SFÂNTUL ILIE

LA VECERNIE

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 6: 3 stihiri din Octoih și 3 stihiri ale Sfântului, glasul al 4-lea:

Podobie: Dat-ai semn...

Creștere de nevoință, arătând Auxentie, ai luat de la Dumnezeu înmulțirea darurilor, a tămădui boli și a izgoni draci; încredințându-te l-a chemarea lui Hristos, și umplându-te de dumnezeiescul Dar al Duhului și de putere, și ocârmuindu-te cu adevărat, la liniște te-ai așezat, Preafericite.

Fiind curățit la cuget, te-ai îmbogățit cu Darul tămăduirilor și al minunilor, că ai scuturat bolile patimilor, și negura, și întreitele valuri ale trupului și ai luminat starea sufletului. Pentru aceasta ai și strălucit întru adunările postnicilor, rugând pe Iubitorul de oameni pentru cei ce te laudă.

Înmulțind talantul, care ți s-a încredințat, Fericite, lucrându-l cu dinadinsul, și semănând cu lacrimi Părinte, acum seceri cu bucurie, culegând mai cu multă bucurie și veselie adevărată. Ci ca unul ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru cei ce te laudă, purtătorule de Dumnezeu, Auxentie.

Slavă..., glasul al 8-lea. A lui Anatolie

Înțelepciunea Duhului Sfânt cea preacurată, sălășluindu-se în inima ta cea curată, preafericite Auxentie, Cuvioase Părinte, te-a arătat pe tine izgonitor înfricoșat împotriva duhurilor viclenirii; și nu numai înfricoșat, ci și doctor bolilor celor ascunse. Pentru aceasta având îndrăzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi de patimile sufletești și trupești, cu neîncetată mijlocirea ta.

Și acum... a Născătoarei:

Podobie: O preaslăvită minune...

Bucură-te lauda îngerilor, bucură-te podoaba oamenilor! Bucură-te slava neamului nostru, bucură-te dumnezeiasca intrare la Împărăția lui Dumnezeu. Bucură-te mijlocirea către Cel ce ne-a zidit, bucură-te dezlegarea blestemului celui dedemult! Ție îți cântăm laudă de mulțumire după datorie, cei ce ne îndestulăm totdeauna de bunătățile tale.

A Crucii, a Născătoarei:

Soarele văzându-Te întins pe Cruce, de bunăvoia Ta, Iisuse, s-a spăimântat, și pământul s-a cutremurat, și pietrele s-au despicat, și mormânturile de frică s-au deschis, și toate puterile s-au spăimântat. Iar Preacurată Maica Ta dacă Te-a văzut pe Tine, Stăpâne, a strigat cu jale: Vai mie, ce este acest lucru, care se vede?

Troparul, glasul 1.

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Auxentie; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Slavă..., Și acum..., al Născătoarei.

LA UTRENIE

CANONUL Sfântului.

Facere a lui Teofan.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea.

Adâncul Mării Roșii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel dedemult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii puterea lui Amalic în pustie a biruit.

Crescând dragostea cea către Dumnezeu, Părinte Auxentie și dragostea lumească părăsindu-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat comoară încăpătoare darurilor Duhului.

Plecatu-te-ai sub jugul Domnului cel bun, cu plecare de bunăvoie, Părinte Auxentie, și pământul bunătăților l-ai înnoit, îngrășându-l pe el cu lacrimile, Fericite.

Slavă...

Înstrăinându-ți sufletul tău, și gândul de tulburările vieții, și împreunându-te cu Dumnezeu, precum se cade, cu neîncetate nevoințe ai viețuit pe pământ, ca un fără de trup, Preafericite.

Și acum..., a Născătoarei:

Întru tine s-a văzut acum Stăpână călătoria cea nepricepută a lui Hristos, omenească și dumnezeiască, că S-a născut din tine Fecioară Curată Dumnezeu și Om, ca să înnoiască ființa mea.

Cântarea a 3-a,

Irmos: Nu întru înțelepciune...

Fiind întărit cu puterea Crucii, ai stricat pornirile dracilor, și măiestriile lor le-ai risipit cu nevoință, risipind năvălirea lor.

Urmând pe pământ petrecerii îngerilor, cu osârdie te-ai nevoit a avea curățirea, întru rugăciune și întru priveghere răbdarea, Părinte Auxentie.

Slavă...

Cunoscând că desfătarea pricinuiește sufletelor otrava morții, prin înfrânare ai omorât mișcările ei, de Dumnezeu cugetătorule, Cuvioase Auxentie.

Și acum..., a Născătoarei:

Cela ce m-a zidit din început din țărână pe mine omul, Se zidește pentru mine în pântecele tău, Preacurată, îndreptând căderea cea dedemult.

Irmosul:

Nu întru înțelepciune și în putere și în bogăție ne lăudăm; ci întru Tine înțelepciunea Tatălui cea ipostatnică, Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.

Sedealna, glasul 1.

Podobie: Mormântul tău...

Suindu-te cu adevărat în muntele vedeniei, și al lucrării, Preafericite, cu fulgerele minunilor ai strălucit ca soarele, luminând marginile lumii. Pentru aceasta prăznuim astăzi preasfântă pomenirea ta, și cu dragoste lăudându-te, cu credință te cinstim.

Slavă..., altă Sedealnă, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul.

În muntele bunătăților suindu-te, te-ai închis pe sineți în chilie mică, Preafericite, fiind strâmtorat pe pământ prin sihăstrie, și întraripându-te, Preaînțelepte, te-ai suit către lărgimea cea dumnezeiască, cu socoteală desăvârșită, Fericite. Pentru aceasta ai tras la înălțime, pe cei ce au fost căzuți întru adâncurile supărărilor, lucrând minunile, Cuvioase purtătorule de Dumnezeu Auxentie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei:

Ca pe o singură Fecioară între femei, pe tine care mai presus de fire ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile omenești te fericesc. Că întru tine S-a sălășluit Focul Dumnezeirii, și ca pe un Prunc alăptezi pe Ziditorul și Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc și omenesc, cu cuviință lăudăm preasfântă nașterea ta, și dintr-un glas împreună strigăm ție: Roagă-te Fiului tău și Dumnezeu, să ne dăruiască iertare de greșeli nouă, celor ce lăudăm precum se cuvine slava ta, Preacurată.

A Crucii, a Născătoarei:

Pe Mielușelul și Păstorul și Mântuitorul, Mielușeaua văzându-L pe Cruce înălțat, plângând, striga cu amar: Lumea se bucură, prin Tine luând mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care o rabzi pentru milostivirea milei, îndelung-Răbdătorule Doamne, Cela ce ești adâncul milei și izvorul cel nedeșertat; milostivește-te și dăruiește iertare greșelilor, celor ce cu credință laudă precum se cuvine dumnezeieștile Tale patimi.

Cântarea a 4-a,

Irmos:

Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Biruitor împotriva duhurilor vicleniei cu ajutorul și cu Darul Sfântului Duh te-ai arătat Părinte Auxentie, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Fugit-ai de tulburarea râurilor nelegiuirii, cu luare aminte, purtătorule de Dumnezeu preafericite. Iar pârâul desfătării l-ai bătut după vrednicie, Preacuvioase.

Credința și dragostea cea către Dumnezeu crescând tu purtătorule de Dumnezeu, te-ai suit către înălțimea cea preaînaltă a dumnezeieștii apropieri, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă...

Cu minte întreagă Părinte, alegând mai de cinste dumnezeiasca frumusețe cea nemișcată, decât pofta cea pământească a celor vremelnice, cu osârdie strigai: Slavă puterii Tale, Doamne.

Și acum..., a Născătoarei:

Știindu-te pe tine cu adevărat că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul trupește, toți credincioșii te numim Născătoare de Dumnezeu, aducându-ți numire asemenea cu firea lucrurilor.

Cântarea a 5-a,

Irmos:

Tu Doamne lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credință.

Smintelile care împiedicau calea ta Părinte, cu istețimea cugetului și cu curăția sufletului, le-ai trecut fără vătămare.

Cu întocmirea cugetelor Părinte, cele vremelnice nebăgându-le în seamă, și în cele veșnice totdeauna adăugându-le, ți-ai petrecut viața.

Slavă...

Viața ta luminată, și credința ortodoxă, nevoința minunată, cuvântul îndulcit cu Darul, Auxentie.

Și acum..., a Născătoarei:

Având gând drept, plin de învățături, pe tine Preacurată toți te numim Născătoare de Dumnezeu, și cu dragoste te fericim.

Cântarea a 6-a,

Irmos: Jertfi-voi Ție cu glas...

Fiu luminii și zilei te-a arătat pe tine viețuirea ta, Fericite și luminător, în lume în loc de viață, ca cel ce ai umblat cu bună-cuviință, Părinte.

Slavă...

Aducerea aminte de moarte socotindu-ți viața ta, foarte ales ai pricinuit hotărârea înțelepciunii, Părinte, și te-ai mutat către înțelepciunea cea înființată.

Și acum..., a Născătoarei:

Lăcaș lui Dumnezeu, și cămară de Mire te cunoaștem, năstrapă, sfeșnic și lespede, care ai avut scris întru tine pe Cuvântul, Care pentru milostivire S-a întrupat, Preacurată.

Irmosul:

Jertfi-voi Ție cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC glasul al 2-lea,

Podobie: Pe Născătoarea de Dumnezeu...

Îndulcindu-te cu înfrânarea de Dumnezeu cugetătorule, și pofta trupului tău înfrânându-ți, te-ai arătat sporind prin credință. Și ca un pom în mijlocul raiului ai înflorit, Auxentie, Părinte preasfințite.

ICOS

Cine va putea spune acum nevoințele sau ostenelile tale Părinte; că din pruncie te-ai arătat următor legilor Domnului, și slujitor poruncilor Lui, pentru dumnezeiasca desfătare. Iov nou te-ai arătat nouă cu luptele; din lume nemernic te-ai văzut, și străin de tot pământul. Înflorit-ai cu postirea și cu credința, iubit-ai privigherea și curăția, Auxentie, Părinte preasfințite.

SINAXAR

Întru această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Auxentie cel din munte.

Stih: Muntele era precum Carmelul lui Auxentie,

Cel ce afară de sfârșit întru celelalte s-a arătat Ilie.

În a patrusprezecea zi a lui Februarie,

A lăsat viața Auxentie.

Acesta era pe vremea împărăției lui Teodosie cel mic, cu neamul de la răsărit, școlit fiind se făcu și călugăr, și suindu-se în muntele cel ce stă în preajma Oxiei, era răbdător foarte la nevoință, și la credință foarte ortodox, combătând foarte, și defăimând păgânătatea lui Eutihie și a lui Nestorie ereticii. Și întâmplându-se la al patrulea Sinod ce s-a făcut la Calcedon, era vrednic de cinste și de cucernicie lângă împărați, și luminat la față cu Darul cel dumnezeiesc, către cei ce vorbeau cu dânsul, și vărsa în toate zilele izvoare de minuni și de tămăduiri la cei ce veneau către dânsul. Și cu pace adormind s-a pus în sfânta sa biserică, ce s-a zidit de dânsul. Și se face pomenirea lui la Mănăstirea lui Calistrat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Maron.

Stih: Firește trupul lui Maron veștejindu-se.

Înverzește de a doua oară, în latura Edenului sădindu-se.

Cuviosul acesta iubea să viețuiască fără de acoperământ. Pentru aceasta s-a dus pe vârful unui munte, ce se cinstea de elini, și aflând acolo capiștea dracilor zidită de aceia, sfințindu-o pe ea lui Dumnezeu, a locuit într-însa, făcându-și un mic cort sub care de puține ori intra; deci deși viețuia fericitul prin mari osteneli, el însă nemulțumindu-se cu acestea, ci altele mai mari a aflat. Iar dătătorul de plată Dumnezeu după măsura ostenelilor, i-a dat lui și măsura Darului său; căci putea să vadă cineva, și lungori stingându-se cu rugăciunea sa, și tremurul contenind, și dracii izgonindu-se, și tot felul de boli cu singură rugăciune vindecându-se. Încă și multe mânăstiri făcând, pe mulți prin nevoință i-a adus lui Dumnezeu. Deci așa silindu-se spre dumnezeiasca lucrare, și vindecând sufletele împreună și trupurile, după ce a suferit puțină boală, s-a mutat din viață cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Avramie.

Stih: Prin mai multă lucrare pe aceeași numire a aflat.

Avraam către cel împreună petrecător Avraam cu adevărat.

Acesta era din cetatea Careia pe vremea lui Teodosie cel mare, întru care s-a născut și s-a crescut, și a adunat bogăția petrecerii și bunătății sihăstrești. Căci cu atâta priveghere, și stare de toată noaptea, și cu postire și-a omorât trupul său, încât nemișcat mulți ani a rămas, neputând umbla. Deci aflând că lângă muntele Libanului, era un loc plin de idoli, s-a dus acolo, și luând o casă cu chirie, ședea liniștindu-se trei zile, și a patra zi a ieșit liniștit; și mai întâi fiind prins de închinătorii de idoli de acolo, a fost îngropat în țărână; apoi i s-a poruncit de ei cu sila să fugă departe de acolo. Deci întâmplându-se de au venit atunci cei ce strângeau dajdia, băteau fără de milostivire pe locuitori, cerându-le împărăteștile dări. Iar Sfântul milostivindu-se, a plătit acele dări la cei ce le strângeau, și așa a scăpat de bătăi pe muncitorii săi. Iar văzându-o aceasta, se minunau de iubirea de oameni a Cuviosului; deci din asemenea pricină făcându-se creștini, îndată au zidit și biserică, și l-au silit pe el să le fie preot; iar Cuviosul făcându-se preot, a șezut acolo trei ani, și bine povățuindu-i pe ei la bună cinstire de Dumnezeu și întărindu-i, iarăși s-a întors la chilia sa, lăsându-le în locul său pe alt preot. Cu acest fel de bine, și lui Dumnezeu plăcute fapte, strălucind Cuviosul, s-a făcut episcop Careilor, care era cetate a Palestinienilor, plină de idoli. Deci ducându-se acolo cu mii de osteneli, și cu de Dumnezeu insuflate învățături, a întors pe locuitori la buna cinstire, în scurtă vreme, și i-a adus Domnului prin fapte mai întâi învățându-i. Căci în toată vremea Arhieriei sale, nici pâine mânca, nici buruieni fierte la foc; ci numai mârâie crude și alte buruieni de asemenea, bea și puțină apă. Pentru care înștiințându-se împăratul Teodosie cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Acolo dar ducându-se, și puțină vreme viețuind, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul său, pomenitul prea binecredinciosul împărat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis la cetatea Careilor.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Filimon episcopul Gazei.

Stih: Eu Filimon stând în mijlocul cuptorului.

Și mărturisind mi-am scris numirea în lăcașul Cerului.

Tot în această zi, Cuviosul noul Mucenic Gheorghe croitorul Metilineanul, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul o mie șase sute nouăzeci și trei.

Stih: Oarecarele este iarăși acest Gheorghe,

Noul Mucenic arătat, o de a lui bărbăție!

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos:

În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam cu pofta bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Ca unul ce erai rănit de dumnezeiasca dragoste a Stăpânului, Părinte, către Dânsul ai avut plecarea inimii tale cu totul nestrămutată, strigând: Bine ești cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă...

Fiind luminat Preaînțelepte cu strălucirea Mântuitorului, ai înfruntat tare pe părtinitorul întunericului, și ai surpat pe stăpânitorii lumii, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeul meu și Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Firea oamenilor, care oarecând s-a stricat pentru depărtarea de către Dumnezeu, vrând Ziditorul Dumnezeu să o înnoiască de iznoavă, S-a sălășluit în pântecele tău Preacurată una Prealăudată.

Cântarea a 8-a,

Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Cu totul mutându-te către Dumnezeu, ai scuturat bună-pătimirea trupului, și ai luat lucrarea minunilor, cântând: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

Înfricoșat te-ai arătat dracilor, având pe Hristos sprijinitor, a Căruia Cruce ridicându-o, ai urmat după Dânsul, cântând: Toate lucrurile binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Și acum..., a Născătoarei:

Arătându-se Arhanghelul, grăiește, vestește zămislirea Nașterii tale cea mai presus de cuvânt și mântuitoare lumii, Preacurată. Toate lucrurile strigând: Binecuvântați, lăudați pe Domnul.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se țineau de buna-credință, în mijlocul văpăii pogorându-Te i-ai rourat, și i-ai învățat să cânte: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...

Cu Botezul tău Părinte te-ai împreunat cu toată Dumnezeirea, și păzind curată vrednicia chipului, Fericite, ai ajuns cu veselie la strălucirea cea cu trei Lumini.

Acum nu prin închipuire nici prin oglindă privești Părinte lumina dumnezeieștii stăpâniri, ci față către față te învrednicești Luminii celei mai presus de gând, și vederii lui Dumnezeu, preaînțelepte.

Slavă...

Ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor, Părinte, roagă-te să se mântuiască de toate întâmplările, cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta, ca toți să te fericim.

Și acum..., a Născătoarei:

Rupe acum lanțurile greșelilor mele, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, una de Dumnezeu fericită, și mă umple de veselie, ca după vrednicie să te slăvesc.

Irmosul:

Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară S-a tăiat, adunând firele cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim

LUMINÂNDA

Podobie: Femei auziți glas...

Cu creșterea pătimirilor tale ai crescut talanții, care ți s-au încredințat; și i-ai adus pe dânșii Stăpânului tău, și ai auzit: Bună slugă, și celelalte următoare. Către care pomenește totdeauna, pentru cei ce te cinstesc cu dragoste, Auxentie, de Dumnezeu purtătorule.

A Născătoarei:

Și după închipuire și cu dragoste sărut, și cu credință dau închinăciune preacuratei și dumnezeieștii Icoanei tale, Preacurată, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor și trupurilor, celor ce te laudă pe tine Stăpână, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Și cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială și Otpustul.