2026-02-10 — marți
†) Sf. Sfințit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Valentina
Ap. 1 Ioan 3, 9-22 · Ev. Marcu 14, 10-42 · glas 2
Apostolul — 1 Ioan 3, 9-22
1 Ioan 3, 9-22
9Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârșește păcat, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în acesta; și nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10Prin aceasta cunoaștem pe fiii lui Dumnezeu și pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său.
11Pentru că aceasta este vestea pe care ați auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe altul,
12Nu precum Cain, care era de la cel viclean și a ucis pe fratele său. Și pentru care pricină l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
13Nu vă mirați, fraților, dacă lumea vă urăște.
14Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte.
15Oricine urăște pe fratele său este ucigaș de oameni și știți că orice ucigaș de oameni nu are viață veșnică, dăinuitoare în El.
16În aceasta am cunoscut iubirea: că El Și-a pus sufletul Său pentru noi, și noi datori suntem să ne punem sufletele pentru frați.
17Iar cine are bogăția lumii acesteia și se uită la fratele său care este în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
18Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul.
19În aceasta vom cunoaște că suntem din adevăr și în fața lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
20Fiindcă, dacă ne osândește inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și știe toate.
21Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu.
22Și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem.
Evanghelia — Marcu 14, 10-42
Marcu 14, 10-42
10Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus.
11Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. Și el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.
12Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să gătim, ca să mănânci Paștile?
13Și a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeți după el.
14Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că Învățătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei?
15Iar el vă va arăta un foișor mare așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi.
16Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile.
17Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
19Ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
20Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.
21Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.
22Și, mâncând ei, a luat Iisus pâine și binecuvântând, a frânt și le-a dat lor și a zis: Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.
23Și luând paharul, mulțumind, le-a dat și au băut din el toți.
24Și a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă.
25Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu.
26Și după ce au cântat cântări de laudă, au ieșit la Muntele Măslinilor.
27Și le-a zis Iisus: Toți vă veți sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul și se vor risipi oile".
28Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
29Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, totuși eu nu.
30Și i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ție: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
31El însă spunea mai stăruitor: Și de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Și tot așa ziceau toți.
32Și au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, și acolo a zis către ucenicii Săi: Ședeți aici până ce Mă voi ruga.
33Și a luat cu El pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și a început a Se tulbura și a Se mâhni.
34Și le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați.
35Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga, ca, de este cu putință, să treacă de la El ceasul (acesta).
36Și zicea: Avva Părinte, toate sunt Ție cu putință. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voiești Tu.
37Și a venit și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas?
38Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.
39Și iarăși mergând, s-a rugat, același cuvânt zicând.
40Și iarăși venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă.
41Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor.
42Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.
TipiconalSursa: Anuar liturgic și tipiconal 2026
La Vecernia mică (luni seara), Stihirile din Minei.
La Vecernia mare (luni seara), se cântă Fericit bărbatul... starea întâi. La Doamne, strigat-am..., se pun Stihirile pe 8, din Minei: 4 pe glas 6 și 4 pe glas 4, Slavă..., a Sfântului, glas 4, Și acum..., Dogmatica, glas 4. Vohod cu cădelnița, Lumină lină..., Prochimenul zilei și cele 3 Paremii ale Sfântului.
La Litie și la Stihoavnă: Stihirile din Minei.
La binecuvântarea pâinilor: Troparul Sfântului (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... (o dată). Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, se pun: Troparul Sfântului, glas 4, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, glas 4, și Otpustul mare.
La Utrenie (marți dimineața), la Dumnezeu este Domnul... se cântă Troparul Sfântului (de două ori), Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, glasul al 4-lea (după glasul Troparului . Sfântului). Sedelnele din Minei, Polieleul (Robii Domnului...), cu Mărimurile Sfântului (din Catavasier sau Psaltire), Ectenia mică, Sedelnele Sfântului de după Polieleu. Antifonul I al glasului 4, Prochimenul și Evanghelia Sfântului (Luca 21: 12-19), Psalmul 50, apoi: Slavă..., Pentru rugăciunile... și Stihira Sfântului, din Minei. Canoanele pe 14: al Născătoarei, cu Irmosul, pe 6 (al Paraclisului, sau din Bogorodicină), apoi două ale Sfântului, pe 8. Catavasiile: Deschide-voi gura mea... După Cântarea a 3-a, se pun Sedelnele din Minei. După Cântarea a 6-a, se pun Condacul și Icosul Sfântului, apoi Sinaxarul din Minei. După Cân- |! tarea a 9-a, se pun Luminândele din Minei, glas 2.
La Laude, se pun Stihirile Sfântului, pe 4, din Minei, glas 1, Slavă..., a Sfântului, glas 5, Și acum... Fericimu-te pe tine..., Doxologia mare, Troparul Sfântului, glas 4, Slavă..., Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu - al Învierii, glas 4, Ecteniile și Otpustul.
La Liturghie, Fericirile pe 8, ale Sfântului, de la Cântările a 3-a și a 6-a. Apostolul și Evanghelia: 1. ale Sfântului; 2. de rând (marți în săptămâna a 35-a după Rusalii, a Lăsatului sec de carne). Chinonic: Întru pomenire veșnică...
SFÂRȘIT
Mineiul: 10 februarieSursa: Mineiul pe februarie, 1929 · text: Episcop Petru Pruteanu (slujbe.teologie.net)
VEZI: La Tipic slujba Sfântului Mucenic Haralambie este numai pe 4. Iar noi urmând Mineielor grecești i-am pus slujba cu Polieleu, ca cine va voi și va avea evlavie către Sfântul să-i cânte slujba după cum este de față, nefiind în post.
LA VECERNIA MICĂ
După obișnuitul Psalm cântăm: Fericit bărbatul... Slava dintâi.
La Doamne strigat-am..., Stihirile pe 6, glasul al 6-lea.
Podobie: Toată nădejdea...
Cu totul din tinerețe dându-te stăpânului, pe Dânsul l-ai iubit, și ai urmat urmelor Lui, și curățindu-te de toată înșelăciunea patimilor, te-ai îmbogățit cu dumnezeiescul Dar, a săvârși vindecări, și a lucra minuni, Preamărite. Și te-ai făcut Mucenic, rămânând nemișcat de toate năvălirile muncilor, cu puterea Celui ce S-a jertfit pe Cruce. Pe Care neîncetat roagă-L pentru sufletele noastre.
Cu piroane pironindu-ți-se fericitul tău trup cel prea tare și nebiruit, pătimitorule Haralambie, și sufletul ți l-ai păzit nestrămutat, și cugetul nefurat, că dinlăuntru destul te aprindea dumnezeiasca dragoste, și te îndemna să suferi tot felul de munci, Mucenice, purtătorule de chinuri, părtașule al patimilor lui Hristos. Pe Care cu îndrăzneală roagă-L pentru sufletele noastre.
Nevoindu-te sfințitorule Cuvioase, ai moștenit bucuria cea prealuminoasă și mărirea cea mai presus de cinste, și veselia cea veșnică, cinstite pătimitorule, prea-viteazule ostaș, cel ce ai înecat de tot oștile și taberele balaurului, cu curgerile sângiurilor tale, și cu Darul, prin rugăciune dumnezeiască, morți ai înviat, și cu îndrăzneală te rogi pentru sufletele noastre.
Alte Stihiri, glasul al 4-lea.
Podobie: Dat-ai semn celor ce...
Datu-ți-ai trupul tău, la munci pururea fericite; iar sufletul ți l-ai păzit fără de prihană, neîntinat de tot păcatul, și de păgânătatea călcătorilor de lege muncitori; și înălțându-ți gândul mai presus, preafericite Haralambie, către Stăpânul și Făcătorul tău, te-ai învrednicit a locui în cămara cerească.
Dat-ai robilor tăi pe sluga Ta, Doamne, pe măritul Haralambie, vindecare fără de sminteală, a multe feluri de boli, și mângâiere în primejdii și în scârbe, și preamare surpător al înșelăciunii. Pentru aceasta slăvim rânduiala Ta cea iubitoare de oameni, mult-Îndurate Doamne, și Mântuitorule al sufletelor noastre.
Darul care l-ai luat de la Dumnezeu, mai presus de cuget, purtătorule de nevoințe Haralambie, Darul vindecărilor, tuturor îl arăți, și nenumărată mulțimea minunilor, dăruirile tale propovăduiesc, Sfinte. Care cu adevărat mai presus de cuvânt și de cuget ai câștigat, Mărite, de la Hristos Dumnezeul nostru, podoaba mucenicilor.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Ca un preot prea legiuitor, ai jertfit lui Dumnezeu jertfă de laudă, lucrând cu sfințenie Stăpânului și Ziditorului tău, a Căruia patimi te-ai făcut râvnitor, de Dumnezeu cugetătorule Haralambie. Căci te-ai adus pe sineți jertfă bineprimită, Celui ce pentru tine s-a adus pe sineși jertfă lui Dumnezeu și Tatălui. Drept aceea în lăcașurile cele cerești, în Biserica celor întâi născuți te veselești împreună cu Dânsul. Căruia te și rogi neîncetat, ca să ne izbăvim de mânie și de scârbă, noi cei ce cinstim pomenirea ta cea întrutot prăznuită, și cu dragoste fierbinte ne închinăm cinstitului tău cap, care izvorăște minuni nenumărate, și gonește departe boala ciumei și a lingoarei, dăruindu-ne nouă izbăvire și vindecare.
Și acum... a Născătoarei:
Proorocul David, care pentru tine este al lui Dumnezeu Părinte, cu cântare mai-nainte pentru tine a glăsuit, către Cel ce a făcut ție mărire: Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta. Că pe tine Maică solitoare vieții te-a arătat, Dumnezeu, Care fără tată din tine a Se face Om bine a voit, ca iarăși să zidească chipul său cel stricat de patimi, și oaia cea rătăcită, din munte răpită, aflându-o, pe umeri ridicându-o la Tatăl să o aducă, și după voia Sa cu puterile cerești să o împreuneze, și să mântuiască Născătoare de Dumnezeu lumea, Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.
VOHOD: Lumină lină...
Prochimenul zilei, și citirile.
Din proorocia lui Isaia citire:
Cap. 43, 9.
Acestea zice Domnul: Toate neamurile s-au adunat împreună, și se vor aduna boierii dintru ei. Cine le va vesti acestea întru dânșii? Sau cele din început cine auzite le va face vouă? Aducă-și mărturiile sale și să se îndrepteze și să asculte și să zică adevărul, fiți mie mărturii și Eu sunt martor, grăiește Domnul Dumnezeu, și Pruncul care am ales. Ca să știți și să credeți și să cunoașteți că Eu sunt, mai-nainte de Mine n-a fost alt Dumnezeu și după Mine nu va fi. Eu sunt Dumnezeu, și nu este afară de Mine, mântuitor, Eu am vestit, și am mântuit și am defăimat, și nu am fost întru voi străin. Voi Mie mărturii și Eu martor Domnului Dumnezeu. Încă din început Eu sunt și nu este cine să scoată din mâinile Mele. Face-voi, și cine va întoarce aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe noi, Sfântul lui Israil.
De la înțelepciunea lui Solomon citire:
Cap. 3, 10.
Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu, și nu se va atinge de dânsele munca, părutu-s-a întru ochii celor nepricepuți a muri, și s-a socotit pedepsire ieșirea lor, și mergerea de la noi sfărâmare, iar ei sunt în pace. Că înaintea feței oamenilor de vor lua și muncă, nădejdea lor este plină de nemurire. Și întru puține fiind pedepsiți, cu mari bunătăți se vor dărui, căci Dumnezeu i-a ispitit pe dânșii și i-a aflat luiși vrednici. Ca aurul în ulcea i-a lămurit pe ei și ca o jertfă de ardere întreagă i-a primit, și în vremea cercetării Sale vor străluci și vor fugi ca scânteile pe paie. Judeca-vor limbi și vor stăpâni noroade și va împărăți într-înșii Domnul în veci. Cei ce nădăjduiesc spre Dânsul vor înțelege adevărul. Și credincioși în dragoste vor petrece cu Dânsul, că dar și milă este întru sfinții Lui și cercetare întru aleșii Lui.
De la înțelepciunea lui Solomon citire:
Cap. 5, 16.
Drepții în veci vor fi vii, și de la Domnul plata lor și purtarea de grijă pentru dânșii de la Cel Preaînalt. Drept aceea vor lua împărăția podoabei și stema frumuseții din mâna Domnului. Că cu dreapta Sa va acoperi pe ei și cu brațul Său îi va apăra. Lua-va toată arma dragostea Lui, și va întări făptura cu arme spre izbânda vrăjmașilor. Îmbrăca-va în loc de platoșă, dreptatea, și-și va pune luiși coif judecata cea nefățarnică. Lua-va pavăză nebiruită bunătatea, și va ascuți cumplită mânie întru sabie, și va ridica război împreună cu Dânsul lumea, asupra celor fără de minte. Merge-vor drept nimeritoare săgețile fulgerelor și ca dintr-un arc bine încordat al norilor, la țintă vor lovi. Și din praștia mâniei cea zvârlitoare de pietre pline vor cădea grindine. Înfierbântase-va asupra lor apa mării și apele cele mari repede vor curge. Stava împotriva lor Duhul puterii și ca un vifor va vântura pe ei. Și va pustii tot pământul fărădelegea și răutatea va răsturna scaunele puternicilor. Ascultați dar împărați și înțelegeți, învățați-vă judecătorii marginilor pământului. Luați în urechi cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți întru noroadele limbilor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea și puterea de la Cel Preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului, și a Sfântului, glasul 1.
Veseliți-vă în Domnul cetățile Eladei, și săltați bucurându-vă, ținând în sânuri capul Mucenicului Haralambie, ca pe o comoară de mult preț și nedeșertată. Cu care împreună și noi, în toate zilele scoțând din el râuri de vindecări, ne mântuim de boala ciumei cea atotpierzătoare, mulțumind lui Dumnezeu, purtătorului de grijă, și Mântuitorului sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Veniți toți iubitorii de Mucenici, să ne ospătăm întru preacinstită pomenirea purtătorului de chinuri, și duhovnicește să prăznuim; că astăzi preacinstit praznicul lui Haralambie sfințitul Mucenic, ne cheamă pe noi, punându-ne masă vitejiile luptelor lui, și prealăudat capul lui, care izvorăște vindecări ca niște râuri tuturor, celor ce cu credință se apropie de dânsul, și scot dintr-însul tămăduiri, sufletelor și trupurilor și mântuire de cele rele, și mare milă.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe tine te lăudăm binecuvântată ca pe o Maică a lui Dumnezeu; roagă-te să ne mântuim noi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1.
Podobie: Prealăudaților Mucenici...
Prealăudate Mucenice al lui Hristos, pătimitorule Hararalambie, tu în mijlocul priveliștii ai propovăduit pe Hristos Dumnezeu și Om; pentru aceea întărindu-te cu puterea Duhului, te-ai și luptat împotriva luptătorilor vrăjmași, și ai luat cunună; drept aceea toți cinstim capul tău.
Stih: Dreptul ca finicul va înflori, și ca cedrul cel din Liban se va înmulți.
Toată Elada cea cu numele lui Hristos numită, se fălește astăzi, pentru că a câștigat capul tău, izvorând ca un izvor râurile tămăduirilor, și bogăție nesfârșită, și Dar nici odinioară deșertat, care gonește boala ciumei cea mult stricăcioasă, de la oamenii cei ce te fericesc pe tine.
Stih: Sfinților celor de pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înșii
Înviind mort pin rugăciune, ai spăimântat pe necredincioși, din care cei mai mulți i-ai adus la Hristos, Preafericite, și în grabă tămăduind pe cel îndrăcit, ai scos pe Galina împărăteasa din înșelăciunea diavolului, și o ai adus pe dânsa Lui Hristos încununată, ca pe o fecioară Muceniță.
Slavă..., glasul al 4-lea.
Pe diamantul răbdării cel gânditor, pe preaviteazul nevoitor, care s-a încununat de dreapta atoate Împăratului Dumnezeu, cu două cununi, cu a preoției și cu a muceniciei, pe Haralambie cel pe mare între Mucenici, să-l lăudăm fraților. Căci acesta surpând pe vrăjmașul, mare semn de biruință a ridicat împotriva înșelăciunii; și acum cere în ceruri de la Dumnezeu, ca să dea iertare de păcate și mântuire de tot felul de boli, celor ce cu căldură năzuiesc la dânsul, și sărută cu evlavie Sfântul său cap, și pomenirea sa cea de peste an cu dragoste o săvârșesc, și prin el cer de la Dumnezeu curățire și mare milă.
Și acum..., a Născătoarei:
De toate primejdiile păzește pe robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvim pe tine, nădejdea sufletelor noastre.
Troparul glasul al 4-lea.
Arătatu-te-ai fericite Haralambie, ca un stâlp nemișcat Bisericii lui Hristos, și sfeșnic lumii pururea luminos, strălucit-ai în lume prin mucenicie, Înțelepte, și ai risipit întunecarea idolilor. Drept aceea roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, ca să ne mântuim noi.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, și Crucea, de bunăvoie, pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul.... Troparul de două ori. Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.
După întâia Catismă Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Strălucit-ai cu faptele bunei credințe, stins-ai înșelăciunea relei credințe Haralambie, ca un ostaș al lui Hristos, și ai rușinat taberele celor fărădelege, făcându-te purtător de biruință, preafericite Mucenice mărite, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. De două ori.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Minune prea-mare, Maică Fecioară cum ai ținut în brațe, pe Cel ce ține toate în palma Lui? Și cum ai hrănit cu lapte din sânii tăi pe Dătătorul de hrană, și Ziditorul firii? Fecioară Preacurată, roagă-L pe Dânsul neîncetat, să ne dăruiască nouă mare milă.
După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Ca un luminător ai răsărit de la răsărit, și ai luminat pe credincioși cu strălucirile minunilor tale, sfințite Mucenice Haralambie. Drept aceea cinstim dumnezeieștile tale moaște. De două ori.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Moise pe tine rug purtător de foc te-a văzut, care ai ținut Focul cel ce luminează sufletele, și nu te-ai ars, Preacurată, ci mai ales te-ai umplut de roua Darului.
După Polieleu, Sedealna glasul al 3-lea.
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
De curăția vieții tale, Mucenice, și de preastrălucită mucenicia ta, spăimântându-se Elada, strigă ție veselindu-se: Astăzi cinstim capul tău cel cinstit. Zdrobește îngâmfările vrăjmașilor noștri Sfinte și ne mântuiește pe noi din primejdii și din boli; cei ce te lăudăm pe tine. De două ori.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe Născătoarea de Dumnezeu cea neispitită de nuntă, pe ceea ce a încăput în pântece pe Cel neîncăput, și a hrănit cu lapte pe Hrănitorul a toate, ceea ce singură a putut a mântui din blestem neamul omenesc, pe Preacurata Stăpână, cu un glas să o lăudăm, strigând: Bucură-te cea cu Dar dăruită.
Antifonul 1, al glasului al 4-lea.
Prochimen, glasul al 4-lea.
Dreptul ca finicul va înflori și ca cedrul cel din Liban se va mării.
Stih: Fiind sădit în casa Domnului în curțile casei Dumnezeului nostru.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca: Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Păziți-vă de oameni...
Psalm 50, Slavă... glasul al 2-lea.
Pentru rugăciunile purtătorului de nevoințe Haralambie, Milostive...
Și acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive...
Stih: Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta...
Și Stihira glasul al 6-lea.
Pe ostășia cea de Dumnezeu încununată, a Mucenicului celui arătător de lumină, care s-a jertfit cu osârdie pentru Hristos, pe întrarmarea cea sfințit aleasă, a sfințitului Mucenic Haralambie, veniți iubitorilor de Mucenici să o cinstim, și preasfântă pomenirea sa, duhovnicește săvârșindu-o, să strigăm către dânsul: Slobozește drept-cinstitorul tău norod de groaza ciumei, și ne mântuiește pe noi de toată primejdia.
CANOANELE
Al Născătoarei de Dumnezeu al paraclisului cu Irmosul pe 6. Și al Sfântului, repetându-l facem 8 Stihiri.
CANONUL cel întâi.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea;
Irmos: Ca pe uscat umblând Israil...
Umblând cu bucurie prin locașurile cerești cele înțelegătoare, și luminându-te cu lumină neînserată, izbăvește-mă de patimi cu rugăciunile tale, Înțelepte, ca să te laud.
Pomenirea ta cea purtătoare de lumină strălucește daruri ca de soare, și luminează pe cei ce cu credință te cinstesc întru dânsa pe tine, cela ce ești asemenea cu numele bucuriei celei prealuminate cu adevărat.
Cu picăturile sângiurilor înecând marea cea sărată a necredinței, te-ai făcut râu bunei credințe a lui Hristos, adăpând cu adevărat Biserica totdeauna.
A Născătoarei:
Viforul păcatelor, și potrivnicele valuri ale cugetelor, și împresurările patimilor, au venit asupra mea; mântuiește-mă cu rugăciunea ta cea tare, Născătoare de Dumnezeu.
Alt CANON al Sfântului.
Facerea lui Nicodim monahul.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,
Irmos: Deschide-voi gura mea...
Dorind a lăuda pe cinstitul cap, și luptele slugii Tale, Doamne, cerem din înălțime dumnezeiască strălucire, prin care vom putea pe acesta cu cântări să-l laud.
Pe Sevir cel fără de Dumnezeu, pe leul cel ce răcnea, l-ai surpat Haralambie, împreună și pe nebunul Crisp, înfruntând păgânătatea acestora. Pentru care te-ai încununat cu mâna Ziditorului tău.
Slavă...
Împărătească podoabă Biserica te-a câștigat, dumnezeiescule Haralambie, izgonitor dracilor, și de tot felul de boli izbăvitor. Pentru aceasta prăznuiește pomenirea ta, Sfinte.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe Maria cea Preacurată și de Dumnezeu Născătoare să o lăudăm, muntele cel sfânt, năstrapa cea cu totul aurită, care a ținut fireasca dumnezeiască mană, ceea ce hrănește pururea pe credincioși cu Darul.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a,
Irmos: Nu este sfânt precum tu...
Nicicum nu este cu putință a povesti mulțimea minunilor, care ai făcut încă fiind în viață, și după ce te-ai mutat către Dumnezeu purtătorule de chinuri, vrednicule de laudă.
Întărindu-te cu putere dumnezeiască, ai surpat semeția cea neputincioasă a celor fărădelege ca un ostaș tare Haralambie pătimitorule, ca un întrarmat al dumnezeieștii tabere.
Curgând izvoare de sângiuri din trupul tău, toată văpaia necredinței și arderea de foc cea cumplită o au stins, și ție ți-au pricinuit pârâul desfătării.
A Născătoarei:
Pe Dumnezeu, Sfântul sfinților ai născut Preasfântă, arătându-te Preacurată, casă a sfințeniei, și singură ușă, prin care a trecut Hristos ca să mântuiască pe om.
Alt Canon,
Irmos: Pe ai tăi cântăreți...
Pe ai tăi cântăreți purtătorule de Dumnezeu, care cu credință s-au adunat în Biserică, să se închine capului tău celui dumnezeiesc și cinstit, apără-i și-i păzește de smintelile potrivnicului.
Înviind pe tânărul cel mort și dracilor izgonitor arătându-te, mulțimile oamenilor ai înspăimântat, și lui Hristos le-ai adus prin sângele tău Mucenice, răpindu-le din mâinile balaurului.
Slavă...
Veniți mulțimea celor cu numele lui Hristos numiți, să lăudăm cu credință pe Mucenicul Domnului, și cu cântări duhovnicești, să încununăm preacinstit capul Lui, ca să aflăm dezlegare de greșeli.
Și acum..., a Născătoarei:
Încăpând în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul, Cel neîncăput în toată lumea, în brațele tale L-ai purtat Fecioară Maică Curată, scăparea creștinilor.
CONDAC, glasul al 4-lea
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Făcutu-te-ai preoților strălucit purtător de lumină, și părinților laudă, și cinste veselitoare sfințite Mucenice Haralambie. Că tu păzești de vătămare pe robii tăi.
Sedealna, glasul al 3-lea.
Podobie: Pentru mărturisirea...
Stâlp nemișcat al Bisericii, sfeșnic nestins al lumii, te-ai arătat purtătorule de chinuri Haralambie, și strălucind mai luminat decât soarele, izgonești întunericul idolilor, Mucenice slăvite. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască mare milă.
Slavă..., altă Sedealnă, glasul 1.
Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...
Cetele credincioșilor adunându-se, cu bunăcredință să lăudăm după vrednicie pe Mucenicul lui Hristos, pe Haralambie cel mare, pe apărătorul bunei credințe cel de diamant, și pe surpătorul necredincioșilor, pe cel ce a propovăduit, Dumnezeu a toată lumea, pe Hristos Dumnezeu și Om.
Și acum..., a Născătoarei:
Marie, ceea ce ești locaș cinstit al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuți în prăpastia cumplitei deznădăjduiri, și a greșelilor, și a necazurilor. Că tu ești mântuirea păcătoșilor, și ajutătoare, și folositoare tare și mântuiești pe robii tăi.
Cântarea a 4-a,
Irmos: Hristos este puterea mea...
Frumos te-ai făcut, ungându-te cu sângele cinstitei mucenicii și cu podoabe o ai luminat pe ea Haralambie, podoaba și întărirea pătimitorilor.
Idolii dracilor i-ai zdrobit, purtătorule de Dumnezeu, cu bărbăția ta, arătându-te pe sineți locaș Sfântului Duh, stâlp și pildă a răbdării celei adevărate.
Ridicând mâinile în sus, Mărite, părtinitorii întunericului coastele tale zgârâiau cu unghiile, pricinuindu-ți ție desfătarea cea veșnică și adevărată.
A Născătoarei:
Tăria mea și lauda Hristos Domnul, Cel ce a răsărit din tine, pentru mulțimea bunătății, Preacurată, și ne-a izbăvit pe noi din călcarea poruncii celei dedemult.
Alt Canon,
Irmos: Cela ce șade în slavă...
Cela ce șade în slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, te-a primit pe tine ca pe un porumb cu aripi aurite, zburând la cereștile locașuri, ca un nebiruit și preamărit nevoitor.
Strălucindu-te cu dumnezeiască lumină, Mucenice mărite, fără de temere ai stătut înaintea scaunelor celor fărădelege, și pe Hristos cu slobozenie L-ai mărturisit Dumnezeu desăvârșit cu firea omenească îmbrăcat.
Slavă...
Mare cu adevărat, și prea-mult cinstită comoară s-a arătat cinstitului tău cap Haralambie nebiruitule, multe feluri de boli, și ciuma izgonind, cu dumnezeiască puterea Duhului.
Și acum..., a Născătoarei:
Pe Preacurata Maria, Născătoarea de Dumnezeu să o lăudăm, care întru curăție a născut pe Soarele dreptății, Ușa cea cerească, care bagă înlăuntru împărăteștilor dumnezeiești locașuri, pe cei ce o preaslăvesc pe ea.
Cântarea a 5-a,
Irmos: Cu dumnezeiasca strălucire...
Râvnind dumnezeieștii patimi Mucenice al lui Hristos, Celui ce pentru noi a suferit patimi, cu vitejie răbdai pironirile cuielor celor de peste tot trupul, Preamărite.
Necuvântarea celor ce goneau credința îndreptându-o Cuvântul cel dimpreună fără de început cu Tatăl, a pus cuvântare în dobitoacele cele fără cuvânt, care învățau să te dezlege din legături, Preaînțelepte.
Pătrunzându-te cu frigări, ai rănit inima celui rău vrăjmaș al pământenilor, cu sulița bărbăției și a răbdării tale, cugetătorule de Dumnezeu Haralambie, vrednicule de laude.
A Născătoarei:
Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, îndreptează la lumină sufletul meu, cel întunecat de dulceți, și mă povățuiește spre calea mântuirii ceea ce una ai născut pe Mântuitorul Hristos.
Alt Canon,
Irmos: Spâimântatu-s-au toate...
Spăimântatu-s-au toți de dumnezeiască slava ta; căci preacinstit capul tău, bolile vindecă, dracii izgonește; și tuturor credincioșilor ce năzuiesc, le dăruiești vindecare, și mântuire de cele rele.
Bolile trupești, și sufletești, contenesc, Haralambie, prin închinăciunea dumnezeiescului tău cap, și prin cinstirea cea cu cucernicie. Căci Hristos ni l-a dăruit nouă pe acesta vindecător, și izbânditor împotriva relelor.
Slavă...
Spăimântatu-s-au dracii, și elinii cei fără de Dumnezeu, văzând cumplit tăiate și spânzurate de trupul tău mâinile ducelui celui prea-semeț și ocărâtor. Iar tu ca un următor lui Hristos, iarăși l-ai făcut sănătos pe acesta.
Și acum..., a Născătoarei:
Cuvântul cel Ipostatnic al lui Dumnezeu, ca ploaia pe lână, în pântecele tău S-a pogorât Curată, cu totul fără prihană, și toată firea omenească o a izbăvit, ceea ce era uscată de arsura căderii.
Cântarea a 6-a,
Irmos: Marea vieții văzându-o...
Luminător te-ai făcut, cu lumina pătimirilor tale, îndreptând la lumină marginile pământului, mărturisind numele lui Hristos înaintea tiranilor, purtătorule de chinuri al Domnului, Haralambie, vrednicule de laudă.
Înfierbântându-te de focul dumnezeieștii dragoste, cu rourarea credinței, ai stins focul celor rău credincioși, arătând necredincioșilor minunile lui Hristos, vrednicule de minune.
Dorind viața cea nemuritoare, ai omorât săltările trupului cele spre păcat, Haralambie, și cu rugăciunea ai înviat morți, slăvind pe Cel ce în toate te-a preamărit.
A Născătoarei:
Clătinându-mă de potrivnicele năvăliri ale patimilor, Maică a lui Dumnezeu întărește-mă, ca una ce ai născut Izvorul nepătimirii, căci către tine am năzuit, care ești scăparea cea mare a oamenilor.
Alt Canon,
Irmos: Înțelepții lui Dumnezeu...
Săvârșind acest dumnezeiesc și preacinstit praznic, al preafericitului, veniți să sărutăm preacinstit capul lui, și să luăm izbăvire de cele rele.
Având izvor de tămăduiri cinstit capul tău, Haralambie, cu căldură alergăm, închinăciune dându-i, și lăudând pe Dumnezeu cel ce te-a mărit pe tine.
Slavă...
Prea-mare Dar ai luat de la Dumnezeu, nevoitorule preaviteazule, Mucenice Haralambie; căci a făcut Domnul capul tău arătat izvor de tămăduiri.
Și acum..., a Născătoarei:
Focul Dumnezeirii S-a sălășluit întru tine, Curată dumnezeiască Mireasă, și n-a ars pântecele tău, Preafericită, ci mai vârtos l-a rourat și l-a luminat.
CONDAC glasul al 4-lea.
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi...
Ca o comoară de mult preț, a câștigat Biserica capul tău, sfințite Mucenice pătimitorule, purtătorule de biruință Haralambie. Drept aceea se și bucură, slăvind pe Ziditorul.
ICOS
Pe întrarmatul cel tare, pe ostașul lui Hristos, și pe marele între mucenici, pe Haralambie cel slăvit, adunându-ne să-l lăudăm. Căci pentru Hristos, și pentru adevăr luminos s-a luptat și a propovăduit arătat credința cea ortodoxă, înșelăciunea idolilor a surpat, pe împăratul cel prea fărădelege l-a înfruntat, și i s-a tăiat capul bucurându-se, și veselindu-se. Drept aceea a luat cunună din dreapta Celui Preaînalt și s-a făcut împreună cetățean cu îngerii. Pentru aceea adunarea ortodocșilor sărutând preacinstitul lui cap, și încununându-l cu laude, și mântuindu-se de multe rele și boli, se bucură, preaslăvind pe Ziditorul.
SINAXAR
Întru această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Haralambie.
Stih: Haralambie prin sabie te-ai învrednicit.
De negrăite străluciri și bucurii mucenicești negrăit.
Întru a zecea zi a lui Februarie.
I s-a tăiat grumazul lui Haralambie.
Sfântul sfințitul Mucenic Haralambie a fost în vremile împărăției lui Sevir, ighemonul Lucian în cetatea Magnesiei, și era preot creștinilor, învățând calea dreptății, și propovăduind credința lui Hristos, se osândi de către tiranii cei mai sus ziși, și îl dezbrăcară de veșmintele cele preoțești. De aceea îi despuiară toată pielea trupului de viu, și văzându-l ighemonul că răbda muncile, pornindu-se cu mânie se apucă să-l strujească cu mâinile lui, și îndată i se tăiară mâinile ighemonului, și spânzurau de trupul Mucenicului. Iar Sfântul făcând rugăciune îl vindecă. Aceasta văzând muncitorii cărora le era numele Porfirie și Vaptos, se lepădară de idoli și crezură în Hristos. Asemenea și trei femei de acelea ce priveau acolo, pe care pe toți învățând ighemonul să-i prindă, și muncindu-i fără de omenie și fără de milă, le-au tăiat capetele. Că măcar că s-a și tămăduit, de către Sfântul, însă tot a rămas păgân fără de credință.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Porfirie, și Vaptos, care au muncit pe Sfântul Haralambie, de sabie s-au săvârșit.
Stih: Porfirie și Vaptos împreună de sabie se săvârșesc.
Și prin nevoință obștească porfiră își vopsesc.
Tot în această zi, Sfintele trei femei ce au crezut prin Sfântul Haralambie, care de sabie s-au săvârșit.
Stih: Femeile câte trele către sabie fiind îmbărbătate.
Bărbătesc numărul de trei le face arătate.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Mucenițe și fecioare: Enata, Valentina, și Pavel.
Stih: Ca o arvună tinerilor două fecioarei,
Mirele către văpaie le dă îndrăzneală mare.
Acest Pavel cu adevărat este prieten lui Hristos,
Carele pentru dragostea lui Hristos grumazul la sabie și-a supus.
Din aceste două fecioare, Enata era din pământul Gaza; iar Valentina din Cezareea. Deci stând la judecata ighemonului Firmilian, fost-a adusă înaintea sa, viteaza fecioară Enata, și fiind întrebată de se leapădă de Hristos, și neplecându-se; a fost spânzurată pe un lemn, și zgâriată pe coaste cu căngi, nu odată ci de multe ori. Iar cinstita Valentina, și ea fecioară fiind, și nesuferind să vadă neomenia și cruzimea ighemonului, s-a înfățișat și ea la dânsul, și îndată i s-a poruncit ca să jertfească; căci era acolo lângă judecătorie un jertfelnic. Și fiind adusă Sfânta lângă dânsul, l-a izbit cu picioarele, și l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Iar tiranul mâniindu-se, atâta de cumplit a bătut pe Sfânta pe coaste, încât nu se poate spune; apoi deznădăjduindu-se despre amândouă fecioarele, a hotărât să le ardă cu foc, și așa și-au luat cununile muceniciei. După acestea a intrat la luptă Sfântul Pavel, și după ce mai întâi a suferit feluri de munci, și din toate a fost păzit nevătămat cu Darul lui Hristos, apoi a fost osândit la moarte de sabie; pentru care mulțumind lui Dumnezeu, și făcând rugăciune pentru cei de o credință, a primit tăierea cinstitului său cap, și așa și-a duhul în mâinile lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea celui dintru Sfinți Părintelui nostru Anastasie Arhiepiscopul Constantinopolului.
Stih: Anastasie întinzând drumul mai depărtat,
Ridicându-se de pe pământ, către Cel Preaînalt a alergat.
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.
Stih: Zinon căutând cele veselitoare ale Edenului.
Spre veselie avea dezlegarea trupului.
Acest cuvios Părintele nostru Zinon era din Cezareea Capadociei, fiu de părinți bogați și măriți, numărat între purtătorii de cărțile împărătești. Și după ce a murit Valent împăratul, îndată lepădând brâul cel ostășesc, și aflând, un mormânt mare (căci multe de acestea are muntele Antiohiei) a intrat într-însul, și curățea sufletul prin sihăstreștile osteneli, neavând sfeșnic, nici ladă, nici masă, nici așternut; căci așternutul său era o grămăjoară de fân pusă peste pietre. Haina sa era o rasă veche, hrana o pâine pentru două zile; și apa de departe singur și-o aducea. Acesta prin asemenea osteneli, mult Dar a luat de la Dumnezeu. Căci, făcându-se asupra părților acelora năvălirea isaurilor, multe junghieri se făceau sihaștrilor de către aceia. Iar el cu singură rugăciunea, a întunecat vederile acelora; și nu multă vreme după aceasta viețuind prin osteneli s-a mutat către cerescul sfârșit.
Tot în această zi, pomenirea Icoanei Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei, Stăpânei noastre celei din Areovind.
Stih: Pe singură Fecioara pururea se cuvine a cinsti nespus,
Pe pricinuitoarea cinstei tuturor celor de sus.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne, și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a,
Irmos: Tinerii în Babilon...
Chinuindu-te cu muncile, și cu focul topindu-te Mucenice al lui Hristos, decât aurul te-ai arătat mai lămurit, și prinos sfințit cu adevărat te-ai făcut.
Cu roua rugăciunilor tale, s-a stins cuptorul celor fărădelege, Înțelepte, și te-ai mântuit, cântând Celui ce te-a zidit: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.
Cu lungirea chinurilor, te-ai arătat copac cu ramuri înalte, umbrind pe cei credincioși, ce sunt aprinși de văpaia păcatului, care strigau: Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul părinților noștri.
A Născătoarei:
Ceea ce ai primit bucuria întru preacuratul tău pântece, Preacurată, umple inima mea de bucurie, gonind întunecarea patimilor, pururea Fecioară.
Alt Canon,
Irmos: N-au slujit făpturii...
Lăudămu-te pe tine strigând, bucură-te mărite Mucenice Haralambie; căci dumnezeiesc capul tău, tu ni l-ai dăruit nouă, ca o fântână ce izvorăște bogăție nefurată, veselind sufletele celor ce cu credință te slăvesc pe tine.
Mărim nevoințele și luptele tale, dumnezeiescule mare Mucenice al Lui Hristos; căci capiștile idolești ai surpat, și ai făcut nelucrătoare îngâmfarea drăcească, Preafericite, vitejește.
Slavă...
Ca un luceafăr pururea preastrălucitor, a strălucit nouă capul tău, care apărându-ne de întunericul înșelăciunii, de primejdii și de scârbe, ne mântuiește de pierzătoarele boli, și ne dăruiește sănătate.
Și acum..., a Născătoarei:
Răsărit-a din pântecele tău tuturor oamenilor, marele și neînseratul Soare, și pe toți i-a luminat cu lumina cunoștinței, pe cei ce strigă: Binecuvântat este Preacurată, Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a,
Irmos: Din văpaie cuvioșilor...
Cu curgerile sângiurilor stropindu-te, cu podoaba rănilor înfrumusețându-te fiind împodobit frumos cu diadema cea de biruință, stai înaintea lui Dumnezeu, Mucenice.
Mulțimile muncilor nu au acoperit bărbăția și vitejia ta, Mucenice, nici împotrivirea gonacilor credinței nu a întunecat răbdarea ta cea prea-minunată, cugetătorule de Dumnezeu.
Preot, și Mucenic nebiruit, ostaș viteaz, și stâlp nemișcat, reazem credincioșilor, apărător credinței cu adevărat te-ai arătat, de Dumnezeu cugetătorule purtătorule de chinuri.
A Născătoarei:
Cela ce a făcut toate cu voie dumnezeiască, voind S-a sălășluit în pântecele tău, Preacurată, vrând să ne înnoiască pe noi, cei ce am fost stricați; pe Care bine-L cuvântăm întru toți vecii.
Alt Canon,
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...
Mare ajutor dreptslăvitorilor și izbăvitor din primejdii te-ai arătat preaînțelepte Haralambie; căci mântuiești pururea pe toți cei ce aleargă la cinstit capul tău, și cer dezlegare de cele rele, și preaînalță pe Hristos în veci.
Biruit-ai în priveliște pe Sevir, fiind întărit ca un diamant oarecare, și ca un stâlp neclintit mărite Haralambie, și pe Hristos l-ai propovăduit Dumnezeu și Om, și cu totul nu te-ai plecat, Fericite, la măgulirile cele pierzătoare de suflet ale ucigașilor.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Dezleagă lanțurile greșelilor mele, a celui ce laud Haralambie capul tău, care pururea izvorăște râuri de vindecări, dăruindu-mi mie iertare de păcate, și mântuire de cumplita boală; celui ce te laud pe tine întru toți vecii.
Și acum..., a Născătoarei:
Aflându-te pe tine Mirele tău, Stăpână dumnezeiască Mireasă, trandafir în spini, și floare prea mirositoare în văi, și crin preacurat, de sus întru tine S-a sălășluit, și a umplut de miros toată lumea, care te preaînalță întru toți vecii.
Cântarea a 9-a,
Irmos: Pe Dumnezeu a-l vedea...
Nici focul, nici sabia, nici moartea, nici goana, nici scârba, nici foamea, nici primejdia, nici scornirea de tot felul de munci n-au putut cu adevărat să te despartă de dragostea Celui ce te-a zidit, pătimitorule, vrednicule de minune.
Cu zgârieturile unghiilor, lepădând hainele omorârii, te-ai împodobit pe sineți cu podoabele cele de sânge, purtătorule de chinuri. Pentru aceasta bucurându-te, stai înaintea Stăpânului și Dumnezeului tuturor cu îndrăzneală, Mucenice nebiruite.
Pomenirea ta a răsărit în lume plină de bucurie, și dătătoare de strălucire dumnezeiască, gonind iarna patimilor, și pe toți luminându-i, care prăznuindu-o să aflăm iertare de greșeli, cu rugăciunile tale.
A Născătoarei:
Viforul patimilor mă tulbură, și întreitele valuri ale celor rele mă îneacă, Preacurată, ca una ce ai născut pe Mântuitorul Hristos, tinde-mi mână de ajutor și mă mântuiește, ceea ce singură ești părtinitoare celor ce cu credință te fericesc.
Alt Canon,
Irmos: Tot neamul pământesc...
Toți credincioșii să năzuim la capul cinstitului Mucenic; căci Stăpânul tuturor, preamare Dar a dat acestuia. Pentru care izgonește draci, contenește boli, și dăruiește tuturor celor ce-l ating, sănătate, întărire și milă.
Pământul și Cerul se înspăimântează astăzi de minunile marelui Mucenic. Căci taberele drăcești se izgonesc, și bolnavilor se dă întărire trupului, și boala ciumei contenește cu atingerea capului tău, Preamărite.
Slavă...
Să stăm cu evlavie în casa Dumnezeului nostru, și să ne închinăm cinstitului cap, cel cu adevărat dumnezeiesc și vrednic de laudă, care s-a roșit prin sângele dumnezeiescului Mucenic, săvârșind minuni preaslăvite, ca cel ce s-a încununat de mâna Țiitorului a toate.
Și acum..., a Născătoarei:
Cântări de laudă de la noi primește dumnezeiască Mireasă, de Dumnezeu dăruită, Maica Dumnezeului nostru, și Darul tău dă-ni-l nouă robilor tăi, celor ce cu evlavie te cinstim. Iar pe Hristos cel ce negrăit L-ai născut, Milostiv fă-L nouă Fecioară.
LUMINÂNDA
Podobie: Femei auziți glas...
Dumnezeiește aprinzându-te de dragostea Împăratului a toate, vitejește ai surpat pe șarpele cel mândru, și pe tiranul cel neomenit, pe Sevir cel fără minte l-ai înfruntat, o Haralambie fericite, și ai luat plată de la Stăpânul tuturor. De două ori.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Marie, ceea ce ești scăparea și lauda creștinilor, păzește, acoperă pe robii tăi, nevătămați de toată stricăciunea, și ne scoate din primejdii și din toate întâmplările pe noi, cei ce cu dragoste te lăudăm pe tine, aducând rugăciunile tale către Fiul și Dumnezeul tău.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul 1.
Podobie: Ceea ce ești bucuria...
Fii cei din Elada veniți acum adunându-vă, și sărutați toți preacinstit capul dumnezeiescului Haralambie, care în priveliște a propovăduit pe Hristos, și a înfruntat înșelăciunea necredincioșilor și a slăvit pe Ziditorul. De două ori.
Număratu-te-ai acum cu îngerii cei cerești, de trei ori fericite Haralambie, și stând înaintea Preasfintei Treimi, te rogi neîncetat pentru noi, cei ce cu credință cinstim preacinstit capul tău, și cerem mântuire de cele rele.
Pomenirea cea întrutot prăznuită a dumnezeiescului Haralambie prealuminoasă, și preaslăvită a răsărit în toată Biserica. Pentru aceea prăznuiește luminos fiind preacinstit capul tău care a propovăduit pe Hristos, ca pe un Dumnezeu și Om.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cinstitul tău cap, dumnezeiescule Haralambie, ca un alabastru plin revarsă tămăduiri, ca un mir de mult preț, și cu bune miresme, minunat umple pe credincioși, și mântuiește de cele rele, pe cei ce cu credință se apropie de el și încetând înșelăciunea și bolile cele de multe feluri, și boala ciumei, dăruiește tuturor sănătate și întărire, pace și mare milă.
Și acum..., a Născătoarei:
Fericimu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, ceea ce ești cetate neclintită, zid nesurpat, folositoarea cea tare, și scăparea sufletelor noastre.
SLAVOSLOVIA CEA MARE.
Ecteniile și Otpustul.
Ceas întâi și cel desăvârșit Otpust.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfântului, Cântarea a 3-a, și a 6-a pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea. Veseli-se-va dreptul de Domnul... Stih: Auzi Dumnezeule glasul meu... Apostol către Timotei: Fiule Timotei, întărește-te în Darul... Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va înflori... Evanghelia de la Ioan: Zis-a Domnul: Acestea poruncesc vouă... CHINONICUL: Întru pomenire veșnică va fi...
SFÂRȘIT