SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun 3 stihiri din Octoih și 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Ca pe un viteaz...

Cugetând, Fericite, legea cea mântuitoare precum este scris, te-ai arătat pom sădit lângă apa nevoinței, și ai dat roadă de bunătăți, cu Harul Celui ce a luminat sfântul tău suflet, și l-a făcut primitor de tot felul de lumini duhovnicești, Ierarhe Meletie.

Înfrumusețatu-s-a, Preaînțelepte, după cum zice Scriptura fălcile tale, iubind înfrânarea ca turturelele, și defăimând desfătarea, pentru iubirea, desfătării celei înțelegătoare, Meletie, care Hristos o a dăruit ție, primindu-ți luptele cele multe, și râvna fierbinte pe care ai avut, primejduindu-te pentru credință.

Cu înfrânarea ai veștejit săltările trupului, Meletie, și ai biruit patimile, și te-ai luminat pe tine cu luminarea nepătimirii, și curat și lămurit ai slujit cele sfinte ale lui Hristos. Pe Care roagă-L să se izbăvească de stricăciune și de primejdii, cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta pururea cinstită.

Înțelepțește ai dogmatisit, Preaînțelepte, că Cuvântul cel fără de trup, și împreună cu Tatăl cel fără început S-a unit cu trupul după Ipostas, fără schimbare și fără amestecare, și cu două lucrări asemenea firilor dintru care este alcătuit, și întru care se socotește, Unul fiind cu adevărat nedespărțit, înțelegându-se întru amândouă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:

Pe mine când plutesc pe mare și umblu pe cale, și noaptea dormind, păzește-mă Preacurată, și priveghind gândul meu umple-l de Dar, și mă îndreptează a face voia Domnului, ca să aflu în ziua judecății dezlegare de cele ce am făcut în viață, eu cel ce năzuiesc la adăpostirea ta.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Tine, Mielule și Păstorule dacă Te-a văzut pe lemn Mielușeaua cea fără prihană, se tânguia, și ca o Maică zicea: Fiule preaiubite, cum Te-au înălțat pe lemnul Crucii, îndelung-Răbdătorule? Cum Ți s-au pironit mâinile și picioarele, Cuvinte, de cei fărădelege? Și cum Ți-ai vărsat sângele Tău, Stăpâne?

Troparul, glasul al 4-lea.

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine, turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos:

Pe Faraon cel ce se purta în căruță, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind, și despărțind marea, și pe Israil fugătorul, mergătorul cel pedestru, l-a mântuit. Pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Stând înaintea Dătătorului de lumină cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al sufletului meu, cu lumina cunoștinței, și gonește negura patimilor cu rugăciunile tale, că tu ai îndrăzneală ca un Ierarh, Cuvioase Meletie.

Cela ce șade în Sânurile Tatălui, Cuvântul cel împreună veșnic și de o Ființă, cu Cel ce L-a născut, însuși El te-a făcut pe tine propovăduitor nașterii Sale, ca pe unul ce ești asemenea la fapte cu Apostolii, purtătorule de Dumnezeu, Meletie.

Slavă...

Fiind luminat de dumnezeiasca strălucire, ai teologhisit Cuvioase, pe Cuvântul cel Unul-Născut din Tatăl cel fără început nezidit, și veșnic, și ai tulburat pe cei ajutători și de un gând cu Arie, îngrădindu-te cu dumnezeiasca întrarmare.

Și acum..., a Născătoarei:

Născut-ai Preasfântă întrupat, pe Cel mai-nainte neîntrupat pe Cuvântul cel cu dumnezeiasca stăpânire. Că numai tu din veac, cu razele curăției, și cu podoaba fecioriei și cu daruri preacurate, te-ai arătat vrednică întrutot Curată.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Cela ce ai întărit dintru...

Avându-ți sufletul mai tare decât diamantul, ai încetat, Preafericite, dogma cea putredă a eresului, fiind aprins de buna-credință. Pentru aceea toți cu credință te mărim întru cântări, cugetătorule de Dumnezeu, Meletie Ierarhe.

Asemănându-te prin bunătăți cu Apostolii lui Hristos, arătat ai moștenit stăpânirea, și scaunul acelora, Meletie preaslăvite, făcându-te stâlp Ortodoxiei, și al bunei credințe.

Slavă...

Făcându-te după Dar fiu Lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu nu L-ai pogorât la treapta zidirii neînțeleptește, ci L-ai preaslăvit ca pe un fără de început, și de un Scaun cu Tatăl, Făcător și Ziditor celor făcute, de Dumnezeu cuprinsule.

Și acum..., a Născătoarei:

În sfânt pântecele tău locuind Dumnezeu, S-a întrupat precum însuși știe, Maică a lui Dumnezeu, și ne-a mântuit pe noi cu patimile cele purtătoare de viață. Pentru aceea te cunoaștem pe tine Fecioară, ușă de mântuire.

Irmosul:

Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere, și pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întărește, că nu este sfânt, afară de Tine, unule Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul...

Cugetând ziua și noaptea în legea Domnului, Părinte înțelepte, te-ai arătat ca un pom roditor sădit lângă apele Duhului. Pentru aceea ai preoțit lui Dumnezeu fără prihană, scârbindu-te arătat de nedumnezeirea lui Arie, și de năravul cel cu socotință rea al lui Sabelie, cu cuget ortodox, Ierarhe Meletie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., asemenea:

Înțelepciunea Cuvântului învățându-o, și umbra legii lepădându-o, tuturor ai propovăduit cuvântul harului, și lespezile sufletului netezindu-le cu limba ta, într-însele ai însemnat dumnezeieștile învățături. Pentru aceasta și trecând norul negurei, acoperindu-ți-se trupul, strălucești cu duhul Ierarhe Meletie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Stăpânul tuturor și Făcătorul, din curat pântecele tău luând trup te-a arătat ocrotitoare oamenilor, Preacurată. Pentru aceasta toți alergăm către tine Stăpână, cerând iertare păcatelor, și ne rugăm, ca să ne izbăvim de munca veșnică, și de toată pedeapsa de acolo, ca cu credință să strigăm: Roagă-te Fiului și Dumnezeului tău, ca să se dea Fecioară, iertare tuturor, celor ce se apropie cu credință la dumnezeiescul tău acoperământ.

A Crucii, a Născătoarei:

Cela ce ai răbdat Crucea ca un Bun, luând asupra Ta sărăcia lui Adam, unule fără de păcat, Preabunule Doamne; stăpânia morții o ai stricat Milostive, și cu pătimirea Ta, Stăpâne, ai izbăvit lumea. Pentru aceasta Dătătorule de viață, mă rog Ție, milostivește-Te spre sufletul meu cel căzut, când vei judeca faptele mele, Drepte Judecătorule, Iubitorule de oameni, și-mi dă prea-Îndurate Dumnezeule, iertare păcatelor, ca un Milostiv, că singur ești fără de păcate.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Tu ești tăria mea Doamne, Tu și puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea; Cela ce nu ai lăsat Sânurile Părintești, și a noastră sărăcie, o ai cercetat. Pentru aceasta cu Proorocul Avvacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Luminat te-ai împodobit învățătorule de cele sfinte, moștenind scaunul lui Petru, care s-a hirotonit de Hristos, Arhiereu, obiceiului căruia ai și urmat, crezând că Mântuitorul este Fiul lui Dumnezeu celui viu, și urmând învățăturilor aceluia.

Fiind împodobit cu tot felul de daruri, te-ai făcut Preaînțelepte propovăduitor unei stăpâniri, care se înțelege în Tatăl, și în Unul-Născut Cuvântul, și în Dumnezeiescul Duh, și ai învățat Cuvioase, o Unime după Ființă, și Treimea în Fețe cu adevărat.

Slavă...

Amestecându-te cu frumusețea cea dintâi dumnezeiescule, și făcându-te în chipul luminii Aceleia, și aprinzându-te de dumnezeieștile fulgere, după împărtășirea ființei, ai luminat Biserica, și făcându-te lumină, de trei ori fericite, ai arătat lumina bunei credințe, celor ce aleargă cu credință.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca să cauți chipul cel îngropat în patimi, pentru bogăția bunătății, Te-ai sălășluit în pântece fecioresc, din care Tu, Înțelepciunea lui Dumnezeu Ți-ai zidit lăcaș, prin care te-ai amestecat cu oamenii, Îndurate, și ai mântuit marginile lumii.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cela ce ești lumină neapusă, și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine ticălosul? Ci mă întoarce, și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

Pe toți cei stăpâniți fără de cale, de eresul cel ticălos, i-ai ridicat Părinte, la bun neamul sufletului, și la strălucirea, și la gândul cel preacurat, și la credința cea întărită spre Dumnezeu, arătătorule de cele dumnezeiești, preafericite Meletie.

Cu toată osârdia stricând pe cei ce credeau cugetătorilor lui Arie, ai întărit dogma cu credință ortodoxă, purtătorule de Dumnezeu, propovăduindu-ne nouă un Dumnezeu în Treime, preafericite Părinte Meletie.

Slavă...

Făcutu-te-ai învățător prea-adevărat, al Treimii celei prea îndumnezeite, zicând că este Cuvântul de o Ființă cu Tatăl, și de pe un Scaun, și Dumnezeiescul Duh de o Fire cu Tatăl și cu Cuvântul, preacinstite Părinte Meletie.

Și acum..., a Născătoarei:

Mai-marii cetelor puterilor celor de sus, pe tine te fericesc, și toate neamurile omenești după vrednicie te măresc că numai prin tine unindu-se cei de pe pământ cu cei din Cer, lăudăm nașterea ta Preacurată Fecioară.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Curățește-mă Mântuitorule...

Secat-ai râurile eresurilor, cugetătorule de Dumnezeu, și ai deschis izvoarele dogmelor celor ortodoxe, făcându-te apărător nebiruit pentru dreapta credință, o preafericite Meletie.

Secând râul cel tulbure și fără de Dumnezeu al lui Arie, ai adăpat din-destul cu apele Darului adunările credincioșilor, și ai împodobit buna-cuviință a Bisericii.

Slavă...

Fiind împodobit cu dumnezeiești isprăvi, te-ai făcut făcător de bunătăți prea vestit Părinte, și ajutor neclintit al credinței lui Dumnezeu, și păstorilor înainte-mergător.

Și acum... a Născătoarei:

Graiurile proorocilor luminează sufletele celor ce te laudă cu dreaptă credință vestind mai-nainte preacurata zămislire, și cea mai presus de cuvânt Nașterea ta, Mireasă a lui Dumnezeu.

Irmosul:

Curățește-mă Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-mă. Căci către Tine am strigat; și mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu curgerile sângiurilor tale...

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, Bisericii folositor și apărător te-ai arătat, fericite Meletie, luminând marginile cu învățăturile, luminătorule al Bisericii, prealuminate.

ICOS

Întocmai la obicei cu Apostolii și întocmai mărit, și de un scaun, toți credincioșii pe tine cunoscându-te Părinte Cuvioase, și tăinuitor și slujitor Treimii, și mare învățător Bisericii, punându-ți sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, și cu râvna bunei credințe, aprinzându-te de Dumnezeu înțelepțite Meletie, toți cu un glas te lăudăm pe tine, cinstită și dumnezeiască adormirea ta cinstind, luminătorule al Bisericii, prealuminate.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea celui dintru sfinți, Părintelui nostru Meletie Arhiepiscopul Antiohiei celei mari.

Stih: Meletie mâinile către Domnul întinzând,

În mâinile tale îmi pun sufletul, este zicând.

În a douăsprezecea zi Meletie a apus,

Din pământul cel hrănitor la cele de sus.

Acesta pentru cea desăvârșită bunătate și dragoste curată ce avea către Hristos, era iubit de mulți atât încât și la început când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, pornindu-se fiecare de pofta ce avea către dânsul, îl chema la casa sa socotind că se va sfinți de intrarea lui. Deci neîmplinind treizeci de zile încă în cetate, fu gonit de către vrăjmașii adevărului. Înșelându-se atunci împăratul de aceia ce l-au plecat spre arienism, lăsând și Dumnezeu aceasta; apoi dintru acea fărădelege gonire întorcându-se, șezu mai mult de doi ani în Constantinopol, și iarăși îl chemară cu scrisori împărătești ca să meargă nu aproape undeva, ci în Tracia. Acolo se adunară și alți episcopi din multe părți ale lumii, chemați fiind și ei cu scrisori împărătești, că începeau bisericile lui Dumnezeu a dobândi pace și liniște, mântuindu-se de iarna cea lungă. Atuncea dar arătându-se marele acesta minunat între toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, adormind cu pace în pământ străin. Pe acest fericit și dumnezeiescul Gură-de-aur, și Grigorie Nisis, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maria, ce-și schimbase numele, numindu-se Marin.

Stih: Îmbrăcămintea pe Maria, Marin îl mărturisește,

Iar mormântul pe Marin, Maria îl vădește.

Această Cuvioasă schimbând hainele femeiești, s-a îmbrăcat bărbătește, și în loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Și intrând în mânăstire împreună cu tatăl ei cel după trup, s-a tuns monah, și slujea împreună cu monahii cei mai tineri, fără să se cunoască nicidecum că este femeie. Deci odată găzduind la o casa de străini, împreună cu alți frați, a fost pârâtă că a stricat fecioria fiicei găzduitorului, și a primit cu mulțumire clevetirea aceia și ocara, și a mărturisit că a făcut păcatul ce nu-l făcuse. Pentru aceea a fost izgonită din mânăstire, și întregi trei ani se ticăloșea fericita, hrănind pruncul acela ce nu-l născuse ea; și după ce odată a fost primită în mânăstire, avea cu sine și pruncul acel din desfrânare, parte bărbătească fiind; s-a arătat însă adevărul, după ce s-a săvârșit; căci când o îngropară s-a cunoscut că era femeie. Iar fiica găzduitorului care clevetise pe Cuvioasa, a fost muncită de un drac rău, pentru care a mărturisit că a fost stricată de un ostaș, și de aceea egumenul și monahii care mai-nainte numeau pe Cuvioasa ticăloasă, atunci o numeau pe ea fericită, și de multă cinstire o au învrednicit pe ea.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Antonie, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Stih: La nimic râvnind Antonie din cele de jos.

Cu dreptate s-a învrednicit bunătăților celor de sus.

Acest sfânt, după tată era din Asia, iar după Maică din Europa; însă a treia patrie avea Constantinopol care l-a îmbrățișat, și l-a hrănit pe el, și dezbrăcându-l de scutecele maicii sale, l-a adus pe el la măsură de vârstă, învățându-l și Sfintele Scripturi, în urmă l-a câștigat și păstor sieși. Deci fiindcă de multe ori cele ce au a se întâmpla în urmă, Darul Duhului la unii din oameni le însemnează mai-nainte pentru aceasta și Sfântul acesta prunc foarte mic fiind, prin minunată iconomie, săvârșea dumnezeiasca Liturghie, precum vedea pe preoți că o săvârșesc în biserică, și aducea pâine, și ținea cădelnița și tămâia; și prin acestea Darul arăta cu mulți ani mai-nainte, sfințenia ce era să ia în urmă fericitul acesta. Deci ajungând în vârstă, se făcu monah, și întrebuință prea cu bărbăție lucrătoare bunătatea și filosofia cea dinlăuntru. Apoi a fost hirotonisit preot fără să voiască, și s-a făcut egumen mânăstirii sale adică a Studiților. Deci de atunci, a iubit el privegherea, postul, și neobosirea întru rugăciuni; atunci încă și tatăl său s-a îmbrăcat în schima monahicească. Pentru aceasta luând vreme și pricină, Sfântul Antonie, făcea milostenie cu amândouă mâinile, după obșteasca Parimie. Odinioară trecea Sfântul pe la un loc strâmt, și împărțea milostenie, și acolo i s-a arătat unul, care ținea în mâini o mare legătură plină de galbeni, și zise către Antonie: Primește-o pe aceasta ca să o cheltuiești la săraci, și mâna adică aceluia arătat ținea galbeni, iar la ochi nu s-a arătat cine era cu acest fel de bunătăți era îmbogățit minunatul acesta Părinte. Drept aceea pentru acestea venind vremea de se cerea Patriarh vrednic, atunci cu hotărârea Sfântului Sinod și a împăratului, s-a hirotonit Patriarh Constantinopolului. Și deci alerga fericitul întărit de puterea Duhului Sfânt pe la toate bisericile orașului cu atâta grăbire, ca și când ar fi avut aripi (deși era bătrân), și cu rugăciuni îmblânzea pe preabunul Dumnezeu. Acesta ajuta bisericile acelea ce erau putrede din vechime; da cu îmbelșugare cele de nevoie, la clericii și anagnoștii cei lipsiți, și mângâia multe mii de săraci, cu dare de grâu și cu milostenii și așa multora de mult bine făcându-se pricinuitor, și minuni prea mari săvârșind, întru adânci bătrânețe s-a mutat către Domnul, și se face prăznuirea în mânăstirea sa.

Tot în această zi, Sfinții Satornin și Plutin, care de sabie s-au săvârșit.

Stih: Aceste trupuri moarte a celor ce sunt tăiați.

A lui Satornin și a lui Plutin, că sunt aflați.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o mie șapte sute patruzeci și opt, de sabie s-a săvârșit.

Stih: Fiind tăiat Hristea pentru dragostea Domnului.

Grădinar s-a arătat laturii Edenului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a rușinat în Babilon oarecând. Pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca întru o grădină verde săltând, au cântat: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Sfântul Sinod te-a avut pe tine întâistătător, de Dumnezeu cuprinsule, care sinod l-a adunat Sfântul Duh într-un loc, de la marginile pământului, ca să-i cuvinteze Dumnezeirea lui: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Întocmai la cinste cu Apostolii lui Hristos, ai avut cinstea șederii mai întâi și dumnezeiasca învățătură a lor ai moștenit, și urmând vieții lor, cântai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Slavă...

Având gând foarte isteț, întins spre vederea lui Dumnezeu, ai rușinat vederea cea tâmpă a ereticilor; iar pe cei bine credincioși învățându-i, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Și acum..., a Născătoarei:

Strălucind tu cea fără prihană ca o oglindă a Sfântului Dar, te-ai arătat Fecioară născătoare Luminii, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceasta cu un glas cântăm nașterii tale: Bine este cuvântat Dumnezeul părinților noștri.

Cântarea a 8-a,

Irmos: De șapte ori cuptorul...

Prea arătat ai învățat a cinsti o Dumnezeire, ce este în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh, și o Putere nemărginită, și o Împărăție adevărată, păzindu-se negrăit osebirile fiecărui Ipostas, Căreia și cântând, strigai: Noroade preaînălțați-o întru toți vecii.

Făcându-te Ierarhe casă de sfințenie, pe toți îi sfințești, cei ce se sârguiesc a chema numele tău, și zugrăvesc cu dragoste chipul tău, Părinte, spre aducerea aminte de tine, și cu credință cântă: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Cu învățături de taină prea bine ai luminat turma ta, și acum ai crescut Biserica celor întâi născuți, făcându-te adaos celor ce au strălucit din veac prin slujbe arhierești și de taină; cu care neîncetat strigi: Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Și acum..., a Născătoarei:

Învățându-te taina ce s-a făcut cu tine, Preacurată, și culegând izbăvirea și mântuirea sufletelor, ce ni s-au pricinuit prin tine împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm: Bucură-te Născătoare de Dumnezeu glăsuind, și cu credință strigând: Noroade preaînălțați pe Hristos în veci.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

De șapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor l-a ars nebunește, cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceștia cu putere mai bună mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului au strigat: Tineri bine-L cuvântați, preoți lăudați-L, noroade preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

Fără de materie stând înaintea Celui fără de materie, Care fiind Ziditor tuturor și Domn, și Cuvânt și Înțelepciunea Tatălui, cu Ființa și cu firea, tu curat Dumnezeu l-ai cuvântat. Nu înceta a cere să se mântuiască, cei ce cu credință te fericesc pe tine, grăitorule de cele dumnezeiești.

Văzându-te pe tine Duhul Cel Curat și Sfânt, asudat întru ostenelile cele duhovnicești, și cu osârdie luptându-te pentru Dânsul cu vrăjmașii Duhului, încununându-te ca pe un biruitor, te-a luat după vrednicie, și te-a așezat în numărul cetelor celor de sus, Preafericite.

Slavă...

Isprăvind nevoințele cele de cinste, și săvârșind călătoria cea prea bună, și învățând cu toată cinstea credința cea dreaptă, de Dumnezeu grăitorule, ai luat cununa dreptății de la Ziditorul tuturor, fiind petrecut cu cinste de sinodul învățătorilor, cu cântări de laudă.

Și acum..., a Născătoarei:

Dă-mi mie Născătoare de Dumnezeu, să trec prea-lesne viforul vieții, îmblânzind pornirile supărărilor și ale patimilor, ca una ce ești bună, și mă povățuiește către bunătate, pe calea cea cerească, ca să te slăvesc pe tine neîncetat, ca pe o făcătoare de bine.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta Cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupește, și pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie: Cel ce ai împodobit Cerul...

Sosit-a prealuminat praznicul Ierarhului, veniți cu osârdie să lăudăm întru dânsul pe Hristos, Cel ce este minunat întru sfinți, și singur Domn.

A Născătoarei:

Nădejdea celor deznădăjduiți, scăparea creștinilor, dimpreună cu Apostolii, cu proorocii și cu mucenicii, roagă-te Fiului tău pentru toți, cei ce cu credință se închină ție.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.