SFÂNTUL ILIE

Întru această zi se odovăiește Praznicul Întâmpinării Domnului nostru Iisus Hristos, și cântăm, toată slujba Praznicului iar a Sfântului o cântăm la Pavecerniță iar de nu se va întâmpla întru această zi odovania Praznicului, să se zică slujba Mucenicului întru acest chip.

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Plecându-te legilor, Celui ce pentru noi a luat trup pe pământ, și patimă cinstită a pătimit, de Dumnezeu fericite, Mucenice, dragostea cea către vecinul tău o ai păzit, care poruncă este cap legii și proorocilor. Pentru aceasta ai luat sfârșit fericit, stând acum, înaintea izvorului dragostei, o Nichifore.

Plecatu-ți-ai grumazii la Dumnezeu, Căruia toate își pleacă genunchii minunate Mucenice, tăindu-ți-se capul, și osebindu-te de trupul tău cel viteaz, și unindu-te prin cuget curat, cu Hristos, Capul tuturor. De a Căruia lumină apropiindu-te acum, cere-ne lumină, Nichifore, nouă tuturor, celor ce te lăudăm.

Cu râurile sângiurilor tale, Înțelepte, care s-au vărsat pentru Hristos, pământul ai sfințit; și cu Duhul ai veselit duhurile puterilor celor fără de trup; și adunările mucenicilor toate le-ai luminat, împreunându-te cu dânsele, Fericite ca un întrarmat viteaz, ca un Mucenic nebiruit, și rugător pentru noi către Dumnezeu.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Ioan monahul.

Arătat-ai tuturor de față, pătimitorule Nichifore; că cel ce nu iubește pe aproapele său, nu poate să iubească nici pe Stăpânul. Pentru aceasta iubind curat pe însuși Saprichie, cel ce a fost împreună cu tine slugă, dintru aceasta te-ai întraripat și către dragostea lui Dumnezeu, și sufletul ți-ai pus pentru mărturisirea și credința lui Hristos. Iar Saprichie cel cu nume rău, având către tine pizmă fără de împăcare, s-a arătat tăgăduitor și Stăpânului Hristos; Căruia stându-i acum înainte, roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

Și acum..., a Născătoarei:

Podobie: Toată nădejdea punându-și...

Fiind eu rănit de năpădirile cele cumplite ale dracilor, și șezând cu totul nemișcat totdeauna în calea vieții celei nestatornice, Preacurată, și fiind lipsit de milă, cercetează-mă degrab, punând peste rănile cele nevindecate vin și untdelemn, și mă du către tămăduire; ca să te slăvesc, și cu dragoste după datorie să laud slăvirile tale Curată, Maică pururea Fecioară.

A Crucii, a Născătoarei:

Sabie a trecut prin inima ta, precum a zis Simeon, Preasfântă Stăpână, când ai văzut pe Cel strălucit din tine negrăit, înălțându-Se pe Cruce de cei fărădelege ca un osândit, și gustând oțet și fiere, și coastele împungându-i-se, și mâinile și picioarele pironindu-i-se; și tânguindu-te, te văitai ca o Maică, strigând: Ce este această taină nouă, Fiul meu preadulce?

Tropar, glasul al 4-lea.

Mucenicul Tău, Doamne, Nichifor întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul mergătorul cel pedestru l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Marea vieții înălțându-se, și învăluind cumplit luntrea sufletului meu cu supărări și cu patimi, Hristoase, Cela ce ești pricina păcii, ca un Făcător de bine, spre liniște adâncă o prefă cu rugăciunile Mucenicului.

Cu cuget socotit, Preaînțelepte, ai supus cu bunăcredință la partea sufletului cea de gând, patima mâniei, și ai alergat către vecinul tău Saprichie, nevoindu-te a te împăca cu el dumnezeiescule, fiind plecat legilor Mântuitorului.

Fiind îmbrăcat cu puterea Crucii, și luptându-te cu vrăjmașul mai cu tărie, Mucenice, l-ai surpat, și te-ai făcut purtător de biruință, numindu-te mai-nainte cu purtarea numelui, o Nichifore prealăudate Mucenice al lui Hristos, pururea pomenite.

Slavă...

Întocmai la putere, întru o Fire, și întocmai de un Scaun, și de o Ființă cinstim strălucirea cea cu Trei Lumini a unei Dumnezeiri, mărturisindu-o în Trei Fețe, propovăduind nedespărțit Cuvântul de Tatăl și de Duhul.

Și acum..., a Născătoarei:

Nici gândul cel ceresc, nu poate să înțeleagă taina ta cea nepricepută cu adevărat, Prealăudată, că sălășluindu-Se în pântecele tău, Cel de un Scaun cu Tatăl, bine a voit a Se naște din tine cunoscându-Se în două firi.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cel ce ai întărit dintru...

Cel ce s-a numit mai-nainte Nichifor, la săvârșirea lucrurilor s-a arătat purtător de biruință, că cu lumina Darului risipind negura înșelăciunii o a stricat, strigând: Nu este sfânt afară de Tine unule Iubitorule de oameni.

Încredințându-te, că s-a omorât pentru tine Stăpânul, de bunăvoia ta ai alergat la moarte, poftind omorârea lui cea de bunăvoie, ca un Mucenic purtător de biruință, fiind întărit cu putere dumnezeiască.

Pe pământ nevoitor, în Cer încununat adevărat, s-a arătat slujitorul lui Hristos, Nichifor, împreună cu cetele celor fără de trup, strigând: Nu este sfânt afară de Tine unule Iubitorule de oameni.

Slavă...

Luminându-te cu credința, din insuflatele de Dumnezeu dogme, toți mărturisim o Dumnezeire nezidită, Cuvântul născut din Tatăl, Mintea cea mare, și Sfântul Duh purcezător.

Și acum..., a Născătoarei:

Luând în pântece Fecioară, mai presus de fire, ne-ai născut nouă pe Cel născut din Tatăl, mai-nainte de veci, Dumnezeu împreună și Om, întru amândouă firile desăvârșit, iar nu împărțit.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase mă întărește, că nu este sfânt afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Arătându-te împlinitor poruncilor Domnului, te-ai împăcat cu vrăjmașul, cel ce avea gândul tot acelei vrajbe către tine, Mucenice; și ai luat sfârșitul prin sabie, în locul aceluia, Fericite, chemându-te pe tine Dumnezeu. Pentru aceasta arătându-te purtător de biruință, asemenea cu numele, te-a încununat ca un Stăpân, precum ți s-a căzut, purtătorule de chinuri nebiruite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., asemenea:

Laudă de mulțumire după datorie, ca văduva aceea doi bani aduc ție, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ, tot deodată și ajutor, scoțându-mă pururea din ispite și din necazuri. Drept aceea ca din mijlocul cuptorului celui învăpăiat, mântuindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ție, Născătoare de Dumnezeu: Ajută-mi mie, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu, ca să-mi dea iertare greșelilor, că pe tine te am nădejde eu nevrednicul robul tău.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielul și Păstorul, și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce, lăcrimând se văita, și cu amar striga: Lumea adică se bucură primind mântuire, iar cele dinlăuntru ale mele se ard văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi, pentru milostivirea milei, preabunule Dumnezeule, Doamne cel fără de răutate. Căreia cu credință să-i strigăm: Milostivește-te Fecioară spre noi, și iertare de păcate dăruiește, celor ce ne închinăm patimilor Lui.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea, Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea. Cela ce nu ai lăsat Sânurile Pământești, și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine: Slavă puterii Tale Iubitorule de oameni.

Viață dumnezeiască ai aflat Nichifore, de dumnezeiască lumină te-ai învrednicit acum, Fericite, cugetătorule de Dumnezeu, din dumnezeiască lumină ca niște raze trimiți străluciri celor ce săvârșesc pomenirea ta, și cu credință strigă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Punându-te în număr cu mucenicii Lui Hristos, strălucești risipind rătăcita credință în mulți dumnezei; tăindu-ți-se capul cu sabia, și cu curgerile sângiuirilor tale toată înșelăciunea idolilor o ai stricat, strigând către Stăpânul: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Saprichie nepăzind legile tale, Mântuitorule, s-a dezbrăcat de Dumnezeiescul Tău Duh, și fugind de la fața vrăjmașilor, s-a lipsit de mărirea mucenicilor Tăi, ticălosul. Pentru aceea mirându-ne de purtarea Ta de grijă cea dreaptă, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Lumină fără începere este Tatăl și tuturor pricinuitor, Lumină este Cuvântul, Lumină și Duhul Sfânt, strălucind negrăit de la Tatăl, ca dintr-un izvor mai-nainte de toți vecii, o Dumnezeire în trei Sori întru o Ființă, întru o Putere și întru o Slavă, Se cunoaște.

Și acum..., a Născătoarei:

Deplin întru tine înnoiește pe om, unindu-Se cu totul în toată omenirea, Preacurată, Cel ce n-a părăsit Sânurile cele Părintești, și a primit să locuiască în pântecele tău, Cela ce pentru bogăția milostivirii S-a sărăcit de bunăvoie, și a îmbogățit lumea cu Dumnezeirea.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumina neapusă; și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Cu curgerea sângiuirilor tale ai adăpat grădina Bisericii, care se împarte la patru începeri de bunătăți dumnezeiești, Fericite, din care scoatem daruri dumnezeiești sufletelor noastre, Nichifore.

Sămănătorul răutății a răpit pe ticălosul, pentru ținerea în minte a răutății, iar pricinuitorul bunătății și al păcii, a tras în locul aceluia pe cel dumnezeiesc și cu chip luminat, pe Nichifor Mucenicul, cugetătorul de Dumnezeu.

Se jertfește de Dumnezeu cugetătorul, urmând patimii Tale celei de voie Mântuitorule, că stropindu-se cu picăturile cele din coasta Ta, aduce Ție vărsările sângiurilor lui, în locul acelora, trecând către Tine prin sabie.

Slavă...

Știind că ortodoxia este temeiul mântuirii, propovăduim împreună cu Tatăl cel fără început, pe Cuvântul și pe Duhul Sfânt în trei Fețe, o începere, o Ființă, o voință, o lucrare.

Și acum..., a Născătoarei:

Cu gândul s-a învățat tainele tale ceata proorocilor, că Stăpânul te-a arătat pe tine ușă Cerului pe pământ, și din tine Fecioară întrupându-Se ca un Soare al dreptății, a strălucit celor dintru întuneric.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Adâncul păcatelor...

Tămăduiește zdruncinarea sufletului meu, Nichifore, de Dumnezeu gânditorule, și gonește negura patimilor, risipind cu luminările ce sunt întru tine, ale dumnezeieștii străluciri, rugând pe Mântuitorul Hristos, Fericite.

Trecând cu liniște întreitele valuri ale viforului idolesc, cu vetreala Crucii și cu vânturile Duhului, Mucenice nebiruite Nichifore, te-ai așezat la limanul cel lin al lui Hristos.

Slavă...

Pătimit-ai mucenicește, și te-ai făcut cu adevărat purtător de biruință, stricând cu bărbăție măiestriile balaurului, și făcându-te ca un părtaș patimilor Stăpânului, Fericite. Acum după vrednicie te-ai mărit împreună cu Dânsul.

Și acum... a Născătoarei:

Se cutremură spăimântându-se cetele îngerilor, văzând Prunc născut cu trup din pântecele tău, pe Cel ce este împreună cu Tatăl și cu Duhul mai-nainte de veci, Născătoare de Dumnezeu, Preacinstită.

Irmosul:

Adâncul păcatelor și viforul greșalelor mă tulbură, și întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci îmi întinde și mie mâna Ta cea tare ca lui Petru, o Îndreptătorule, și mă mântuiește.

CONDACUL, glasul al 3-lea,

Podobie: Fecioara astăzi...

Într-aripându-te Fericite cu dragostea Domnului, și Crucea Lui pe umeri purtând, Mărite, ai rușinat meșteșugirile diavolului, pătimit-ai până la moarte pentru adevăr. Pentru aceasta te-ai arătat purtător de biruință, și tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

ICOS

Învățătura lui Pavel arătat ai iubit, și în cugetele tale, Mărite, o ai sădit, strigând: Dragostea nu rușinează. Aceasta pe Ziditorul ni l-a dăruit nouă Om desăvârșit; că pentru dragoste toate le-a răbdat, piroanele și Crucea, oțetul, scuipările, cu sulița S-a împuns sfânta coastă, din care ne-a izvorât nouă sânge și apă dumnezeiește lucrătoare, pe Care iubindu-L, te-ai arătat și cu credința purtător de biruință, și tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Mucenic Nichifor.

Stih: Pe cel din vechime numit purtător de biruință,

Cunoaște-l prin tăiere cu lucrul purtător de biruință.

Întru a noua zi de sabie,

Nichifore grumazul ți se taie.

Aceasta a fost în vremile împăraților Valerian și Galin, om prostatic, și avea prieten pe preotul bisericii creștinești, cel cu numele Saprichie; care din îndemnarea diavolească, se plecă cu urâciune asupra Sfântului Nichifor, și-i purtă pizmă. Deci prinzându-se Saprichie de slujitorii de idoli, și fiind dat la multe munci, Sfântul Nichifor trimise către dânsul mijlocitori cerând iertăciune, iar el nu vru să audă rugăciunile lui. Iar Sfântul Nichifor văzând că duc pe Saprichie să-i taie capul, a alergat și a căzut la picioarele lui, cerând iertăciune. Și aducându-i aminte legile lui Hristos pentru dragoste, el nu ascultă. Și petrecând Saprichie prin multe munci, și venind aproape de cunună, și de răsplătire, ca cel ce era să se taie, n-a primit să-i dea iertăciune, și depărtându-se ajutorul lui Dumnezeu de la dânsul, zise călăilor: Lăsați-mă, că voi tămâia dumnezeilor. Care văzând Sfântul Nichifor, s-a dat pe sine gealaților, și mărturisind de față pe Hristos, i s-a tăiat capul prin porunca tiranului, luând mai curând darurile dragostei, care se nevoia să plinească pentru dătătorul dragostei Hristos.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Romano Cilicianul.

Stih: Liniște adâncă avea și aflându-se în viață.

Acest Romano care s-a mutat din viață.

Acest cuvios Romano, fiind Cilician și trăgându-și neamul din cetatea Roșu; în Antiohia și-a arătat nevoințele pentru fapta bună. Căci făcându-și o căscioară afară de zidurile cetății la o margine, întru aceasta sihăstrește se nevoia fără de a întrebuința foc, și fără de a avea lumină de luminare. Hrana sa era pâine și sare, băutură apă din izvor, haina de peri de capră, părul său era lung până la picioare. Iar pe grumazul său, și pe mâini și pe mijloc, era înfășurat cu grele lanțuri de fier. Și mult Dar i s-a dat lui de la Dumnezeu; căci a multora multe grele boli a vindecat, și la multe femei sterpe prin rugăciune le-a dăruit prunci. Așa bine nevoindu-se, cu pace a adormit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Marcel Episcopul Siciliei, Filagrie Episcopul Ciprului și Pangratie Episcopul Tavromeniei.

Stih: Trei bărbați dezlegându-se de trupeștile legături.

S-au împărtășit de ale Edenului desfătări.

Aceștia au fost ucenici ai Sfântului Apostol Petru; căci Marcel tatăl Sfântului Pangratie încă umblând Hristos cu trupul pe pământ, și făcând minuni, auzind el s-a dus de la Antiohia la Ierusalim, împreună cu Pangratie ca să-l vadă. Deci Pangratie de atunci făcându-se cunoscut Sfântului Petru, după înălțarea lui Hristos îi urmă lui, și prohirisindu-se de el episcop Tavromeniei, și slujitor întru numele lui Hristos, a fost omorât pe ascuns de elini. Iar Marcel, asemenea fiind hirotonisit episcop Siciliei, și pe mulți din necredincioși întorcându-i către Domnul, s-a săvârșit. Asemenea și Filagrie arhierind la Cipru, și învățând și acesta întru numele lui Hristos, și multe ispite suferind pentru adevărata credință, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, Sfântul sfințitul Mucenic Petru Damaschin, care de sabie s-a săvârșit.

Stih: Petru care a înfruntat nebuniile înșelăciunii.

Moare și se sfârșește cu o lovitură de sabie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Moartea ta s-a făcut ție Nichifore ca o trecătoare, trecându-te Fericite, din cele de aici către Cer, și spre cele cerești, ca împreună cu îngerii să cânți: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Întărindu-te cu pătimirile neputinței, ai surpat la pământ ochiul cel înalt, și sprânceana cea ridicată a stăpânitorului lumii, purtătorule de Dumnezeu, strigând Ziditorului tău: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Alergând Nichifor pe calea mărturisirii Tale, Doamne, o a săvârșit, lățindu-i-se inima cu lucrarea Dumnezeiescului Duh, și acum cu osârdie strigă Ție, Stăpânului: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Știindu-Te pe Tine, Tatăl, Mintea cea mai întâi fără început, Care ai născut fără patimă, și fără vreme pe Cuvântul cel împreună fără de început, și ai purces pe Preasfântul Duh, strigăm: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Amândouă ești, și Fecioară și Maică, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, că negrăit ai zămislit în pântece pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, cunoscându-se în două firi, petrecând pe pământ ca un Dumnezeu și Om.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Fiind însemnat cu Darul Mântuitorului, însuți tu de sineți chemat ai mers vitejește către pătimire, și ridicând biruință împotriva vrăjmașilor, Mucenice al lui Hristos te-ai împodobit cu cununi de biruință, dumnezeiește cântând: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Având sângele tău ca o scară de taină, după junghiere te-ai suit luminat către Cel ce și-a vărsat pentru tine prin Cruce sângele Său, dezrădăcinând meșteșugurile vrăjmașilor, și bucurându-te strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Sfințindu-te prin apă, și prin Duh, Nichifore, și vopsindu-te cu sângiuri mucenicești, ai câștigat cununa credinței Mucenice al lui Hristos, de strălucirea cea în chip de lumină a mucenicilor, întru care acum strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Un izvor al bunătății pururea curgător nefăcut, fără început prea desăvârșit, o Dumnezeire în trei Fețe, Ziditoarea, și Stăpânitoarea tuturor, împreună cu cetele cele fără de trup; pruncilor bine o cuvântați, preoți lăudați-o, noroade preaînălțați-o întru toți vecii.

Și acum... a Născătoarei:

Mai sfântă ești Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată, decât ceata îngerilor, cea mai presus de lume, că ai născut pe Ziditorul lor, și Domnul, din pântece fecioresc neispitită de nuntă, în două firi neamestecate și neschimbate, și într-un Ipostas Dumnezeu întrupat.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului, au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Înfrumusețându-te ca un mire, în podoabe țesute din sângele mucenicesc, te-ai mutat spre împărtășirea dumnezeieștii Lumini, a Celui ce S-a împodobit, și S-a înfrumusețat pe Cruce, cu patima cea cinstită; Făcătorul de bine al tuturor, mărite Nichifore preafericite.

Îndulcitu-te-ai de podoabele Stăpânului, de care alt nimic nu este mai frumos, Mărite, și nevoindu-te a câștiga lumina Lui cea deapururea, și încuviințată, ai învitat pe tirani, să-ți taie capul cu sabia, înfierbântat fiind de dragostea Domnului, o Nichifore.

Făcând vitejie luminat împotriva înșelăciunii, Mucenice al lui Hristos, și biruindu-o pe ea, ca un biruitor ai luat pe creștetul tău cununa darurilor, Mărite, și acum dănțuiești mucenicește, cu cetele mucenicilor împrejurul Scaunului Împăratului tuturor, preafericite Nichifore.

Slavă...

Slăvind pe Fiul cel născut din Tatăl cel nenăscut, cu dumnezeiască cuviință, și pe Duhul Cel Drept mai-nainte de veacuri purces, trei Ipostasuri cinstim ale Treimii celei mai presus de ființă și începătoare, unite cu Unime neamestecată, și Dumnezeu cântându-o slăvim.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătatu-te-ai Fecioară Maică a lui Dumnezeu, că ai născut mai presus de fire cu trup pe Cuvântul cel Bun din inima ta, pe Care, Tatăl ca un Bun l-a născut mai-nainte de toți vecii, pe Care și acum mai presus de trupuri Îl înțelegem, deși S-a îmbrăcat în trup.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Darul și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvesc.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Purtător de numele biruinței te-ai arătat, Nichifore, cu dragoste și cu mucenicie, biruind pe tirani. Pentru aceasta ai primit și cununa biruinței de la Domnul.

A Născătoarei:

Cu acoperământul tău cel tare, păzește-ne pe noi toți robii, Preacurată, fără stricăciune de viclenia vrăjmașilor, că numai pe tine te avem scăpare la nevoile noastre.

A Crucii, a Născătoarei:

O preafericită întreită cinstită Cruce a lui Hristos; biruința cea însemnată pe Cer, care din pământ ai răsărit nouă, pe binecredincioșii împărați, care, cu biruința ta se întrarmează, bine povățuiește-i, pentru rugăciunile Maicii, Celui ce S-a răstignit cu trupul pe tine, Cel ce este Hristos Dumnezeul nostru.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.

VEZI: Pentru odovania Praznicului Întâmpinării, caută învățătura pe larg în Triod, la litera K.