și acum pică-mi mie prin rugăciunea ta iertare greșelilor, și mă curățește, rogu-mă.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie a trecut prin inima mea o Fiule, zicea Fecioara, văzând pe Cruce pe Hristos spânzurat, și mă sfărâm Stăpâne, precum odinioară mi-a zis Simeon. Ci scoală-Te Nemuritorule, și mă preaslăvește cu Tine și pe mine Maica și roaba Ta, rogu-mă.

Iar de nu va fi post zicem Samoglasnica Sfântului.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 5-lea.

Astăzi mai presus decât luceafărul, a răsării cinstită pomenirea purtătorului de chinuri a Lui Hristos, inimile credincioșilor nevăzut luminându-le, și norii sufletului gonindu-i, cu lucrarea și cu Darul Duhului. Către care iubitorii de Mucenici să strigăm: Bucură-te cela ce te-ai arătat credincioșilor Dar de Dumnezeu dăruit, și care tinzi mulțimile minunilor, la cei ce aleargă către tine Teodore fericite. Pe Acela nu înceta rugându-L neîncetat, ca să dobândească veșnicele bunătăți, cei ce săvârșesc cu credință preacinstită pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului, asemenea. A lui Anatolie.

Cel vechi de zile Prunc făcându-Se cu trupul de Maica Fecioară în Biserică S-a adus, plinind făgăduința legii Sale. Pe Care Simeon primindu-L a zis: Acum slobozește în pace, după cuvântul Tău pe robul Tău, că văzură ochii mei mântuirea Ta, Doamne.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile praznicului, glasul al 6-lea.

Podobie: A treia zi ai înviat Hristoase...

Primește Simeoane, zis-a, cu mâinile pe Ziditorul a toate. O bătrânule, îmbrățișează pe Hristos, pe Care tânăra Fecioară, L-a născut mai presus de fire spre bucuria neamului nostru.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.

Pe Făcătorul legii și Dumnezeu, de Care Se cutremură mulțimea îngerilor, adunându-ne să-L lăudăm popoare, pe unul Făcătorul de bine, și singur Dătătorul de lege, spre mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Lumină spre descoperire neamurilor, și slavă poporului Tău Israil.

Acum mă slobozește, Stăpâne pe mine robul Tău cu pace, de legăturile trupului, precum ai zis; că Te-am văzut Hristoase pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci spre descoperirea neamurilor, și a lui Israil.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea.

Ca pe cel numit cu numele darurilor lui Dumnezeu, și moștenitor fericirii Lui, toți credincioșii să lăudăm, și să fericim după vrednicie, pe Teodor viteazul marele Mucenic apărătorul lumii; că se roagă lui Hristos Dumnezeu, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului, asemenea.

A lui Andrei Criteanul.

Cel ce Se poartă pe Heruvimi, și Se laudă de Serafimi, astăzi în dumnezeiasca Biserică, după lege fiind adus, în brațele bătrânului ca pe un scaun șade. Și de la Iosif primește daruri lui Dumnezeu cuvioase, ca o pereche de turturele nespurcata Biserică, și pe poporul cel nou cel ales din păgâni, și doi pui de porumbel, ca un începător legii celei vechi și celei noi. Și sfârșitul făgăduinței celei către sine Simeon luând, binecuvântând pe Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu, semnele, patimii Celui dintr-însa mai-nainte le-a spus, și de la Dânsul a cerut slobozire, strigând: Acum mă slobozește, Stăpâne, precum mai-nainte Te-ai făgăduit mie; că Te-am văzut pe Tine, Lumina cea mai-nainte de veci, și Domnul Mântuitorul poporului celui cu numele Tău numit.

Troparul Mucenicului, glasul al 4-lea,

Cu numirea oștirii celei adevărate, purtătorule de chinuri, al cerescului Împărat, voievod preabun te-ai făcut, Teodore. Că cu armele credinței te-ai oștit înțelepțește, și ai biruit cetele dracilor, și purtător de biruință viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credință pururea te fericim.

Slavă... a Proorocului, glasul al 2-lea.

Prăznuind pomenirea Proorocului Tău, Zaharia, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Și acum..., al praznicului.

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul..., Troparul praznicului odată; și al Mucenicului, Slavă..., al Proorocului, Și acum..., iar al praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie: Cel ce te-ai înălțat...

Cel cu nume mare numit Mucenicul lui Hristos, cel iubit de Dumnezeu și de îngeri, minunatul și măritul Teodor, toate Sfintele Biserici cele de sub soare, astăzi întru Duhul Sfânt le veselește, și a prăznui întru bucurie pomenirea lui, pe toți îi îndeamnă.

Slavă..., Și acum..., a praznicului, glasul același.

Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În muntele Sinai dedemult a văzut Moise spatele lui Dumnezeu, și glas dumnezeiesc subțire s-a învrednicit în nor și în vifor a auzi; iar acum Simeon pe Dumnezeu Cel ce S-a întrupat fără schimbare pentru noi, în brațe L-a luat, și bucurându-se s-a dus din aceste de aici, la viața cea veșnică. Pentru aceasta a strigat: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul 1.

Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Cela ce ești visteria cea veșnică, și viața tuturor, pentru mine Prunc făcându-Te, sub lege Te-ai făcut, Cel ce ai însemnat dedemult în tăblițe legea în muntele Sinai, ca pe toți să-i mântuiești din robia cea dedemult a legii. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule, slavă Împărăției Tale, slavă rânduielii Tale, unule Iubitorule de oameni.

Slavă..., Și acum..., iar aceasta.

CANOANELE

Al praznicului cu Irmosul pe 6, și al Sfinților 2 pe 8.

CANONUL Sfântului Teodor.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cela ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare Lui Dumnezeu.

Cela ce cu dumnezeiești străluciri arătat ești împodobit, și cu cunună mucenicească de sfințenie înfrumusețat, și cu slava Sfintei Treimi strălucit, pomenește pe cei ce te laudă pe tine, mare între Mucenici Teodore.

Plină de lumină, plină de dumnezeiescul Dar, ne-a strălucit nouă sfințită pomenirea cinstitelor tale nevoințe, cu preasfințite străluciri luminând pe toți, cei ce te cinstesc pe tine cu bunăcredință, Mucenice pătimitorule Teodore.

Viforul idolesc cuprinzând firea omenească, sfințitul Mucenic fiind ocârmuit cu dumnezeiescul Dar al Crucii, neviforât a înotat, și la limanurile cerești, a ajuns, bucurându-se.

A Născătoarei:

Ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-mi ușile pocăinței, Fecioară, și cu dumnezeiești gânduri sufletul meu luminează-l, și gonește norii cei grei ai patimilor, ca să te cinstesc bucurându-mă, și după datorie să te fericesc.

Alt Canon al Proorocului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:

Podobie: Să cântăm Domnului...

Având pe Dătătorul de lumină, ascultător rugăciunilor tale, dă-mi mie lumină, Zaharie, dumnezeiescule Prooroc.

Fiind împodobit cu podoabele dumnezeieștii frumuseți, frumusețea îngerilor o vedeai cu frumusețea sufletului.

Slavă...

Fiind plin de sfințenie, și de lumină următoare îngerilor, ai avut îngeri vorbind cu tine, care te și luminau, cuprinsule de Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei:

Dezlegatu-s-a blestemul strămoașei, Preacurată, căci născând pe Hristos ai îmbogățit lumea cu binecuvântare.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai întărit cerurile...

Ca un leu îndrăznind ai stătut în mijlocul divanului, vestind cuvântul cel de mântuire, și defăimând, și adevărul propovăduind, celor rău credincioși, și vădind minciuna nedumnezeirii, Teodore.

Mirându-se muncitorul de bărbăția ta, Înțelepte, cu dobitocească mânie pornindu-se, fără milă te-a rănit cu vine de bou Teodore, pe tine, cela ce ai sfărâmat idolii cei urâți.

Cu vitejesc gând picăturile cele din răni ca niște valuri de mare le-ai suferit, gânditorule de Dumnezeu, cu Darul Crucii fiind întărit, și purtător de cunună cu puterea Dumnezeiescului Duh arătându-te.

A Născătoarei:

Făcutu-ți-a ție cu adevărat mărire Domnul, Cel ce S-a născut din tine; și toate neamurile pe tine Maica lui Dumnezeu te slăvesc.

Alt Canon,

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Darul cel de sus te-a umbrit, Fericite, învățându-te pronia cea nespusă, și dumnezeiască îndreptare, luminându-te prin sfinții îngeri, Înțelepte.

Învățându-te bunătatea cea dumnezeiască, Preafericite, ai priceput prin taină, ca un preacurat roditor, sălășluirea ta întru dumnezeiasca sfințenie, cetatea cea preasfântă.

Slavă...

Zid nesfărâmat, întărirea norodului celui cugetător de Dumnezeu, Tu Te-ai făcut Doamne, și mântuire sufletelor, precum oarecând a vestit mai-nainte Proorocul cel dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Zămislirea ta cea fără de prihană, și nașterea cea nestricată, Născătoare de Dumnezeu, au mântuit lumea din stricăciune și din moarte; că ai născut Mântuirea, pe Cuvântul cel veșnic.

Irmosul:

Nu este sfânt ca Domnul, și nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura, și nu este drept, afară de Tine, Doamne.

CONDACUL și ICOSUL Praznicului.

Sedealna Mucenicului, glasul al 8-lea,

Podobie: Pe înțelepciunea...

Toată dumnezeiasca armă luând, și înșelăciunea idolească surpând, pe îngeri i-ai îndemnat, să laude nevoințele tale. Că cu dumnezeiasca dragoste gândul aprinzându-ți, spre moartea cea prin foc bărbătește ai îndrăznit. Pentru care după numirea ta dai dumnezeiești daruri, celor ce cer de la tine, pătimitorule Teodore. Pentru aceasta strigăm către tine; roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste, sfântă pomenirea ta.

Slavă..., a Proorocului glasul al 3-lea.

Podobie: De frumusețea fecioriei tale...

Căruțe înhămate ai văzut, care se îndreptau cu mâna Dumnezeului tuturor, adică pe slugile cele fără de trupuri, Zaharie fericite; cu care împreună bucurându-te ca un Prooroc pururea mărit, roagă-te, ca să se îndrepteze la căile dumnezeieștii cunoștințe, cei ce săvârșesc cu credință neîndoită, preasfințită pomenirea ta.

Și acum..., a praznicului, asemenea:

Pe Tine, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară, Hristoase, bucurându-se, Te-a luat în brațe Sfântul Simeon, strigând: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne. Și Anna cea fără prihană, Proorocița și mărita, acum mărturisire și laudă Ți-a adus Ție; iar noi, Dătătorule de viață strigăm către Tine: Slavă Ție Celui ce bine ai voit așa.

VEZI: De este post, Slavă..., Și acum..., a Născătoarei, sau a Crucii a Născătoarei:

Slăbiciunea și slăbănogirea sufletului meu Preacurată Maică Fecioară, schimbă-le acum întru tărie, și întru putere a temerii de Dumnezeu, a face și a lucra îndreptările lui Hristos. Ca să scap de focul cel nestins, și să dobândesc moștenirea cea cerească, și viața cea fără de sfârșit, prin mijlocirea ta, Stăpână, bucurându-mă totdeauna.

A Crucii, a Născătoarei:

Văzând Preacurata, pe Iubitorul de oameni Hristos, răstignindu-Se și cu sulița în coastă împungându-Se, plângea, strigând: Ce este aceasta Fiul meu, ce Ți-a răsplătit poporul cel nemulțumitor, pentru binele care ai făcut lui? Și Te sârguiești să mă lipsesc de Tine, Fiule preaiubite! Mă spăimântez Milostive de răstignirea Ta cea de bunăvoie.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea, Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea. Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Având pe Hristos vorbind întru tine, Fericite, mândria lui Licinie ai surpat cu cuvinte înțelepte, că cu adevărat ai defăimat Mucenice prea mult nebunia lui, și cu fapte preamărite ai minunat, pe cei ce priveau, pătimitorule înțelepte, viteazule Teodore.

Spânzurat fiind din porunca cea fărădelege a muncitorului, și cu unghii zgâriat, și vopsit cu picăturile sângelui tău, ce s-a vărsat cu nedreptate Mucenice, de grosimea omorârii, și de haina stricăciunii te-ai dezbrăcat, preafericite Teodore.

A Născătoarei:

Zapisul cel viclean al păcatelor mele rupe-l Preacurată, cu dumnezeiască sulița, care a împuns dumnezeiască coastă, a Celui ce a voit a Se întrupa din tine Fecioară; și te roagă, să mă scrie în cartea celor mântuiți, pe mine cela ce m-am depărtat fără de minte de la Dumnezeu.

Alt Canon,

Irmos: Cuvinte, din munte umbros...

De față înveți, Preafericite, a ne închina unei Ființe luminătoare, împreunate în trei Sori, Care Se înmulțește cu ieșirile, spre cele ce sunt în lume.

Căruță lui Dumnezeu făcându-te Proorocule, și văzând multe feluri de căruțe ale îngerilor, te-ai învrednicit a le înconjura, toate acelea ce umblau cu bună orânduială.

Slavă...

Sfeșnic cu multe lumini, și cuvios sfințeniei, ai văzut, Preafericite, semn al dumnezeieștii străluciri de lumină, și al străjuirii, Care vede toate, prin Care și toate se păzesc.

Și acum..., a Născătoarei:

Semnele zămislirii tale, Preacurată, în multe feluri le-a însemnat mai-nainte dumnezeieștii prooroci, închipuindu-le prin multe pilde, cugetătorii de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul. Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Fiind luminat Mucenice cu raza Dumnezeiescului Duh, și aprins cu dragostea Lui Hristos, nu ai băgat seamă de arderea trupului, nici ai simțit dureri, nici te-ai ferit de munci, cu cereștile nădejdi desfătându-te.

Jugul Stăpânului cel ușor purtându-l pe grumazi, cu greutate de plumb find îngreuiat purtătorule de chinuri, Preafericite, nicicum nu te-ai plecat, nici te-ai clintit, nici ai fost biruit, viteazule Teodore.

Din Cer dându-ți ție glas Cuvântul cel Preabun, îndrăzneț te-ai făcut; cu a Căruia putere, dureri iuți ai răbdat de la cei fărădelege, Mucenice al lui Hristos, și munci, și moarte silnică, Mărite.

A Născătoarei:

Ca să rămân întreg, și neschimbat din starea cea mai bună, și drept să călătoresc, și să fac cele plăcute lui Dumnezeu, roagă-te ceea ce ești bună, care ai născut pe Cuvântul cel Bun, Care ne-a mântuit pe noi de dobitocie.

Alt Canon,

Irmos: Din noaptea necunoștinței...

Cel ce a văzut mai-nainte curat cu inima, și cu istețimea gândului patima Mântuitorului, după vrednicie se cuvine să se fericească.

Mai presus de fire îndeamnă Proorocul, zicând: Bucură-te Sioane Sfinte, că va veni Împăratul tău Drept, și mântuind cu blândețe.

Slavă...

Mărirea proorocilor, bună cuviința bărbaților celor grăitori de Dumnezeu, luminează lumea cu strălucirea proorociei.

Și acum..., a Născătoarei:

Nașterea Fecioarei, născându-ne pe noi de iznoavă, ne-a mântuit de păcatele cele mai dinainte, făcându-se pentru noi păcat.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Rugăciune vărs către Domnul...

Pătimirea celui fără patimă închipuind, te-ai răstignit mărite Mucenice, pironindu-te pe lemn, Preafericite, și asemenea Stăpânului te-ai făcut, Celui ce a dezlegat de bunăvoie cu Crucea patimile omenești.

Spânzurat fiind pe lemn ca un miel, și cu săgeți săgetat, Fericite, și în vederile ochilor împuns, și rănit peste tot trupul, ai rănit inimile vrăjmașilor cu sulița durerilor tale.

Râurile muncilor tale celor fără număr lovind în casa sufletului tău, Mucenice, nu o a clintit pe dânsa, că a fost întărită pe piatra cea neclintită a Celui ce a răsărit din Fecioară, și neamul omenesc a luminat.

A Născătoarei:

Marie, Stăpână a toată lumea, ca ceea ce ai născut pe Domnul tuturor, mântuiește-mă din robia vrăjmașului, și mă scoate din tirania lui, și mă mântuiește pe mine, cel ce nădăjduiesc spre tine fără de îndoială.

Alt Canon,

Irmos același:

Fiind plin de Dar proorocesc, și învățându-te mai presus de fire cunoștința ceea ce va să fie, trimis ai fost să propovăduiești Darul cel viitor, și ziua Crucii cea cunoscută Domnului, cuprinsule de Dumnezeu.

Fiind împodobit cu înțelegere duhovnicească, te-ai învrednicit darurilor celor mai presus de cuget, văzând arătări îngerești, și cete, și vorbiri, și măriri, Preafericite, care te învățau tainele cele minunate și dumnezeiești.

Slavă...

Având făclie de bunătăți, luminezi lumina cunoștinței de Dumnezeu, vestind mai-nainte făclia cea tainică a întrupării Cuvântului, cea mai presus de cuvânt, că va să Se arate cu cuviință dumnezeiască din Sion, Zaharie de Dumnezeu cuprinsule.

Și acum..., a Născătoarei:

Cel ce a întărit Cerul, te-a arătat Cer cuvântător, Născătoare de Dumnezeu, iubind frumusețea lui Iacov, și din pântecele tău a răsărit Soarele dumnezeirii trupește, și a luminat lumea cu Darul.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul, și Lui voi spune scârbele mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăți, și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

CONDACUL Mucenicului, glasul al 2-lea.

Podobie: Căutând cele de sus...

Cu bărbăția sufletului, întru credință ca întru o platoșă îmbrăcându-te; și cuvântul lui Dumnezeu ca o suliță în mâini luând, pe vrăjmașul ai rănit, între Mucenici mare Teodore. Cu care împreună lui Hristos Dumnezeu, rugându-te nu înceta pentru noi toți.

ICOS

Veniți toți credincioșii cu cântările cununilor să încununăm pe Teodor, frumusețea cea strălucită a pătimitorilor. Că Dar mare al lui Dumnezeu s-a arătat lumii, cu strălucirile minunilor. Că pe vrăjmașul veliar biruind cu cinstitele chinuri, plouă în loc de sângiuiri, repejunile cele de tămăduiri, ca de niște izvoare. Deci împreună cu aceștia toți se bucură întru Hristos, și dă pace nelipsită. Pentru aceea strigăm lui: Nu înceta rugându-te pentru noi toți.

SINAXAR

Întru această lună în ziua a opta, pomenirea Sfântului măritului marelui Mucenic Teodor Stratilat

Stih: Teodor Stratilat fiind cu cinul său,

Prin tăiere s-a făcut Stratilat lui Dumnezeu.

Puternic grumazul lui Teodor cel minunat.

În a opta zi l-au tăiat.

Acesta a fost pe vremea împăratului Licinie, trăgându-se de neam din Evhaita, locuind în Iraclia ceea ce se află lângă marea Neagră, și întrecea pe mulți la podoaba sufletului și la frumusețea trupului și la puterea cuvintelor; și cercau toți, ca să-i aibă prietenia. Drept aceea și Licinie avea multă sârguință ca să aibă adunare cu dânsul, măcar că auzise că este creștin, și se îngrețoșează de idoli. Drept aceea trimițând de la Nicomidia pe unii din ceata lui, le-a poruncit să aducă cu cinste înaintea lui pe Mucenicul. Iar ei dacă s-au întors, au zis, că fericitul Teodor a răspuns, că mai vârtos se cade împăratului a merge către dânsul cu dumnezeii lui cei mai mari; și îndată merse împăratul în Iraclia. Iar Sfântul Teodor se îmbărbătă cu vedeniile cele din vis ce i se trimise de la Dumnezeu. Și când auzi că Licinie este aproape, încălecă de-i ieși înainte, și-l cinsti precum se cuvine, iar el dându-i mâna dreaptă, și întrebându-l de sănătate, a intrat în cetate, și șezând într-un palat înalt, îndemna pe fericitul Teodor, să facă jertfă dumnezeilor săi. Iar Sfântul cerșindu-i pe dumnezeii cei mai lăudați, adică ca și cum să-i cinstească întâi acasă, de aceea să le facă și la obște jertfe, dându-i voie împăratul, luă pe dumnezeii cei de aur și de argint, și la miezul nopții i-a sfărâmat, și făcându-i tot bucăți mici, i-a dat săracilor și lipsiților. Și dacă se făcu ziuă, a spus Maxentie Comentarisie împăratului, că a văzut capul dumnezeoaicei celei mari Artemidei la un sărac purtându-l, și îndată se trimiseră oștași de aduseră pe Sfântul cu poruncă la Licinie, și întâi dezbrăcându-l fu întins de patru slujitori, și bătut cu șapte sute de bice de vine de bou pe spinare, și cincizeci pe pântece, și-l mai bătură cu măciuci de plumb peste grumaz; după aceea îl strujiră, și-l arseră cu făclii, și cu hârburi de scoici l-au frecat peste rănile cele bătute și arse, și-l aruncară în temniță, băgându-l cu picioarele în gros, și petrecu acolo nemâncat șapte zile. După aceea iarăși îl scoase; și-i pironiră pe cruce mâinile și picioarele. Apoi o cruzime de fiare și neomenie i-au bătut prin părțile cele ascunse ale Mucenicului, un piron, care a ajuns până la cele dinlăuntru ale lui. Și sta și prunci prin prejur de săgeta pe Sfântul în obraz și în ochi, alții iarăși cu cosoare croindu-l dea curmeziș peste părțile cele ascunse, i-au tăiat și testiculele cu totul, și rămânând noaptea pe Cruce, i se părea lui Licinie că a murit; ci s-a înșelat ticălosul, pentru că de dumnezeiescul înger fu dezlegat din legături, și slobod, și se făcu sănătos, și cânta, și mulțumea lui Dumnezeu. Deci dacă s-a făcut ziuă, trimise Licinie să ia trupul Mucenicului să-l arunce în mare. Și sosind trimișii, dacă văzură pe Sfântul că era cu suflet, și cu totul sănătos, crezură în Hristos optzeci și cinci de oameni, și după dânșii alți trei sute de slujitori, cărora le era căpetenie antipatul Chestis, care fiind trimiși să omoare pe cei dintâi, au crezut în Hristos. Și dacă văzu Licinie, că se face gâlceavă în cetate, a poruncit să taie capul Sfântului. Atuncea stătură multă mulțime de creștini de-i oprea, și abia potolindu-i Sfântul, și făcând rugă către Hristos, îi tăiară capul, săvârșindu-i alergarea mărturisirii. Iar sfintele lui moaște se mută din Iraclia la Evhaita, și-l puse în lăcașul părinților săi, precum a poruncit Mucenicul lui Avgar tahigratului său să facă. Care i-a scris mai pe larg toată istoria muceniciei sale, întrebările și răspunsurile, câte una, și vremile și chipurile cele de multe feluri ale muncilor ce a văzut, și de la Dumnezeu ajutorări, ce s-au făcut, fiind de față la mucenicia lui.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Zaharia.

Stih: În chip de cai Zaharia pe îngeri ai văzut.

Prin care la înălțimea Cerului ai călătorit.

Acesta se tâlcuiește, pomenirea lui Dumnezeu, care era din neamul lui Israil, din seminția lui Levi, și s-a născut în Galaad. Și a venit în Ierusalim din țara haldeilor, bătrân foarte, și aflându-se acolo, mult a proorocit poporului, și a dat multe semne întru arătare. Acesta a spus lui Iosedec, că va naște fecior, și se va face preot Domnului în Ierusalim. Acesta a binecuvântat pe Salatiil pentru fiul său, zicându-i: Că vei naște fiu, și vei pune numele lui Zorobabel. Și în vremea lui Kir, împăratul Perșilor, a dat semn, pentru Cresus împăratul Lidiei, dat-a în arătare și de prada Ierusalimului, și de sfârșitul lui Israil, și de începătura și sfârșitul limbilor, și pentru sfărâmarea bisericii până în sfârșit, și pentru oprirea proorocilor, și a preoților, și a Sâmbetelor, și pentru a doua judecată. Și proorocind și de altele multe, a răposat în bătrânețe bune; și s-a îngropat aproape de mormântul proorocului Agheu.

Tot în această zi, Sfinții Mucenici Nichifor și Ștefan, prin zgârâieturi s-au săvârșit.

Stih: Nichifor și Ștefan, care au fost zgâriați.

Cu cununii împletite de biruință au fost încununați.

Tot în această zi, Sfintele Marta și Maria, surorile. Și Preacuviosul Licarion Mucenicul de sabie s-au săvârșit.

Stih: Pe cele ce un pântece la lumină le-au iubit.

Pe Marta și Maria o sabie de lumina le-au lipsit.

Fără de glas către sabie Licarion este mergând.

Împotriva călăului, ca un miel tăcând.

Aceste sfinte fiind surori, viețuiau în singurătate păzindu-și fecioria. Deci trecând pe acolo unde petreceau ele, ighemonul locului, ele scoțând capul pe fereastră, se numea pe sine creștine; și ighemonul jelind moartea lor cea în tinerețe, ele au grăit împotrivă, că nu este moarte cea pentru Hristos, ci viață care nu are sfârșit. Asemenea încă și Licarion singurul copil tovarășul lor, spunând cele pentru dânsul, din porunca ighemonului au fost răstigniți; și de călăi împungându-se cu sabia, și-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici, Filadelf și Policarp.

Stih: Fost-a cu adevărat al vieții sfârșit,

Și lui Filadelf și lui Policarp iubit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Macarie episcopul Pafei.

Stih: Proedrul Pafului s-a ascuns în mormânt,

Și întru celelalte nu numai cu numirea fiind fericit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Perghet.

Stih: Cum voi trece fără de răsplătire pe Perghet,

Împreună cu sfinții fiind și el numărat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca într-o grădină verde săltând, au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Grăit-a Mucenicul bucurându-se, măririle atot Stăpânitorului. Pentru aceasta mirându-se cei ce priveau, au lăsat tirania înșelăciunii, și cu credință au strigat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cu undița preaînțeleptelor tale cuvinte, Preafericite, bucurându-te, ai vânat dintru adâncul necunoștinței, pe cei ce veneau la tine, și i-ai făcut, Teodore, dumnezeiești Mucenici, care cântă: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

În temniță fiind tu legat de lemn, Sfântul Înger venind te-a dezlegat, îndrăzneală dându-ți, și întărindu-te ca să strigi cu mare glas, Teodore: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

A Născătoarei:

Spre mine, cel ce am viețuit în lene, și am trecut cu vederea sfintele Tale legi, și cinstitele Tale porunci, Hristoase, milostivește-Te și mă mântuiește pentru ceea ce Te-a născut, ca Cela ce ești Dumnezeu de bine Făcător și mult-Milostiv.

Alt Canon,

Irmos: Tinerii evreiești în cuptor...

Peste tot pământul a trecut vestirea ta, cea de Dumnezeu insuflată Proorocule și puterea cuvintelor tale, strigând: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă...

Cu totul luminându-te cu luminile cele de sus, vedeai cele viitoare, ca și cum ar fi fost de față; pentru aceea, Preafericite, strigai: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeule în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu cântări te cinstesc pe tine, Fecioară, pe ceea ce ai cinstit neamul omenesc, cel ce a fost osândit dedemult cu cumplită necinste. Bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a,

Irmos:

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Luminat purtându-te ai biruit pe vrăjmașul, și ai pierdut oastea lui cu armele credinței. Pentru aceasta cu cunună de biruință te-ai încununat, cântând Stăpânului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

După răstignire, Mărite, și după fericita patimă, și după rănile cele fără de număr, ți-ai plecat lui Dumnezeu grumazul tău, Fericite și înțelepte Mucenice, și cu sabia cinstit capul tău s-a tăiat, strigând Stăpânului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Sfințitul și mult pătimitorul trupul tău Teodore, izvor de tămăduiri s-a făcut credincioșilor din care, cei ce aleargă cu bunăcredință, scot dezlegare de patimi, și mântuire sufletelor, strigând Stăpânului: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

A Născătoarei:

Sufletul meu cel omorât și căzut și rănit, înviază-l și-l ridică și-l vindecă, mintea mea o smerește, și valurile patimilor le potolește, Fecioară, și mă mântuiește pe mine, cel ce strig: Tineri binecuvântați, preoți lăudați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Alt Canon,

Irmos: Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit...

Sioane munte, cetate sfântă, bucură-te foarte, că dumnezeiescul Zaharia te îndeamnă, ce-l vorbitor cu îngerii dimpreună și tu dar Ierusalime veselește-te întru toți vecii.

Zaharie Proorocule bucură-te foarte, văzând că ți s-au împlinit cuvintele, care ai grăit mai-nainte, luminându-te de Duhul; pe Domnul cântați, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

În mijlocul munților umbroși vedeai pe îngeri stând, care te învățau prin taină purtarea de grijă de Dumnezeu, pentru toate, mărite Proorocule, slăvind pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Bucură-te scaunule cel cu chip de foc al Domnului, bucură-te ușă încăpătoare a luminii celei fără materie. Bucură-te nor ușor, care ai strălucit Soarele dreptății în lume, Preacurată Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, și în rug de foc a arătat lui Moise taina nașterii pururea Fecioarei, lăudați-L, și-L preaînălțați întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cecurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

Sfințitu-te-ai însuți pe tine Mielului și Dumnezeului nostru, Celui ce S-a junghiat de Dumnezeu cugetătorule Mucenice, înălțându-te la Dânsul ca o ardere cu bun miros și sfințită punere înainte; și jertfă desăvârșit curată, bine-primită. Pentru aceasta te lăudăm, și după datorie te fericim.

Ca un luceafăr de dimineață, ca o zi luminoasă te-ai arătat, Teodore, ca un soare cu luminoase razele pătimirii tale, și cu minunile, Preafericite, creștinește luminând partea cea de sub soare, și gonind întunericul înșelăciunii și al patimilor noastre, Teodore.

Împreunatu-te-ai cu îngerii trupește, biruind pe vrăjmașii cei fără de trupuri, și împreună cu cetele cele mucenicești te veselești totdeauna, și dumnezeiască cântare cânți Treimii, Teodore de trei ori fericite, luminătorule al Bisericii, și podoaba pătimitorilor.

Pământul se bucură întru punerea cinstitului tău trup, Teodore și Cerul dobândind sfințit duhul tău. Pentru aceasta noi oamenii totdeauna făcând cinstită pomenirea ta, cu cerere te rugăm pe tine, rugătorul cel pentru noi, Preafericite.

A Născătoarei:

Iubitoare de Dumnezeu, Fecioară, roagă pe Cel Bun, ca să mă mântuiască pe mine din toate spurcăciunile, rănile inimii mele spălându-le cu curată pocăință, și cu plângere cu lacrimi, ca să te fericesc și să te slăvesc pe tine, ceea ce ești cu totul fără prihană.

Alt Canon,

Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Toată simțirea lăsându-o, Înțelepte, ca un purtător de lumină stai înaintea Minții celei dumnezeiești și preacurate, făcând rugăciune pentru lume; drept aceea toți pe tine Zaharie te mărim.

Urmând graiurilor buzelor tale, arătătorule de cele dumnezeiești, chemăm pe Domnul, și printr-însul mântuindu-ne, te fericim pe tine, ca pe un Prooroc al adevărului, și propovăduitor al bunei credințe, Zaharie.

Slavă...

Fă pe Stăpânul cu rugăciunile tale desăvârșit Milostiv, către cei ce săvârșesc cu credință sfântul și bine însemnat praznicul tău, de Dumnezeu insuflate, și te cinstesc pe tine cu dragoste, ca pe un Prooroc, și grăitor de cele dumnezeiești prea-adevărat.

Și acum..., a Născătoarei:

Adâncimea minunilor, și noian darurilor cunoscându-te, și adevărat știindu-te pe tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu, și nădăjduindu-ne părtinirii tale, neîncetat năzuim către a ta adăpostire.

Irmosul:

Pe tine, Maica lui Dumnezeu, și Fecioara cea neispitită de nuntă, pe tine ceea ce ai născut mai presus de minte prin cuvânt pe Dumnezeu cel adevărat, pe cea mai înaltă decât preacuratele puteri, cu slavoslovii fără de tăcere te slăvim.

LUMINÂNDA Mucenicului.

Podobie: Cu ucenicii să ne suim...

Mare Mucenice al lui Hristos, mărite Stratilate, și a purtătorilor de chinuri celor cinstiți dumnezeiască frumusețe, Teodore viteazule, nu înceta a te ruga pentru biruințele binecredincioșilor împărați, și pentru pacea lumii, iertare de greșeli, și mântuire să se dăruiască, celor ce săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Preaînțelepte.

Slavă..., altă Luminândă.

Podobie: Cu Duhul în Biserică...

Taberele vrăjmașilor, și îndrăznirile dracilor până în sfârșit le-ai surpat, și cunună ai luat Teodore fericite din mâna Ziditorului tău, ca un mărturisitor al adevărului, și mântuiești pe toți din toate necazurile și cursele celui străin.

Și acum..., a Praznicului:

Cu Duhul în Biserică înainte stând bătrânul, în brațe a primit pe Stăpânul legii, strigând: Acum de legătura trupului mă slobozește în pace, precum ai zis; că văzură ochii mei descoperirea neamurilor și mântuirea lui Israil.

LA LAUDE

Stihirile Mucenicului pe 4, glasul al 4-lea.

Podobie: Ca pe un viteaz...

Pătimitorul viteaz, ostaș nebiruit, întru Duhul Sfânt te-ai arătat, surpând pe luptătorul cu înțelepciunea cuvintelor tale, și cu arătările cele răbdătoare, ale faptelor tale, Înțelepte. Pentru aceasta ai luat cununi de biruință, și cu cetele cele de sus te-ai împreunat, mărite Mucenice Teodore. De două ori.

Și pe Cruce ridicat fiind, și coastele strujindu-ți, și cu săgeți ascuțite fiind rănit și pe lemn întins, și cu sabie tăiat, și cu toate măiestriile de muncă înconjurat, nevătămat și nebiruit te-ai arătat, cu puterea Celui ce S-a răstignit pe Cruce, lauda mucenicilor, Teodore.

Dumnezeiesc stâlp bunei credințe te-ai făcut, Preafericite, de capiștile celor rău credincioși scârbindu-te, și jertfă cu totul desăvârșită, și junghiere bineprimită aducându-te curat, Celui ce S-a junghiat pentru tine, și a slăvit sfântă pomenirea ta, și te-a dăruit pe tine vistierie de minuni, celor din lume, Teodore.

Slavă..., glasul al 8-lea.

Cu bărbăție mucenicească creștinește întrarmându-te, Mucenice al lui Hristos, și slujba cea cuvântătoare prin taină apărându-o cu puterea Lui, ai arătat păgânătatea idolilor, și cumplirea tiranilor a fi neputincioasă, nebăgând seamă de munci, și de focul cel vremelnic. Ci o cela ce ești al dumnezeieștilor daruri și cu fapta și cu numele! De toată primejdia mântuiește cu rugăciunile tale, pe cei ce săvârșesc pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului, glasul 1, a lui Anatolie.

Cel vechi de zile, Care legea dedemult în Sinai a dat lui Moise, astăzi Prunc S-a văzut. Și după lege ca un Făcător al legii, legea plinind, în Biserică S-a adus, și bătrânului S-a dat. Și primindu-L pe El Simeon dreptul, și plinirea făgăduințelor văzându-o săvârșită, cu bucurie a strigat: Văzut-au ochii mei, taina cea din veac ascunsă, care în zilele acestea de apoi s-a arătat lumină risipind întunericul neamurilor celor necredincioase, slavă dând noului Israil celui ales. Pentru aceasta slobozește pe robul Tău, din legăturile acestui trup, la viața cea neîmbătrânitoare și minunată și fără de sfârșit, Cela ce dai lumii mare milă.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Praznicului, glasul al 2-lea,

Podobie: Casa Eufratului...

Cela ce toate cu mâna cuprinde ca un Ziditor și Stăpân al tuturor, de mâinile bătrânului, în Biserică Se aduce.

Stih: Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, după cuvântul Tău în pace.

Bucură-te Simeoane, și Anno veselește-te, că iată S-a arătat Mântuitorul lumii, ca un Prunc aducându-Se.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor, și slava norodului Tău Israil.

Te-ai dezlegat de stricăciune, Simeoane purtătorule de Dumnezeu, că ai văzut Mântuirea, purtând în mâini, pe Cel ce poartă toate.

Slavă..., a Mucenicului, glasul al 8-lea.

Vitejească adunare strângând împotriva înșelăciunii, bărbătește ai suferit Teodore; cu limba ta cea cu foc grăitoare rușinând neomenia lui Licinie. Pentru aceasta și cu îngerii dănțuind, Fericite, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să fie nouă Milostiv, în ziua judecății.

Și acum..., a Praznicului, glasul al 7-lea.

Lumină spre descoperirea limbilor, ai venit din Cer Mântuitorul nostru; și ieșind din Fecioară, Te-ai odihnit în brațele dreptului Simeon. Că trebuia, Dătătorule de viață al tuturor, să Te cunoști de bătrânul, că ai venit să-L slobozești pe el după cuvântul Tău; Cela ce ai mare milă.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul

LA LITURGHIE

Fericirile din Canonul Praznicului, Cântarea a 8-a, pe 4, și din Canonul Sfântului Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimen, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostolul către Timotei: Fiule Timotei, întărește-te în Darul cel întru Hristos Iisus... Aliluia. Dreptul ca finicul va înflori. Evanghelia de la Matei: Zis-a Domnul ucenicilor Săi, iată eu trimit pe voi ca oile prin mijlocul... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...